SERVICIUL DE PROBAŢIUNE IAŞI

Istoricul Serviciilor de probaţiune în România

Din perspectiva dreptului intern, elementele de probaţiune tind să promoveze o nouă

orientare în sistemul sancţionator român, în sensul că autorul infracţiunii participă la
realizarea reintegrării sale în comunitate, aceeaşi comunitate ale cărei valori le-a periclitat sau
vătămat prin săvârşirea infracţiunii şi pe care urmează să le asimileze.
În literatura de specialitate, probaţiunea este definită ca o modalitate de sancţionare cu
fundament socio-pedagogic, caracterizat printr-o combinaţie între supraveghere şi asistenţă.
Ea este aplicată în comunitate delicvenţilor selecţionaţi în funcţie de personalitatea lor
criminologică, scopul principal fiind acela de a oferi subiectului posibilitatea de a-şi modifica
atitudinea faţă de viaţa în societate şi de a se reintegra în mediul social, la libera sa dorinţă şi
fără riscul de a încălca din nou norma penală (Tomic şi Kalageropoulos).
Implementarea elementelor de probaţiune în România a început prin înfiinţarea în 1996,
în cadrul Penitenciarului Arad a unui proiect pilot în scopul aplicării unor metode şi tehnici
moderne de lucru cu infractorii minori şi tineri, în vederea reabilitării sociale a acestora.
Ulterior, s-au înfiinţat prin ordin al ministrului Justiţiei a încă 10 centre experimentale de
probaţiune în 8 judeţe ale ţării şi în municipiul Bucureşti; acestea erau coordonate de către
Serviciul de Probaţiune (septembrie 1998), respectiv Direcţia de Reintegrare Socială şi
Supraveghere (noiembrie 2000) din Ministerul Justiţiei.
Meritul iniţierii acestor programe aparţine Direcţiei Generale a Penitenciarelor care a
beneficiat în perioada 1996-1998 de asistenţa tehnică a fondului Know How al Guvernului
Marii Britanii. Aceste demersuri au fost sprijinite, de asemenea, de Universitatea Exeter,
Serviciul de Probaţiune Devon şi Organizaţia Europe to Europe; în plus, Guvernul Marii
Britanii a acordat o finanţare în valoare de 25.000 de lire sterline.
■>

Potrivit dispoziţiilor Ordonanţei Guvernului nr. 92/2000 (aprobată şi completată prin

Legea nr. 129/2002) de la data de 1 septembrie 2001 centrele experimentale de probaţiune şi-
au încetat activitatea. Anterior acestei date, pe 16 iunie 2001, a avut loc concursul pentru
ocuparea funcţiilor de consilier de reintegrare socială şi supraveghere şi şef serviciu de
reintegrare socială şi supraveghere. Acelaşi act normativ reglementa înfiinţarea în 27 de
 judeţe a Serviciilor de Reintegrare Socială şi Supraveghere. La ora actuală există 41 de
Servicii Judeţene de Reintegrare Socială şi Supraveghere, organizate pe lângă fiecare tribunal

Proiectul-pilot de Ia Iaşi

În perioada 1 septembrie 1998 - 1 septembrie 2001 în cadru Asociaţiei "Alternative

Sociale" din Iaşi s-a desfăşurat proiectul "Centrul experimental de Probatiune". Proiectul s-a
adresat minorilor şi tinerilor care au săvârşit fapte penale şi a funcţionat cu 15 consilieri de
probatiune. Finanţarea proiectului a fost asigurată de Fundaţia pentru o Societate Deschisă şi
Centrul de Mediere şi Securitate Comunitară. În cadrul Centrului s-au desfăşurat mai multe
proiecte care au avut ca scop: resocializarea şi reinserţia socială a minorilor care au săvârşit
fapte penale, prevenţia delicventei juvenile, apărarea drepturilor minorilor, creşterea
securităţii publice.

