Sistemul de protecţie al

persoanelor cu dizabilităţi din

Republica Moldova
Protecţia copilului este o activitate care are drept scop promovarea creşterii şi educării

copilului în cadrul familiei, prevenirea şi eliminarea situaţiilor care prezintă pericol pentru

copil, precum şi de a asigura protecţia acestuia în cazul în care a rămas fără îngrijire

părintească.

Protecţia copilului este asigurată prin ansamblul

prestaţiilor financiare, masurilor şi serviciilor destinate
îngrijirii şi bunăstării copilului.
Prestaţiile financiare sunt permanente, ocazionale sau
excepţionale.
Măsurile destinate protecţiei copilului sunt administrative
şi/sau judecătoreşti şi pot fi luate numai în interesul
 Beneficiază de protecţie următoarele categorii de copii:
a) copii ai căror părinţi sunt decedaţi, necunoscuţi, puşi sub interdicţie, declaraţi
judecatoreşte morţi ori dispăruţi sau decăzuţi din drepturile părinteşti, copilul
declarat abandonat prin hotărâre judecătorească ăamasă definitivă sau copilul
pentru care instanţa judecătorească nu a hotărât încredinţarea unei familii sau
persoane, în condiţiile legii;
b) copii cu nevoi speciale, CES;
c) copii a căror dezvoltare fizică, morală sau intelectuală ori a căror sanatate este
primejduită în familie (abuzat, maltratat, neglijat);
d) copii a căror securitate, dezvoltare sau integritate morală este periclitată în
familie din motive independente de voinţa părinţilor;
e) copii care au săvârşit fapte prevăzute de legea penală dar nu răspund penal;
f) copii care au instituită o măsură de protecţie, au împlinit vârsta de 18 ani, dar
fără a depăşi vârsta de 26 ani, şi urmează o formă de învăţământ recunoscută
de lege.
În contextul îmbunătăţirii sistemului de protecţie a drepturilor copiilor cu dizabilităţi.
Republica Moldova odată cu ratificarea CDPD, a promovat politici sociale în
conformitate cu standardele europene:
• Strategia de incluziune socială a persoanelor cu dizabilităţi pentru anii 2010-2.013
(aprobată prin Legea (nr. 169-XVIM din 09.07.2010);
• Legea serviciilor sociale (nr. 123 din 18.06.2010);
• Legea privind incluziunea socială a persoanelor cu dizabilităţi (nr. 60-XIX din
30.03.2012);
• Legea privind protecţia specială a copiilor aflaţi în situaţiei şi a copiilor separaţi de
părinţi (nr. 140 din 14.06.2013.
• Strategia pentru protecţia copilului pe anii 2014-2020 (HG nr. 434 din 10.06.2014);
• Codul Educaţiei al Republicii Moldova nr. 152 din 17.07.2014.
• Programul de dezvoltare a educaţiei incluzive în Republica Moldova pentru anii 2011-
2020 (aprobat de Hotărârea de Guvern nr. 523 din 11.07.2011).
• Programul naţional de incluziune socială a persoanelor cu dizabilităţi pentru anii
2017-2022. (aprobat prin Hotărârea Guvernului nr. 723 din 08.09.2017).
Caracterizați fazele dezvoltării serviciilor pentru persoanele cu dizabilități:

De la îngrijirea în instituţii la integrarea/incluziunea persoanelor cu dizabilităţi în societate

DE LA PACIENT LA CETĂŢEAN

Problema centrală Perioada instituţională Perioada dezinstituţionalizării Perioada de membru al comunităţii

Cine este persoana cu handicap? Pacient Client Cetăţean

Care este complexul tipic de servicii de care instituţie O locuinţă de grup, în atelier protejat o Casa personală, propria afacere sau
beneficiază ? şcoală sau o clasă specială. angajare pe piaţa liberă a muncii,
şcoala cea mai apropiată.

Cum sunt organizate serviciile? Pentru a oferi facilităţi Pentru a oferi un continuum de opţiuni. Soluţia potrivită adecvată
corespunzătoare nevoilor fiecărei
individualităţi.
Care este modelul asigurării Custodial / Medical De dezvoltare Comportamental Suport/sprijin individual.

Cum sunt denumite serviciile? îngrijire Programe Suport/sprijin

Cine controlează procesul planificat? Un profesionist (adesea-medic) O echipă interdisciplinară Individul însăşi

Care este contextul luării deciziei Standardele Practicii profesionale Consensul echipei Cercul de sprijin a! persoanei..

