UNIVERSITATEA ,,ALEXANDRU IOAN CUZA’’ DIN IAȘI

ASISTENȚĂ SOCIALĂ, ANUL II, GRUPA 2

ANUL UNIVERSITAR 2019-2020

DOSAR DE PRACTICĂ

Profesor coordonator: Nume student:

Niculina Karacsony Nemțanu Bianca-Paula

Curriculum vitaes

Informații Personale

Nume: Nemțanu Bianca-Paula

Str. Dragoș Vodă, nr.23

Email: biancanemtanu09@icloud.com

Sexul: Feminin

Data nașteri: 09.07.1998

Naționalitatea: Romănă

Experiență profesională

5 Noiembrie 2018-11 Mai 2019 Practicant

Salvați Copiii, Iași

1 Iulie 2018- Prezent Voluntar

Fundația Creștină pentru Copii Agape, Pașcani

Educație și formare

01.10.2018- Prezent

Universitatea ,,Alexandru Ioan Cuza’’ din Iași

Limba maternă

Romănă

Limbi străine

Engleză- Înțelegere A2

Vorbire A2

Scriere A2

Competențe comunicare

 Bune abilități de interacțiune cu copii, dobândite în timpul practici și a voluntariatului.

 Bune abilități de comunicare cu copii, dobândite în timpul practici și a voluntariatului.

Competențe digitale

Utilizator experimentat

Hobby-uri

 Sportul
 Călătoriile
 Muzica

SERVICIUL MANAGEMENT DE CAZ

1.PREZENTAREA LOCULUI DE PRACTICĂ

Organizarea SMC
SERVICIUL MANAGEMENT DE CAZ ( SMC ) s-a înființat la data de 1.01.2011, prin
hotărarea Consiliului Județean Iași nr. 379/23.12.2010 de aprobare a organigramei si statelor
de funcții ale DGASPC, Iași. SMC reprezintă un compartiment distinct în cadrul DGASPC,
Iași, organizat la nivel de serviciu. SMC are relații de colaborare directă cu celelalte servicii
din cadrul DGASPC, Iași fiind răspunzător de coordonarea serviciilor, prestațiilor și
intervențiilor destinate copilului pentru care a fost instituită o măsură de protecție specială.

Managementu de caz, aplicat în domeniul protecției drepturilor copilului, implică parcurgerea

următoareloe etape principale:

 Evaluarea detaliată/complexă a situaţiei copilului urmare a repartizarii cazului de

catre conducere ;                                
 Planificarea serviciilor şi intervenţiilor concretizată într-un plan prevăzut în legislaţie:
PIP, plan de recuperare, plan de reabilitare şi/sau integrare sau reintegrare familiala si
socială, PS;                                                                                  
 Furnizarea serviciilor şi intervenţiilor pentru copil, familie/reprezentant legal şi alte
persoane importante pentru copil;                                        
 Monitorizarea şi re-evaluarea periodică a progreselor inregistrate, deciziilor şi    
 intervenţiilor specializate;
 Închiderea cazului.   

SMC este cel mai mai mare serviciu din cadrul DGASPC, Iași cuprinde 3 compartimente și
103 persoane conform organigramei.

Cele 3 compartimente ale SMC sunt urmatoarele :

 Compartimentul management de caz pentru copii în sistem rezidențial;

 Compartimentul management de caz pentru asistenți maternali profesioniști, pentru
copii în asistență maternală și pentru plasamente familiale;
 Compartimentul management de caz pentru supraveghere specializată;

Activități generale ale Serviciului Management de Caz:

 colaborează cu Biroul strategii, programe, proiecte în domeniul asistenței sociale și

relația cu ONG  în soluţionarea solicitărilor primite de la O.P.A. de a desfăşura
activităţi cu/pentru copiii ocrotiţi în sistemul de protecţie şi în vederea încheierii
convenţiilor de parteneriat;
 colaborează cu Serviciul resurse umane în privinţa studenţilor practicanţi şi
voluntarilor (SMC asigură îndrumarea studenţilor practicanţi şi a voluntarilor şi
confirmă efectuarea orelor de practică/voluntariat);
 verifică, îndrumă, constată şi intervine metodologic la nivelul  modului de îngrijire a
copiilor din sistemul de protecţie, în vederea ameliorării activităţii, propunând
modalităţi de optimizare;
 verifică modul în care sunt furnizate serviciile şi intervenţiile pe dimensiunile
asistenţă socială, psihoeducaţională şi medicală pentru copilul care beneficiază de
măsuri de protecție specială, conform S.M.O. specifice fiecărui tip de serviciu;
 urmăreşte modul în care sunt asistate persoanele cu capacitate deplină de exerciţiu
care îşi  continuă studiile şi au stabilită măsură de protecţie specială;      
 urmăreşte şi supraveghează modul în care sunt aplicate hotărârile Comisiei pentru
Protecţia Copilului/Instanţei care stabilesc măsuri de protecţie specială;
 asigură aplicarea metodei managementului de caz la nivelul compartimentelor
specifice subordonate SMC , prin coordonarea activităţilor de asistenţă socială şi
protecţie specială desfăşurate în interesul superior al copilului;
 realizează evaluarea  psihologică a părinţilor care solicită reintegrarea copiilor,
precum şi a situaţiei lor socio-materiale, acordand asistenţă şi sprijin părinţilor
copilului separat de familie în vederea reintegrării sale în mediul familial;
 soluţionează  cereri privind vizitarea copiilor din sistemul de protecție (părinţi care au
pierdut legătura cu copiii lor);
 acordă asistenţă şi sprijin părinţilor copilului separat de familie în vederea reintegrării
sale în mediul familial;
 urmăreşte să realizeze diminuarea perioadei în care   copiii se află în măsură de
protecţie specială prin identificarea posibilităţilor de reintegrare familială a acestora
sau a adopției ;
 întocmște PIP  împreuna  cu echipa multidisciplinară și încheie contractele cu
familia/reprezentantul legal și contractele de furnizare a serviciilor sociale încheiate
între familie/reprezentant legal si furnizorul de servicii;
 reevaluează, cel puțin odată la 3 luni si ori de câte ori este nevoie, împrejurările care
au stat la baza instituirii măsurii de protecție, pe baza rapoartelor întocmite de câtre
responsabilii de PIS și propune împreuna cu echipa, după caz, menținerea,
modificarea sau încetarea  măsurii de protecție;
  realizeaza evaluarea detaliată/complexă a copilului in context socio-familial;
 coordonează planificarea activităților în vederea integrării socio-profesională a
beneficiarilor care părăsesc sistemul de protecție  și a activităților privind mutarea
copilului în familia naturală/extinsă/substitut/centru de plasament;
 îndeplineşte orice alte atribuţii dispuse de conducerea instituţiei, în limitele
competenţelor legale;
 urmăreşte în colaborare cu celelalte structuri specializate ale direcţiei, implementarea
şi finalizarea programelor şi proiectelor specifice aprobate.

 Beneficiarii SMC:

 copiii separați temporar sau definitiv de părinții lor, urmare a stabilirii, în condițiile
legii, a măsurii de protectie specială;
 tinerii care au împlinit vârsta de 18 ani și care beneficiază, în condițiile legii, de
protecție specială;
 familia/familia extinsă/familia substitutivă.

 Misiunea SMC:

 Coordonarea activitățiilor de asistență socială și protecție specială desfășurate în

interesul superior al copilului, prin elaborarea si monitorizarea implementării PIP
pănă la închiderea cazului pentru copiii separați de familie; 
 Specialiștii din cadrul SMC, cu studii universitare și postuniversitare  de specialitate,
în psihologie, psihopedagogie, pedagogie, asistență socială  sunt dedicați respectării și
promovării drepturilor copiilor din sistemul de protecție sau care frecventează centrele
de zi și, totodată, au în atenție optimizarea calității vieții copiilor prin aplicarea
cunoștințelor și experienței dobăndite și prin urmărirea aplicării Standardelor Minime
Obligatorii și a legislatiei specifice. SMC este un serviciu centrat pe nevoile
beneficiarilor  (copii, părinți, personal, studenți, voluntari, copii și tineri foști ocrotiți
în sistem rezidențial), personalul activând cu profesionalism si implicare, în
conformitate cu legislația  în vigoare.

2. Legile/articolele de specialitate/documentele studiate

1.Legi

 Legea nr. 272 din 21 iunie 2004 privind protecţia şi promovarea drepturilor
copilului
 Ordinul nr. 288 din 6 iulie 2006 pentru aprobarea Standardelor minime
obligatorii privind managementul de caz în domeniul protectiei drepturilor
copilului.
 Ordinul nr. 27/2019 din 3 ianuarie 2019 privind aprobarea standardelor minime
de calitate pentru serviciile sociale de zi destinate copiilor
 Ordinul nr. 35 din 15 mai 2003 privind aprobarea Standardelor minime
obligatorii pentru asigurarea protecției copilului la asistentul maternal
profesionist și a ghidului metodologic de implementare a acestor standarde.
 Ordinul nr. 288 din 6 iulie 2006 pentru aprobarea Standardelor minime
obligatorii privind managementul de caz în domeniul protectiei drepturilor
copilului.
 HOTĂRÂRE Nr. 49 din 19 ianuarie 2011 pentru aprobarea Metodologiei-cadru
privind prevenirea şi intervenţia în echipă multidisciplinară şi în reţea în
situaţiile de violenţă asupra copilului şi de violenţă în familie şi a Metodologiei de
intervenţie multidisciplinară şi interinstituţională privind copiii exploataţi şi
aflaţi în situaţii de risc de exploatare prin muncă, copiii victime ale traficului de
persoane, precum şi copiii români migranţi victime ale altor forme de violenţă pe
teritoriul altor state.

