Servicii sociale comunitare adresate persoanelor cu vârstnice

12.1 Nevoile, riscurile şi problemele persoanelor vârstnice

12.2 Reţeaua serviciilor sociale adresate persoanelor vârstnice

12.1 Nevoile, riscurile şi problemele persoanelor vârstnice

În 16 decembrie 1991, Adunarea Generală a Naţiunilor Unite a adoptat Rezoluţia 46/91 care include
Principiile Organizaţiei Naţiunilor Unite în favoarea persoanelor vârstnice, pentru a putea oferi mai
multi ani de viaţă celor care ne-au dat viaţă. Principiile demnităţii, independenţei, autorealizării,
participării şi îngrijirii asistate sunt principiile emise de Organizaţia Naţiunilor Unite în favoarea
persoanelor vârstnice. Prin aceasta rezoluţie ONU a cerut Guvernelor statelor semnatare să includă
aceste principii în planurile lor naţionale privind. persoanelor vârstnice.
Demnitatea
Persoanele vârstnice trebuie să poată trăi în demnitate şi în siguranţă, libere de exploatare şi neafectate
de rele tratamente fizice sau mentale. Trebuie să primească un tratament demn, indiferent de vârstă, sex,
apartenanţă etnică, incapacitate sau alte condiţii şi să fie valorizate independent de contribuţia lor
economică.
Independenţa. Persoanele vârstnice:
- au dreptul să locuiască în propriul domiciliu atăt timp cât este posibil;
- trebuie să beneficieze de posibilitatea de a trăi într-un mediu sigur;
- trebuie să aibă acces la programe educative şi de formare adecvată;
- trebuie să aiba posibilitatea de a decide când şi unde îşi pot desfaşura activitatea;
- trebuie să aibă venituri şi sprijin din partea familiei astfel încât să le fie garantată autoindependenţa.
Autorealizarea. Persoanele vârstnice trebuie să poata beneficia de oportunităţi pentru a-şi dezvolta
plenar potenţialul; trebuie să aibă acces la resursele educative, spirituale şi recreative ale societăţii pentru
a-şi putea dezvolta propriul proiect de viaţa.
Participarea .Persoanele vârstnice trebuie:
- să fie permanent integrate în societate,
- să participe activ la formularea şi aplicarea politicilor care le afectează în mod direct bunăstarea şi să
îşi poată împărtaşi cunoştintele şi abilităţile persoanelor mai tinere;
- să poată căuta şi beneficia de oportunităţi pentru a presta servicii în favoarea comunităţii şi să
participe la acţiuni de voluntariat în poziţii apropiate de interesele şi capacităţile lor;
- să poată forma mişcări sau asociaţii.
Îngrijirea. Persoanele vârstnice trebuie:
- să aibă posibilitatea de a dispune de îngrijirea familiei şi societăţii, în conformitate cu sistemul de
valori al fiecarei comunităţi;
- trebuie să aibă acces la serviciile de sănătate care să-i ajute să menţină sau să-şi recupereze un nivel
optim de bunăstare fizică, mentală şi emoţională astfel încât să prevină apariţia bolilor;
- să aibă acces la servicii sociale şi juridice care să le asigure cel mai ridicat nivel de autonomie,
protecţie şi îngrijire:
- să aibă acces la medii de îngrijire instituţională care să le ofere protectie, reabilitare, si stimulare
socială şi mentală;
- să se poată bucura de drepturile omului şi de libertatile fundamentale când locuiesc în azile sau alte
tipuri de instituţii rezidenţiale respectându-li-se demnitatea, credinţa, nevoile şi intimitatea, precum
şi dreptul de a participa la funcţionarea Centrului şi de a lua decizii referitoare la îngrijire şi la
calitatea vietii sale.
12.2 Reţeaua serviciilor sociale adresate persoanelor vârstnice