Ce se află în prim planul priorităţilor Curăţenie, sănătate, siguranţă Dezvoltarea deprinderilor şi Auto determinarea şi relaţiile
managementul comportamentului

Care sunt ţintele majore ale intervenţiilor Controlul sau asigurarea condiţiilor Schimbarea comportamentului Schimbarea mediului

Care este elementul central al standardelor de Practica profesională şi standardele de Programarea documentată şi atingerea Calitatea vieţii aşa cum este conceput
calitate îngrijire scopurilor de persoana vizată

Cum îşi denumesc furnizorii de serviciu prestaţia Ajutor Bazate pe comunitae Comunitatea însăşi
lor
 Către 1990 sistem centralizat
• Multiple autorităţi şi instituţii de la nivel central aveau
responsabilităţi în domeniu;
• Singura soluţie = instituţionalizarea;
• Serviciile oferite copiilor cu dizabilităţi erau strict medicale, iar cele
oferite copiilor de vârsta preşcolară erau predominant educaţionale;
• Instituţiile speciale erau amplasate în zone izolate;
• Integrarea socio-profesională a absolvenţilor şcolilor
speciale/auxiliare era mai mult o lozincă;
• Instituţii mari, îngrijire nepersonalizată;
• Familia avea funcţia numai să plaseze copilul în instituţie;
• Societatea - nu accepta persoanele cu disabilităţi.
 După 1990 - începutul reformei în
domeniul protecţiei copilului
• Schimbarea cadrului legislativ (1991);
• Legea privind protecţia socială a invalizilor (nr. 821 din 24.XII.1991);
• Concepţia învățământului special (1992);
• Legea privind drepturile copilului (nr. 328 din 15.XII.1994);
• Program de Stat privind asigurarea drepturilor copilului (nr. 679 din 6.X.1995);
• Descentralizarea responsabilităţilor de la nivel central la nivel local;
• Principii noi care guvernează sistemul de protecţie;
• Schimbarea misiunii instituţiilor de protecţie a copilului;
• Crearea de servicii alternative la instituționalizare;
• Legea învățământului nr.92 din 3.X.1995 (ari. 33, 1-10 ÎS);
• Regulamentul de organizare şi funcţionare a învățământului special (1994)
 După 1995 – domeniul protecţiei
copilului = prioritate naţională
• Codul familiei, adoptat la 26.X.2000;
• Programul National de protecţie şi integrare socială a persoanelor cu
handicap pe anii 2000-2005 (Hot. Guv. 1153 din 16.XI.2000);
• Programul-pilot Copiii cu dizabilități (Hot. Guv. 1730 din 31.XII.2002);
• Strategia Guvernamentală în domeniul protecţiei copilului în dificultate
(2001-2004);
• Concepţia Educaţie pentru Toți (2002, Consiliul National, UNESCO);
• Strategia naţională privind protecţia copilului şi familiei (2004);
• Strategie Naţională privind Reforma Sistemului Rezidenţial de îngrijire a
Copilului (2006-2012);
• Strategia naţională Educaţie pentru Toţi (2004-2015).
 Strategia statală în domeniul
protecţiei copilului în dificultate
• Principalele direcţii de acţiune :
• prevenirea şi reducerea abandonului copiilor de către proprii părinţi, prin
sprijinirea familiilor aflate în situaţii dificile;
• restructurarea/renovarea instituţiilor de tip rezidenţial existente, inclusiv
a celor pentru copiii cu deficienţe sau dizabilități;
• îmbunătăţirea, completarea şi armonizarea cadrului legislativ necesar
organizării şi funcţionării sistemului de protecţie socială şi specială a
copilului cu dizabilităţi;
• promovarea adopţiei naţionale ca măsură specială de protecţie a copilului
aflat în dificultate;
• continuarea procesului de descentralizare a sistemului, de la nivelul
central spre cel al localităţilor / comunitar.
 Strategia statală în domeniul
protecţiei copilului în dificultate
Rezultate scontate:
• scăderea ratei abandonului copiilor de către proprii părinţi;
• scăderea numărului de copii instituţionalizaţi;
• v scăderea numărului de instituţii rezidenţiale şi închiderea
celor care, din diferite motive, nu pot fi restructurate pentru a
asigura un mediu de tip familial;
• ameliorarea calităţii îngrijirii copiilor în sistem rezidenţial, ca
urmare a aplicării standardelor de calitate;
• asigurarea unei balanţe echilibrate între fondurile cheltuite şi
calitatea serviciilor oferite.
 Priorităţi ale reformării sistemului de protecţie pe
termen scurt şi mediu
• Dezvoltarea unui sistem legislativ unitar si armonizat cu legislaţia internaţionala in
domeniul protecţiei şi educaţiei copilului;
• întărirea prin noile proceduri a rolului părinţilor în îngrijirea propriilor copii;
• Implementarea programului de reformă a sistemului de protecţie a copilului aflat în
dificultate in mod unitar si controlat in toate raioanele;
• întărirea capacităţii administrative a tuturor instituţiilor implicate in acest domeniu (la
nivel central si local);
• Continuarea dezvoltării si diversificării serviciilor comunitare pentru protecţia copilului /
tânărului cu dizabilități;
• Restructurarea / închiderea instituţiilor rezidenţiale de tip vechi care nu au perspective de
renovare;
• Dezvoltarea de programe pentru categorii de copii cu risc maxim;
• Dezvoltarea instituţiilor de tip mixt/alternative.
• Secolul XXI – reforma fundamentala a sistemului de instituţii rezidenţiale pentru copii
cu dizabilități.
 Convenţia ONU privind drepturile persoanelor cu
dizabilităţi
Prin Legea nr. 166-XVIII din 09.07.2010, Republica Moldova a
ratificat Convenţia ONU privind drepturile persoanelor cu dizabilităţi
(semnată la New-York, la 30 martie 2007), demonstrând în acest sens
voinţa politică de a stabili unele obiective clar definite pentru
elaborarea şi promovarea politicilor în domeniu în vederea ajustării
legislaţiei naţionale în vigoare la prevederile celei internaţionale.