2. Articole

 Articolul PSYCHOLOGIES privind ,,Neglijarea – cea mai frecventă formă de

violență la adresa copilului’’
 Alina fostă beneficiară a unei măsuri speciale de protecție - Articol preluat de pe
Ziarul de Iași

3. FIȘE DE LECTURĂ

Fișă de lectură numărul 1

Nume student: Nemțanu Bianca-Paula

Specializarea: Asistență Socială, anul II, grupa 2

Titlul lecturii: Legea nr. 272 din 21 iunie 2004 privind protecţia şi promovarea
drepturilor copilului

Autorul: PARLAMENTUL ROMÂNIEI

Cuvinte cheie: copil, familie, familie extinsă, familie substitutivă, plan individualizat de
protecţie, plan de servicii, reprezentant legal al copilului.

Copil - persoana care nu a împlinit vârsta de 18 ani şi nici nu a dobândit capacitatea deplină
de exerciţiu, potrivit legii.

Familie - părinţii şi copiii acestora.

Familie extinsă - rudele copilului, până la gradul IV inclusiv ( bunicii,

frații/surorile,unchiul/mătușa și/sau verii).

Familie substitutivă - persoanele, altele decât cele care aparţin familiei extinse, inclusiv
afinii până la gradul IV şi asistenţii maternali care asigură creşterea şi îngrijirea copilului, în
condiţiile legii.

Plan individualizat de protecţie - documentul prin care se realizează planificarea serviciilor,

prestaţiilor şi a măsurilor de protecţie specială a copilului, pe baza evaluării psihosociale a
acestuia şi a familiei sale, în vederea integrării copilului care a fost separat de familia sa într-
un mediu familial stabil permanent, în cel mai scurt timp posibil.

Plan de servicii - documentul prin care se realizează planificarea acordării serviciilor şi a

prestaţiilor, pe baza evaluării psihosociale a copilului şi a familiei, în vederea prevenirii
abuzului, neglijării, exploatării, a oricăror forme de violenţă asupra copilului, precum şi a
separării copilului de familia sa.

Reprezentant legal al copilului - părintele sau persoana desemnată, potrivit legii, să exercite
drepturile şi să îndeplinească obligaţiile părinteşti faţă de copil.

Fișă de lectură numărul 2

Nume student: Nemțanu Bianca-Paula

Specializarea: Asistență Socială, anul II, grupa 2

Titlul lecturii: Legea nr. 272 din 21 iunie 2004 privind protecţia şi promovarea
drepturilor copilului

Autorul: PARLAMENTUL ROMÂNIEI

Scopul studierii textului: Studierea drepturilor fudamentale ale copilului.

Cuvinte Cheie: drepturile copilului

Drepturile copilului

Copilul are dreptul la stabilirea şi păstrarea identităţii sale – de la naștere fiecare copil
are dreptul să-și dobăndească identitatea, pe aceasta o primește de la părinții lui, el
trebuie să-și păstreze identitatea aceasta fiind ceea care ajută la identificarea lui în
societate.

Copilul este înregistrat imediat după naştere şi are de la această dată dreptul la un
nume, dreptul de a dobândi o cetăţenie şi, dacă este posibil, de a-şi cunoaşte părinţii şi
de a fi îngrijit, crescut şi educat de aceştia.

Părinţii aleg numele şi prenumele copilului, în condiţiile legii.

Copilul are dreptul de a-şi păstra cetăţenia, numele şi relaţiile de familie, în condiţiile
prevăzute de lege, fără nicio ingerinţă.

Dacă se constată că un copil este lipsit, în mod ilegal, de elementele constitutive ale identităţii
sale sau de unele dintre acestea, instituţiile şi autorităţile publice sunt obligate să ia de urgenţă
toate măsurile necesare în vederea restabilirii identităţii copilului. În 24 de ore de la naștere
serviciul public de asistență socială trebuie să transmită actul constator nașterii.

În cazul în care un copil a fost găsit sau părăsit în alte unității medicale, nașterea lui nefiind
înregistrată, obligația dea realiza demersurile pentru înregistratrea nașteri revin srviciului
public de asistență socială în a cărei rază teritorială a fost găsit copilul.

Copilul are dreptul de a menţine relaţii personale şi contacte directe cu părinţii, rudele,
precum şi cu alte persoane faţă de care copilul a dezvoltat legături de ataşament.
Copilul are dreptul de a-şi cunoaşte rudele şi de a întreţine relaţii personale cu acestea,
precum şi cu alte persoane alături de care copilul s-a bucurat de viaţa de familie, în măsura în
care acest lucru nu contravine interesului său superior.

Părinţii sau un alt reprezentant legal al copilului nu pot împiedica relaţiile personale ale
acestuia cu bunicii, fraţii şi surorile ori cu alte persoane alături de care copilul s-a bucurat de
viaţa de familie decât în cazurile în care instanţa decide în acest sens, apreciind că există
motive temeinice de natură a primejdui dezvoltarea fizică, psihică, intelectuală sau morală a
copilului.

În caz de neînţelegere între părinţi cu privire la modalităţile de exercitare a dreptului de a

avea legături personale cu copilul, instanţa va stabili un program în funcţie de vârsta
copilului, de nevoile de îngrijire şi educare ale acestuia, de intensitatea legăturii afective
dintre copil şi părintele la care nu locuieşte, de comportamentul acestuia din urmă, precum şi
de alte aspecte relevante în fiecare caz în parte.

Relațiile personale dintre copil și o persoană dragă lui se pot realiza prin:

 Întălnirea copilului cu părintele sau cu o persoană cu care el a dezvoltat o relație

personală;
 Găzduirea copilului pe o perioadă determinată la persoana cu care el a dezvoltat o
relație personală, aceea persoană este responsabilă de respectarea interesului superior
al copilului;
 Păstrarea legăturii cu copilul prin intermediul telefonului sau a altui mijloc de
comunicare.

Dreptul de a fi ascultat conferă copilului posibilitatea de a cere şi de a primi orice informaţie

pertinentă, de a fi consultat, de a-şi exprima opinia şi de a fi informat asupra consecinţelor pe
care le poate avea opinia sa, dacă este respectată, precum şi asupra consecinţelor oricărei
decizii care îl priveşte.

Copilul are dreptul la libertate de gândire, de conştiinţă şi de religie.

Copilul care a împlinit vârsta de 16 ani are dreptul să-și aleagă singur religia, dacă copilul se
află într-o măsură specială de proctecție, cei care răspund de ei nu au voie să influențeze
copilul în alegerea religiei.
Copilul are dreptul la respectarea personalităţii şi individualităţii sale şi nu poate fi supus
pedepselor fizice sau altor tratamente umilitoare ori degradante, copilul nu trebuie să fie
torturat sau să îi fie aplicate diferite tratamente umilitoare pentru ai fii corectat
comportamentul.

Copilul are dreptul să crească alături de părinţii săi.

Copilul are dreptul să fie crescut în condiţii care să permită dezvoltarea sa fizică, mentală,
spirituală, morală şi socială. În acest scop părinţii sunt obligaţi:

a) să supravegheze copilul;

b) să coopereze cu copilul şi să îi respecte viaţa intimă, privată şi demnitatea;

c) să informeze copilul despre toate actele şi faptele care l-ar putea afecta şi să ia în
considerare opinia acestuia;

d) să întreprindă toate măsurile necesare pentru realizarea drepturilor copilului lor; e) să

coopereze cu persoanele fizice şi persoanele juridice care exercită atribuţii în domeniul
îngrijirii, educării şi formării profesionale a copilului.

Copilul are dreptul la libertate de exprimare.

Fiecare copil are dreptul de a-și expune ideile și opinile fiind ascultat de părinte sau
reprezentat leagal, el trebuie să primească sfaturi și să fie informat corespănzător vârstei lui.

Copilul are dreptul de a se bucura de cea mai bună stare de sănătate pe care o poate
atinge şi de a beneficia de serviciile medicale şi de recuperare necesare pentru asigurarea
realizării efective a acestui drept.

Copilul trebuie să aibă acces gratuit la toate serviciile medicale, costurile fiind suportate de
Fondul naţional unic de asigurări sociale de sănătate şi de la bugetul de stat

Copilul are dreptul de a primi o educaţie care să îi permită dezvoltarea, în condiţii

nediscriminatorii, a aptitudinilor şi personalităţii sale.

Ministerul Educației trebuie să faciliteze accesul gratuit la educația preșcolară şi asigurarea

învăţământului general obligatoriu şi gratuit pentru toţi copiii. Programele școlare trebuiesc
organizate în așa fel încât copilul să aibă și dreptul la timp liber și la timp de odihnă.
Copilul are dreptul la odihnă şi vacanţă.

