Medierea: dimensiuni, obiective şi coordonate definitorii

1. Conceptul Justiţiei Restaurative, origini şi evoluţie

2. Paradigma, obiectivele şi principiile Justiţiei Restaurative
3. Noţiune de mediere, formele şi rolul ei
4. Sarcinile mediatorului
5. Concluzii privind Justiţia Restaurativă
Ce este Justiţie Restaurativă?
dr.Mark S. Umbreit (Universitatea MinnesotaS.U.A.):
Justiţia Restaurativă este un răspuns dat infracţiunii care oferă oportunităţi
celor care sunt cei mai afectaţi de aceasta – victima, infractorul, familiile
acestora şi comunitatea - de a fi direct implicaţi în a răspunde răului
produs de comiterea infracţiunii.
s-a aplicat practic pentru întâia dată în anul 1974. Doi canadieni, Mark Yantzi şi
Dave Worth, au rugat un judecător din Kitchener, Ontario, să le permită să
încerce o abordare diferită în intervenţia justiţiei asupra a doi tineri infractori
arestaţi pentru distrugere de bunuri.
Justiţia Restaurativă se bazează pe valori :

Oare utilizarea acestui concept poate într-adevăr transforma sistemul de justiţie

penală?
Justiţia Restaurativă” nu înseamnă doar o anumită metodă, tehnică sau program, ci
că acest concept este un anumit mod de abordare şi o viziune globală. Aşa cum şi-a
intitulat Howard Zehr cartea scrisă în 1990, este vorba de o „schimbare a
lentilelor”.
Oferirea răspunsurilor viabile la întrebările care încep cu “de ce”, “cum”, “unde” şi
“ce”
În anul 1996, criminologul britanic Tony Marshall a oferit lumii o definiţie
procedurală a conceptului
“Justiţia Restaurativă este un proces prin care toate părţile implicate într-o anumită
infracţiune se adună la un loc pentru a decide în mod colectiv modul cum trebuie
rezolvate consecinţele infracţiunii şi implicaţiile viitoare”.
În anul 1996, criminologul britanic Tony Marshall a oferit lumii o definiţie
procedurală a conceptului
În anul 1996, criminologul britanic Tony Marshall a oferit lumii o definiţie
procedurală a conceptului
Justiţia Restaurativă este un proces prin care toate părţile implicate într-o anumită
infracţiune se adună la un loc pentru a decide în mod colectiv modul cum trebuie
rezolvate consecinţele infracţiunii şi implicaţiile viitoare
Justiţia Restaurativă este un proces prin care toate părţile implicate într-o anumită
infracţiune se adună la un loc pentru a decide în mod colectiv modul cum trebuie
rezolvate consecinţele infracţiunii şi implicaţiile viitoare
Origini
1. Mai întâi a existat o perioadă a răzbunării individuale şi apoi colective
2. A fost regula talionului
3. Compoziţiunea, la început facultativă, apoi obligatorie
4. Delicte publice sau private
În perioada contemporană, originile justiţiei restaurative pot fi identificate în jurul
anilor ’70,
Forţele sociale şi politice din ţările democratice şi-au conjugat eforturile în direcţia
reformării sistemului sancţionator penal, ce a determinat anumite mutaţii cu
rezonanţă în trei planuri diferite:
• cercetări în domeniul justiţiei informale şi în zona mecanismelor de
elaborare a deciziei;
• creşterea scepticismului oamenilor de ştiinţă privitor la efectele sistemului
sancţionator tradiţional;
• apariţia unei mişcări de sprijinire a victimelor.
Evoluţie
• Medierea, ca principală formă a Justiţiei Restaurative, este tot mai mult
utilizată în diferitele etape ale procesului penal, dar şi după condamnare.
• În anul 1998 în statele membre ale UE au fost estimate mai mult de 900 de
programe de mediere.
• La sfârşitul anilor ’90, s-a constatat intrarea într-o nouă etapă a dezvoltării
medierii victimă/infractor la nivel european.