Tipuri de servicii sociale destinate persoanelor vîrstnice

Sistemul serviciilor sociale destinate persoanelor vârstnice este înca insuficient dezvoltat. Deşi
cadrul legal este în curs de definire pentru ansamblul serviciilor sociale, în beneficiul persoanelor
vârstnice s-au înfiinţat şi funcţionează până în present relativ puţine servicii comunitare, atât ca varietate
cât şi ca număr. Aceste servicii sunt promovate de organizaţii neguvernamentale, de biserici / culte
religioase – serviciile publice (preponderant rezidenţiale) fiind în general asimilate celor pentru persoane
cu handicap.
Dacă în mediul urban există o serie de servicii, datorită dezvoltării ONGurilor şi a accesului mai
facil la surse de finanţare, în mediul rural lipsesc aproape cu desăvârşire. Doar centre rezidenţiale –
cămine de bătrâni sau cămine spital – instituţii de talie mare din categoria celor de tip cazon, ascunse în
sate rupte de lume, “moştenire” a vechii societăţi...
Propunem în continuare definirea unor termeni pentru prezentarea serviciilor destinate vârstnicilor
a) Servicii sociale
b) Furnizori de servicii
c) Instituţii specializate de asistenţă socială-

a) Servicii sociale
Serviciile sociale reprezintă ansamblul complex de măsuri şi acţiuni realizate pentru a răspunde nevoilor
sociale individuale, familiale sau de grup, în vederea depăşirii unor situaţii de dificultate, pentru
prezervarea autonomiei şi protecţiei persoanei, pentru prevenirea marginalizării şi excluziunii sociale şi
promovarea incluziunii sociale.
Sunt astfel evidenţiate caracterul complex al serviciilor şi obligativitatea centrării acestora pe nevoile
beneficiarilor. Enumerarea nevoilor “individuale, familiale, sau de grup” implică abordarea individului
în stransă legatură cu mediul său familial şi comunitar, cu tradiţiile şi cultura grupului din care face parte
– niciodată izolat de spaţiul social în care trebuie să se integreze.
 Aceste servicii pot fi prestate de entităţi cu statut public sau privat, ele putând fi asigurate “de
autorităţile administraţiei publice locale, precum şi de persoane fizice sau persoane juridice publice sau
private”, într-o manieră unitară: după standarde obligatorii de calitate, cu proceduri de evaluare,
monitorizare şi control stabilite şi aplicate MPSFC, precum şi cu posibilităţi de acces la finaţare de la
bugetul de stat.
 Serviciile sociale pot fi servicii de asistenţă socială şi servicii de îngrijire social-medicală.
 Serviciile de asistenţă socială sunt servicii cu caracter primar şi servicii specializate.
 Serviciile cu caracter primar au drept scop prevenirea sau limitarea unor situaţii de dificultate ori
vulnerabilitate, care pot duce la marginalizare sau excluziune socială.
 Serviciile specializate au drept scop menţinerea, refacerea sau dezvoltarea capacităţilor
individuale pentru depăşirea unei situaţii de nevoie socială. Beneficiarii sunt: persoanele vârstnice,
copiii, persoane cu handicap.
Serviciile de îngrijire socio-medicală reprezintă un complex de activităţi care se acordă în cadrul
unui sistem social şi medical integrat şi au drept scop principal menţinerea autonomiei persoanei, precum
şi prevenirea agravării situaţiei de dependenţă.
 servicii de bază: ajutor pentru igienă corporală, îmbrăcare şi dezbrăcare, igiena eliminărilor,
hrănire şi hidratare, transfer şi mobilizare, deplasare în interior, comunicare;
 servicii de suport: ajutor pentru prepararea hranei sau livrarea acesteia, efectuarea de
cumpărături, activităţi de menaj, însoţirea în mijloacele de transport, facilitarea deplasării în
exterior, companie, activităţi de administrare şi gestionare, activităţi de petrecere a timpului liber;
 servicii de îngrijiri medicale;
 servicii de recuperare şi reabilitare, conexe domeniului medical şi social: kinetoterapie,
fizioterapie, terapie ocupaţională, psihoterapie, psihopedagogie, logopedie, podologie şi altele
asemenea;
 servicii de reabilitare şi adaptare a ambientului: mici amenajări, reparaţii şi altele asemenea.
Fiecare serviciu social trebuie acordat cu respectarea a principii fundamentale referitoare la:
 modul de lucru cu persoană (respectarea individualităţii fiecarei persoane; respectarea libertăţii
de a alege serviciul social în funcţie de nevoia socială; tratament egal prin excluderea
privilegiilor şi eliminarea oricărei forme de discriminare; respectarea vieţii intime; respectarea
confidentialităţii)
 modul de organizare a serviciului (asigurarea calităţii, a flexibilităţii şi a accesibilităţii;
asigurarea accesului la informaţie; asigurarea drepturilor şi a siguranţei beneficiarilor;
dezvoltarea parteneriatului).