Fiecare copil trebuie să beneficieze de timp suficient pentru odihnă și vacanță, are dreptul de
a participa la activități recreativer proprii vârstei sale și la activității artistice, culturale și
sportive ale comunității.

Autorităţile publice au obligaţia să asigure, potrivit atribuţiilor care le revin, locuri de joacă
suficiente şi adecvate pentru copii, în mod special în situaţia zonelor intens populate.

În concluzie

Fiecare drept al copilului ar trebui să fie respectat de părinte sau reprezentat legal, acest lucru
conduce la dezvoltatrea fizică și mintală a copilului în condiții bune, îl ajută în viitorul lui să
poată lua decizii și să se poată integra în societate.

Fișă de lectură numărul 3

Nume student: Nemțanu Bianca-Paula

Specializarea: Asistență Socială, anul II, grupa 2

Titlul lecturii: Legea nr. 272 din 21 iunie 2004 privind protecţia şi promovarea
drepturilor copilului

Autorul: PARLAMENTUL ROMÂNIEI

Scopul studierii textului: Aflarea serviciilor sociale pentru separarea temporară sau
definitivă a copilului de părinți.

Cuvinte Cheie: protecția specială a copilului, serviciile de protecție specială, măsurile de

protecție specială, beneficiarii.

Protecţia specială a copilului reprezintă ansamblul măsurilor, prestaţiilor şi serviciilor

destinate îngrijirii şi dezvoltării copilului lipsit, temporar sau definitiv, de ocrotirea părinţilor
săi sau a celui care, în vederea protejării intereselor sale, nu poate fi lăsat în grija acestora.

Copilul beneficiază de măsurile de protecție specială până la dobândirea capacității depline

de exercițiu, la cererea tânărului , exprimată după dobândirea capacității depline de exercițiu,
dacă își continuă studiile o singură dată în fiecare formă de învățământ de zi, măsura de
protecție se acordă pe toată perioada până la terminarea studiilor dar fără a depăși vârsta de
26 de ani. Pentru tânărul care nu își mai continuă studiile, dar nu are unde pleca pentru a locui
i se oferă la cerere o măsură de protecție pe timp de 2 ani.

Serviciile de protecţie specială sunt:

 servicii de tip rezidenţial şi centrele maternale;

 serviciile de tip rezidenţial care aparţin autorităţilor administraţiei publice se
organizează numai în structura direcţiei generale de asistenţă socială şi protecţia
copilului, în regim de componente funcţionale ale acestora, fără personalitate juridică;
 serviciile de tip rezidenţial se organizează pe model familial şi pot avea caracter
specializat în funcţie de nevoile copiilor plasaţi.

Măsurile de protecție specială sunt:

 plasamentul;
 plasamentul în regim de urgenţă;
 supravegherea specializată.

Beneficiarii serviciilor de protecție specială sunt:

 copilul ai cărui părinţi sunt decedaţi, necunoscuţi, decăzuţi din exerciţiul drepturilor
părinteşti sau cărora li s-a aplicat pedeapsa interzicerii drepturilor părinteşti, puşi sub
interdicţie, declaraţi judecătoreşte morţi sau dispăruţi, când nu a putut fi instituită
tutela;
 copilul care, în vederea protejării intereselor sale, nu poate fi lăsat în grija părinţilor
din motive neimputabile acestora;
 copilul abuzat sau neglijat;
 copilul găsit sau copilul părăsit în unităţi sanitare;
 copilul care a săvârşit o faptă prevăzută de legea penală şi care nu răspunde penal.

Plasamentul

Plasamentul copilului constituie o măsură de protecţie specială, având caracter temporar, care
poate fi dispusă, în condiţiile prezentei legi, după caz, la:

a) o persoană sau familie;

b) un asistent maternal;
c) un serviciu de tip rezidenţial.

Plasamentul copilului care nu a împlinit vârsta de 7 ani poate fi dispus numai la familia
extinsă, substitutivă sau la asistent maternal, plasamentul acestuia într-un serviciu de tip
rezidenţial fiind interzis.

La stabilirea măsurii de plasament se va urmări:

a) plasarea copilului, cu prioritate, la familia extinsă sau la familia substitutivă;

b) menţinerea fraţilor împreună;

c) facilitarea exercitării de către părinţi a dreptului de a vizita copilul şi de a menţine legătura

cu acesta.

Plasamentul în regim de urgenţă

Plasamentul în regim de urgenţă este o măsură de protecţie specială, cu caracter temporar,

care se stabileşte pentru copilul aflat în următoarele situaţii:

a) abuzat, neglijat sau supus oricărei forme de violenţă;

b) găsit sau părăsit în unităţi sanitare.

Supravegherea specializată

Măsura de supraveghere specializată se dispune în condiţiile prezentei legi faţă de copilul

care a săvârşit o faptă penală şi care nu răspunde penal.

În concluzie

Măsurile de protecție specială sunt impuse în situațiile în care copilul din motive foarte grave
nu mai pot râmăne alături de părinții lui deoarece aceștia nu îi pot asigura celele necesare
pentru dezvoltarea lui sau în cel mai rău caz el este neglijat sau abuzat.

Fișă de lectură numărul 4

Nume student: Nemțanu Bianca-Paula

Specializarea: Asistență Socială, anul II, grupa 2

Titlul lecturii: HOTĂRÂRE Nr. 49 din 19 ianuarie 2011 pentru aprobarea
Metodologiei-cadru privind prevenirea şi intervenţia în echipă multidisciplinară şi în
reţea în situaţiile de violenţă asupra copilului şi de violenţă în familie şi a Metodologiei
de intervenţie multidisciplinară şi interinstituţională privind copiii exploataţi şi aflaţi în
situaţii de risc de exploatare prin muncă, copiii victime ale traficului de persoane,
precum şi copiii români migranţi victime ale altor forme de violenţă pe teritoriul altor
state.

Autorul: GUVERNUL ROMÂNIEI

Scopul studierii textului: Informarea cu privire la formele de violență asupra copilului.

Cuvinte cheie: violență asupra copilului, abuzul, exploatarea copilului, traficul de copii.

Violenţa asupra copilului

Violenţa asupra copilului reprezintă forme de rele tratamente produse de câtre părinţi sau de
orice altă persoană aflată în poziţie de răspundere, putere ori în relaţie de încredere cu copilul,
care produc vătămare actuală sau potenţială asupra sănătăţii acestuia şi îi pun în pericol viaţa,
dezvoltarea, demnitatea şi moralitatea.

În funcție de gravitatea faptei, violența asupra copilului antrenează răspunderea civilă a

agresorului care a comis un act de violență asupra copilului.

Principalele forme de violență asupra copilului sunt:

 abuzul;
 neglijarea;
 exploatarea;
 traficul de copii.

Abuzul

Copilul are dreptul de a fi protejat împotriva abuzului, neglijării, exploatării, traficului,

migraţiei ilegale, răpirii, violenţei, pornografiei prin internet, precum şi a oricăror forme de
violenţă, indiferent de mediul în care acesta se află: familie, instituţii de învăţământ,
medicale, de protecţie, medii de cercetare a infracţiunilor şi de reabilitare/detenţie, internet,
mass-media, locuri de muncă, medii sportive, comunitate etc.
Abuzul poate îmbrăca diferite forme:

 abuz fizic;
 abuz emoţional;
 abuz psihologic;
 abuz sexual ;
 abuz economic.

Abuzul fizic constă în vătămarea corporală a copilului în cadrul interacţiunii, singulară sau
repetată, cu o persoană aflată în poziţie de răspundere, putere ori în relaţie de încredere cu
acesta, fiind un rezultat al unor acte intenţionate care produc suferinţă copilului în prezent sau
în viitor.

Abuzul emoţional constă în expunerea repetată a copilului la situaţii al căror impact

emoţional depăşeşte capacitatea sa de integrare psihologică. Abuzul emoţional vine din partea
unui adult care se află în relaţie de încredere, răspundere sau putere cu copilul. În mod
concret, aceste acte pot fi umiliri verbale şi nonverbale, intimidări, ameninţări, terorizări,
restrângeri ale libertăţii de acţiune, denigrări, acuzaţii nedrepte, discriminări, ridiculizări şi
alte atitudini ostile sau de respingere faţă de copil.

Abuzul sexual reprezintă implicarea unui copil sau a unui adolescent minor dependent şi
imatur din punctul de vedere al dezvoltării psihosexuale în activităţi sexuale pe care nu este
în măsură să le înţeleagă, care sunt nepotrivite pentru vârsta sa ori pentru dezvoltarea sa
psihosexuală, activităţi sexuale pe care le suportă fiind constrâns prin violenţă sau seducţie
ori care transgresează tabuurile sociale legate de rolurile familiale; aceste activităţi includ, de
regulă, contact fizic, cu sau fără penetrare sexuală.