Eglash a identificat trei paradigme diferite de justiţie:
1. Paradigma retributivă pune accentul pe sancţionarea infractorului;
2. Paradigma distributivă se centrează pe reabilitarea infractorului;
3. Paradigma restaurativă are la bază ideea reparării prejudiciului produs
victimei.
Victimele
În Justiţia tradiţională victimele au un rol periferic în cadrul procesului, accentul
este pus pe pedepsirea sau tratarea infractorului. Comunitatea este reprezentată de
Stat.
Victimele au un rol central în cadrul procesului restaurativ. Accentul este pus pe
repararea răului produs între infractor şi victimă, şi poate între infractor şi
comunitatea largă.
Paradigmele justiţiei prezentate de dr.Howard Zehr
Justiţia Retributivă
1.Infracţiunea atacă Statul şi legile acestuia.
2.Se pune accentul şi se concentrează pe stabilirea vinovăţiei astfel ca dozele de
durere şi suferinţă aplicate prin pedeapsă să poată fi măsurate.
Justiţia Restaurativă
1.Infracţiunea este un rău făcut oamenilor şi relaţiilor dintre aceştia.
2. Încearcă să identifice drepturile, nevoile şi obligaţiile infractorului şi victimei.
Justiţia retributivă
3.Actul de justiţie este înfăptuit printr-un conflict între avocat şi procuror,
infractorul şi victima fiind pasivi şi chiar ignoraţi.
Justiţia restaurativă
3.Se pune accent pe rezolvarea problemei astfel încât situaţia creată să poată fi
îndreptată şi răul produs să poată fi reparat, infractorul şi victima având roluri
active şi principale.
• Justiţia retributivă
4.Infractorul este tras la răspundere prin pedeapsă şi reacţia este concentrată asupra
unui comportament din trecut
• Justiţia restaurativă
4.Infractorul dă socoteală demonstrând empatie ajutând direct la repararea răului
făcut, reacţia fiind concentrată asupra consecinţelor comportamentului
infracţional.
• Justiţie retributivă
5.Un proces strict raţional, dependent de reguli şi intenţii care influenţează şi
direcţionează rezultatele în direcţia dorită de Stat: o parte câştigă şi cealaltă
pierde.
• Justiţie restaurativă
5.Permite exprimarea liberă a emoţiilor şi sentimentelor, implică pe toţi cei care au
fost afectaţi - direct sau indirect - de infracţiune, asumă responsabilităţi, sunt
satisfăcute nevoile şi este încurajată vindecarea atât a victimei, a infractorului
şi a comunităţii, cât şi a relaţiilor dintre aceste părţi.
Obiectivele Justiţiei Restaurative
• să răspundă nevoilor victimelor - materiale, financiare, emoţionale şi sociale
(inclusiv nevoile celor apropiaţi victimei, care pot fi şi ei afectaţi);
• prevenirea recidivei prin reintegrarea infractorilor în comunitate;
 • să le permită infractorilor să-şi asume în mod activ responsabilitatea pentru
actele sale;
• să recreeze o comunitate care să sprijine reabilitarea infractorilor şi
victimelor şi care să fie activă în prevenirea criminalităţii;
• furnizarea unor mijloace de evitare a încărcării sistemului penal şi a
costurilor şi întârzierilor”
Principiile Justiţiei Restaurative
• acordă un egal interes victimei şi infractorului, implicându-i în aceeaşi
măsură în înfăptuirea actului de justiţie;
• pune accent pe reabilitarea victimelor, acordându-le sprijin şi răspunzând
nevoilor acestora, aşa cum sunt ele percepute de către victimă;
• acordă sprijin infractorilor, încurajându-i să înţeleagă, să accepte şi să-şi
îndeplinească obligaţiile faţă de victimă şi faţă de comunitate;
• punctul de vedere al victimei este esenţial pentru a decide modalitatea şi
măsura în care se face repararea prejudiciului cauzat prin infracţiune;
Principiile Justiţiei Restaurative
• oferă ocazia unei comunicări, directe sau indirecte, între victimă şi infractor;
• comunitatea este un factor esenţial, încurajând colaborarea părţilor,
reabilitarea victimei, reintegrarea infractorilor, deziderate care în anumite
cazuri sunt mai greu de atins prin coerciţie şi izolare;
• arată respect faţă de toate părţile implicate – victimă, infractor comunitate;
• rezultatele actului de justiţie sunt cuantificate prin gradul în care reparaţia
morală şi materială a fost realizată şi nu prin gravitatea pedepsei aplicate.