Funcţionarea Serviciilor de Probaţiune

Serviciile de Probaţiune funcţionează conform următoarelor principii:

-imparţialitatea, deschiderea şi respectul faţă de toate persoanele aflate în evidenţa acestui
serviciu;
-modificarea atitudinilor şi comportamentului infractorilor;
-sprijinirea şi încurajarea permanentă a persoanelor aflate în evidenţă de a se reintegra în
societate şi de a-şi asuma responsabilitatea propriilor acţiuni;
-reconcilierea dintre infractori şi comunităţile din care aparţin;
-nedisciminarea persoanelor.
Serviciile de Probaţiune au următoarele responsabilităţi:
-oferirea de sprijin instanţelor de judecată în etapa individualizării pedepsei prin întocmirea
referatelor de evaluare cu privire la inculpaţi;
-supravegherea executării sancţiunilor neprivative de libertate de către persoanele
condamnate, în sarcina cărora instanţa de judecată a impus respectarea anumitor măsuri sau
obligaţii;
-asistenţa şi consilierea persoanelor condamnate la pedepse neprivative de libertate, în
funcţii de nevoile şi problemele identificate ale acestora (se acordă la cerere);
-conceperea, implementarea şi promovarea unor programe eficiente de supraveghere a
infractorilor în comunitate;
-derularea unor programe de resocializare a persoanelor condamnate la pedepse privative
de libertate, anterior şi ulterior liberării acestora, în scopul însuşirii unui comportament
prosocial;
-acordarea de suport comunităţii în vederea diminuării defectelor negative ale săvârşirii de
infracţiuni asupra victimelor;
-atragerea şi implicarea altor instituţii şi organizaţii, precum şi a societăţii civile, în scopul
utilizării unor metode constructive de răspuns la problematica fenomenului infracţional.

Personalul Serviciului de Probaţiune

Potrivit Ordinului ministrului Justiţiei nr. 1296/2002 poate fi consilier de probaţiune, şef de
serviciu de reintegrare socială şi supraveghere sau inspector de reintegrare socială şi
supraveghere persoana care îndeplineşte cumulativ următoarele condiţii:
a) are cetăţenia română şi domiciliază în România;
b) are capacitate deplină de exerciţiu;
c) cunoaşte limba română scris şi vorbit;
d) are vârsta minimă de 25 de ani;
e) este apt din punct de vedere medical pentru exercitarea funcţiei;
f) este apt din punct de vedere psihologic;
g) nu are antecedente penale şi se bucură de o bună reputaţie;
h) este licenţiat în asistenţă socială, psihologie, sociologie, pedagogie, teologie, medicină
sau drept ori este absolvent al unei forme de învăţământ postuniversitare în domeniul
reintegrării sociale a infractorilor şi supravegherii acestora;
i) a absolvit cursurile de reintegrare socială organizate de Ministerul Justiţiei sau au
efectuat 150 de ore de voluntariat în cadrul Serviciului de Reintegrare Socială şi
Supraveghere;
j) a câştigat concursul organizat pentru ocuparea funcţiei pentru care a conturat.
În cadrul SP Iaşi îşi desfăşoară activitatea 8 consilieri de reintegrare socială şi supraveghere.
Unul dintre aceştia este şef de serviciu. Dintre cei opt consilieri patru sunt de profesie jurişti,
doi sunt asistenţi sociali, unul este sociolog şi unul psiholog. Media de vârstă a angajaţilor este
de 29 de ani.

