ABORDAREA PRIN SISTEMUL DE JUSTIŢIE RESTAURATIVĂ A

MANAGEMENTULUI DE CAZ CE IMPLICA MINORI

1. Sistemul de Justiţie Restaurativă – corelat sistemului de asistenţă socială 1

a. Sistemul Naţional de Asistenţă Socială şi Legea Copilului 3
b. Abordarea de tip restaurativ
2. Managementul de caz in asistarea sociala – de la legislaţia specifică romanească 4
la practica prin sistemul de Justiţie Restaurativă
3. Beneficiarii ce fac obiectul lucrului prin abordarea de tip restaurativ – caracteristici şi 6
particularităţi – victimă / făptuitori
4. Instrumentarea cazurilor prin proiectul……. - management caz specific 6
6
A. Receptare caz + conferinţa de caz 6
B. Evaluare iniţiala 8
C. Plan de intervenţie – scurt /mediu 9
D. Reevaluare caz / Închidere caz
5. Principiile de lucru ale asistenţilor sociali 9
6. Termeni de confidenţialitate 10
7. Anexe - enumerare instrumente utilizate 10

8. Concluzii si recomandări 11

1. Sistemul de Justiţie Restaurativă – corelat sistemului de asistenţă socială

a. Sistemul Naţional de Asistenţă Socială şi Legea Copilului

O societate îşi clădeşte viitorul prin vlăstarele tinere cărora le dă viata si pe care le formează. Delincvenţa
juvenilă este prezenţa în toate societăţile şi îşi găseşte rezolvarea într-o mai mică sau mai mare măsură,
în funcţie de preocuparea, interesul şi consecventa programelor sociale, educaţionale şi comunitare
dezvoltate pe termen lung.

Reducerea / diminuarea fenomenelor deviante porneşte de la noi, cetăţeni obişnuiţi, părinţi si

profesionişti ce lucrăm cu şi pentru copiii - interesaţi sa ne desăvârşim prin studiu şi practica de
excelenţă, dar si prin dăruirea de a face lucrurile cât mai bine, în interesul semenilor noştri.

Sistemul naţional de asistenţă socială din România a fost recent reorganizat şi reajustat prin Legea
47/2006, lege care a modificat-o pe precedenta ( Legea 705/2001), aducând elemente de noutate ce
reflectă preocuparea şi interesul statului de a crea mecanisme ce se doresc a fi funcţionale şi instituţii
utile cu legătura directă în realizarea serviciilor sociale furnizate către populaţie.
Prin noua lege de organizare a sistemului naţional de asistenţa socială se doreşte prevenirea, limitarea
sau înlăturarea efectelor temporare ori permanente ale unor situaţii care pot genera marginalizarea sau
1
excluziunea socială a persoanei, familiei, grupurilor ori comunităţilor – de exemplu, în Capitolul 3 al Legii
47/2004 sunt definite serviciile sociale primare si specializate, acordate în scopul în scopul identificării si
limitării situaţiilor de risc în care se poate afla la un moment dat persoana, familia sau grupul, precum si
serviciile sociale specializate ca masuri de suport si asistenta centrate pe menţinerea, refacerea sau
dezvoltarea capacităţilor persoanei ori familiei, aflată în situaţii specifice de vulnerabilitate sau de risc de
excludere socială.
Trebuiesc deopotrivă menţionate si instituţiile care se pregătesc sa devină operaţionale în perspectiva
anului 2007 si care vor asigura furnizarea la standarde a serviciilor, monitorizarea si controlul acestora –
Inspecţia Socială (L. 47/2006, art.29) dar si instituţii precum Observatorul Social (L. 47/2006, art.28) ce
are drept scop eficientizarea procesului de elaborare si implementare a politicilor sociale la nivel naţional.

Pe fondul preocupării statului legat de diversificarea serviciilor către populaţie, de apărare a drepturilor
omului – materializată si prin Legea 272/2004 – Lege privind protecţia si promovarea drepturilor copilului
se remarca nevoia si dorinţa de diminuare a fenomenelor anomice, a delincvenţei (juvenile).