Tabloul tipurilor de servicii acordate vârstnicilor

 Serviciu cu caracter Cadrul instituţional în care se acordă
Primar Specializat Unitate Serviciu Serviciu social
rezideţială comunitar comunitar pt toate
pentru categoriile de
vârstnici vârstă
Găzduire X X
Îngrijire X X X
Recuperare/reabilitare X X X
Consiliere X X X
Informare X X X X X
Socializare şi X X X X X
petrecerea timpului
liber
Suport material X X X
Asistenţă la domiciliu X X X X
Servicii hot-line X X X

b) Furnizorii de servicii sociale

Serviciile enumerate anterior pot fi acordate (individual sau combinate) de persoane fizice sau
juridice, numite în ordonanţă “furnizori de servicii sociale”, care sunt de două categorii:

- cu statut public: serviciul public de asistenţă socială şi alte servicii publice specializate la nivel
judeţean şi local; unităţi de asistenţă medico-socială; instituţii publice care dezvoltă
compartimente de asistenţă socială specializate
- cu statut privat: persoane fizice autorizate, asociaţii şi fundaţii, culte religioase, organizaţii
internaţionale, filiale şi sucursale ale asociaţiilor şi fundaţiilor internaţionale recunoscute în
conformitate cu legislaţia in vigoare.

Este denumită “furnizor de servicii sociale” o structură organizatională care are în mod
obligatoriu personalitate juridică, respectiv o persoană fizică autorizată pentru prestarea de servicii
sociale conform legii.
Sistemul serviciilor sociale este descentralizat, astfel încat principalul furnizor de servicii sociale
este serviciul public de asistenţă socială al comunităţii locale; doar în situaţiile în care la nivel local
nu există posibilitatea de a oferi integral pachetul de servicii necesare facându-se apel la preluarea
acestor servicii de către asociaţiile neguvernamentale.
 În vederea asigurării serviciilor sociale pentru vârstnici, la nivel comunitar serviciul public de
asistenţă socială poate furniza o serie de servicii care favorizează menţinerea vârstnicului în familie şi în
propria locuinţă: asistenţa la domiciliu, hot-line, centru de zi sau club al seniorilor. De asemenea, pot fi
acordate servicii de tip rezidenţial, prin crearea de unităţi de tip familial, de talie mica sau medie – dacă
nevoile comunităţii impun acest lucru, existând un număr mare de vârstnici care nu pot fi ingrijiţi în
familie. Serviciile specializate, cu precădere cele de ingrijire socio-medicală şi de recuperare, care
necesită resurse financiare importante şi resurse umane calificate corespunzător, pot fi furnizate de Secţia
raională de asistenţă socială. Tot la nivel raional sau în comunităţile urbane mari se pot furniza serviciile
de asistenţă socială în regim de urgenţă.
Furnizorii de servicii sociale îşi desfaşoară activităţile în instituţii specializate de asistenţă
socială, la domiciliul beneficiarilor, precum şi în alte categorii de instituţii publice sau private (unităţi de
învatământ, unităţi medicale, case de cultură, penitenciare etc)

c) Instituţiile specializate de asistenţă socială

Instituţiile specializate de asistenţă socială cuprind toate instituţiile publice sau private care
acordă servicii sociale şi asigura supraveghere şi îngrijire cu titlu permanent sau temporar, cu sau fară
găzduire. Aceste instituţii trebuie să respecte criteriile obligatorii de organizare şi funcţionare a
instituţiilor specializate de asistenţă socială – de asemenea palnificate a fi validate în ultimul trimestru al
acestui an.
În continuare, prezentăm principalele tipuri de “instituţii specializate de asistenţa socială” din domeniul
protecţiei vârstnicilor, în special acele modele care sunt sau necesită a fi dezvoltate in Republica
Moldova.