Colaborarea SP Iaşi cu alţi parteneri

Serviciul de Probaţiune, instituţie aflată în zona de interferenţă între sfera socială şi cea
a justiţiei penale, având rolul de a proteja publicul şi a asigura reintegrarea socială a
infractorilor, nu dispune de resurse umane, materiale şi financiare suficiente pentru
îndeplinirea acestor obiective, fără implicarea celorlalţi factori responsabili de la nivelul
întregii comunităţi şi nici nu-şi propune acest lucru. Rolul său este acela de a identifica, atrage
şi reunifica toate resursele de care dispune comunitatea locală, a le utiliza în scopul atingerii
acestor obiective, şi totodată, de a contribui la dezvoltarea spiritului comunitar şi a
sentimentului de responsabilitate faţă de problema infractionalitătii.
Scopul parteneriatelor este acela de a realiza un cadru în care instituţiile publice,
O.N.G.-urile, agenţii economici, voluntarii şi publicul să colaboreze la prevenirea recidivei, la
securitatea comunitară şi la reintegrarea socială a infractorilor.
SP Iaşi colaborează cu următorii parteneri:
-Direcţia Generală pentru Protecţia Drepturilor Copilului Iaşi;
-Primăria municipiului Iaşi;
-Inspectoratul Şcolar Judeţean;
-Inspectoratul Judeţean de Poliţie; -Penitenciarul Iaşi;
-Agenţia Judeţeană de Ocupare a Forţei de Muncă;
-Direcţia Judeţeană de Sănătate Publică;
-Prefectura şi Consiliul Judeţean;
-O.N.G.-uri (asociaţii şi fundaţii), etc.
În iulie 2002, SP Iaşi a organizat selecţie pentru voluntari, fiind primul serviciu din ţară care a
demarat un astfel de proiect. Din 40 de persoane înscrise au fost declaraţi admişi doar 10;
selecţia a constat într-un interviu şi o probă scrisă. Comisia de examinare a fost formată din
şeful serviciului, un judecător de la Instanţa pentru Minori şi un consilier, ultimul devenind
ulterior coordonatorul voluntarilor. Până să înceapă activitatea efectivă de voluntariat,
voluntarii au urmat un modul de pregătire, incluzând cursuri de legislaţie în domeniu,
comunicare, realizarea instrumentelor de lucru, ş.a.
Activitatea de voluntariat constă în: participarea la întrevederile ce au loc la SRP, IJP,
Penitenciar sau la domiciliul clienţilor, studiul dosarelor de urmărire penală de la arhivele
instanţelor de judecată, realizarea supravegherii (culegere de date despre clienţi de la şcoală,
loc de muncă, din comunitate, etc.), contactarea altor instituţii, întocmirea de statistici,
realizarea de proiecte, asigurarea permanenţei în instituţie, ş.a.
În cadrul SP Iaşi au fost iniţiate o serie de proiecte precum:
-"Mentor"- care are ca obiectiv principal oferirea unor modele pro-sociale de conduită pentru
clienţii aflaţi în evidenţa SRSS prin participarea acestora alături de voluntari la diverse
activităţi;
-proiect de finanţare- vizează acordarea de sprijin financiar şi material pentru clienţii SP
precum şi asigurarea transportului pentru voluntari;
-"Biblioteca" SP;
-"Combaterea dependenţei de drog şi alcool";
-"Copiii străzii aflaţi în contact cu sistemul justiţiei juvenile".
 Dezvoltarea instituţiei probaţiunii în România este un proces continuu care evoluează
pe mai multe dimensiuni: geografică, profesională, legislativă, care priveşte imaginea publică,
colaborarea internaţională, etc. Importanţa acestui domeniu este de necontestat, el aducând un
plus de siguranţă şi ordine vieţii sociale.

Studiu de caz

PLAN DE SUPRAVEGHERE

I. INTRODUCERE

Nume şi prenume persoană

asistată:B.M.

Vârsta: 18 ani

Adresa: XXX

Fapta ce formează obiectul condamnării: TÂLHĂRIE

Numele şi prenumele consilierului de reintegrare socială şi supraveghere:

XXX

Data întocmirii planului de supraveghere: XXX

 II. SURSE DE INFORMAŢII: ■>

• Tânărul (B. M.) - 1 întrevedere;

• Sora tânărului (B. T.) - 1 întrevedere;
III. DATE PRIVIND PERSOANA ASISTATĂ:

III1. Mediul familial şi social

B.M. provine dintr-o familie legal constituită, dar tatăl este decedat. Tânărul are o soră
care lucrează ca vânzătoare la o tonetă, mama este plecată în străinătate.
Relaţia lui B.M. cu familia înaintea săvârşirii faptei era tensionată, pe fondul faptelor cu
caracter antisocial săvârşite de minor, şi a anturajului băiatului. B.M. recunoaşte că a fost
avertizat de mamă că s-ar putea să fie prins şi să ajungă la închisoare, dar el nu a ascultat-o.
Totuşi, după ce a fost arestat, familia i-a oferit sprijinul, fără a-i reproşa situaţia sa. Minorul
spune ca asta 1-a făcut sa fie mai apropiat de rudele sale şi să le aprecieze mai mult.

III.2. Nivelul instrucţiei şcolare şi profesionale

Tânărul a absolvit 8 clase; din cauza faptului că familia sa nu îl putea întreţine pentru
a-şi continua cursurile B.M. a fost nevoit să abandoneze şcoala, deşi declară că ar fi dorit să
urmeze mai departe o formă de învăţământ.

III.3 Trecut infracţional

Tânărul nu a mai fost cercetat penal.

