Ministerul Agriculturii, Dezvoltarii Regionale si Mediului

Universitatea Agrara de Stat din Moldova

Tema: “Etica – teoria legilor morale”

A efectuat : Chioru Elena, a. II, M.V

Coordonator: Antoci Arina, dr., conf. univ.

Chisinau 2021
 Cuprins:
 SCURT ISTORIC;
 ETICA ȘI MORALA;
 ETICA – NOȚIUNI GENERALE;
 CONCEPȚIILE FOLOSOFILOR;
 MODELUL ISTORIC AL CURENTELOR ETICE;
 MODELUL CURENTELOR ETICE CONTEMPORANE;
 DATORIE ȘI DEONTOLOGIE;
 RELAȚIA BOLNAV – MEDIC, PRIN PRISMA ETICII;
 ANGAJAMENTUL MEDICULUI;
 ANGAJAMENTUL BOLNAVULUI;
Scurt storic
 Din cele mai vechi timpuri oamenii au fost preocupaţi să reglementeze
relaţiile dintre ei prin norme care să aibă ca scop protejarea fiecărui
individ al comunităţii, a comunităţii ca întreg sau a anumitor segmente ale
acesteia (familie, trib, gintă, popor, naţiune, etnie, organizaţie etc.)

 La baza constituirii acestor norme au stat întotdeauna valorile promovate

în diferite momente istorice şi în diferite arii de convieţuire umană,
constituite în baza concepţiilor dominante vehiculate în societate despre
sursa, valoarea şi sensul existenţei umane. S-au constituit, astfel, o
multitudine de perechi valoare-normă destinate să diriguiască viaţa
indivizilor şi a comunităţilor umane în conformitate cu idealul uman şi cu
sistemul de interese  promovat la un moment dat.
 Scurt istoric
 Termenii etică şi morală au, la începuturile utilizării lor, anumite similitudini. Ei provin din două
culturi diferite dar,  în devenirea lor istorică, aflate într-un proces de permanentă influenţă: cultura
greacă şi cea latină.
 Astfel, termenul etică provine din filosofia greacă (ethos = lăcaş, locuinţă, locuire şi ethicos =
morav, obicei, caracter), în timp ce termenul morală provine din limba latină (mos-mores-moralis =
obicei, datină, obişnuinţă).

• Urmărind  scopul  de  a  traduce  exact  noţiunea  de  etică  din  limba  greacă  în limba 
latină,  Cicero  marele  filozof  al  Romei  antice,  a  creat  noţiunea  de  moralis
(morav,  obicei,  caracter).  Cicero  scria  despre  filozofia  morală  înţelegînd  prin  ea
aceeaşi sferă a cunoaşterii pe care Aristotel o numea etică.
• Hegel este primul care  face distincţie  între aceşti termeni şi anume  filozoful tratează 
morala  ca  fiind  felul  în  care  sunt  percepute  acţiunile  de  către  individ,
manifestată  prin  trăirea  vinovăţiei,  iar  moralitatea  felul  în  care  se  manifestă  în
realitate faptele omului.
Etica și morala

La origine, termenii de 'etica' si 'morala' sunt foarte apropiați. Ambele desemnau

bunele moravuri și buna conduită, în timp, sensul lor s-a diferențiat, chiar daca
în practică , acești termeni sunt adeseori confundați.

 Etica aparține lumii ideilor, marilor  Morala se inscrie în realitate și se

orientări, încercand să aducă o justificare
teoretică principiilor de acțiune, în
profesia sa, medicul trebuie să se supună
unui cod etic mult mai strict comparativ
cu profesionistii din alte domenii.
inspiră din fapte trăite și observate pentru
a preciza reguli și principii de bună
credință.
 Etica – Noțiuni generale

 Etica este una din principalele ramuri ale filosofiei, ea se ocupă cu

cercetarea problemelor de ordin moral, încercând să livreze răspunsuri la
întrebări precum: ce este binele/răul?