Instituţiile specializate de asistenţă socială

INSTITUŢII SERVICII ACORDATE Observaţii

SPECIALIZATE
DE
ASISTENŢĂ
SOCIALĂ
PENTRU
VÂRSTNICI 1
Centru Găzduire pe termen lung / În această categorie se încadrează centre de talie
rezidenţial nedeterminat mare, precum şi centre de tip familial. Majoritatea
Management de caz căminelor existente în prezent (cu statut public) sunt

1
Numite generic “servicii” dar cu sensul de structuri prestatoare sau unităţi de lucru
 Îngrijire de talie mare şi functionează în subordinea
Recuperare Ministerului Snătaţii sau MPSFC, fiind asimilate
Terapie centrelor rezidenţiale pentru persoane cu handicap.
Socializare şi petrecerea Or,unităţi de talie mică şi centre organizate ca un
timpului liber sistem de locuinţe protejate, înfiinţate în general din
Consiliere initiativă privată şi eventual co-finanţate din bugetul
public.
Centru Găzduire pe termen scurt Persoanele vârstnice care locuiesc în familie pot
rezidenţial tip Îngrijire beneficia de rezidenţă şi îngrijire pe termen scurt –
“respite” Recuperare respectiv în perioada în care familia pleacă în
Socializare şi petrecerea concediu sau nu poate să-i asigure îngrijirea din
timpului liber diferite motive.
Consiliere
Centru de Găzduire pe termen scurt, cu În acest tip de centru sunt găzduiţi bătrâni găsiţi în
primire în regim primire fără formalităţi stradă, inclusiv cu identitate necunoscută, sau bătrâni
de urgenţă Evaluare în vederea găsirii abandonaţi în spital, care locuiesc singuri şi nu se
unei soluţii de reintegrare mai pot autontreţine. Perioada de rezidenţă este
familială sau protecţie limitată – în acest interval se realizează evaluarea
rezidenţială pe termen mediu / complexă
lung

Centru de zi de Îngrijire Serviciul are componente specializate, cu accent pe

îngrijire şi Recuperare îngrijire, asistenţă medicală şi recuperare. Astfel de
recuperare Terapie servicii pot fi infiinţate pentru a răspunde unor nevoi
Consiliere specifice ale unui public ţintă bine definit: de
Informare exemplu, centru de zi pentru bătrânii bolnavi de
Socializare si petrecerea Altzeimer
timpului liber
Servirea mesei
Consilierea familiei
Centre de zi de Informare Aceste centre sau cluburi pun accent pe componenta
socializare Consiliere de socializare şi pe petrecerea timpului liber în grup,
« Clubul Petrecerea timpului liber fiind servicii relativ uşor de realizat la nivel de
seniorilor » Terapie ocupaţională cartier / localitate. Vârstnicii pot fi antrenaţi în
Stimularea voluntariatului activităţi voluntare, ei reprezentând o resursă a
persoanelor vârstnice comunităţii în programe cu caracter educativ şi
social.
Servicii de Îngrijire personală de bază Sunt servicii comunitare care includ o unitate de
asistenţă la Servicii menajere şi coordonare şi echipe mobile care se deplasează la
domiciliu gospodăreşti domiciliul beneficiarilor pentru a le furniza serviciile
Management de caz personalizate de care au nevoie. Concepute într-o
Informare maniera flexibilă, serviciile de asistenţă la domiciliu
Consiliere pot dezvolta, în funcţie de nevoi, componente
Socializare specializate, cum ar fi “ambulanţa socială”, prin care
se asigură asistenţă medicală preventivă la domiciliu
şi consilierea solicitanţilor, în vederea prevenirii
instalării situaţiilor de dependenţă sau de risc vital.
Servicii de Informare Informare şi consilierea se realizează telefonic, pe tot
consiliere şi Consiliere parcursul zilei (24 de ore). Sunt servicii adaptate
asistenţă hot-line Orientare către alte servicii comunităţilor urbane, marilor cartiere în care
persoanele vârstnice se simt izolate. Răspund nevoii
de comunicare a vârstnicilor şi sunt servicii
complementare celor de asistenţă, de îngrijire sau de
petrecere a timpului liber.

Centru de Îngrijire Centre de îngrijire înfiinţate în vederea reducerii

îngrijire medico- Management de caz numărului de paturi spitaliceşti ocupate în mod
socială Asistenţă medicală permanent de persoane dependente de îngrijire
Consiliere medicală permanentă.