Obiectivul Convenţiei este de a promova, proteja şi asigura

exercitarea deplină şi egală de către toate persoanele cu dizabilităţi a
drepturilor şi libertăţilor fundamentale ale omului, precum şi de a
promova respectarea demnităţii inerente a acestora.
 Strategia de incluziune socială a persoanelor cu
dizabilităţi (2010-2013)

Prin Legea nr. 169-XVIII din 09.07.2010 a fost aprobată

Strategia de incluziune socială a persoanelor cu dizabilităţi
(2010-2013).
Strategia defineşte reformarea politicii statului în domeniul
dizabilităţii şi cuprinde liniile directoare de activităţi în
domeniul armonizării sistemului de protecţie socială a
persoanelor cu dizabilităţi cu standardele UE şi prevederile
Convenţiei. Strategia include acţiuni necesare pentru
reformarea politicilor în domeniu în contextul implementării
prevederilor Convenţiei, care urmează a fi realizate pe
parcursul a patru ani.
 Obiectivele Strategiei
În procesul de implementare a Strategiei, Ministerul Muncii, Protecţiei
Sociale şi Familiei alături de alte autorităţi ale administraţiei publice centrale
şi locale, societatea civilă, părţi ale procesului de reformare, realizează
următoarele obiective specifice:
• racordarea cadrului legislativ-normativ naţional la standardele europene
şi internaţionale privind protecţia drepturilor persoanelor cu dizabilităţi;
• reorganizarea structurilor şi instituţiilor responsabile de coordonarea
sistemului de incluziune socială a persoanelor cu dizabilităţi;
elaborarea şi aprobarea criteriilor privind determinarea dizabilităţii la copii şi
adulţi;
• diversificarea serviciilor sociale destinate persoanelor cu dizabilităţi;
instituirea serviciilor medico-sociale de intervenţie timpurie;
adaptarea programelor educaţionale la necesităţile speciale ale copiilor cu
dizabilităţi;
• dezvoltarea unui mecanism eficient de acordare a serviciilor de orientare,
formare şi reabilitare profesională persoanelor cu dizabilităţi;
• adaptarea infrastructurii sociale la necesităţile persoanelor cu dizabilităţi;
• informarea publicului larg privind procesul de implementare a Strategiei.
 Legea nr.60-XIX din 30.03.2012 privind
incluziunea socială a persoanelor cu dizabilităţi

Legea prevede asigurarea drepturilor persoanelor

cu dizabilităţi, în egală măsură cu alţi cetăţeni, la:
protecţie socială, asistenţă medicală, reabilitare,
educaţie, muncă, viaţă publică, mediul fizic,
transport, tehnologii şi sisteme informaţionale, de
comunicare şi la alte utilităţi şi servicii la care are
acces publicul larg.
Legea a intrat în vigoare la 27.07.2012 odată cu
publicarea în Monitorul Oficial nr. 155-159.
 Determinarea dizabilității și capacității de muncă