 Coduri de comportament acceptate social, care se aplică în împrejurimile

imediate .

 Etica este principii în ceea ce privește politica și legile sociale. Aceste

standarde etice stabilesc parametrii pentru comportamentul uman și ajută la
prevenirea comportamentelor greșite și incorecte, cum ar fi furtul, violul,
violența, frauda ș.m.d.
 Ideea de bine este prezentă ca obiect al reflexiilor etice încă de la Platon şi Aristotel, acesteia
adăugându-i-se, de-a lungul istoriei filosofiei, o problematică devenită tradiţională:
 cercetarea originii şi esenţei moralei;
 definirea şi determinarea noţiunilor de datorie, virtute, sensul vieţii şi fericirea etc.;
 elaborarea şi fundamentarea teoretică a unor sisteme de norme morale (coduri);
 cercetarea valorilor şi normelor morale specifice unor profesiuni (deontologia);
 cercetarea comportamentelor şi atitudinilor morale individuale şi colective (sociologia moralei);
 cercetarea istoriei moralei şi inventarierea doctrinelor etice;
 studiul raporturilor dintre etică şi celelalte ştiinţe;
 fundamentarea gnoseologică şi analiza logică a judecăţilor şi normelor etice (metaetica).

Diferitele curente filosofice adaugă acestei problematici preocupări mai specializate, specifice acestor curente, cum sunt
problemele subiectivităţii morale (autocunoaşterea şi responsabilitatea individului) la Socrate, ierarhia valorilor morale la
Platon,  “raţiunea practică”, “libertatea şi demnitatea umană” la Kant, raportul dintre “morala subiectivă şi morala
colectivităţii” la Hegel, “criza moralei” la Nietzsche, morala şi “comunicarea” la M. Buber şi E. Levinas etc.
 Concepția lui Socrate Concepția lui Platon

Realizând marea răsturnare epistemologică a Platon a gândit etica drept o ştiinţă a

filosofiei greceşti, prin întoarcerea cugetării organizării raţionale a societăţii, ierarhia
filosofice spre om, Socrate pune la baza valorilor morale stabilită de acesta fiind:
moralităţii raţiunea ca virtute, realizând o  DREPTATEA
ierarhie valorică asupra căreia se vor opri
numeroşi alţi filosofi ai antichităţii:  ÎNŢELEPCIUNEA
 ÎNŢELEPCIUNEA  CURAJUL
 CURAJUL  CUMPĂTAREA
 CUMPĂTAREA
 DREPTATEA
Concepția lui Aristotel

Și Aristotel are un punct de vedere cu privire la

ierarhia valorilor. În concepţia sa, primordială este
dreptatea, care generează raporturile individului cu
societatea, în timp ce înţelepciunea, curajul şi
cumpătarea  determină raportul individului cu sine.
 MODELUL ISTORIC AL
CURENTELOR ETICE

 
 Etica religioasă
 Hedonismul
 Eudemonismul
 Naturalismul
 Etica datoriei (deontologismul)
 Individualismul (existenţialismul)
 Pragmatismul (utilitarismul, consecinţionalismul)
MODELUL CURENTELOR ETICE
CONTEMPORANE

 Naturalismul
 Intuiţionismul
 Emotivismul
 Prescriptivismul
 Proiectivismul
 Realizaţionismul
 Realismul
 In antichitate, societatea a dovedit necesitatea definirii
unui cod de comportament propriu medicilor, pentru
incadrarea activitatilor lor si pentru a da incredere
pacientilor. Cel mai cunoscut, dar si cel mai vechi, este cel
al Scolii din Cos animata de catre Hippocrate. Celebrul
juramant al lui Hippocrate se depunea la intrarea in scoala
de medicina, iar viitorul medic accepta sa se supuna acelor
reguli.
 În general, medicii au transmis acest mesaj și au respectat
aceste principii conținute în jurământul lui Hipocrate de-a
lungul timpului.
 Începand cu anii 1990, etica si-a câstigat un loc din ce în
ce mai important atât in invatamant, cât și în practica
medicala.
Hippocrate
460 î.Hr – 377 î.Hr
 Datorie si Deontologie