Câteva elemente de noutate1 aduse de legislaţia euro-armonizată referitoare la protecţia drepturilor

copilului prin legea 272/2004 merită menţionate:

1. extinderea ariei de reglementare la toţi copiii, indiferent unde se află, lângă părinţi sau separaţi de
aceştia, în şcoală sau deja pe piaţa muncii, în ţară sau în străinătate, cu probleme de sănătate,
handicap sau de comportament, cărora, fără nici o discriminare, li se garantează exercitarea
drepturilor prevăzute de Convenţia ONU referitoare la drepturile copilului;
2. armonizarea cu prevederile Convenţiei ONU referitoare la drepturile copilului şi a altor documente
juridice ratificate de România ;
3. reglementarea exprese a rolului părinţilor în creşterea şi dezvoltarea copiilor, al colectivităţi
locale, precum şi al statului ;
4. înfiinţarea şi diversificarea serviciilor pentru copil şi familie cât mai aproape de domiciliul
acestora, cu scopul de a menţine familia unită şi de a o ajuta să-şi asume cât mai bine
responsabilitatea faţă de creşterea şi dezvoltarea armonioasă a copiilor;
5. utilizarea judicioasă a resurselor de care trebuie să beneficieze cât mai mulţi copii
6. pentru prima dată în legislaţia internă se precizează explicit că responsabilitatea colectivităţi
locale este subsidiară iar statul intervine complementar astfel încât va dispărea mentalitatea
adânc înrădăcinată (nu numai la populaţie ci şi la serviciile publice) că statul se poate substitui
oricum si oricând părinţilor, preluând responsabilităţile pe care aceştia le au fata de copiii lor.
7. se introduce obligaţia autorităţilor locale de a acorda asistenţă specială copilului cu scopul
promovării, creşterii, îngrijirii şi educării copilului în familie, fiind posibilă astfel prevenirea
şi eliminarea situaţiilor care pot conduce la separarea copilului de părinţi ;
8. înfiinţarea şi diversificarea serviciilor la nivel local, cât mai aproape de domiciliul beneficiarilor,
face posibila evitarea sau luarea, doar în ultimă instanţă, a măsurilor de protecţie specială care
presupun separarea copilului de părinţi ;
9. sunt introduse noi instrumente de lucru: planul individualizat de servicii şi planul individualizat de
protecţie cu scopul de a răspunde cel mai adecvat nevoilor concrete ale fiecărui copil în parte.
10. exista prevederi exprese în Legea 272/2004 referitoare la masuri de combaterea delincventei
juvenile (art. 67)

1
http://www.copii.ro/
2
 b. Abordarea de tip restaurativ

Actuala abordare a victimelor si făptuitorilor în justiţie este departe de a mulţumi părţile implicate. Multe
victime considera că sunt nedreptăţite si lezate de lipsa recunoaşterii complete a situaţiei pe care o
parcurg. Sistemele reparatorii actuale sunt departe de cele ce ar putea sa mulţumească persoanele
implicate: victimele nu doresc (întotdeauna) ele insele să contribuie la acuzarea făptuitorului, iar făptuitorii
ce depăşesc etapele procesuale penale nu beneficiază întotdeauna de măsurile educative pe care
societatea îşi doreşte să le promoveze pentru diminuarea delincvenţei.

Justiţia restaurativa2 propune o schimbare de optică faţă de sistemul clasic de justiţie, pornind astfel de la
premisa unei abordări participative în rezolvarea conflictelor si a reparării răului produs. Din perspectiva
justiţiei restaurative, infracţiunea este privită nu atât ca o încălcare a legilor sau ca o crima împotriva
statului, ci ca un rău sau o paguba produsă unei persoane. In acest context, actul de justiţie nu trebuie sa
reprezinte doar un act de stabilire a vinovăţiei si de impunere a unei pedepse, ci trebuie privit ca un act
moral de reparare a răului făcut , de restaurare emoţională si materială a triadei victimă – făptuitor –
comunitate.

Programul de Justiţie Restaurativă a fost iniţiat în 2001 cu scopul de a îmbunătăţi sistemul de justiţie
penală pentru minori prin introducerea unor tehnici alternative de soluţionare a conflictelor. Grupul-ţinta
era reprezentat de infractori cu vârsta cuprinsă între 14 si 21 de ani. Două Centre Pilot au fost înfiinţate
la Bucureşti si Craiova.[...]

Din perspectiva Justiţiei Restaurative, infracţiunea este o încălcare / violare a (drepturilor) oamenilor
şi relaţiilor. Aceasta creează obligaţia de a face lucrurile corect / de a corecta lucrurile. Justiţia implică
victima, agresorul şi comunitatea în căutarea de soluţii care promovează repararea, reconcilierea şi
liniştirea.( Howard Zehr's – Schimbarea lentilelor/ opticii)

“Restorative justice: Crime is a violation of people and relationships. It creates obligations to make
things right.
Justice involves the victim, the offender, and the community in a search for solutions which promote
repair, reconciliation, and reassurance.” (Howard Zehr's Book - Changing Lenses)

Justiţia Restaurativă îşi propune sa transforme pe toţi cei afectaţi de comiterea unei infracţiuni – victime,
făptuitori, familiile lor dar si comunitatea sa devină actori participativi în rezolvarea conflictului.