Noţiune de mediere, formele şi rolul ei
Definiţiile medierii
• Medierea este un proces prin care victima şi infractorul au posibilitatea, în
circumstanţe sigure şi aflate sub control, de a se concilia fiind asistate de
mediator;
• Medierea este un proces privat, confidenţial, în care părţile colaborează cu
mediatorii, persoane cu pregătire specială, imparţiale, care ajută la
rezolvarea conflictelor şi a disputelor, pe care nu le pot rezolva singure;
Definiţiile medierii
• Medierea este practica relativ neformală, lipsită de complicaţiile şi durata
procedurilor juridice legale. În toate cazurile medierea implică costuri
(financiare şi de timp) incomparabil mai mici faţă de procedurile clasice;
• Medierea este o alternativă viabilă pentru evitarea impunerii de către
instanţă căii de rezolvare a conflictului, excluzând din acest proces părţile
implicate;
Obiectivele medierii
• Rezolvarea restaurativă a conflictului care implică activ victima şi
infractorul în efortul de a repara prejudiciul emoţional şi material cauzat de
crimă.
 • 2. Crearea oportunităţii pentru victimă şi infractor să discute despre
infracţiunea comisă, de a obţine răspunsuri la întrebări, de a exprima
emoţiile, şi de a se focaliza pe restaurare şi vindecare,
• 3. Dezvoltarea unui plan acceptabil bilateral privind prejudiciul cauzat de
crimă.
Formele medierii
• Medierea directă victimă/infractor. Reprezintă modelul clasic de “proces
restaurativ”, în care victima şi infractorul se întâlnesc faţă în faţă, în prezenţa
unui mediator. Este cea mai delicată metodă de abordare, mediatorul
necesitând aptitudini deosebite pentru pregătirea şi desfăşurarea întâlnirii.
Concluziile la care ajung, de comun acord, părţile participante, fac cel mai
adesea obiectul unei înţelegeri scrise.
Formele medierii
• Medierea indirectă victimă/infractor, este o formă folosită în cazurile în
care una dintre părţi, cu toate că îşi afirmă dorinţa de a participa la o
activitate restaurativă, are motive temeinice să evite întâlnirea directă. În
acest caz, mediatorul alege fie o „navetă” ca mesager între victimă şi
infractor, fie propune şi supraveghează desfăşurarea unei corespondenţe
între părţile implicate.
Formele medierii
• Întâlniri Familiale Victimă / Infractor sunt caracterizate de o deosebit de
puternică încărcătură emoţională şi moralizatoare. În acest tip de întâlniri,
victima şi infractorul sunt însoţiţi de familiile acestora şi de alte persoane
apropiate afectate indirect de comiterea infracţiunii, care iau atitudine şi îşi
exprimă punctele de vedere referitor la situaţia creată. La aceste întâlniri,
alături de mediatori pot participa şi profesionişti din domeniul justiţiei
penale.
Formele medierii
Din punct de vedere psihic, în cele mai multe cazuri, pentru victimă momentul
comiterii infracţiunii îngheaţă în timp. În urma discuţiilor, momentul comiterii
faptei se dezgheaţă, infracţiunea este privită ca aparţinând trecutului şi apare
posibilitatea de a discuta despre opţiuni viitoare, în final despre un viitor mai
bun atât pentru victimă cât şi pentru infractor. Cu alte cuvinte, medierea
infractor-victimă nu urmăreşte un rezultat predeterminat. Transformările pe
care le suferă relaţia victimă-infractor apar prin şi în cadrul derulării
procesului.