Centre de Îngrijire Servicii specializate care asigură îngrijirea

îngrijire tip Asistenţă medicală persoanelor vârstnice aflate în faza terminală. Aceste
„Hospice”, Consiliere instituţii sunt forte bine dotate cu echipament
pentru bătrâni medical. În general serviciile sunt prestate de o
aflaţi în faza echipă multidisciplinară în care pe lângă personalul
terminală medical, specialişti în domeniul tanatologiei joacă un
rol esenţial. Serviciile centrului vizează atât
beneficiarul cât şi aparţinătorii acestora
Locuinţe Găzduire pe termen lung / Servicii caracterizate prin oferirea de locuinţe special
protejate nedeterminat construite şi amenajate pentru persoane vârstnice.
Management de caz Acest sistem de locuinţe sau chiar mini-cartiere pe
Îngrijire lângă serviciile conexe după caz (menaj, însoţire,
Consiliere cumpărături, spălătorie, activităţi de recreere, cantină
Socializare pe roţi, coafură, masaj, kineto-terapie, etc) asigură
 un mediu cu grad de securitate ridicată.
Cantină socială Asigurare masă Este un serviciu destinat tuturor categoriilor de
Socializare vârstă, nu doar persoanelor vârstnice. Se recomandă
ca aceste cantine să funcţioneze în
complementaritate cu centre de zi sau cluburi, pentru
ca funcţia de socializare să fie mai bine îndeplinită.

Aceste instituţii pot funcţiona atât individual, cât şi grupate într-un complex de servicii
comunitare. Serviciile pentru vârstnici trebuie să fie bine cunoscute în comunitate şi integrate în
comunitate, să aibă relaţii de parteneriat cu alte instituţii sociale, culturale, educative, cu organizaţii
neguvernamentale şi firme private
Serviciile sociale pentru vârsta a treia urmaresc liniile:
 Generalizării: cu obiectivul de a ajunge la toate persoanele vărstnice
 Diversificării, sfârşind prin a se adapta diferitelor nevoi
 Acordării de prioritate serviciilor de ajutor la domiciliu, pentru a nu se distruge mediul afectiv şi
social al persoanei şi pentru că din punct de vedere economic este mai rentabilă, deşi pentru un
moment lipsesc profesioniştii specializaţi în aceste tipuri de servicii.
 Recurgerea selectivă la noile tehnologii
 Domotica: reorganizarea spaţiilor publice şi private care trebuie să ţină cont de nevoile specifice
acestei categorii.