Ceea ce propune Justiţia Restaurativă este să ofere posibilitatea ca toţi cei afectaţi de comportamentul
infracţional - victime, făptuitori, familiile acestora şi comunitatea - să fie părţi active în rezolvarea
conflictului sau problemelor care au cauzat infracţiunea şi a consecinţelor realizate în urma producerii
acestora.

2. Managementul de caz în asistarea socială – de la legislaţia specifică romaneasca la

practica prin sistemul de Justiţie Restaurativă

2
http://www.crj.ro/reforma.php
3
Parteneriatul cu Serviciul de Probaţiune????? a fost esenţial în derularea proiectului şi în instrumentarea
cazurilor cu minori şi tineri afectaţi de delincvenţă juvenilă - atât victime, cat şi făptuitori. Activitatea de
reintegrare socială şi consiliere, amplu prezentată în capitolul dedicat serviciului de Probaţiune a fost
completată de serviciile complexe oferite de CMSC beneficiarilor: de la cele juridice, psihologice, de
asistare socială la cele de mediere si negociere.

Serviciul de asistenţă socială din cadrul sistemului de Justiţie Restaurativă are ca scop primordial
ameliorarea relaţiei dintre victimă şi agresor şi normalizarea relaţiilor în cadrul comunităţii.

Managementul3 de caz este privit în asistenta socială ca o abordare a furnizării serviciului prin intermediul
căruia clienţii cu probleme complexe, multiple şi / sau dizabilităţi, primesc în mod eficient serviciile
sociale.
Managementul de caz este un proces facilitativ în cadrul evaluării, planificării, monitorizării şi a procesului
de advocacy si este destinat legăturii dintre client şi sistemul care furnizează serviciile.

Obiectivele managementului de caz sunt de doua tipuri: 4

 Obiective orientate spre client:
 Să se asigure ca serviciile corespund nevoilor clientului [...]
 Să ajute îngrijitorii (familia) clientului
 Să reprezinte o punte între sistemele de îngrijire instituţionale şi
comunitare
 Obiective orientate spre sistem:
 Facilitarea dezvoltării serviciilor în afara instituţiilor[...]
 Limitarea costurilor, controlând accesul clientului spre servicii

In cadrul conferinţei de caz ce are loc în cadrul organizaţiei, asistentul social, psihologul si juristul iau
contact prima dată cu informaţiile despre caz. Asistentul social primeşte fişa cu informaţiile înregistrate
despre clienţi si situaţia acestuia, după care, demarează procesul de planificare si acordare serviciilor.

Asistentul social este si managerul de caz în situaţia acordării serviciilor de natura psiho-socială, care-l
privesc atât pe client în mod direct, cat si pe familia acestuia pentru că el este cel care face joncţiunea
intre serviciile acordate în cadrul propriei instituţii (cum sunt cele de natura socială, psihologica, juridica,
de soluţionare de conflicte, dar si cu cele externe organizaţiei din care face parte, si care pot fi servicii
medicale, de natura culturala, administrativa, etc.)

Obiectivele unui manager de caz sunt acelea de a îmbunătăţi capacitatea oamenilor de dezvoltare şi
rezolvare a problemelor prin promovarea sisteme de operare eficiente şi umane care să asigure resurse
şi servicii grupului ţinta deservit si pentru a stabili legături între oameni şi sistemele care le asigură
resursele şi serviciile.

Rolurile esenţiale vizate de managementul de caz sunt cele de:

 Planificare
 Evaluare – cât mai precisă si continuă (prin reevaluarea permanentă a situaţiei
clientului)
3
MANAGEMENT s.n. Activitatea şi arta de a conduce. 2. Ansamblul activităţilor de organizare, de conducere şi de gestiune a
întreprinderilor. 3. Ştiinţa şi tehnica organizării şi conducerii unei întreprinderi. […] Cuv. engl. / (Dictionarul explicativ al limbii
romane)
4
Karla Krogsrud (et.al.), Practica asistenţei sociale, ed Polirom, 2006, p. 412
4
  Monitorizare - urmărirea atingerii obiectivelor, asigurarea ca serviciile planificate
sunt furnizate în timp util

In furnizarea oricăror tipuri de servicii in asistenta sociala exista un principiu esenţial si anume acela ca
este nevoie de o RELAŢIE DE ÎNCREDERE ŞI ÎNCURAJARE pentru a facilita utilizarea
serviciilor şi pentru a promova, restabili şi întreţine funcţionarea independentă a clienţilor.

