Sunteți pe pagina 1din 5

UNIVERSITATEA “BABEŞ BOLYAI” CLUJ NAPOCA

FACULTATEA DE SOCIOLOGIE ŞI ASISTENŢĂ SOCIALĂ


SECŢIA DE ASISTENŢĂ SOCIALĂ

ASISTENŢA SOCIALĂ PENTRU VÎRSTA A III a

Tema referat: Serviciile sociale oferite vîrstnicilor

Student: Ciurlă Raluca Florentina


Asistenţă Socială, an III, grupa A

Ianuarie,2010

1
Introducere

La ce ajută cunoaşterea serviciilor sociale a unei persoane în vîrstă?


În primul rînd pentru a cunoaşte serviciile sociale oferite unei persoane de vîrsta a III a
trebuie să ţinem cont de nevoile acestei populaţii. Identificarea acestor nevoi reprezintă
un pas important în acordarea de ajutor adecvat, şi de formare de servicii sociale adecvate
care să răspundă acestor nevoi.
Tema aleasă este una de actualitate deoarece, persoanele în vîrstă reprezintă o
populaţie în creştere în ultimii ani, şi este şi o populaţie cu o poziţie evident dezavantajată
în acelasi timp, faţă de alte categorii de oameni. Pentru ca această atitudine negativistă,
pe care o au oamenii, despre populaţia în vîrstă, în mare parte indusa de către
mass-media, să se rarefieze, trebuie să fie cunoscute şi recunoscute nevoile acestei
populaţii, şi să fie aplicate serviciile sociale.

Curpins
În prezent ţara noastră se confruntă cu o situaţie mai delicată, şi anume
dezechilibrul dintre numărul salariaţilor şi numărul pensionarilor. În acest context,
îmbătrînirea populaţiei accentuează problema persoanelor vîrstnice: nevoia de îngrijire
medicală şi asistenţa personală cu mult peste resursele de care dispun atît acestă
populaţie, cît şi sistemul de asigurări şi de asistenţă socială.
Prin adoptarea legii 17/2000 cu privire la asistenţa socială a persoanelor vîrstnice,
se consideră persoană vîrstnică, în sensul legii, persoanele care au împlinit vîrsta de
pensionare stabilită de lege. Potrivit art.3, beneficiază de servicii sociale acele persoane
vîrstnice care: nu au familie sau nu se află în intreţinerea unei persoane, nu au locuinţă şi
nici posibilitatea de a-şi asigura condiţiile de locuit prin resursele financiare proprii, nu
realizează venituri proprii sau acestea sunt insuficiente, nu se pot gospodări singure sau
necesită îngrijire specializată, se află în imposibilitatea de a-şi asigura nevoile
socio-medicale, datorită bolii, ori a stării fizice sau psihice. Trebuie reţinut faptul că
asistenţa socială se acordă la cererea persoanei vîrstnice interesate, sau a reprezentantului
legal, iar dreptul la asistenţă socială se stabileşte pe baza anchetei sociale, pe baza
analizei situaţiei sociale, economice şi medicale a persoanei vîrstnice.

2
În primul rînd am să prezint serviciile sociale care privesc îndeplinirea nevoilor de
bază ale unei persoane vîrstnice. Astfel avem servicii sociale ce privesc, în principal,
îngrijirea persoanei, prevenirea marginalizării sociale şi sprijinire pentru reintegrarea
acestor persoane, consiliere juridică şi administrativă, îngrijirea locuinţei şi a gospodăriei,
ajutor pentru menaj, prepararea hranei. Alt tip de servicii acordate persoanelor în vîrstă
sunt cele sociomedicale ce privesc ajutorul pentru realizarea igienei personale,
readaptarea capacităţilor fizice şi psihice, adaptarea locuinţei la nevoile acestor persoane,
şi antrenarea la activităţi economice, sociale şi culturale, precum şi îngrijirea temporară în
centre de zi, aziluri de noapte sau alte centre specializate. De asemena sunt prezente şi
serviciile medicale, sub forma consultaţiilor şi îngrijirilor medicale. Şi nu în ultimul rînd,
serviciile de consiliere socială, în vederea prevenirii marginalizării şi reintegrării sociale.
Acestea se acordă fara plata contribuţiei, fiind un drept fundamental al persoanei
vîrstnice, de către asistenţii sociali.
În al doilea rînd există mai multe locaţii unde vîrstnicii pot fi ingrijiţi, dar acest
lucru depinde de existenţa unei familii, de starea financiară a acestora, şi de alţi factori ce
intervin. Astfel avem îngrijirea la domiciliu, acest tip de îngrijire depinde în mare parte
de starea de sănătate a îngrijitului. Asistarea persoanei vîrstnice la domiciliu nu reprezintă
doar vizita medicului sau administrarea tratamentului de către un asistent medical, nu este
o îngrijire uşoară şi rapidă. Aceste persoane necesită şi îngrijiri de tip social, adică “statul
la poveşti”, cît şi activităţi zilnice, sau îngrijiri speciale, menaj, prepararea mîncării, etc.
Acest tip de îngrijire este în schimb costisitor şi nu mulţi işi pot permite. Mai există şi
internarea într-un cămin special pentru vîrstnici care asigură o gama largă de servicii în
special cele medicale, dar sunt precare cele socio culturale, care consider eu că reprezintă
o componentă importantă în acordarea ajutorului adecvat unei persoane vîrstnice. Şi
ultimul tip de îngrijire, cel spitalicesc, se impune cînd viaţa vîrstnicului este în pericol,
dar este temporar acest tip de îngrijire, doar în situaţii critice.
În al treilea rînd aş vrea să precizez acele servicii necesare care contează cel mai
mult, pentru persoanele vîrstnice, deoarece unii din ei s-au pregătit pentru ultima etapă
din viaţa lor, moartea, şi timpul care le-a mai rămas ar trebui să fie folosit într-un mod
productiv. Cand spun moarte, nu mă refer la moartea imediată, din cauza unei boli
cronice, ci la moartea irevocabilă (“Pămînt eşti, şi în pămînt te vei întoarce” Facerea