Cantinele de ajutor social

Un rol important în acordarea serviciilor sociale îl are acordarea meselor de binefacere pentru anumite
categorii de cetăţeni. În scopul renovării activităţii cantinelor de ajutor social, a fost adoptată Legea
nr.81-XV din 28 februarie 2003 „Privind cantinele de ajutor social” şi „Regulamentul – tip cu
privire la funcţionarea cantinelor de ajutor social”, aprobat prin Hotărârea Guvernului nr.1246 din 16
octombrie 2003.
În calitate de serviciu social, cantina de ajutor social are menire să ofere persoanelor din grupurile aflate
în dificultate o alimentaţie calorică şi bogată în vitamine. Cantinele oferă următoarele servicii:
 Pregătirea şi servirea zilnică a unei mese de persoană, de obicei a prânzului
 Transportarea gratuită la domiciliu a hranei pentru persoanele socialmente vulnerabile, care nu se
pot deplasa la sediul cantinei.
 Pregătirea şi distribuirea hranei prin centrele mobile de deservire.
 Beneficiarii serviciilor oferite de cantinele de ajutor social sunt:
 Persoanele care au atins vârsta de pensionare fără de domiciliu, fără susţinători legali, fără venituri
sau cu venituri mici,
 Invalizii,
  Copii până la vârsta de 18 ani, din familiile cu mulţi copii, din cele monoparentale şi din alte
familii considerate socialmente vulnerabile.
Astfel, pe parcursul anului 2015, în republică au fost înregistrate ca unităţi active 90 cantine de ajutor
social, care au alimentat, după principiul de rotaţie, 4164 beneficiari - persoane vârstnice şi cu disabilităţi
precum şi copii di familii socialmente - defavorizate.
Ţinem să menţionăm, ca atare, cantinele de ajutor social sînt finanţate preponderent din mijloacele
financiare ale bugetelor locale, precum şi din donaţii, acţiuni de caritate ale organizaţiilor
nonguvernamentale şi anume: din numărul total de cantine 40 sînt finanţate de la bugetul local, 41 sînt
cu finanţare externă şi 9+ cu finanţare mixtă.
O dată cu deschiderea cantinelor de ajutor social , din Fondul Republican de Susţinere Socială a
Populaţiei, la solicitare, pot fi alocate mijloace în formă de subvenţii pentru alimentarea a cel puţin 10
beneficiari. Astfel, în anul 2015, de câtre Fondul republican au fost subvenţionate 37 cantine de ajutor
social, in cuantum de 589,1 mii lei.
Listele beneficiarilor de servicii ale cantinelor de ajutor social sunt întocmite la secţiile , direcţiile
teritoriale de asistenţă socială şi protecţie a familiei, în baza evaluării anchetelor sociale, şi se prezintă
pentru aprobare primarilor, pretorilor unităţilor administrativ - teritoriale.
Persoanele defavorizate pot beneficia de serviciile cantinelor de ajutor social pe un termen de cel mult 30
de zile în trimestru, ceea ce permite deservirea unui număr mai mare de persoane socialmente -
vulnerabile, care necesită acest gen de servicii.Activitatea cantinelor de ajutor social este susţinută , în
mare măsură , de contribuţiile agenţilor economici, ONG-urilor, organelor administraţiei publice locale.
Cel mai multe cantine de ajutor social au fost înregistrate, pe parcursul anului 2005, în mun.
Chişinău+15, mun. Bălţi - 11, în raioanele Cahul - 7 şi Ialoveni - 7.
În ultimii ani , este în creştere atât numărul solicitanţilor, cît sumele pentru prestarea acestor servicii, fapt
explicat prin următoarele:
 Veniturile populaţiei s-au micşorat, respectiv, a crescut nivelul de sărăcie a acesteia,
 Numărul de cereri pentru atare servicii depăşeşte oferta,
 Anchetele sociale utilizate nu reflectă în deplină măsură necesităţile persoanei, drept care sporeşte
gradul de accesibilitate la serviciile respective,
 Aspectul categorial care este ineficient atât din punct de vedere al costurilor, cît şi din punct de
vedere social, stimularea dependenţei sociale.
De menţionat implicarea pasivă a autorităţilor administraţiei publice locale în dezvoltarea serviciilor de
alimentare a persoanelor vulnerabile în raioanele Basarabeasca, Cimişlia, Comat, Orhei şi Vulcăneşti,
raioanele în care nu funcţionează nici o cantină de ajutor social.
Servicii pentru îngrijirea vârstnicilor la domiciliu.
Aceste servicii sociale se prestează în baza Regulamentului-tip cu privire la secţiile de ajutor social la
domiciliu bătrânilor singuratici şi cetăţenilor inapţi de muncă. În urma reformei administrativ –
teritoriale din 2003, conform Hotărârii Guvernului nr. 688 din 10 iunie 2003 “Cu privire la structura şi
statele de personal ale primăriilor satelor, comunelor, oraşelor, municipiilor” şi Hotărârii
Guvernului nr.689 din 10 iunie 2003 „Cu privire la organigrama şi statele de personal ale aparatului
preşedintelui raionului, direcţiilor, secţiilor, altor subdiviziuni din subordine Consiliului raional”,
au fost operate modificări la instituirea funcţiei de şef al serviciului deservire socială - o unitate şef
serviciu pentru 30 lucrători sociali şi instituirea funcţiei de lucrator social în funcţie de numărul
beneficiarilor deserviţi: 10-12 persoane deservite de câtre o unitate de personal pentru localităţile
urbane şi 8-10 persoane deservite de câtre o unitate de personal pentru localităţile rurale. În anul
2005, au beneficiat de servicii de deservire socială la domiciliu 24446 persoane solitare şi inapte de
muncă, oferite de un personal de 2329 lucrători sociali. Mai necesită servicii de deservire socială la
domiciliu încă 8815 persoane vulnerabile.
Deservirea la domiciliu trebuie interpretată ca o gamă de servicii şi facilităţi acordate în comunitate
persoanelor dependente, pentru ca acestea să trăiască, pe cît de posibil independent, în propriile familii şi
în comunitatea din care fac parte. Serviciile în cauză sînt mai aproape de ceea ce numim “ viaţa acasă”
şi reprezintă o alternativă pentru „îngrijirea în instituţii.” Aceasta înseamnă că susţinerea oamenilor în
vederea integrării şi menţinerii în comunitate este mai efectivă, decât plasamentul şi izolarea lor pe
termen lung într-un spital sau azil.
Serviciul dat poate fi realizat prin:
 Serviciile de Asistenţă la Domiciliu prin telefon; integrarea acestora în Serviciul de Ajutor la
Domiciliu (public şi privat);
 Serviciul de teleasistenţă (public şi privat) şi alte asemenea servicii cu diferite grade de implementare
la nivelul ţării (prestaţii economice pentru ajutor la domicilu);
 Serviciul de livrare a hranei la domiciliu;
 Prestaţii economice pentru adaptarea locuinţei;
 Prestaţii economice.
Deoarece solicitanţii de deservire la domiciliu au necesităţi atât sociale, cât şi medicale specifice, este
necesar de a dezvolta sistemul de îngrijire la domiciliu, prin combinarea acestuia cu servicii medicale.
Deci, pentru ca aceste servicii sociale să fie calitative şi să satisfacă necesităţile curente ale
beneficiarilor, ele trebuie oferite de câtre o echipă multidisciplinară de specialişti. Aceasta va permite
ca persoanele cu afecţiuni cronice, bătrânii, persoanele cu disabilităţi să poată beneficia de o îngrijire
chiar în propria lor casă, evitându-se, astfel spitalizările de lungă durată sau plasarea pe termen lung în
instituţii sociale. Servicii de asistenţă rezidenţială
Numărul de servicii rezidenţiale s-a multiplicat în ultimii ani, încercandu-se diferite experimente care să
ducă la o evolutie accelerată atât din punct de vedere calitativ, cât şi cantitativ a acestora.
Serviciile de îngrijire socio-medicală pot fi clasificate în următoarele categorii:
1. Servicii de bază: ajutor pentru igienă corporală, îmbrăcare, igiena eliminărilor, hrănirea şi
hidratarea, transfer şi mobilizare, deplasare în interior, comunicare;
 2. Servicii de suport: ajutor pentru prepararea hranei sau livrarea acesteia, efectuarea de
cumpărături, activităţi de menaj, însoţirea în mijloacele de transport, facilitarea deplasării în
exterior;
3. Servicii de îngrijire medicală;
4. Servicii de recuperare şi reabilitarea conexe domeniului medical şi social: kinetoterapie,
fizioterapie, terapiei ocupaţionale, psihoterapie, psihopedagogie, logopedie;
5. Servicii de reabilitare şi adaptare а ambientului: amenajări, reparaţii.