Managementului de caz este eficient când:

• Interesul copilului primează în toate demersurile întreprinse de profesionişti
• Familia este partenerul esenţial al demersurilor efectuate în favoarea copiilor si tinerilor
• Are loc colaborarea eficientă inter-organizaţională pentru complementarizarea si optimizarea
resurselor în favoarea clienţilor
• Sunt sprijinite familiile atât cat este necesar
• Este important ca managerul de caz să deţină abilităţile necesare intervenţiei directe asupra
familiei
• Este necesar să avem informaţii exhaustive asupra diverselor sisteme de resurse,
• Întreg demersul să fie guvernat de respectarea eticii si confidenţialităţii.

Prin Ordinul 288/2006 s-au aprobat Standardele minime obligatorii privind managementul de caz în
domeniul protecţiei drepturilor copilului, fiind definit ca o metodă de coordonare a tuturor activităţilor de
asistenţă socială şi protecţie specială desfăşurate în interesul superior al copilului de către profesionişti
din diferite servicii sau instituţii publice şi private.

Astfel, în Standardul 2 al ordinului 288/2006 sunt enumerate etapele necesare a fi parcurse de către
managerii de caz care lucrează în domeniul protecţiei drepturilor copilului, etape care sunt respectate si
parcurse si în cazurile de Justiţie Restaurativă ce implica minori si tineri:

Etape principale:
a) Identificarea, evaluarea iniţiala si preluarea cazurilor;
b) Evaluarea detaliata / complexa a situaţiei copilului;
c) Planificarea serviciilor si intervenţiilor […]
d) Furnizarea serviciilor si intervenţiilor pentru copil, familie / reprezentant legal si alte persoane
importante pentru copil;
e) Monitorizarea si re-evaluarea periodica a progreselor înregistrate, deciziilor si intervenţiilor
specializate; f) Închiderea cazului.

Întreg demersul de acordare a serviciilor si asistarea socială a copiilor si tinerilor prin sistemul de Justiţie
Restaurativă este marcat de parteneriat si colaborare.

„Nu ar trebui sa facem pentru ceilalţi ceea ce ar trebui sa facă pentru ei înşişi. Nu ar trebui sa ne
concentram atât de mult asupra conceperii unor programe pentru „ceilalţi”; mai degrabă ar trebui sa facem
toate eforturile pentru a colabora CU ei in dezvoltarea resurselor emoţionale si practice de care au nevoie”
Keifer, 1984, p.28

5
Colaborarea cu clienţii (copii / tineri si familiile lor) si câştigarea acestora din perspectiva de parteneri în
procesul de analiză si schimbare maximizează posibilitatea de atingere a scopului propus de asistenţii
sociali: găsirea de soluţii pentru reparare si reconciliere.

Scopul coordonării serviciilor este să se asigure “ca serviciile sunt aplicate în mod armonios şi compatibil
de către furnizorii de servicii sociale şi membrii reţelei sociale” (Moxley, 1989, p.101)

Beneficiarii ce fac obiectul lucrului prin abordarea de tip restaurativ

Beneficiarii lucrului prin abordarea de tip restaurativ sunt:
1. Minori şi tineri cu vârsta cuprinsă între 14 – 21 de ani, cu domiciliul pe raza judeţului Iaşi care au săvârşit
infracţiuni pentru care punerea în mişcare a acţiunii penale se face la plângerea prealabilă a persoanei
vătămate iar împăcarea înlătură răspunderea penală, precum şi cei care au săvârşit infracţiuni de furt
şi furt calificat;
2. Persoanele vătămate în urma săvârşirii faptelor menţionate;
3. Familiile minorilor si tinerilor care au săvârşit infracţiunile precizate şi familiile
persoanelor vătămate
4. Comunitatea

3. Instrumentarea cazurilor prin proiectul…….

A. Receptare caz - conferinţa caz

Conferinţa de caz bazată pe metoda de lucru împreună, în care toţi specialiştii implicaţi la nivel
organizaţional află despre situaţia clientului este cea în care se face prezentarea si are loc prima analiză
în care se decide traseul cazului si se face prima propunere de planificare a demersurilor si a întâlnirilor
cu specialiştii si clientul, propunere ce urmează a fi discutată cu acesta şi fixată.

Fie ca se afla în faza de urmărire si cercetare penală, fie în cea de judecată sau executorie, pe baza
informaţiilor iniţiale primite de la Serviciul de Probaţiune, clienţii sunt orientaţi către Centrul de Mediere si
Securitate Comunitară Iaşi pentru a beneficia de servicii suplimentare celor oferite de Serviciul de
Probaţiune, în temeiul Legii 211/2004.5

Cazurile orientate / referite cuprind o serie de informaţii cu caracter general, de identitate, familie,
descrierea incidentului infracţional, momentul procedural în care se afla clientul.