 „ Datoria”  este  una  dintre  categoriile  fundamentale  ale  eticii  şi  desemnează conceperea de
către personalitate a  necesităţii  imperioase a  îndeplinirii a ceea ce porunceşte idealul moral, a ceea
ce reiese din idealul moral. Datoria omului este de a  urma  calea  virtuţii,  de  a  face  bine  altor 
oameni  în  dependenţă  de  posibilităţile sale, de a nu permite ca în sine să existe vicii, să se opună
răului.
 Filozofii  au  meditat  asupra  problemei:  în  ce  constă  datoria  noastră,  adică obligaţia ce ni se
impune în mod natural de a tinde spre bine. Această obligaţie ne îndeamnă să ne conducem
neapărat după principiile justiţiei, egalităţii şi carităţii, adică să nu luăm din binele general decât
partea ce ni se cuvine, potrivit meritelor noastre şi în proporţie cu dreptul.

 Termenul Deontologie deriva din grecește 'deon' însemnand 'ceea ce trebuie facut', deontologia
pentru medic fiind condensată în Codul Deontologic, în mod periodic 'adus la zi' de către Ordinul
(Colegiul) Medicilor. Cu alte cuvinte el este adaptat evolutiei practicii medicale.
Relatia bolnav-medic, prin prisma eticii

Despre competenta etica s-a discutat pornind de la realitatea 'clinica' a medicinei,

adica de la experienta. Aceasta experienta medicala are in centrul ei relatia pacient-
medic, relatie extrem de complexa, dar pe care o analizam doar prin perspectiva
sociala, juridica si psihologica.
În perspectiva sociala, relatia bolnav/medic este influentata de valorile societati in
general si/sau de unitatile sanitare pe care le ofera societatea. Mai multi factori
sociali influenteaza actualmente relatia pacient/medic:
 reforma sistemului de sanatate;
 modificarile structurale ale dinamicii asistentei;
 initierea unei culturi a drepturilor individuale, respectiv trecerea la un modei de
asistenta in care autonomia pacientului este recunoscuta .
 Angajamentul medicului 
 Angajamentul medicului spre bolnav este in mod
traditional cel al juramantului lui Hipocrate, dar care,
astazi, este mult mai complex.

În jurul bolnavului si medicului se gasesc societatea, familia

si colectivitatea, care joaca un rol de sustinere si de
solidaritate.

În spatele fiecarei medic, exista structuri medicale care

conditioneaza in mod riguros masurile diagnostice si
terapeutice aplicate.
Angajamentul bolnavului

Angajamentul bolnavului este dublu:

 fata de medic, ceea ce inseamna in final acceptarea
instructiunilor sale terapeutice fata de boala sa, care
trebuie asistata cat mai rapid si cat mai bine .
Bibliografie:

 https://www.scritub.com/medicina/Etica-morala-si-deontologie33187.php
 https://
dreptmd.wordpress.com/cursuri-universitare/etica-si-deontologia-juridica/etica-disciplina-f
ilosofica-a-moralei/
 https://ro.esdifferent.com/difference-between-ethics-and-morality
 http://www.stgau.ru/company/personal/user/13848/files/lib/%D0%AD%D1%82%D0%B8
%D0%BA%D0%B0%20%D0%B8%20%D1%8D%D1%81%D1%82%D0%B5%D1%82
%D0%B8%D0%BA%D0%B0/%
D0%BA%D0%BD%D0%B8%D0%B3%D0%B0%20%D0%BF%D0%BE%20%D1%8D
%D1%82%D0%B8%D0%BA%D0%B5.pdf