În această categorie pot intra:

 molestarea sexuală, expunerea copilului la injurii sau limbaj cu conotaţie sexuală,

precum şi atingerea copilului în zonele erogene cu mâna sau prin sărut, indiferent de
vârsta copilului;
 situaţiile care duc la satisfacerea nevoilor sexuale ale unui adult sau ale unui alt copil
care se află într-o poziţie de responsabilitate, putere ori în relaţie de încredere cu
copilul victimă;
 atragerea sau obligarea copilului la acţiuni obscene;
  expunerea copilului la materiale obscene sau furnizarea de astfel de materiale acestuia
etc.;
 căsătoria timpurie sau logodna copiilor care implică relaţii sexuale (mai ales în
comunităţile de romi);
 mutilarea genitală.

Exploatarea copiilor

Prin exploatarea copiilor se înțelege forțarea lor să facă o muncă împotriva voinței lor, ținerea
lor în sclavie, obligarea lor la cerșetorie sau prelevarea de organe în mod ilegal.

Formele de exploatare:

 Exploatarea sexuală a copiilor reprezintă o practică prin intermediul căreia o

persoană, de regulă un adult, obţine o gratificaţie sexuală, un câştig financiar sau o
avansare, abuzând de/exploatând sexualitatea unui copil, încălcând drepturile acestuia
la demnitate, egalitate, autonomie şi bunăstare fizică şi psihică; exemple: prostituţia,
turismul sexual, comerţul cu căsătorii (inclusiv prin poştă), pornografia, striptease-ul;
 Exploatarea copilului prin muncă corespunde definiţiei celor mai grave forme de
muncă a copilului prevăzute în Convenţia Organizaţiei Internaţionale a Muncii nr.
182/1999 privind interzicerea celor mai grave forme ale muncii copiilor şi acţiunea
imediată în vederea eliminării lor, adoptată la cea de-a 87-a sesiune a Conferinţei
Generale a Organizaţiei Internaţionale a Muncii la Geneva la 17 iunie 1999, ratificată
prin Legea nr. 203/2000 (art. 3), precum şi în Convenţia nr. 138/1973 privind vârsta
minimă de încadrare în muncă, ratificată prin Decretul nr. 83/1975;

Traficul de copii

Traficul de persoane, aşa cum este definit în convenţiile internaţionale ratificate la nivel
naţional reprezintă: „recrutarea, transportarea, transferarea, cazarea sau primirea unei
persoane, prin ameninţare, violenţă sau prin alte forme de constrângere, prin răpire,
fraudă ori înşelăciune, abuz de autoritate sau profitând de imposibilitatea acelei persoane
de a se apăra sau de a-şi exprima voinţa ori prin oferirea, acceptarea sau primirea de bani
ori de alte foloase pentru obţinerea consimţământului persoanei care are autoritate asupra
altei persoane, în scopul exploatării acestei persoane.

Fișă de lectură numărul 5

Nume student: Nemțanu Bianca-Paula

Specializarea: Asistență Socială, anul II, grupa 2

Titlul lecturii: Articolul PSYCHOLOGIES privind ,,Neglijarea – cea mai frecventă

formă de violență la adresa copilului’’

Scopul studierii textului: Aflarea formelor de neglijarea a copiilor.

Cuvinte cheie: neglijarea, felurile neglijări, efecte.

Cea mai frecventă formă de abuz și de violență asupra copiilor este si cea mai puțin dezbatută
și conștientizată: neglijarea nevoilor fizice si psiho-emoționale ale copilului de câtre adultul
responsabil de creșterea sa.

Neglijarea este o formă non-fizică a violenței si reprezintă incapacitatea sau refuzul

adultului de a asigura dezvoltarea copilului țn toate aspectele vietii sale.

Ea poate fi de mai multe feluri:

 neglijarea alimentară - privarea de hrană, absenţa mai multor alimente esenţiale

pentru creştere, mese neregulate, alimente nepotrivite sau administrate
necorespunzător vârstei copilului;
 neglijarea vestimentară - haine nepotrivite pentru anotimp, haine prea mici, haine
murdare, lipsa hainelor;
 neglijarea igienei - lipsa igienei corporale, mirosuri respingătoare, paraziţi;
 neglijarea medicală - absenţa îngrijirilor necesare, omiterea vaccinărilor şi a vizitelor
de control, neaplicarea tratamentelor prescrise de medic, neprezentarea la programe
de recuperare;
 neglijarea educaţională - substimulare, instabilitatea sistemului de pedepse şi
recompense, lipsa de urmărire a progreselor şcolare;
 neglijarea emoţională - lipsa atenţiei, a contactelor fizice, a semnelor de afecţiune, a
cuvintelor de apreciere;
 părăsirea copilului/abandonul de familie, care reprezintă cea mai gravă formă de
neglijare.

Ce consecințe are neglijarea asupra copilului?

Neglijarea afectează negativ atât dezvoltarea fizică a copilului, cât si pe cea psihologică.

Dacă alimentele adecvate nu sunt prezente în perioadele de creștere, dezvoltarea copilului nu

va urma modelul normal și vor apărea probleme precum: oprirea din creștere, dificultăți
medicale cronice, dezvoltarea inadecvată a oaselor și mușchilor și o dezvoltare neurologică
defectuoasă ce afectează în mod negativ funcționarea creierului și procesarea informațiilor.

Efectele psihologice asupra copilului neglijat sunt:

 copiii neglijați sunt mai predispuși la comportamente antisociale, tulburări de

personalitate și comportamente violente;
 depresia este, de obicei, cea mai întalnită consecință a neglijării;
  unii adulți sunt capabili să treacă dincolo de neglijarea pe care au experimentat-o,
sunt firi optimiste și se simt mai curând provocați decât atacați de probleme.

În concluzie

Eu cred că niciun copil nu ar trebui să fie neglijat în propria familia, copilul este ceea mai
gingașă ființă care merită să trăiască alături de o familie care să îi acorde multă dragoste, care
să-l crească cu iubire și să-l educe ca să poată avea un viitor în care să poată pune în practică
ceea ce a văzut în familia lui.

Fișă de lectură numărul 6

Nume student: Nemțanu Bianca-Paula

Specializarea: Asistență Socială, anul II, grupa 2

Titlul lecturii: Alina fostă beneficiară a unei măsuri speciale de protecție - Articol
preluat de pe Ziarul de Iași

Scopul studierii textului: Aflarea povestei unei foste beneficiare din sistemul de
protecție specială.

Cuvinte cheie: lecție de viață, învingător, succes, plasament.

„Nu ştiu cum este să creşti lângă mama ta. Eu am fost părăsită în spital, imediat după ce am
fost născută. Am înţeles că femeia care m-a adus pe lume nu avea posibilităţi să mă întreţină.
Sunt copil din flori, cum se spune. Să mă îngrijească singură îi era imposibil. Oricum, îi
mulţumesc că m-a purtat în pântece 9 luni şi nu m-a ucis cât eram făt”, îmi spune Alina
Meran, schiţând un zâmbet scurt. În 25 de ani, a fost supusă la încercări despre care alţi
oameni citesc numai în cărţi. A deschis ochii pe un pătuc rece de spital, singură, în Târgu Jiu.
De acolo, a fost dusă, la doar câteva săptămâni după ce s-a născut, în celălalt colţ de ţară, într-
o comună din judeţul Iaşi. Leagănul de Copii din Hălăuceşti avea să-i fie casă până la vârsta
de cinci ani. Aici, a rostit primele silabe şi a învăţat să o strige pe femeia care a abandonat-o
în maternitate. Tot aici a făcut primii paşi, chiar dacă nu a avut alături mâna mamei, care să o
sprijine. Apoi, a urmat o perioadă sumbră, de care îşi mai aminteşte şi astăzi de fiecare dată
când îşi priveşte cicatricele în oglindă. Un semn adânc crestat în piele, deasupra ochiului
drept, o face şi acum să simtă fiori în şira spinării – nu a uitat nici după 20 de ani de bătaia
aceea cruntă, dintr-o seară de vară, când a fost lovită de îngrijitoare cu capul de colţul mesei.
Mi-a arătat apoi şi alte cicatrice vechi, de pe vremea copilăriei, amprente ale unei vârste
chinuite, în care zilele se numărau în lacrimi.
La cinci ani, a fost mutată într-un nou centru de plasament, în Paşcani. Deşi nu conştientiza
prea bine ce i se întâmplă, a răsuflat uşurată când a ieşit pe poarta ,,Leagănului de Copii’’ din
Hălăuceşti. Oriunde avea să fie dusă, s-a gândit că nu avea cum să-i fie mai rău decât îi
fusese. Se înşelase. De bătăi nu avea să scape nici aici şi parcă fiecare lovitură lăsa urme mai
adânci decât niciodată. Au urmat încă cinci ani de chin, de nopţi în care tristeţea o sugruma şi
îi fura fiecare oră de somn. Singurii oameni de la care primea înţelegere erau naşii de botez,
doi logopezi din Paşcani, care i-au fost Alinei părinţii spirituali de care avea atâta nevoie.