B. Evaluarea socială iniţială

Obiectivele evaluării sociale se subsumează obiectivelor procesului de Justiţie Restaurativă:

o Sa restabilească relaţiile alterate dintre victima şi făptuitor prin acceptarea realităţii
că infracţiunea comisă este un rău produs oamenilor ce poate afecta şi comunitatea
o Să faciliteze rezolvarea problemei prin identificarea drepturilor si obligaţiilor
făptuitorului si victimei
o Să contribuie la la reparaţia emoţională si materială dintre victima si făptuitor si
familiile acestora

5
pentru informaţii suplimentare vezi capitol Probaţiune si capitol Juridic
6
Procesul de asistare socială debutează cu evaluarea iniţială a clientului care urmăreşte cuprinderea
informaţiilor relevante despre client si problema / problemele sale precum si orientarea intervenţiei de
resocializare si reabilitare6
Informaţiile considerate a fi relevante în aceasta etapă sunt cele care se refera la:
 datele de identitate şi istoricul familiei,
 ocupaţia persoanei
 date despre locuinţă
 atitudinea faţă de victimă şi infracţiunea comisă
 responsabilitatea asumată faţă de fapta comisă
 stima de sine
 abilităţile cognitive
 comportamentul
 aspecte legate de istoricul socio-medical al clientului
 aspecte semnificative cu impact în istoricul personal al clientului
 nevoi de suport /spijin imediat ale clientului si familiei

Este foarte important ca primul contact ce se realizează cu minorul inculpat si familia să se poarte în
prezenţa unui responsabil legal al acestuia, pentru obţinerea acordului de participare în program. Acordul
se obţine în forma scrisă si este parte esenţială a instrumentelor din dosarul de lucru. Rolul acestui acord
nu este doar de permisiune formală din partea responsabilului legal, ci se doreşte a fi un instrument care
sa responsabilizeze părintele / tutorele şi să-l determine să se simtă parte activă şi participativă în cadrul
procesului restaurativ. Participarea la serviciile de Justiţie Restaurativă este voluntară, şi se realizează în funcţie de
nevoile beneficiarilor, fiind oferite în mod gratuit.

Asistentul social este cel care culege informaţiile pe teren si se informează cu privire la caz, în funcţie de
fiecare situaţie în mod particular.

Inculpaţii minori beneficiază de o atenţie sporita din partea echipei multidisciplinare si cel mai ades
psihologul este cel care realizează primul evaluarea, pentru ca particularităţile de dezvoltare cognitivă şi
socială remarcate orientează demersul si abordarea specifică ulterioară a cazului.
Motivaţia pentru schimbare, gradul de maturitate si nivelul de responsabilitate si asumare a faptelor
petrecute sunt de asemeni elemente importante ce sunt atent analizate în aceasta etapă si discuţiile în
cadrul echipei pe marginea rezultatelor evaluării psihologice coroborate cu datele din evaluarea iniţială
conduc la realizarea unui plan de intervenţie menit sa faciliteze atingerea obiectivelor procesului
restaurativ.

Abordarea sistemică caracterizează nu numai demersul psihologic ci si pe cel de asistare socială. In

consecinţa , intervenţia din perspectiva sistemică ajută individul ca atunci când se întoarce în mediul sau
sa păstreze progresele făcute în lucru cu propria persoana, fiind pregătit sa facă faţă presiunii sistemelor
din care provine.7

Esenţial în efectuarea evaluării sociale iniţiale este ca aceasta sa fie realizată de persoane competente si
cu un nivel înalt de profesionalism care să permită o abordare lipsita de prejudecăţi şi care să implice
clientul. De capacitatea asistentului social de a gestiona informaţiile şi de a surprinde aspectele relevante

6
Asistenţa socială. Studii si aplicaţii; editura Polirom 2005, pg. 325
7
vezi capitolul de Intervenţia psihologică în cadrul Justitiei Restaurative
7
si de a le sistematiza eficient în instrumente sintetice, ce permit vizualizarea si înţelegerea facilă, depinde
în mare măsură şi eficienţa lucrului în echipă precum şi atingerea obiectivelor procesului restaurativ.