Sisteme alternative de locuinţe

În interiorul serviciilor catalogate ca Sisteme alternative de locuinţe sunt incluse locuinţele publice
tutelate (Viviendas Públicas Tuteladas) şi serviciul public de locuinţe familiale şi orice alt serviciu care
poate fi oferit de Comunitatile Autonome sau de alte organisme locale.

De asemenea putem menţiona:

 Centrele de zi: unde persoanele pot participa la diferite activităţi care se organizează voluntar
 Azilele
 Cluburile: centrate mai ales pe odihnă.

Serviciile comunitare pentru persoanele vârstnice care au în vedere îngrijirea temporară sau
permanentă la domiciliu, îngrijirea temporară sau permanentă într-un cămin pentru persoane vârstnice si
îngrijirea în centre de zi, cluburi pentru vârstnici, case de îngrijire temporară, apartamente şi locuinţe
sociale.
Serviciile comunitare asigurate persoanelor vârstnice la domiciliu sunt:
 servicii sociale privind, în principal, îngrijirea persoanei, prevenirea marginalizării sociale şi
sprijinirea pentru reintegrarea socială, consiliere juridică şi administrativă, sprijin pentru plata
unor servicii şi obligaţii curente, îngrijirea locuinţei şi gospodăriei, ajutor pentru menaj,
prepararea hranei, toate acestea fiind servicii acordate gratuit.
 servicii sociomedicale privind, în principal, ajutorul pentru realizarea igienei personale,
readaptarea capacităţilor fizice şi psihice, adaptarea locuinţei la nevoile persoanei vârstnice şi
antrenarea la activităţi economice, sociale şi culturale, precum şi îngrijirea temporară în centre de
zi, aziluri de noapte sau alte centre specializate, cu plata unei contribuţtii financiare din partea
persoanei vârstnice în conformitate cu venitul realizat de acesta.
 servicii medicale, sub forma consultaţiilor şi îngrijirilor medicale la domiciliu sau în instituţii de
sănătate, consultaţii şi îngrijiri stomatologice, administrarea de medicamente, acordarea de
materiale sanitare şi de dispozitive medicale, cu plata unei contribuţii financiare din partea
persoanei vârstnice în conformitate cu venitul realizat de acesta.
 Organizarea acestor servicii revine consiliilor locale, direct sau pe bază de convenţii încheiate cu
organizaţii neguvernamentale, unităţi de cult recunoscute în România ori cu alte persoane fizice sau
juridice.

