ETOLOGIA

COMPORTAMENTUL
ALIMENTAR AL
ANIMALELOR

ETOLOGIA
COMPORTAMENTUL ALIMENTAR AL ANIMALELOR

Etologia este știința care se ocupă de studiul comportamentului (obiceiuri și

deprinderi) atât a animalelor (etologia animală) cât și a oamenilor (etologia
umană). Etimologia cuvântului este etos + logos („comportament” + „știință”) în limba
greacă.
Etologia studiază comportamentul, adică manifestările observabile ale animalelor şi
prin urmare nu se ocupă cu fenomenele subiective cum sunt emoţiile, sentimentele, visele etc.,
cercetând însă exteriorizările lor în măsura în care pot fi  abordate obiectiv. Aceste orientări
ale unor stări interioare constituie latura expresivă a comportamentului. Comportamentul
expresiv furnizeaz\ o serie de semnale princare se realizeaz\ schimbul de informa]ii
sau comunicarea între animale de aceeaşi sau de altă specie, ceea ce contribuie la
supravieţiurea individului şi a speciei comportamentul este reprezentat de mişcări,
atitudini(posturi), modificări (de durată variabilă şi reversibile) ale aspectului corporal,
emisiuni sonore sau chimice, toate aceste manifestări putând fi reunite sub numele generic de
activităţi comportamentale.
Ideea ca mediul extern este cel care determina in exclusivitate comportamentul, pe de
o parte, si conceptia antropomorfica potrivit careia aceasta determinare se face in intreaga
lume animala la fel ca la om, adica de catre stimuli potentiali ce devin semnificativi in urma
proceselor de invatare asociativa conditionata, a dus la generalizarea acestui mod
desemnalizare a simulilor. Un exemplu edificator il prezinta procesul de conditionare ce
survine in cazul experientei clasicea lui I. P. PAVLOV, in care sunetul unui clopotel asociat
cu administrarea hranei devine capabil de a declansa singur reactia de salivare, o componenta
fiziologica a comportamentului dehranire. Inainte de asocierea cu hrana, sunetul
clopotelului putea fi perceput de animal, dar el ramâne un stimul potential fara semnificatie,
un element al zgomotului de fond. Dupa asociere si formarea reflexului conditionat, sunetul
clopotelului provoaca, asemenea hranei reflexul de salivatie, el devenind purtator al
semnificatiei de hrana.
 Câinele lui Pavlov, în muzeul Pavlov, 2005

Stimuli-cheie.
Spre deosebire de I. P. PAVLOV,LORENZ K. şi primii etologi au abordat analiza
stimulării pornind de la obiecte şi situaţii naturale, având o importanţă vitală şi o semnificaţie
biologică normală pentru animal.
Deglutiţia la mamifere este un caz tipic de coordonare motorie centrală întâlnit la
vertebrate. Faza iniţială a deglutiţiei o constituie o activitate complexă în producerea căreia
sunt implicaţi neuronii motori situaţi între mezencefal şi a treia vertebră cervicală, formând un
ansamblu central ce determină coordonarea contracţiilor a circa 20 de muşchi
diferiţi.indiferent de mijloacele utilizate pentru a declanşa deglutiţia, organizarea
spaţiotemporală, durata şi amplitudinea contracţiilor rămân complet autonome, astfel încât se
poate conchide în mod cert că organizarea mişcărilor de deglutiţie este determinată de
mecanismul nervos central care o produce, absenţa unui control proprioceptiv de tip feedback
a fost de asemenea demonstrată experimental printr-o serie întreagă de tehnici de natură de a-i
verifica existenţa. Actul deglutiţiei nu este deci un act reflex, deoarece are o determinare pur
centrală, fără a necesita intervenţia vreunui control periferic reaferent.
Realizarea unui răspuns comportamental sub acţiunea unor stimuli depinde de starea
internă a animalului care este deasemenea variabilă.
In alte cazuri stimulii cheie sunt receptionati pe cale gustativa. Un exemplu este
substanta secretata de glanda mandibulara a reginei stupului de albine care ingerata de
lucratoare, produce castrarea fiziologica a acestora, inhibând dezvoltarea ovarelor. Râma nu
poseda organe vizuale sau tactile, hranirea acesteia se face cu frunze de tei sau cires pentru a
fi introdusa in galerie frunza trebuie prinsa de la codita si apoi rasucita inspirala. S-a dovedit
ca râma prin simtul gustativ deceleaza baza frunzei aici stimuli-cheie sunt exclusiv de natura
chimica gustativa - compozitia organica.

Determinarea comportamentului de solicitudine a hranei la puii de pescarus râzător

constatând următoarele caracteristici stimulatorii-cheie: 1) o formă sau o bagetă alungită; 2)
 de citoplasma 9 mm lățime; 3) prezentată vertical;4) mișcată; 5) orizontal; 6) de citoplasma 80
ori pe minut; 7)contrastând cu fondul vizual; 8) mai eficace dacă este mai închisă decât fondul
și necolorată; 9) dacă este colorată,culorile roșii și albastră sunt mai eficiente decât lungimile
de undă intermediare; 10) prezentarea este mai eficientă la nivelul solului și 11) când este
percepută vizual cu ambii ochi.

Bibliografie:

1. Chelaru Ana, 2004, ETOLOGIE, Comportamentul animal.

2. www.wikipedia.ro