In cadrul consilierii sociale, asistentul social utilizează ca şi modalităţi de intervenţie tehnicile cognitiv
comportamentale precum si cele bazate pe abordarea sistemică. Acestea sunt modalităţile utilizate
preponderent pentru stimularea schimbării comportamentale la nivel individual, pentru creşterea gradului
de înţelegere a faptei produse si a consecinţelor acesteia si nu în ultimul rând pentru creşterea nivelului
empatic faţă de victimă - premisă a restaurării relaţiilor interpersonale.

De ce abordarea de tip sistemic? 8 Pentru că dincolo de personalitatea fiecărui membru al familiei pot fi
remarcate şabloanele de influenţă ce modelează comportamentul membrilor.

Premisa fundamentală a terapiei familiale, care utilizează în mod preponderent teoria sistemelor este
aceea că oamenii sunt produsul contextului lor. Deoarece puţini oameni ne sunt mai aproape decât
părinţii şi partenerii de viaţă, această noţiune poate fi tradusă astfel, comportamentul unei persoane este
puternic influenţat de interacţiunile cu ceilalţi membri ai familiei. Astfel, importanţa contextului poate fi
redusă la importanţa familiei

C. Plan de intervenţie – scurt / mediu

Evaluarea iniţială surprinde măsura în care familia îşi îndeplineşte rolurile si funcţiile si gradul de
acoperire a nevoilor de bază. In condiţiile în care există nevoi neacoperite, asistentul social caută sa
găsească în harta serviciilor sociale proxime resursele pentru sprijinirea cat mai rapidă a familiei în
vederea echilibrării acesteia sau a depăşirii momentului de criză. Acest aspect se va regăsi la nivelul
planului de intervenţie în cadrul măsurilor imediate, cu caracter de urgenţă ce se va întreprinde în
interesul familiei si al clientului.

Consecutiv evaluării sociale iniţiale managerul de caz stabileşte o întâlnire a echipei de lucru. Toate
informaţiile despre acelaşi caz sunt reciproc prezentate si analizate si se formulează obiectivele de lucru.
Translate la nivelul fiecărui specialist, planul capătă consistenţa enumerării etapelor ce vor fi parcurse în
unităţi de timp. Nu în puţine cazuri a fost necesară recontactarea Serviciului de Probaţiune pentru
furnizarea de elemente suplimentare care să întregească tabloul despre client cu informaţii relevante.
Asamblarea informaţiilor oferă perspectiva cunoaşterii asupra funcţionării sistemului familial din care
clientul face parte, ca şi structura, elemente psiho-sociale le si influenţe culturale în contextele sociale
specifice.
Un serviciu central al procesului de Justiţie Restaurativă îl reprezintă serviciul de Mediere si rezolvarea
alternativă a conflictelor, serviciu care se afla în paleta de servicii oferite în cadrul
programului.........derulat prin Centrul de Mediere şi Securitate Comunitară.

In mod succint vom prezenta etapele medierii, ca modalitate alternativă de soluţionare a conflictului.

Pregătirea medierii şi medierea propriu-zisă se realizează de către mediator.

Pregătirea medierii (premedierea) presupune:
Teoria sistemelor - Un model biologic al sistemelor vii ca entităţi întregi care se menţin prin schimburi permanente cu
8

mediul înconjurător; creată de Ludwig von Bertalanffy.

8
  contactarea făptuitorului / inculpatului, părţii vătămate şi persoanelor de suport ale acestora şi
invitarea acestora sa participe la procesul de mediere
 evaluarea situaţiei pentru a vedea dacă făptuitorul / inculpatul recunoaşte şi regretă fapta şi dacă
părţile implicate doresc să participe la şedinţa de mediere
 mediatorul face demersurile necesare pentru organizarea şi desfăşurarea în bune condiţii a
şedinţei de mediere: fixarea întâlnirii, stabilirea persoanelor participante, primirea confirmărilor de
participare, pregătirea instrumentelor de lucru.
Medierea propriu zisă :
 este realizată de un mediator asistat de un co-mediator
 participanţii îşi exprimă punctele de vedere cu privire la fapta produsă, impactul acesteia asupra
persoanelor afectate şi enumera ipoteze si privind modalităţile de soluţionare a conflictului;
 atitudinea mediatorului este de neutralitate absolută şi de susţinere a participanţilor pentru a-şi
găsi propriile soluţii;
Şedinţa de mediere se finalizează cu un acord în forma scrisă în care sunt consemnate deciziile
convenite de cele două părţi în cadrul procesului de mediere în ceea ce priveşte restabilirea relaţiilor si
repararea prejudiciilor produse prin infracţiunea comisă. Este menţionată împăcarea sau refuzul
împăcării părţilor. Fiecare din părţi va intra în posesia unei copii a acestui acord. Există situaţii în care
acordurile nu se stabilesc de la prima şedinţă de mediere şi pot fi reprogramate alte sesiuni.