Prin Hotărîrea Guvernului nr. 65 din 23 ianuarie 2013 ”Cu privire la

determinarea dizabilității și capacității de muncă” a fost aprobat Structura și
Regulamentul de activitate a Consiliului Național pentru Determinarea
Dizabilității și Capacității de Muncă, precum și Instrucțiunea privind modul de
determinare a dizabilității și capacității de muncă.
Hotărîrea Guvernului are drept scop reformarea CREMV, îmbunătăţirea
procesului de determinare a dizabilităţii şi capacităţii de muncă, inclusiv prin
implementarea modelului medico-social şi anume aplicarea unor noi criterii de
determinare a dizabilităţii şi capacităţii de muncă, angajarea unităţilor de
specialişti din domeniul asistenţei sociale, precum şi unificarea instituţională a
procesului de determinare a dizabilității (copii sunt expertizaţi tot de către
CNDDCM și nu de Consiliile medicale consultative ale instituţiilor medico-
sanitare publice).
 Prestațiile sociale
Prestaţii de asigurări şi asistenţă socială:
• Pensii
• Alocaţii sociale
• Alocaţii pentru îngrijire
• Compensaţii pentru transport
• Compensaţie anuală pentru deservire cu transport
• Ajutor social şi pentru perioada rece a anului
• Ajutor material
 Serviciile sociale

Legea cu privire la serviciile sociale, nr. 123 din 18

iunie 2010 (în vigoare din 03.03.2011), stabileşte
cadrul general de creare şi funcţionare a sistemului
integrat de servicii sociale, cu determinarea sarcinilor
şi responsabilităţilor autorităţilor administraţiei publice
centrale şi locale, ale altor persoane juridice şi fizice
abilitate cu asigurarea şi prestarea serviciilor sociale,
precum şi protecţia drepturilor beneficiarilor de
servicii sociale.
 Serviciile sociale
• Servii sociale comunitare (ex: cantine de ajutor social, îngrijire la
domiciliu, asistenţă socială comunitară, etc).

• Servicii sociale specializate (ex: aziluri, centre de zi, de plasament,

de reabilitare, multifuncţionale, case comunitare, locuinţe
protejate, echipe mobile etc.).

• Servicii sociale de specializate înaltă (ex: reabilitarea sanatorială,

asigurarea cu articole protetico-ortopedice, instituţii rezidenţiale).
 Serviciul social „Locuinţă protejată”

Prin Hotărîrea Guvernului nr. 711 din 09.08.2010

au fost aprobate Regulamentul–cadru şi Standardele
minime de calitate pentru serviciul social „Locuinţă
protejată”.
Serviciul social „Locuinţă protejată” este un
serviciu social specializat, scopul acestuia este de a
crea condiţii pentru dezvoltarea deprinderilor
necesare unei vieţi autonome, deprinderilor de
autoservire, asigurarea condiţiilor minime de trai, în
vederea integrării sociale şi profesionale a
persoanelor cu dizabilităţi mintale.
 Serviciul social „Casă comunitară”
Prin Hotărîrea Guvernului nr. 936 din 8 octombrie 2010 au
fost aprobate Regulamentul–cadru şi standardele minime de
calitate pentru serviciul social „Casă comunitară”.
Serviciul social „Casă comunitară” are ca scop
îngrijirea permanentă a persoanelor cu dizabilităţi mintale şi
dezvoltarea aptitudinilor de autoservire şi socializare a
acestora. Persoanele cu dizabilităţi în cadrul serviciului
beneficiază de: cazare, asigurare a condiţiilor minime de trai şi
a condiţiilor igienico-sanitare necesare, protecţie şi
supraveghere a stării de sănătate, asistenţă medicală, îngrijire
şi suport permanent, condiţii pentru dezvoltarea abilităţilor de
autoservire şi de autonomie şi a climatului favorabil dezvoltării
personalităţii, asigurarea accesului beneficiarilor la educaţie.
 Serviciul social „Echipa mobilă”
Prin Hotărîrea Guvernului nr. 722 din 22 septembrie 2011
au fost aprobate Regulamentul–cadru şi standardele minime
de calitate pentru serviciul social „Echipa mobilă”.
Serviciul social „Echipa mobilă” – este un serviciu
social specializat, destinat persoanelor cu dizabilităţi medii
sau severe (în special copiilor cu dizabilităţi), care oferă
asistenţă socială şi suport la domiciliul beneficiarului, în baza
nevoilor identificate ale acestuia, cît şi consiliere şi suport
persoanelor care îl îngrijesc pe acesta, în vederea creşterii
independenţei şi integrării lui sociale.
 Mijloace ajutătoare tehnice
Prin Hotărîrea Guvernului nr. 567 din 26 iulie 2011 a fost aprobat
Regulamentul cu privire la modul de asigurare a unor categorii de cetăţeni
cu mijloace ajutătoare tehnice.
Regulamentul stabileşte:
•condiţiile de asigurare cu mijloace ajutătoare tehnice şi categoriile de
persoane care urmează a fi asigurate gratis, cu reducere din preţ şi a
celor care achită integral costul mijloacelor ajutătoare tehnice;
•indicaţiile medicale pentru prescrierea şi confecţionarea mijloacelor
ajutătoare tehnice;
•modul de întocmire a comenzilor pentru mijloacele ajutătoare tehnice;
•termenele de confecţionare şi de exploatare a mijloacelor ajutătoare
tehnice, etc.
 Serviciul social „Asistenţă personală”