„Am fost maltratată sever”

La puţin timp după ce a împlinit 10 ani, o nouă schimbare majoră avea să aibă loc în viaţa ei.
„Am fost anunţată că voi merge într-o familie, unde voi fi îngrijită de un asistent maternal.
Doamne, câte speranţe mi-am mai făcut atunci şi câte nopţi am pierdut imaginându-mi viaţa
alături de o mamă şi de un tată numai pentru mine!”, povesteşte Alina. Din păcate însă,
femeia care a luat-o în plasament nu şi-a dorit o fiică, ci doar un venit. A ajuns în satul
Topile, din comuna Valea Seacă, în mijlocul unei familii care a abuzat de condiţia sa de copil
al statului. Cei care ar fi trebuit să-i devină părinţi au pus-o ani luni întregi să muncească
alături de ei, iar dacă se arăta vreodată nemulţumită de ceva, o „educau” prin lovituri crunte.
„Munceam cot la cot cu ei, în timp ce copiii lor, o fată şi un băiat, cam de aceeaşi vârstă cu
mine, se jucau. Şi acum am palmele tari de la cât am lucrat pământul! Am fost maltratată
sever. Ştiu că mă ascundem în grădină, plângeam şi mă rugam: «Te rog, Doamne, să nu mă
găsească, să nu mă bată iar!». Cam la asta s-au rezumat cei trei ani în care am stat în acea
familie”, îşi aminteşte Alina.

Abia după 13 ani de chin a înţeles ce înseamnă o familie

Nemaisuportând relele tratamente la care era supusă, într-o bună zi a hotărât să le povestească
totul naşilor ei, care o vizitau în continuare. Aceştia, la rândul lor, au comunicat situaţia fetei
reprezentanţilor Direcţiei Generale de Asistenţă Socială şi Protecţia Copilului (DGASPC) şi,
la scurt timp, după ce au înţeles că Alina spunea adevărul, au luat-o din familia aceea. Din
localitatea Topile a fost dusă în satul Ţibăneşti, unde, în sfârşit, avea să-i fie bine. După 13
ani de copilărie chinuită, umbrită de bătăi şi vorbe urâte, cunoştea mângâierea. Noul asistent
maternal şi-a câştigat în doar câteva săptămâni numele de „mamă”, îngrijind-o şi iubind-o pe
Alina ca pe propriul copil. Femeia mai avea patru băieţi şi şi-a dorit dintotdeauna o fiică, fapt
pentru care în scurt timp a ajuns să-şi concentreze toată afecţiunea asupra fetei. Ea este cea
care a descoperit talentul Alinei la pictură şi a încurajat-o să se exprime în culori. Tot în
perioada aceea, profesorul de arte plastice i-a expus primele lucrări pe holurile şcolii din sat,
fapt ce i-a dat foarte mult curaj. În timp ce alţi copii de vârsta ei abia aşteptau să-şi termine
temele pentru a se juca, Alina stătea ore în şir cu pensonul în mână şi se încăpăţâna să imite
tablouri ale marilor pictori români şi icoane pe care le vedea, duminică de duminică, la
biserica din Ţibăneşti.

Mama a sunat-o când împlinise 18 ani

După trei ani, Alina a fost nevoită să se desprindă de cei care îi deveniseră mamă şi tată,
începând liceul la Iaşi. A lăsat în urma ochii înlăcrimaţi ai părinţilor, o troiţă şi câteva icoane
pictate de ea în lăcaşul de rugăciune din parohia Ţibăneşti. Fusese admisă la Seminarul
Teologic Ortodox „Sf. Vasile cel Mare” şi, deşi încă nu se împăcase cu ideea că trebuie să o
ia de la capăt încă o dată, într-un oraş în care nu cunoştea pe nimeni, ştia că nu se poate abate
din drum tocmai acum. Au urmat cinci ani de liceu, perioadă în care şi-a tocit coatele în
atelierul de pictură al secţiei de patrimoniu din şcoală, a legat prietenii şi s-a îndrăgostit
pentru prima dată. „A fost o perioadă frumoasă şi urâtă, în acelaşi timp. Când credeam că duc
o viaţă normală, asemănătoare cu aceea pe care o duceau restul adolescenţilor, am primit un
telefon care avea să mă dea peste cap. Împlinisem 18 ani şi părinţii biologici s-au gândit să-
mi spună «La mulţi ani!» după atâta timp! M-a tulburat foarte tare apelul de la ei. Am căzut
atunci într-o depresie cruntă, aveam impresia că toată lumea are ceva cu mine. Apoi, am
cunoscut un băiat. Un băiat în care mi-am pus toată încrederea sau de care m-am agăţat din
nevoia de a nu mă mai simţi singură”, povesteşte Alina.

După ce a fost violată, a încercat să se sinucidă

Fericirea ei nu a durat mult lângă el, însă. Din contră, alături de el avea să treacă prin cel mai
negru coşmar. Într-o seară, după ce au ieşit împreună în oraş, băiatul a dus-o într-un loc
retras. În scurt timp, au apărut încă doi prieteni de-ai tânărului, care au ameninţat-o pe fată cu
un cuţit şi au violat-o. „Din seara aceea, timp de un an de zile, am simţit că mor în fiecare
noapte. Nu am zis la nimeni nimic o perioadă, îmi era frică, eram traumatizată. Îmi era teamă
şi să respir, aveam sudori reci pe spate numai când îmi aminteam de cele întâmplate. Am
ajuns atunci la 40 de kilograme, aveam frecvent crize de calciu şi, pentru că nu reuşeam să
îmi revin, am încercat să mă sinucid. Am luat vreo şase pumni de pastile şi era cât pe ce să
mor”, spune Alina, privind într-un punct fix.

Masterat la Universitatea de Arte „George Enescu”

A urmat apoi o perioadă lungă de recuperare, de psihoterapie şi, după luni întregi de luptă,
petrecute mai mult în atelierul de pictură, a reuşit să se desprindă de trecut şi să-şi continue
viaţa.
A început facultatea în cadrul Universităţii de Arte „George Enescu” şi tot aceea a fost
perioada în care a câştigat şi primii bani din pictură. Făcea la comandă icoane, tablouri, însă
cele mai multe solicitări le primea din partea ieşenilor cu copii, care o chemau să le picteze
dormitoarele celor mici. În câteva zile, încăperile erau pline de viaţă şi culoare, pe pereţii lor
derulându-se secvenţe din desenele animate preferate de cei mici. În prezent, Alina este
absolvent de studii universitare de masterat, specializarea Istoria Artei, şi se întreţine din ceea
ce iubeşte cel mai mult – pictura. Lăsând în urmă peste 20 de ani de suferinţă, încă găseşte
puterea să zâmbească. Câteva riduri fine şi cicatricele din colţul ochilor vădesc suferinţa prin
care tânăra de doar 25 de ani a trecut, însă privirea sa luminoasă exprimă speranţe ce nu s-au
stins niciodată.

În concluzie
Pot spune că și povestea mea seamână cu ceea a Alinei, a mea are o parte mai bună că nu am
trecut prin tortura pe care Alina a suportat-o alături de cei care trebuiau să îi fie măngâiere,
am crescut într-un Centru rezidențial de tip familial din municipiul Pașcani de la vârsta de 11
ani, eu am întălnit în acest centru oameni care mi-au oferit toate cele necesare și mi-au
acordat oportunitatea ca să-mi pot construi un viitor frumos, după terminarea liceului, m-am
înscris la facultate, a fost ceea mai bună decizie să-mi aleg profesia de asistent social, am ales
această profesie deoarece îmi doresc enorm de mult ca să pot ajuta și eu la rândul copii care
nu au un sprijin din partea familiei în care s-au născut.

Fișă de lectură numărul 7

Nume student: Nemțanu Bianca-Paula

Specializarea: Asistență Socială, anul II, grupa 2

Titlul lecturii: Ordinul nr. 25/2019 privind aprobarea standardelor minime de calitate
pentru serviciile sociale de tip rezidențial destinate copiilor din sistemul de protecție
specială.

Autorul: MINISTERUL MUNCII ŞI JUSTIŢIEI SOCIALE

Scopul studierii textului: Studierea nevoilor de bază a copiilor aflați în sistemul de

protecție specială.

Cuvinte cheie: alimentația, îngrijirea personală, recreerea și socializarea, relații cu

familia și alte persoane apropiate, sănătate și educație.

ALIMENTAȚIA

Centrul rezidențial asigură copiilor o alimentație corespunzătoare din punct de vedere

calitativ și cantitativ, ținând cont de vârsta, nevoile și preferințele acestora și, totodată, îi
implică în procesul de alegere a alimentelor și de preparare a hranei.
Copiii beneficiază de o alimentație sănătoasă și echilibrată, care asigură toate principiile
nutritive necesare creșterii și dezvoltării acestora. Totodată, copiii au cunoștințele necesare
pentru pregătirea meselor, precum și posibilitatea aplicării acestor cunoștințe, în limita vârstei
și a gradului lor de maturitate.
Centrul deține spații special destinate preparării și păstrării alimentelor

Centrul amenajează spații special destinate, după caz, preparării, prelucrării, depozitării
și păstrării alimentelor: bucătărie, oficiu, cămară sau beci, dotate cu instalații, aparatură și
echipamente specifice (chiuvete cu apă curentă, echipamente pregătirea hranei, frigider,
congelator și altele asemenea).

Depozitarea, păstrarea și prepararea alimentelor se efectuează în condiții corespunzătoare, cu

respectarea normelor sanitar veterinare în vigoare.