D. Reevaluare caz / Închidere caz

Închiderea cazului se realizează după atingerea obiectivelor, dar nu mai târziu de două luni de la intrarea
în atenţia serviciului de Justiţie Restaurativă.
Planul efectuat de managerul de caz împreună cu membrii echipei este analizat şi dacă se impune,
reajustat. Sunt situaţii în care nu pot fi atinse toate obiectivele fixate, ori parte din ele pot fi atinse prin
continuarea serviciilor de către alte instituţii specializate, ocazie cu care se procedează la referirea
cazului si implicit se face în acest fel referirea cazului.

In general, închiderea cazurilor se face prin

 îndeplinirea obiectivelor propuse – realizarea unui progres semnificativ
 referirea cazurilor - depăşirea termenului în care pot fi furnizate servicii prin CMSC sau
referirea către servicii de specialitate ce nu pot fi oferite prin CMSC
 retragerea clientului

4. Principiile de lucru ale asistenţilor sociali9

Valorile si resursele personale ale asistenţilor sociali alături de cele alei echipei multidisciplinarăe
influenţează calitatea sprijinului profesional oferit de aceştia.
După Sheafor (et.al) o parte din principiile de lucru ale asistenţilor sociali sunt:
 Deciziile şi acţiunile sunt bazate, în primul rând, pe un set de cunoştinţe dobândite printr-un
proces de pregătire şi educaţie formală.
 Principiile de bună practică sunt respectate, indiferent de alte constrângeri.
 Deciziile se iau în mod obiectiv, bazându-se pe fapte şi pe situaţii concrete / reale.

9
Sheafor, B.; Horejsi, C.; Horejsi, G., 1997, p. 207-208
9
  Valorile, principiile şi Codul Etic ale profesiei sunt folosite pentru a identifica şi rezolva probleme
etice.
 Cunoştinţele şi abilităţile / deprinderile sunt dezvoltate continuu, pentru ca serviciile acordate
clienţilor să fie îmbunătăţite.
 Relaţia cu clientul are un scop, o finalitate şi este limitată în timp
 Nevoile şi bunăstarea clientului sunt pe primul plan; nevoile personale ale asistentului social nu
se presupune a fi satisfăcute în relaţiile de muncă.
 Se exercită autocontrolul în acţiuni şi în luarea deciziilor; atunci când ai de-a face cu un client
furios sau frustrat, reacţiile emoţionale sunt controlate; emoţiile personale sunt exprimate cu scop
şi pentru a ajuta.
 Exprimarea unor emoţii negative de către client nu este considerată a fi un afront personal; asistentul
social încearcă să înţeleagă motivele care se află în spatele furiei şi frustrării clientului.
 Se păstrează o evidenţă exactă şi completă a deciziilor şi acţiunilor.
 Se asumă responsabilitatea pentru dobândirea de noi cunoştinţe şi informaţii şi pentru împărtăşirea cu
ceilalţi.
 Se asumă responsabilitatea personală pentru examinarea calităţii serviciilor oferite şi pentru a face
schimbări în agenţie, program sau politică, care să îmbunătăţească serviciile către client.
 Munca de asistenţă socială este considerată ca un angajament pe termen lung; munca şi ocupaţia sunt
considerate drept “chemare”.

5. Termeni de confidenţialitate
Aspectele legate de confidenţialitate ţin atât de graniţele profesionale ale specialiştilor ce lucrează în
cadrul proiectului.....de Justiţie Restaurativă, cât şi de limitele convenite şi acceptate intra şi
interorganizaţional.

Interorganizaţional aceste limite ale confidenţialităţii au fost specificate în protocoalele de colaborare

dintre instituţii.

Intraorganizaţional limitele de confidenţialitate sunt menţionate în conduita procedurală convenită la

debutul programului si constă în aceea ca membrii echipei multidisciplinare au acces la toate rapoartele
consemnate în dosarul clientului de către toţi membrii echipei. Fac excepţie notiţele personale, ce nu
sunt ataşate la dosarul clientului

Este foarte important de menţionat că în prima discuţie cu clienţii sunt specificate limitele confidenţialităţii,
fiind făcute precizări exprese, că există anumite situaţii, când legea obligă la efectuarea semnalărilor sau
raportărilor (ex: Legea 272- art. 91), situaţie în care nu poate fi invocată confidenţialitatea.

6. Anexe – enumerare instrumente utilizate

Sistematizarea si înregistrarea informaţiilor culese sunt indicatori ai eficientei muncii asistentului social.