Procesul de Justiţie Restaurativă începe în momentul în care infractorul recunoaşte
sau, în cel mai rău caz, nu neagă comiterea infracţiunii şi, în urma unei prime
scurte întâlniri cu mediatorul, îşi exprimă în mod voluntar dispoziţia de a se
întâlni cu victima. Numai după obţinerea acordului infractorului, mediatorul
face următorul pas, anume contactarea victimei pentru ca aceasta, la rândul
său, să se decidă dacă doreşte sã se întâlnească cu infractorul.
Beneficiile medierii evidenţiate de McGillis
 • beneficii pentru indivizii aflaţi în conflicte o cale mai bună de a
soluţiona conflictul,
• beneficii pentru comunitate reducerea tensiunilor din comunitate prin
soluţionarea efectivă a conflictelor.
beneficii pentru sistemul de justiţie preluarea cazurilor de la instanţele de
judecată, astfel ei, la rândul lor, se pot ocupa de cazuri mai dificile.
Principiile care ghidează medierea.
• Asigurarea securităţii victimelor;
• 2. Respectarea opţiunii victimei:
participare, sprijin, programare pentru şedinţa de mediere, locul de desfăşurare a
medierii, aşezarea în sală, primul vorbitor, încheierea şedinţei, rezolvarea;
• 3. Utilizarea unui limbaj ce demonstrează sensibilitate faţă de victimă;
• 4. Selectarea cu atenţie a cazurilor.
Cine este mediatorul?
• este persoana care ajută să fie stabilit un acord,
• este supraveghetorul procedurii medierii
• este o a treia parte implicată în rezolvarea conflictului, având cunoştinţe
specifice şi experienţă în rezolvarea conflictelor,
• este imparţial faţă de părţile implicate în conflict, acordându-le acelaşi
tratament şi aceeaşi atenţie, fiind echidistant faţă de interesele aflate în
discuţie.

Sarcinile mediatorului faţă de infractor

• să asculte punctul de vedere al infractorului referitor la comiterea infracţiunii
şi consecinţele acesteia,
• să înţeleagă emoţiile şi sentimentele pe care acesta le încearcă,
• să ofere informaţii şi să răspundă întrebărilor care, cu siguranţă, nu vor fi
puţine.
• să cunoască şi să înţeleagă realităţile trăite de infractor, iar acesta reuşeşte să
îşi ventileze emoţiile şi sentimentele astfel încât să dobândească un tot mai
puternic sentiment de încredere şi siguranţă.
Există o mare probabilitate ca infractorul să ceară diferite informaţi despre victimă
şi atitudinea acesteia. Este interzis ca mediatorul să ofere informaţii fără acordul
prealabil al victimei.
La dorinţa infractorului, sau în urma consideraţiilor mediatorului se pot
desfăşura mai multe asemenea întâlniri, atâtea câte se consideră necesare pentru ca,
în final, infractorul să dorească sincer să se întâlnească cu victima şi sã îi fie
foarte clare riscurile şi beneficiile participării la întâlnirea de mediere.
Sarcinile mediatorului faţă de victimă
 • În paralel, după ce a obţinut acordul infractorului de a participa la întâlnirea
de mediere, mediatorul se întâlneşte cu victima,
• victima este cea care decide asupra locului şi momentului pe care le
considerã convenabile pentru a se întâlni cu mediatorul.
• să asculte punctul de vedere al victimei referitor la comiterea infracţiunii,
• să înţeleagă consecinţele acesteia asupra vieţii victimei,
• să cunoască emoţiile şi sentimentele pe care le trăieşte victima,
Sarcinile mediatorului faţă de victimă
• să ofere informaţii,
• sã răspundă întrebărilor care frământã victima,
• să ofere victimei informaţii referitoare la rolul programului de mediere, la
modul de desfăşurare a întâlnirii propriu-zise, la participanţi şi orice alte
informaţii solicitate de victimă.
Este foarte probabil ca victima să solicite informaţii referitoare la infractor: este
interzis mediatorului a oferi asemenea informaţii fără acordul prealabil al
infractorului. Victima trebuie ajutată să îşi ventileze emoţiile şi sentimentele şi să
simtă că ea reprezintă o prioritate.