Prin Hotărîrea Guvernului nr. 314 din 23.05.2012 au fost aprobate

Regulamentul-cadru privind organizarea şi funcţionarea serviciului social
„Asistenţă personală” şi Standardele minime de calitate.
Scopul serviciului ”Asistență personală” este de a oferi asistenţă şi
îngrijire copiilor şi adulţilor cu dizabilităţi severe, pentru a-i ajuta să ducă o
viaţă cît mai independentă în propria casă şi în comunitate. Dezvoltarea
acestui tip de serviciu va contribui şi la îmbunătăţirea măsurilor de protecţie
socială a membrului de familie care asigură îngrijirea persoanei cu
dizabilităţi severe, şi din această cauză se confruntă cu diverse dificultăți,
inclusiv ce ţin de imposibilitatea de a se angaja în cîmpul muncii şi achitarea
contribuțiilor de asigurări sociale şi medicale, etc.
 Serviciul social „Respiro”

Prin Hotărîrea Guvernului nr. 413 din

14.06.2012 au fost aprobate În şedinţa
Guvernului din 23 mai 2012 au fost aprobate
Regulamentul–cadru de organizare şi funcţionare
a serviciului social „Respiro” şi Standardele
minime de calitate.
Serviciul social „Respiro” este un serviciu
specializat, care oferă asistenţă timp de 24 de
ore persoanelor cu dizabilităţi severe pe o
perioadă de maxim 30 de zile pe an, timp în care
familiile, rudele sau persoanele care le îngrijesc
beneficiază de o perioadă de repaus.
 Plasarea în cîmpul muncii
• Art. 34 din Legea privind incluziunea socială a persoanelor cu dizabilităţi reglementează
dreptul la plasarea în cîmpul muncii a persoanelor cu dizabilităţi.
• Persoanele cu dizabilităţi se încadrează în muncă conform pregătirii lor profesionale şi a
capacităţii lor de muncă, atestate prin certificatul de încadrare în grad de dizabilitate şi
conform recomandărilor conţinute în programul individual de reabilitare şi incluziune
socială, emis de Consiliul Naţional pentru Determinarea Dizabilităţii şi Capacităţii de
muncă sau structurile sale teritoriale.
• Persoanele cu dizabilităţi care dispun de recomandări de muncă beneficiază de serviciile
oferite de către Agenţiile teritoriale pentru ocuparea forţei de muncă (ca urmare a
modificărilor operate în anul 2011 în Legea privind ocuparea forţei de muncă şi protecţia
socială a persoanelor aflate în căutarea unui loc de muncă, nr. 102 din 13.03.2003).
• Statele de personal ale ATOFM au fost majorate cu 43 de unităţi în anul 2012 și cu 43 de
unități în 2013.
 Formele de angajare în cîmpul muncii