In managementul de caz şi în asistarea socială sunt utilizate:

 Acordul de participare în programul de Justiţie Restaurativă si clauze de confidenţialitate (mai
sus descrise)
 Evaluările iniţiale (mai sus descrise)
 Rapoartele de întâlnire între membrii echipei
data efectuării întâlnirii
membrii echipei prezenţi
scopul / motivaţia întâlnirii;
10
 cazurile / temele discutate
rezumatul deciziilor luate si planul de lucru
responsabilii în implementarea etapelor de acţiune viitoare
rezumatul întrevederii,
concluziile asistentului social,
propuneri, dacă este cazul
 Evaluările psiho sociale - ce sintetizează şi rezumă informaţiile despre clienţi şi oferă sursa
informaţională completă ce stă la baza efectuării planului de intervenţie pe caz si implicit a
managementului de caz
 Rapoartele de întâlnire cu clienţii / beneficiarii
datele de identificare,
data efectuării întâlnirii asistentul social care efectuează raportul,
scopul / motivaţia întâlnirii;
rezumatul întrevederii,
concluziile asistentului social,
propuneri, dacă este cazul
 Genograma – schema vizuală ce ilustrează cronologia familiei; oferă informaţia globală şi
sintetică despre familie, ajutându-ne să înţelegem consemnarea informaţiei prin coduri convenite
internaţional. Genograma oferă indicii despre relaţiile inter si intra familiale si transgeneraţionale.
Genograma poate evidenţia punctele tari ale familiei - bază a progresului intervenţiei în procesul
de asistare socială
 Ecomapa – evidenţiază grafic tranzacţiile între client şi alte sisteme, evidenţiind potenţialul de
resurse al clientului
 Planul de furnizare a serviciilor – evidenţiază înşiruirea cronologică a secvenţelor de activităţi ce
urmează a fi efectuate de membrii echipei în vederea atingerii obiectivelor propuse în legătură cu
clientul
 Raport de închidere a cazului
datele de identificare,
data realizării închiderii cazului
scopul / motivaţia închiderii
gradul de atingere a obiectivelor iniţial propuse
concluziile managerului de caz
propuneri / referiri, dacă este cazul

7. Concluzii şi recomandări
A. Dezvoltarea unor centre pilot /experimentale care sa favorizeze analiza calitativă asupra
beneficiarilor cât şi eficienţa si oportunitatea generalizării sistemului de Justiţie
Restaurativă ce poate conduce la degrevarea sistemului actual de Justiţie si poate
contribui pe termen lung la reformarea mentalităţii populaţiei cu privire la modalităţile de
rezolvare a conflictelor
B. Principiile de lucru împreună – fundamentate de ţările anglo-saxone ce şi-au pus
amprenta si asupra legislaţiei româneşti (Legea 272/204) nu au depăşit la nivel
interinsituţional pragul de formalism. Procedurile inter - instituţionale ce reglementează
timpii şi regulile stricte de colaborare nu sunt încă clar definite şi pot crea dileme etice
C. Există dilema profesională legată de managementul de caz în ceea ce priveşte
planificarea şi gestionarea acordării serviciilor, altele decât cele prevăzute în lege
(Ordinul 288/2006)
11
D. Dilemele legate e confidenţialitate nu au trecut nicicând graniţele abordărilor
interdisciplinare în viziunea holistică de caz. - vezi legătura cu pct. B
E. Dezvoltarea sistemului de abordare prin Justiţia Restaurativă permite completarea
serviciilor oferite pe piaţa serviciilor sociale favorizează o abordare exhaustivă celor
realizate pana acum. Acest sistem permite diversificarea serviciilor sociale oferite prin
promovarea celor mai puţin cunoscute pe piaţă, cum sunt cele de rezolvare alternative a
conflictelor sau cele de terapia de familie. Terapia de familie poate constitui o alternativă
curativ / profilactică unui sistem, pentru sprijinirea Justiţiei Retributive.
F. Lipsa unui cadru procedural suficient de bine definit poate determina ades suprapunerea
de servicii acordate unui client versus lipsa de acces / acordare a unor servicii altor
clienţi.
G. Cuantificarea si corelarea datelor statistice de la instituţii diferite ce acordă servicii
sociale diferite si gratuite pot determina orientarea si aprecierea realistă a volumului de
cazuri instrumentate, precum si normarea eficientă a specialiştilor implicaţi.
H. Reformarea sistemului educativ prin introducerea în educaţia timpurie a copiilor a
informaţiilor legate de rezolvarea alternativă a conflictelor
I. Specializarea continuă a profesioniştilor

12