III.4. Comportamentul persoanei înainte şi după comiterea infracţiunii

B.M. îşi petrecea cea mai mare parte a timpului în compania unui grup tineri cu
preocupări deviante, care abandonaseră şcoala şi nu aveau nici un loc de munca.
Complicii la săvârşirea faptei proveneau din acest grup.
Minorul nu pare să fie conştient de gravitatea faptei sale, considerând singurul motiv
pentru care a ajuns acolo este un conflict mai vechi între sectorist şi unul dintre co-
autori.

III.5 Factori favorizanţi ai comportamentului infracţional

Tânărul declară că iniţiativa comiterii faptei a aparţinut unui tânăr, pe fondul unor mai
vechi divergenţe cu una dintre victime. B.M. declară că nu ar fi participat la agresarea
victimelor, ci ar fi luat doar o minge după ce aceştia fugiseră, dar că a doua zi ar fi înapoiat-o,
când s-a întâlnit cu unul dintre tinerii agresaţi.
IV. FACTORII CARE INFLUENŢEAZĂ SAU POT INFLUENŢA CONDUITA
GENERALĂ A PERSOANEI ASISTATE:
Analizând situaţia prezentată mai sus, reţinem ca factori pozitivi, cu relevanţă în
procesul de reabilitare, următorii:
• Susţinere din partea mamei, de care tânărul este foarte ataşat. Subliniem faptul că
inculpatul a preluat rolul parental în cadrul familiei
• Interes manifestat fată de instrucţie
• Atitudine cooperantă şi sinceră, constatată în timpul interviului
• Lipsa antecedentelor penale
Aspectele negative asupra cărora considerăm necesar să se acţioneze în cadrul
procesului de reabilitare, sunt următoarele:
• Absenta mamei sau unui alt factor de autoritate
• Menţinerea relaţiei cu un anturaj format din tineri cu preocupări infracţionale, aspect corelat
cu firea sa influenţabilă (context în care a comis şi cealaltă infracţiune)
• Ignoranţă în ceea ce priveşte normele şi valorile sociale
Având în vedere factorii mai sus menţionaţi, apreciem un risc mediu de comitere de noi
infracţiuni.

V. PERSPECTIVELE DE REINTEGRARE ÎN SOCIETATE:

În vederea reducerii nivelului de risc estimat, considerăm necesar să se acţioneze
asupra factorilor negativi identificaţi, în cadrul unei intervenţii psihosociale axate pe control
şi activităţi de asistentă şi consiliere. Obiectivele intervenţiei au în vedere:
• susţinerea în vederea găsirii unui loc de muncă;
• obţinerea de control asupra relaţiilor cu anturajul;
• însuşirea şi dezvoltarea respectului pentru normele şi valorile sociale.
VI. NEVOILE SAU PROBLEMELE IDENTIFICATE ALE PERSOANEI ASISTATE:

• Stare materială precară;

• Necesitatea urmării unui curs de calificare cu perspective de angajare;
• Necesitatea găsirii unui loc de muncă, chiar sezonier, în paralel cu urmarea cursurilor.

VII. DIRECŢII DE INTERVENŢIE:

În vederea reintegrării reuşite a tânărului, considerăm necesară supravegherea

îndeaproape a tânărului, în această privinţă impunându-se colaborarea cu familia. Mai mult, el
trebuie consiliat pentru a înţelege gravitatea faptei sale, pentru a cunoaşte şi perspectiva
victimelor, pentru a căpăta respect pentru normele morale şi legile societăţii.
 Bibliografie:

1.Schiauhu,Valentin,Canton,Rob,Manualul de Probatiune,Editura Euro

Standard,Bucuresti,2oo8

2.Legea nr. 129/2002

3. Ordinului ministrului Justiţiei nr. 1296/2002

4.www.alternativesociale.ro

5.www.evenimentul.ro/.../serviciu-de-probatiune-la-tribunal.html
Universitatea Alexandru Ioan Cuza Iaşi

Facultatea de Filosofie şi Ştiinţe Social-Politice

Specializarea Asistenţă Socială

Student: Alexandru Ionuţ Cărăbuş

Disciplina: Asistenţa Socială a Persoanelor Deviante

Profesor: Maria Sandu

Serviciul de probaţiune Iaşi

Cuprins:

1. Istoricul Serviciilor de probaţiune în România

2. Proiectul-pilot de Ia Iaşi

3. Funcţionarea Serviciilor de Probaţiune

4. Personalul Serviciului de Probaţiune

5. Colaborarea SP Iaşi cu alţi parteneri

6. Studiu de caz