Centrul asigură copiilor o atmosferă de tip familial pentru servirea meselor

Centrul deține un spațiu sau, după caz, spații în care se servește masa, bine iluminat, amenajat
și dotat cu materiale ușor de igienizat și cu mobilier suficient, funcțional și confortabil care
oferă o ambianță plăcută, cât mai aproape de mediul familial. Vesela și tacâmurile sunt
suficiente, adaptate nevoilor copiilor, după caz. Pentru menținerea autonomiei funcționale
și încurajarea deprinderilor pentru viața independentă, este de preferat regimul de
autoservire.

Servirea mesei în dormitoare se practică numai pentru copiii a căror stare de sănătate nu
permite deplasarea acestora.

În casele de tip familial și în apartamente servirea meselor poate fi asigurată într-un spațiu
comun amenajat în acest scop sau, după caz, daca spațiul permite, în bucătărie.
Când situația o impune, pentru a se hrăni și hidrata, copiii primesc ajutor acordat de
personalul de îngrijire și/sau de alți copii, într-o manieră care să asigure demnitatea și
integritatea acestora.
Beneficiarii iau masa în condiții de siguranță, confort și într-o ambianță plăcută, cât mai
apropiată de mediul familial; centrul deține un spațiu sau, după caz, spații în care se servește
masa.

Centrul asigură fiecărui copil, la intervale echilibrate, cel puțin 3 mese/zi.

Centrul asigură copiilor trei mese principale (mic dejun, prânz și cină) și gustări între mese.
Centrul pregătește meniuri variate de la o zi la alta, diferențiate prin prelucrare și prezentare,
ținându-se cont, pe cât posibil, de preferințele copiilor.
Meniurile se stabilesc trimestrial sau ori de cate ori este nevoie, cu consultarea medicului
responsabil pentru sănătatea copilului și/sau de specialiști nutriționiști, astfel încât să se
asigure o alimentație echilibrată din punct de vedere caloric și nutritiv, în conformitate cu
nevoile biologice specifice fiecărei vârste și starea de sănătate a fiecărui copil.
Alimentația zilnică conține fructe și legume proaspete, specifice fiecărui sezon.
Se evită servirea produselor alimentare procesate nocive (semi-preparate congelate cu mult
sodiu, chipsuri, napolitane, mezeluri și alte tipuri de carne procesată etc.).
Deserturile asigurate beneficiarilor sunt preparate, de preferință, în bucătăria centrului.

Îngrijirea personală

Centrul rezidențial asigură copiilor condițiile, materialele, precum și suportul necesar în

vederea realizării activităților de bază ale vieții zilnice.

Copiii beneficiază de îngrijire adecvată pentru o viață decentă și demnă.

Centrul asigură condițiile și materialele necesare pentru realizarea îngrijirii personale a
beneficiarilor.
Toți copiii urmează un program zilnic pentru realizarea igienei corporale (igienă bucală,
spălat parțial și total).
Centrul se asigură că fiecare copil deține obiecte de igienă personală (periuță de dinți, pastă
de dinți, săpun, prosoape, deodorant, etc.). Obiectele de igienă personală se
achiziționează după consultarea prealabilă a copiilor, în functie de vârsta și gradul de
maturitate ale acestora.
Centrul are în dotare echipamentele și materialele necesare pentru realizarea activităților de
îngrijire personală, adaptate nevoilor copiilor.
În cazul copiilor cu deficiențe/limitări funcționale, personalul îi ajută pentru efectuarea
tuturor activităților zilnice necesare pentru păstrarea igienei personale.
Copiii care nu se pot îngriji singuri (spălat parțial sau total, pieptănat, îmbrăcat/dezbrăcat,
încălțat/descălțat, transfer în fotoliu etc.) primesc ajutor zilnic acordat de personalul
centrului. Personalul centrului asigură suportul necesar copiilor cu deficiențe/dizabilități
locomotorii și senzoriale pentru efectuarea deplasării acestora în centru și în exterior,
pentru facilitarea comunicării cu ceilalți copii, cu personalul centrului și cu alte persoane la
distanță, pentru participarea la activitățile organizate în centru și în afara acestuia, etc.
RECREEREA ȘI SOCIALIZAREA

Centrul oferă condițiile necesare pentru odihna zilnică, organizează activități diversificate
pentru petrecerea timpului liber și asigură oportunități multiple de recreere și socializare care
contribuie la dezvoltarea fizică, cognitivă, socială și emoțională a copiilor, cultivă talentele
acestora și spiritul de inițiativă.
Copiii beneficiază de suficient timp pentru programul de odihnă, pentru se relaxa, pentru a-și
dezvolta talentele și hobby-urile, precum și pentru a participa la activități de recreere și
socializare, în centru și în comunitate, în interior și în aer liber, conform vârstei și
potențialului de dezvoltare, dorințelor și opțiunilor personale.

Centrul stabilește un program pentru odihnă și somn, precum și un program de activități

zilnice pentru recreere și socializare, în concordanță cu nivelul de dezvoltare și nevoile
copiilor.
Programul pentru recreere și socializare se întocmește trimestrial, cu detalierea activităților și
este adus la cunoștința copiilor.

RELAȚII CU FAMILIA ȘI ALTE PERSOANE APROPIATE

Copiii îngrijiți într-un centru rezidențial sunt încurajați și sprijiniți să mențină legătura
cu părinții și cu persoanele față de care au dezvoltat relații de atașament sau alături de care
s-au bucurat de viața de familie.
Copiii pentru care s-a instituit măsura de protecție specială, pe perioada când se află în
centru, au asigurate toate condițiile pentru a menține legătura/relațiile cu părinții și oricare
alte persoane din afara centrului față de care au dezvoltat relații de atașament.
Centrul desfășoară acțiuni de promovare și de facilitare a menținerii legăturii/relațiilor
între copii și părinți și/sau alte persoane față de care copiii au dezvoltat relații de atașament.
Personalul centrului monitorizează permanent legătura/relațiile copiilor cu părinții și alte
persoane (frecvența și nr. întâlnirilor în centru și în afara centrului etc.) și evaluează
semestrial modul cum acestea influențează starea psihică, emoțională și comportamentul
beneficiarilor.

ASISTENȚA PENTRU SĂNĂTATE

Centrul asigură condițiile necesare pentru protejarea sănătății copiilor, promovează un stil de
viață sănătos și asigură accesul la serviciile medicale necesare.
Copiii trăiesc și se dezvoltă într-un mediu de viață care le protejează sănătatea fizică, psihică
și emoțională și asigură accesul la toată gama de servicii medicale, în concordanță cu
nevoile fiecăruia.
Furnizorul de servicii sociale care administrează centrul elaborează procedura privind
ocrotirea sănătății copilului care are în vedere, în principal: planificarea și realizarea
evaluărilor periodice și monitorizarea stării de sănătate a copilului, evidența vaccinărilor,
evidența examenelor medicale și a spitalizărilor, aplicarea planurilor de îngrijiri curative
și de recuperare, administrarea medicației, măsurile de prevenție recomandate, activități
conexe, respectiv educația pentru sănătate, menținerea igienei personale, promovarea unui stil
de viață sănătos, intervențiile în situații ce impun instituirea de carantină, precum și în situații
de urgență.
Furnizorul de servicii sociale deține evidența cabinetelor medicilor de familie la care pot fi
înscriși copiii.
Centrul asigură înscrierea copiilor pe listele medicilor de familie și stabilește modalitatea de
relaționare cu aceștia. Centrul este obligat să asigure prezentarea fiecărui copil la un medic
stomatolog cel puțin odată pe an.

EDUCAȚIA

Centrul asigură respectarea dreptului copiilor la educație și facilitează accesul acestora la

toate nivelele de învățământ și instituțiile de învățământ prevăzute de lege, precum și la
programe de orientare vocațională și de formare profesională.
Copiii îngrijiți într-un centru rezidențial beneficiază de educație non formală destinată
dezvoltării optime și pregătirii pentru viața de adult, precum și de toate condițiile necesare
pentru a urma învățământul general obligatoriu și, în funcție de gradul de dezvoltare și de
maturitate, dorințele și aspirațiile fiecăruia, de a avea acces la alte categorii sau nivele de
învățământ (învățământ secundar și terțiar, învățământ special și special integrat, învățământ
tehnic și profesional), inclusiv la cursuri de orientare vocațională și formare profesională.
În situația în care intrarea copilului în centru are loc în cursul anului școlar, conducătorul
centrului se asigură că personalul a demarat realizarea demersurilor necesare pentru
înscrierea acestuia la școală, gimnaziu, liceu, alte instituții de învățământ general și
profesional, în termen de maxim 7 zile de la admitere.
Beneficiarul este înscris într-o unitate de învățământ și poate urma orice formă de învățământ
prevăzută de lege, în concordanță cu vârsta, nivelul de dezvoltare personală și al cunoștințelor
dobândite.

În concluzie

Copii din Centru rezedențial trebuie să beneficieze de toate cele necesare dezvoltării lor, ei
trebuie să beneficieze de o alimentație corespănzătoare, au dreptul la timp se odihnă și timp
de recreere, mențin legătura cu familia sau cu persoanele față de care au un atașament, au
dreptul la cele mai bune servicii medicale și la ceea mai bună formă de educație care să le
dezvolte capacitatea.