• la întreprinderi, instituţii şi organizaţii în condiţii obişnuite de

muncă - angajatorii, indiferent de forma de organizare juridică, care conform schemei de
încadrare a personalului au 20 de angajaţi şi mai mult, creează sau rezervează locuri de muncă şi
angajează în muncă persoane cu dizabilităţi într-un procent de cel puţin 5 la sută din numărul total de
salariaţi.
• la domiciliu - persoanele cu dizabilităţi pot practica munca la domiciliu şi beneficiază din
partea angajatorului de suport în procesul de activitate, precum şi de adaptare rezonabilă a locului de
muncă, după caz. Autorităţile administraţiei publice locale acordă facilităţi persoanelor cu dizabilităţi
în practicarea muncii la domiciliu, precum şi în deschiderea unor întreprinderi individuale.
• la întreprinderi specializate – Societăţile şi asociaţiile obşteşti ale persoanelor cu
dizabilităţi creează întreprinderi specializate care angajează în muncă persoane cu dizabilităţi (50%
şi mai mult din numărul angajaţilor sunt persoane cu dizabilităţi). Statul subvenţionează parţial
procurarea utilajului şi a materiei prime, crearea locurilor de muncă, de asemenea compensează
parţial contribuţiile de asigurări sociale de stat achitate de către întreprinderile specializate.
Date statistice privind angajarea în cîmpul muncii a
persoanelor cu dizabilități
Conform datelor Cercetării Bugetelor Gospodăriilor Casnice - 43% din numărul persoanelor
cu dizabilități în vîrstă de 15 ani şi peste sunt ocupați în cîmpul muncii.
Nivelul de ocupare al persoanelor cu dizabilităţi este determinat de gradul de dizabilitate, astfel
încît sunt ocupate:
- 71,5% din numărul total al persoanelor cu dizabilitate medie;
- 44,2% din numărul total al persoanelor cu dizabilitate accentuată;
- 11,9% din numărul total al persoanelor cu dizabilitate severă.
După statutul ocupaţional:
- 68,9% din persoanele cu dizabilităţi lucrează pe cont propriu în agricultură;
- 20,6% din persoanele cu dizabilităţi lucrează ca salariați în diferite domenii;
- 5,4% din persoanele cu dizabilităţi ajută prin familie și nu sunt remunerați;
- 4,6% din persoanele cu dizabilităţi lucrează pe cont propriu în activități neagricole (afaceri);
- 0,4% din persoanele cu dizabilităţi sunt patroni a diferitor genuri de afaceri.
 Facilităţi acordate întreprinderilor
specializate (1)
Întru susţinerea întreprinderilor specializate ale asociaţiilor obşteşti ale persoanelor
cu dizabilităţi, anual, în Bugetul de stat (pentru anul 2013 în art. 2 din Legea nr.
249 din 02.11.2012) sînt aprobate mijloace financiare pentru:
a) compensarea parţială (plătesc 18,5% din 23%) a contribuţiilor de asigurări
sociale de stat obligatorii care se plătesc de către organizaţiile şi întreprinderile
Societăţii Orbilor din Moldova – în sumă de 565,5 mii de lei, ale Asociaţiei
Surzilor din Republica Moldova – în sumă de 402,8 mii de lei şi ale Societăţii
Invalizilor din Republica Moldova – în sumă de 422,1 mii de lei;
b) procurarea de utilaj şi materie primă, întreprinderilor Societăţii Orbilor din
Moldova – în sumă de 813,4 mii de lei, ale Asociaţiei Surzilor din Republica
Moldova – în sumă de 579,4 mii de lei şi ale Societăţii Invalizilor din Republica
Moldova – în sumă de 607,2 mii de lei.
 Facilităţi acordate întreprinderilor
specializate (2)
Scutirea de plata TVA la importul materiei prime, precum şi pentru mărfurile şi
serviciile produse:
a) art. 103 alin. (7) al Codului Fiscal aprobat prin Legea nr. 1163-XIII din 24.04.1997,
stabileşte că, T.V.A nu se aplică materiei prime, materialelor, articolelor de
completare şi accesoriilor necesare procesului de producţie, importate de
organizaţiile şi întreprinderile societăţilor orbilor, societăţilor surzilor şi societăţilor
invalizilor, conform listei şi în modul stabilit de Guvern;
b) art. 4 alin. (18) lit. b) al Legii pentru punerea în aplicare a Titlului III al Codului
fiscal, nr. 1417 din 17.12.1997, prevede scutirea de vărsarea la buget a T.V.A la
mărfurile produse şi serviciile prestate de organizaţiile şi întreprinderile societăţilor
orbilor, societăţilor surzilor şi societăţilor invalizilor, conform listei aprobate de
Guvern.
 Protecţia socială a familiilor cu
copii şi a copiilor aflaţi în situaţie
de dificultate

33
Prevederile Convenţiei ONU cu privire la drepturile
copilului relevante sistemului de protecţie socială a
copilului (1)