Este foarte probabil ca victima să solicite informaţii referitoare la infractor: este
interzis mediatorului a oferi asemenea informaţii fără acordul prealabil al
infractorului. Victima trebuie ajutată să îşi ventileze emoţiile şi sentimentele şi să
simtă că ea reprezintă o prioritate.
Concluzii privind Justiţia Restaurativă
Practica restaurativă poate fi rezumată astfel
Practica restaurativă poate fi rezumată astfel
• 1.Esenţa infracţiunii o reprezintă agresiunea sau răul produs (a) victimelor,
(b) comunităţii şi (c) înşişi infractorilor;
• 2.Scopul justiţiei este de a identifica nevoile şi de oferi o vindecare a rănilor
produse (a) victimelor, (b) comunităţii, (c) infractorilor şi (d) relaţiilor dintre
aceste părţi;
• 3.Derularea procesului de înfăptuire a actului de justiţie (a) implică activ
victimele, infractorii şi comunitatea în găsirea soluţiilor şi (b) maximizează
schimbul de informaţii între părţi;
• 4.Tuturor părţilor li se oferă posibilitatea pentru (a) a-şi exprima emoţiile şi
sentimentele şi a conştientiza fapta şi consecinţele acesteia, (b) a decide ce
trebuie făcut pentru a îndrepta lucrurile şi (c) a discuta despre intenţiile şi
comportamentele viitoare;
• 5.Înţelesul restaurativ al responsabilităţii recunoaşte că agresiunea creează
obligaţii: obligaţia principală este (a) a infractorilor - pentru a conştientiza
consecinţele şi a-şi asuma responsabilitatea răului produs victimei - dar şi
(b) societatea este responsabilă faţă de victimă şi faţă de infractori.
• 6.Totul se reduce la a face pace în vieţile şi lumile noastre.
 Practica restaurativă nu necesită o modificare a naturii umane ci doar de o
recunoaştere că absolut toţi, indiferent de provenienţa socială sau de
comportamentul afişat la un moment dat, suntem caracterizaţi şi de o latură
bună şi că putem în orice moment recanaliza energiile dinspre violenţă
înspre blândeţe.
Ce aşteaptă cu adevărat societatea de la actul de justiţie şi de la pedeapsă?
• de a îi face pe infractori să înţeleagă gravitatea acţiunii întreprinse,
• să reducă riscul ca aceştia să recidiveze,
• prin executarea pedepsei, infractorii să înveţe să facă alegeri corecte şi
cinstite în viaţă,
• să dobândească sentimentul de valoare personală dat de unicitatea şi
irepetabilitatea fiinţei umane,
• să recunoască şi să respecte faptul că şi cei din jurul lor au aceleaşi drepturi
şi libertăţi care nu trebuie încălcate.
Dennis Challeen, judecător în Wisconsin, S.U.A.:
• Vrem ca ei să aibă stimă şi valorizare de sine . . .
Aşa că le distrugem stima de sine.
• Vrem ca ei să fie responsabili . . .
Aşa că le luăm orice responsabilitate.
• Vrem ca ei să fie parte a comunităţii . . .
Aşa că îi izolăm de comunitate.
• Vrem ca ei să gândească pozitiv şi constructiv . . .
Aşa că îi înjosim şi îi facem nefolositori.
• Vrem ca ei să nu fie violenţi . . .
Aşa că îi punem într-un loc unde sunt înconjuraţi de violenţă.
• Vrem ca ei să fie oameni blânzi şi iubitori . . .
Aşa că îi supunem urii şi cruzimii.
• Vrem ca ei să nu mai fie nişte duri . . .
Aşa că îi punem acolo unde numai durii sunt respectaţi.
• Vrem să nu se mai întovărăşească cu rataţii . . .
Aşa că punem toţi rataţii sub acelaşi acoperiş.
• Vrem ca ei să nu ne mai exploateze . . .
Aşa că îi punem acolo unde toţi se exploatează unii pe alţii.
• Vrem ca ei să-şi controleze propriile vieţi şi probleme, să nu mai fie
paraziţi...
Aşa că îi facem să devină total dependenţi de noi."