Fișă de lectură numărul 8

Nume student: Nemțanu Bianca-Paula

Specializarea: Asistență Socială, anul II, grupa 2

Titlul lecturii: Ordinul nr. 288 din 6 iulie 2006 pentru aprobarea Standardelor minime
obligatorii privind managementul de caz în domeniul protectiei drepturilor copilului.

Autorul: MINISTERUL MUNCII, SOLIDARITATII SOCIALE SI FAMILIEI

AUTORITATEA NATIONALA PENTRU PROTECTIA DREPTURILOR
COPILULUI.

Scopul studierii textului: Aflarea informațiilor utile și a etapelor pentru întocmirea

managementului de caz și a evaluări complexe.

Cuvinte cheie: managerul de caz, furnizor, etape, evaluarea detaliată.

Managerul de caz (MC) este profesionistul care, îndeplinind condițiile menționate de

prezentele standarde, asigură coordonarea activităților de asistență socială și protecție
specială desfășurate în interesul superior al copilului, având drept scop principal elaborarea și
implementarea:
  planului individualizat de protecție (PIP) pentru copiii separați de familie, prevâzut de
art. 53 din Legea nr. 272/2004 privind protecția și promovarea drepturilor copilului;
 planului de recuperare pentru copiii cu dizabilități, prevazut de art. 21 din Hotarârea
de Guvern (HG) nr. 1437/2004 privind organizarea si metodologia de funcționare a
comisiei pentru protecția copilului; pentru copiii cu dizabilitati din familie, managerii
de caz (cu precadere din cadrul serviciului evaluare complexă) completează planul de
recuperare atât pentru cei care necesită încadrare într-un grad de handicap, cât si
pentru cei care necesită orientare școlara/profesională sau care necesită ambele
acțiuni; pentru copiii cu dizabilități aflați în protecție specială, respectiv copii plasați
în familia largită, familia substitutivă (familii de plasament și asistent maternal) sau în
servicii rezidențiale, managerii de caz completează planul individualizat de protecție
care îl conține pe cel de recuperare;
 planului de reabilitare și/sau reintegrare socială pentru copiii abuzați, neglijați și/sau
exploatați, inclusiv victime ale traficului, exploatării prin munca, exploatării sexuale
în scop comercial; acest plan se întocmește în baza art. 92 din Legea nr. 272/2004,
precum și a prevederilor HG nr. 1295/2004 privind aprobarea Planului național de
actiune pentru prevenirea si combaterea traficului de copii; pentru copiii abuzați,
neglijați și/sau exploatati, inclusiv victime ale traficului, care rămân în familie,
managerii de caz (cu precadere din cadrul compartimentului de interventie în situatii
de abuz, neglijare, trafic si migrațiune prevazut în HG nr. 1434/2004 privind
atributiile si Regulamentul-cadru de organizare si functionare a Directiei Generale de
Asistenta Sociala si Protectia Copilului) completeaza planul de reabilitare si/sau
reintegrare sociala; pentru copiii abuzati, neglijati si/sau exploatati aflati în protectie
speciala, inclusiv copii refugiați, managerii de caz completeaza planul individualizat
de protectie care îl contine pe cel de reabilitare și/sau reintegrare socială.

Managerul de caz este numit, în scris, de câtre directorul adjunct cu atribuții în domeniul
protecției copilului al direcției generale de asistență socială și protecția copilului
(DGASPC) și poate sa fie angajat al acesteia, al unui organism privat acreditat (OPA) sau
al unor forme independente de exercitare a profesiei de asistent social recunoscute de
lege.

UTILIZAREA METODEI MANAGEMENTULUI DE CAZ

Managementul de caz este metoda de lucru obligatorie utilizată în domeniul protecției
drepturilor copilului si reprezintă ansamblul de tehnici, proceduri si instrumente de lucru care
asigură coordonarea tuturor activitaților de asistență socială și protecție specială desfășurate
în interesul superior al copilului de câtre profesioniști din diferite servicii/ instituții publice si
private.

Prin utilizarea managementului de caz se asigură o intervenție multidisciplinară si

interinstituțională, organizată, riguroasă, eficientă si coerentă pentru copil,
familie/reprezentant legal si alte persoane importante pentru copil.

Toți furnizorii de servicii pentru protecția copilului utilizează metoda managementului de caz
pentru toți copiii aflați în evidența lor.

Furnizorul de servicii asigură resursele (umane, financiare, materiale) necesare desfășurării

optime a managementului de caz în conformitate cu prevederile SMO prezente și ale
metodologiilor specifice fiecarui tip de serviciu pe care îl oferă.

În vederea utilizării corecte a managementului de caz, furnizorul de servicii își stabilește,

împreună cu coordonatorii serviciilor, criteriile de eligibilitate pentru accesul clienților la
serviciile pe care le oferă (denumite și criterii de admitere), precum și metodologiile și
procedurile de lucru caracteristice fiecărui tip de serviciu. Aceste documente se întocmesc pe
baza prevederilor SMO corespunzatoare serviciilor respective si ale ghidurilor metodologice
aferente și, totodată, pot fi dezvoltate în raport cu practica, experiența și literatura de
specialitate.

Coordonatorii serviciilor se asigură ca aceste documente sunt aduse la cunoștința

personalului de specialitate.

Furnizorul de servicii se asigură ca aceste documente sunt reevaluate periodic și, după caz,
revizuite, în funcție de cel puțin următorii factori: nevoile comunitații, dinamica serviciilor,
apariția modificărilor legislative în domeniu si propunerile făcute de câtre personalul de
specialitate.

Managementul de caz, aplicat în domeniul protecției drepturilor copilului, implică

parcurgerea următoarelor etape principale:

a) Identificarea, evaluarea inițială și preluarea cazurilor;

b) Evaluarea detaliată/complexă a situației copilului;
 c) Planificarea serviciilor si intervențiilor concretizată într-un plan prevăzut în legislație:
PIP, plan de recuperare, plan de reabilitare si/sau reintegrare socială, PS;
d) Furnizarea serviciilor si intervențiilor pentru copil, familie/ reprezentant legal si alte
persoane importante pentru copil;
e) Monitorizarea si reevaluarea periodică a progreselor înregistrate, deciziilor si
intervențiilor specializate;
f) Închiderea cazului.

Evaluarea detaliată se realizează în cadrul întâlnirilor cu cei implicați, atât în mediul de

viață al acestora, cât si la sediul serviciilor specializate. În vederea realizării evaluării
detaliate, MC, respectiv responsabilul de caz stabilește și solicită implicarea în evaluare a
unei echipe de profesioniști (psihologi, asistenți sociali ) în funcție de situația si natura
cazului.

În concluzie

Managementul de caz este metoda de lucru obligatorie în domeniul protecției drepturilor

copilului, reprezintă un ansamblu de tehnici și metode utilizate în asistență socială care
urmăresc respectarea interesului superior al copilului. Evaluarea detaliată se realizează la
domiciliul celor implicați cât și întălnirea cu ei la sediul serviciilor specializate.

Fișă de lectură numărul 9

Nume student: Nemțanu Bianca-Paula

Specializarea: Asistență Socială, anul II, grupa 2

Titlul lecturii: Ordinul nr. 35 din 15 mai 2003 privind aprobarea Standardelor minime
obligatorii pentru asigurarea protecției copilului la asistentul maternal profesionist și a
ghidului metodologic de implementare a acestor standarde.

Autorul: GUVERNUL ROMANIEI AUTORITATEA NAȚIONALĂ PENTRU

PROTECȚIA COPILULUI ȘI ADOPȚIE

Scopul studierii textului: Aflarea procedurii luări unui copil în asistență maternală.

Cuvinte cheie: asistentul maternal, categorii, responsabilități.

 Asistentul maternal profesionist este persoana fizică, atestată în condițiile prezentei
hotărâri, care asigură prin activitatea pe care o desfășoară la domiciliul său creșterea,
îngrijirea și educarea, necesare dezvoltării armonioase a copiilor pe care îi primește în
plasament sau încredințare.

Orice copil are dreptul de a beneficia de serviciul de asistență maternală, dacă se impune
acest lucru; serviciul are ca valori acceptarea diversitatii și promovarea egalitații.

Copilul și familia sa au acces la serviciul de asistență maternală care recunoaște nevoile

individuale ale lor și răspunde acestora ținând cont de religie, origine etnică, limbă, cultură,
dizabilități și sexualitate.

Copilul este sprijinit și încurajat să-și dezvolte abilități de depășire a situațiilor

discriminatorii; copiii aparținând minorităților sunt sprijiniți și încurajați să-și dezvolte
abilități de răspuns la atitudinile discriminatorii.

Copilul cu dizabilități beneficiază de servicii specifice de sprijin si recuperare în vederea

maximizării potențialului său, pentru o mai bună adaptare la o viață normală; copilului i se
asigură echipament adecvat și, acolo unde este posibil, adaptarea casei sau maținii
asistentului maternal.