Statele părţi vor veghea ca nici un copil să nu fie separat de părinţii

săi împotriva voinţei acestora, exceptând situaţia în care autorităţile
competente decid, sub rezerva revizuirii judiciare şi cu respectarea
legilor şi a procedurilor aplicabile, că această separare este în interesul
suprem al copilului. O astfel de decizie poate deveni necesară în cazuri
particulare cum ar fi, de exemplu, în cazul copiilor maltrataţi sau
neglijaţi de părinţi sau în cazul în care părinţii trăiesc separat şi se
impune luarea unei hotărâri cu privire la locul de reşedinţă a copilului
(art. 9).
34
 Prevederile CDC relevante sistemului de protecţie
socială a copilului (2)
 Statele părţi vor depune eforturi pentru asigurarea recunoaşterii
principiului potrivit căruia ambii părinţi au responsabilităţi comune pentru
creşterea şi dezvoltarea copilului. Părinţii sau, după caz, reprezentanţii săi
legali sunt principalii responsabili de creşterea şi dezvoltarea copilului.
Aceştia trebuie să acţioneze, în primul rând, în interesul suprem al
copilului.
 Statele părţi vor acorda ajutor corespunzător părinţilor şi
reprezentanţilor legali ai copilului în exercitarea responsabilităţii care le
revine în legătură cu creşterea copilului şi vor asigura crearea instituţiilor,
aşezămintelor şi serviciilor de îngrijire a copiilor (art. 18)
35
 Prevederile CDC relevante sistemului de protecţie
socială a copilului (4)
 Statele părţi recunosc că pentru copiii cu dizabilităţi fizice si mentale trebuie să se
asigure o viaţă împlinită şi decenţă, in condiţii care să le garanteze demnitatea, să le
favorizeze autonomia si să le faciliteze participarea activă la viaţă comunităţii
 Statele părţi recunosc dreptul copiilor cu dizabilităţi de a beneficia de îngrijiri speciale si
încurajează si asigură, în măsura, resurselor disponibile., la cerere, copiilor cu
dizabilităţi care îndeplinesc condiţiile prevăzute şi celor care îi au în îngrijire, un ajutor
adaptat situaţiei copilului şi situaţiei părinţilor sau a celor cărora le este încredinţat.
 Statele părţi trebuie să aloce resursele necesare,.pentru asigurarea accesului efectiv al
copiilor cu dizabilităţi la educaţie, formare profesională, servicii medicale, recuperare,
pregătire în vederea ocupării unui loc de munca, activităţi recreative, de o maniera care
să asigure deplina integrare socială si dezvoltare individuală a copiilor, inclusiv
dezvoltarea lor culturală si spirituală (art. 23).
36
 Criterii generale pentru implementarea CDC

Statul trebuie să întreprindă măsuri adecvate pentru:

 asigurarea coordonării de diferite nivele între toate structurile
administrative relevante;
 promovarea parteneriatului cu organizaţiile neguvernamentale şi
societatea civilă;
 dezvoltarea şi racordarea cadrului normativ naţional pentru a
corespunde tuturor articolelor din CDC, inclusiv deţinerea unui
mecanism de monitorizare şi evaluare;
 analiza alocaţiilor bugetare şi alocarea resurselor necesare.
37
 Convenţia ONU privind drepturile persoanelor cu
dizabilităţi
 Prin Legea nr. 166 din 09.07.2010, Republica Moldova a ratificat
Convenţia ONU privind drepturile persoanelor cu dizabilităţi (semnată
la New-York, la 30 martie 2007), demonstrând în acest sens voinţa
politică de a stabili unele obiective clar definite pentru elaborarea şi
promovarea politicilor în domeniu în vederea ajustării legislaţiei
naţionale în vigoare la prevederile celei internaţionale.
 Convenţia ONU privind drepturile persoanelor cu dizabilităţi este un
tratat internaţional care stabileşte drepturile persoanelor cu nevoi
speciale şi obligaţiile statelor-părţi de a promova, protejaşi asigura
drepturile acestor persoane.
38
 Convenţia ONU privind drepturile persoanelor cu
dizabilităţi