3
3:19). Astfel, ar trebui să existe mai multe tipuri de activităţi de comunicare, însa
problema este cine să comunice cu ei?, fiindcă mulţi îi marginalizează, nu sunt interesaţi
de ei, dar nu ştiu că le-ar putea fi de folos multe poveşti ale lor. De asemena în centrele
specializate ar trebui să existe şedinţe speciale de dezbatere ale anumitor teme, de
exemplu “moartea”. Cu toţii ştim la ce se gîndesc vîrstnicii în general, cînd aud de
moarte, unii se tem, alţii nu vorbesc despre acest lucru, alţii şi-au cumpărat loc la cimitir,
alţii şi-au făcut prosoape şi-au cumpărat sicrie, dar nu discută despre semnificaţia morţii
din punct de vedere spiritual, cum se simt în privinţa acestui lucru. Alte tipuri de activităţi
pe care consider că ar fi de mare folos atît pentru ei, cît şi pentru urmaşii lor sau alţii, de
exmplu crearea unor lucrări scrise de aceştia, sau dacă nu pot să scrie ei înşişi, să le fie
tehnoredactate aceste poveşti de către studenţi, iar mai apoi crearea unei biblioteci cu
lucrările lor. De asemenea ar trebui să existe activităţi de recreere, plimbări cu grupul în
parcuri, excursii, sau activităţi de gimnastică atît recuperatorie cît şi exerciţii de educaţie
fizică simple, pentru ce-i care nu sunt imobilizaţi. De exemplu pentru vîrstnicii care se
ajută de bastoane, ar putea crea o piesă de teatru sau o scenetă folosind acele bastoane şi
nişte pălării, cîteva mişcări simple, mă gandesc că acest lucru i-ar motiva să facă şi alte
lucruri mai interesante, iar pentru public, sau copiii cu deficienţe ar însemna de asemenea
ceva inedit si captivant. Pentru toate aceste tipuri de activităţi, pe care le-am gîndit, este
nevoie de personal specializat, de profesor de teatru sau dansuri, şi de suport financiar.
O altă activitate interesantă care ar putea fi productivă, ar fi crearea unor sedinţe
de consultare şi de discutare a presei. După cum bine ştim, vîrstnicii mai ales bărbaţii
citesc foarte mult ziarele, şi atunci ar fi util să folosim această abilitate a lor, şi să-i
motivăm să ne spună ce parere au despre anumite articole, să argumenteze, să-i punem
să-şi folosească capacitatea intelectuală.
Vîrstnicii ar putea participa la anumite activităţi desfăşurate în instituţii în care
sunt prezentate informaţii medicale cu privire la bolile pe care le au. Dacă unii vîrstnici
au anumite abilităţi cum ar fi pictatul, sau cîntatul la un anumit instrument (ex: muzicuţă,
vioară), aceste abilităţi ar trebui încurajate şi puse într-o activitate de “seri
cultural-artistice”.

4
Concluzii.
Ca o concluzie aş vrea să fac o recomandare cu privire la serviciile sociale oferite
în spitale, care sunt aproape inutile, în afara faptului că sunt servicii de tip medical care se
oferă, în rest alt tip de servicii nu am văzut. Spun acest lucru din proprie experienţă
pentru că am făcut şi fac practică în spitale, fiind înscrisă şi la o şcoală postliceală de
asistent medical generalist, şi nu am văzut nicăieri un asistent social care să se intereseze
de un vîrstnic, să facaă o anchetă sau un studiu de caz. Asistenţii medicali nu au acele
cunoştinţe despre asistenţa socială, ei doar urmează tratamentul, stau de vorbă cu ei, şi
trec la următorul pacient.
Consider aşadar nevoie pentru vîrstnic de asistenţă socială în spital, de un asistent
social pentru fiecare pacient, aşa cum sunt şi în alte ţări, de asistare specializată în spitale.

Bibliografie
1. http://www.pharma-business.ro/juridic/asistenta-sociala-a-persoanelor-varstnice.html
2. http://sas.mmssf.ro/prestatiiSociale.php?id=24
3. http://www.varstnici.ro/?news=details&n_id=43