Copilul este încurajat și are acces în aceeasi măsură la oportunități de dezvoltare a talentului,
interesului sau pasiunilor lui; fiecare copil este încurajat să-și dezvolte pasiunile în strânsă
legatură cu domenii de interes corespunzătoare vârstei și abilităților personale.

Copilul plasat la asistentul maternal primește îngrijirea medicală care să vină în întampinarea
nevoilor sale de dezvoltare fizică, emoțională și socială; copilul este informat si pregătit ăn
funcție de vârstă și de capacitatea sa de întelegere pentru a participa la luarea de decizii cu
privire la sanatatea sa.

Copilul plasat la asistentul maternal beneficiază de o evaluare medicală completă cel puțin
odată pe an.

Copilul plasat la asistentul maternal are un plan de prevenire, intervenție și recuperare,

realizat cu consultarea profesioniștilor în domeniul medical; planul este revizuit din
perspectiva rezultatelor analizelor medicale.

Categoriile de personal necesare desfașurării activității compartimentului de asistență

maternală sunt:

 Asistenții sociali ai AMP;

  Asistenții sociali ai copilului plasat la AMP;

 Asistenții maternali profesioniști.

Responsabilitățile asistenților sociali ai copilului plasat la AMP includ:

- evaluarea, în urma sesizării, a nevoilor copilului care necesită o măsură de protecție;

- revizuirea evaluarii nevoilor copilului;

- întocmirea și revizuirea planului de permanență pentru copil;

- monitorizarea si înregistrarea evoluției planului de permanență;

- realizarea instruirii specifice a AMP cu privire la nevoile copilului, înaintea plasării

acestuia;

- informarea în scris a AMP cu privire la drepturile si obligațiile legale ce îi revin acestuia cu

privire la persoana copilului pe durata plasării, înainte de mutarea copilului;

- coordonarea procesului de potrivire a copilului cu AMP;

- întocmirea convenției de plasament;

- coordonarea activităților privind mutarea copilului la AMP;

- întocmirea, păstrarea si actualizarea dosarului copilului;

- organizarea, coordonarea si monitorizarea activităților în care sunt implicați alți specialiști

atunci când nevoile copilului impun aceste intervenții;

- asigurarea menținerii relațiilor copilului cu familia sa sau cu orice alte persoane relevante
pentru viața acestuia;

- participarea la programe de pregătire specifică, în funcție de nevoile de formare identificate

de supervizor.

Responsabilitățile AMP includ:

- realizarea obligațiilor și responsabilităților prevăzute în convenția de plasament pentru

fiecare copil;
- respectarea procedurilor, metodologiilor și a regulamentelor interne elaborate de angajator;

- participarea la programe de pregătire, în funcție de recomandarea asistentului social al

AMP întocmita în urma identificării nevoilor de formare;

- asigurarea îngrijirii copilului;

- sprijinirea copilului in menținerea și dezvoltarea relațiilor cu familia sa, cu prietenii și cu

orice alte persoane relevante din viața copilului, dacă acestea nu contravin interesului
superior al copilului.

În concluzie

Asistentul maternal trebuie să fie o persoană responsabilă și iubitoare, ea trebuie să protejeze

și să ocrotească copilul asupra căruia își ia angajamentul ca pentru o perioadă de timp să-l
crească. Copilul trebuie încurajat să păstreze legătura cu familia lui naturală, dacă și ea este
de acord.

Fișă de lectură numărul 10

Nume student: Nemțanu Bianca-Paula

Specializarea: Asistență Socială, anul II, grupa 2

Titlul lecturii: Ordinul nr. 27/2019 din 3 ianuarie 2019 privind aprobarea standardelor
minime de calitate pentru serviciile sociale de zi destinate copiilor

Autorul: MINISTERUL MUNCII ŞI JUSTIŢIEI SOCIALE

Scopul studierii textului: Aflarea de informații în legătură cu desfățurarea activităților

în centrle de zi.

Cuvinte cheie: centre de zi, standarde.

Centre de zi destinate copiilor în familie şi copiilor separaţi sau în risc de separare de părinţi,
aplicabile următoarelor categorii de servicii sociale:

 Centre de zi pentru copii aflaţi în situaţie de risc de separare de părinţi;

 Centre de zi de recuperare pentru copii cu dizabilităţi;
 Centre de zi pentru pregătirea şi sprijinirea integrării sau reintegrării copilului în
familie;
  Centre de zi de coordonare şi informare pentru copiii străzii;
 Centre de zi pentru dezvoltarea deprinderilor pentru viaţă independentă;
 Centre de zi pentru orientarea, supravegherea şi sprijinirea reintegrării sociale a
copilului care săvârşeşte fapte penale şi nu răspunde penal;
 Centre de zi pentru consiliere şi sprijin pentru părinţi şi copii;

Standardele minime de calitate prevăzute la art. 1 cuprind două secţiuni.

Secţiunea 1 - standardul minim de calitate pentru serviciile sociale organizate ca centre de zi

pentru copiii în familie şi/sau copiii separaţi sau în risc de separare de părinţi este structurată
după cum urmează:

a) module: denumire şi numerotare cu cifre romane;

b) standarde: definire, rezultate aşteptate şi numerotare cu cifre arabe;

c) condiţii/criterii ale fiecărui standard, corespunzători indicatorilor de proces: enunţ,

detaliere şi numerotare compusă din litera S şi cifre arabe corespunzătoare numărului
standardului şi numărului condiţiei/criteriului;

d) indicatori de monitorizare - Im, corespunzători indicatorilor de realizare: documente şi

modalităţi de evidenţiere a respectării standardului.

Structura standardelor minime de calitate, respectă elementele care definesc standardele de

calitate, după cum urmează:

a) condiţiile/criteriile fiecărui standard corespund indicatorilor de proces - măsură a

modului/procesului în care sunt livrate serviciile, respectiv condiţiile/criteriile fiecărui
standard;

b) indicatorii de monitorizare - Im corespund indicatorilor de realizare - măsură, de obicei

cantitativă, a produselor finale sau a serviciilor furnizate direct de o structură instituţională;

c) rezultatele aşteptate corespund indicatorilor de rezultat - măsură a efectelor sau impactului

obţinute prin furnizarea serviciilor.

Secţiunea a 2-a cuprinde clarificări privind modalitatea de completare a fişei de autoevaluare

- formular standard în care se înscriu de către solicitantul licenţei de funcţionare datele şi
punctajul estimat de acesta cu privire la gradul de îndeplinire a standardelor minime aferente
procesului de acordare a serviciilor sociale.

Evaluarea în vederea acordării licenţei serviciului social se realizează pe baza punctajului

minim prevăzut în secţiunea II din anexa la prezentul ordin, a documentelor justificative şi a
vizitelor de evaluare în teren realizate de inspectorii sociali.

În concluzie

Centrele de zi vin în ajutorul copiilor dintr-un mediu defavorizat a căror părinții, în timpul
zilei sunt la muncă și nu își pot ajuta copii sau copii sunt în grija bunicilor care nu îi mai pot
sprijini în îndeplinirea sarcinilor pentru șscoală.. De exemplu: Anul trecut cănd am făcut
practică la Salvați Copiii, Iași am lucrat cu această categorie de copii care după terminarea
orelor, veneau la centru pentru a servi o masă caldă și pentru a-și efectua temele pe care le
primeau de la școală.

4. Managementul timpului alocat fiecărui tip de activitate

1. Prezentarea locului de practică

Pentru prezentarea Serviciului Management de caz din cadrul DGASPC, Iași am alocat
aproximativ:
 1 oră pentru căutarea informațiilor necesare pentru descrierea locului de practică
 2-3 ore pentru selectarea informațiilor utile
 2 ore pentru așezarea în pagină a informațiilor obținute

Datele privitoare la locul de practică, le-am cules de pe site-ul DGASPC, am accestat

secțiunea servicii de unde am selectat Serviciul Management de Caz, acesta fiind serviciul pe
care l-am ales pentru a-mi desfășura practica pe parcursul semestrului al-II-lea din anul
universitar 2019-2020.

2. Legile/articolele de specialitate studiate

Pentru legile/ articolele de specialitate studiate am alocat aproximativ:

 1 oră pentru căutarea legilor pentru domeniul măsurilor de proteție specială

 2 ore pentru citirea informațiilor din Legea nr.272/2004
  1oră pentru conspectarea informațiilor
 4 ore pentru conspectarea informațiilor utile din ordinile și hotărărele parcurse pentru
realizarea fișelor de lectură.
 4 ore pentru arenjarea informațiilor în pagină.

3. Fișe de lectură – aproximativ câte două ore pentru realizarea ficărei fișe de lectură.

5. Autoevaluare

Îmi autoevaluez dosarul de practică cu nota 9,50 consider că am atins toate cerințele cerute
pentru întocmirea lui, am parcurs legislația recomandată pentru Serviciul Management de
Caz. Mi-aș fi dorit să particip la orele de practică pe acest serviciu fizic, dar datorită situație
în care ne aflăm nu am putut face acest lucru, în anul III, voi alege acelaș loc de practică care
cu siguranță v-a fi mult mai interesant deoarece acum cunosc și legislația pe care am parcurs-
o pentru dosarul de practică.