Pentru asigurarea îngrijirii la domiciliu a persoanei vârstnice aflate în situaţia de dependenţă

sociomedicală, stabilită potrivit grilei naţionale de evaluare a nevoilor persoanelor vârstnice, consiliile
locale pot angaja personal de îngrijire prin plata cu ora, fracţiuni de normă sau normă întreagă, în funcţie
de perioada de îngrijire necesară a se acorda. Acest personal este acreditat de catre direcţiile generale de
muncă şi protecţie socială judeţene şi a municipiului Bucureşti.

Serviciile de ingrijire la domiciliu au ca beneficiari pentru îngrijirile medicale persoane cu

afecţiuni acute şi/sau cronice, care prezintă un anumit nivel de dependenţă şi o capacitate
limitata de a se deplasa la o unitate sanitară în vederea asigurării îngrijirilor ambulatorii
recomandate de medici. Este ştiut faptul că procesul de îmbătrânire este însotit şi de o degradare
a stării de sănătate. În unele situaţii persoanele vârstnice sunt internate de către apartenenţi în
unităţi spitaliceşti pe perioade îndelungate de timp, fie din motive legate de sănătate, fie din
motive legate de neputiinţa sau nepăsare. Avand in vedere o multitudine de factori – legati atat
de confortul fizic si psihic al persoanei, cat si de aspectele financiare - este preferat ca asistenţa
medicală pe termen lung a varstnicilor să fie acordată la domiciliu. Sansele de recuperare sunt
mai mari la persoanele îngrijite în cadrul unui mediu familiar.

Îngrijirea persoanelor vârstnice în cămine reprezintă o măsură de asistenţă socială şi poate fi dispusă
cu titlu de excepţie pentru persoanele varstnice care se afla in stare de dependenta socio-medicala, in
conformitate cu gradele de dependenta prin evaluarea statusului functional, senzorial si psihoafectiv al
persoanei varstnice.
Unele persoane varstnice pot fi incadrate in categorii de persoane cu handicap, mediul social, neadaptat
deficienţelor lor fizice, senzoriale, psihice, mentale, împiedicandu-le total sau limitandu-le accesul cu
şanse egale la viaţa socială, potrivit vârstei, sexului, factorilor materiali, sociali şi culturali proprii,
necesitând măsuri de protecţie specială în sprijinul integrării lor sociale şi încadrarea în muncă a
persoanelor cu handicap.

Este important de menţionat faptul că profesioniştii care dezvoltă diverse servicii de asistenţă
socială pentru vîrstnici pot fi sustinuţi în acţiunile lor de către voluntari.

Voluntariatul se bazează pe urmatoarele principii:

 participarea ca voluntar, pe baza consimţământului liber exprimat;
  implicarea activă a voluntarului în viaţa comunităţii;
 desfăşurarea voluntariatului cu excluderea oricărei contraprestaţii materiale din partea
beneficiarului activităţii;
 recrutarea voluntarilor pe baza egalităţii şanselor, fără nici un fel de discriminări.
Una dintre resursele potenţiale o pot reprezenta chiar persoanele vârstnice, „vârstnicii tineri”, care pot
realiza diverse servicii pentru membrii comunităţii aflaţi în situaţii de criză: copii în centre de plasament,
alte persoane vârstnice care sunt dependente din punct de vedere socio-medical. În functie de
competentele acestora şi de disponibilităţile lor, pot organiza serbări pentru vârstnici, acorda consultanţă
juridică, oferi cursuri copiilor...acestea fiind doar câteva exemple. Această activitate de voluntariat a
„vârstnicilor pentru vârstnici” poate avea şi un efect terapeutic asupra voluntarilor datorită menţinerii
acestora în „viaţa activă”.