 Obiectivul Convenţii este de a promova, proteja şi asigura

exercitarea deplină şi egală de către toate persoanele cu
dizabilităţi a drepturilor şi libertăţilor fundamentale ale
omului, precum şi de a promova respectarea demnităţii
inerente a acestora.
 Persoanele cu dizabilităţi includ persoanele care au handicap
fizic, mintal, intelectual sau senzorial, permanent care în
interacţiune cu alte obstacole poate împiedica participarea lor
eficientă la viaţa socială, în aceeaşi măsură ca şi alţi cetăţeni. 39
 Reformarea sistemului de protecţie socială a
persoanelor cu dizabilităţi (1)
 Întru ajustarea actelor normative privind protecţia socială a persoanelor cu
dizabilităţi din Republica Moldova la prevederile Convenţiei nominalizate a
fost aprobată, prin Legea nr. 169-XVIII din 09.07.2010, Strategia de
incluziune socială a persoanelor cu dizabilităţi (2010-2013).
 Strategia defineşte reformarea politicii statului în domeniul dizabilităţii şi
cuprinde liniile directoare de activităţi în domeniul armonizării sistemului de
protecţie socială a persoanelor cu dizabilităţi cu standardele UE şi
prevederile Convenţiei. Strategia include acţiuni, necesare pentru reformarea
politicilor în domeniu în contextul implementării prevederilor Convenţiei,
care urmează a fi realizate pe parcursul a patru ani.
40
 Reformarea sistemului de protecţie socială a
persoanelor cu dizabilităţi (2)
În procesul de implementare a Strategiei, Ministerul Sănătăţii, Muncii şi Protecţiei Sociale alături de alte autorităţi ale administraţiei
publice centrale şi locale, societatea civilă, părţi ale procesului de reformare, vor îndeplini următoarele obiective specifice:
 racordarea cadrului legislativ-normativ național la standardele europene şi internaţionale privind protecţia drepturilor persoanelor cu
dizabilităţi;
 reorganizarea structurilor şi instituţiilor responsabile de coordonarea sistemului de incluziune socială a persoanelor cu dizabilităţi;
 elaborarea şi aprobarea metodologiei noi privind determinarea dizabilităţii la copii şi adulţi., în conformitate cu prevederile
Clasificării Internaţionale a Funcţionalităţii, Dizabilităţii şi Sănătăţii a OMS,
 diversificarea serviciilor sociale destinate persoanelor cu dizabilităţi;
 instituirea serviciilor medico-sociale de intervenţie timpurie;
 adaptarea programelor educaţionale la necesităţile speciale ale copiilor cu dizabilităţi;
 dezvoltarea unui mecanism eficient de acordare a serviciilor de orientare,
 formare şi reabilitare profesională persoanelor cu dizabilităţi;
 adaptarea infrastructurii sociale la necesităţile persoanelor cu dizabilităţi;
 informarea publicului larg privind procesul lde implementare a Strategiei.

41
 Reformarea sistemului de protecţie socială a
persoanelor cu dizabilităţi (3)
 La etapa incipientă a implementării Strategiei va fi elaborată şi adoptată Legea privind incluziunea
soc ală .a persoanelor cu dizabilităţi, care la moment este in proces de avizare şi definitivare in
cadrul 'ministerului. In prezent, protecţia socială a persoanelor cu dizabilităţi este reglementată prin
Legea nr. 821-XII din 24.12.1991 privind protecţia socială a invalizilor.
 Un pas important pentru reformarea sistemului de protecţie socială a persoanelor cu dizabilităţi îl
reprezintă elaborarea metodologiei de determinare a dizabilităţii la copii si la adulţi în conformitate
cu prevederile Clasificăm Internaţionale a Funcţionalităţii, Dizabilităţii şi Sănătăţii a OMS.
 Elaborarea metodologiei de determinare a dizabilităţii la copii şi la adulţi este o acţiune complexă şi
costisitoare, dat fiind faptul ca necesită a fi reformate întregul mecanism de determinare a
dizabilităţii şi unele instituţii.
 În prezent, în cadrul ministerului, cu suportul PNUD Moldova, un grup de lucru din experţi
naţionali şi internaţionali în domeniu, lucrează la definitivarea Fon de parcurs privind introducerea
unei noi Metodologii (criterii) de determinare a dizabilităţii la copii şi la adulţi.
42
 Admiterea copilului în serviciile de tip rezidenţial şi
revizuirea plasamentului
I. ME, MS vor permite plasarea copilului într-un serviciu de tip rezidenţial
doar cu condiţia prezentării următoarelor acte:
a) copia evaluării complexe a copilului şi a familiei şi planul individual de
protecţie a copilului;
b) copia avizului pozitiv al Comisiei.
II. Secţia asistenţă socială şi protecţie a familiei/Direcţia pentru ocrotirea şi
protecţia minorilor din municipiul Chişinău va revizui plasamentul copilului în
serviciile de tip rezidenţial la cel mult 3 luni după plasament. După aceasta
revizuirile vor fi efectuate în funcţie de necesitate, dar nu mai rar de o dată la 6
luni.
43
 Formele Serviciului de asistenţa parentală
profesionistă
 plasament de urgenţă - plasamentul copilului în familia asistentului parental
profesionist pentru o perioadă de 72 de ore, prin decizia autorităţii tutelare, tară avizul
Comisiei. Termenul de 72 de ore poate fi extins pentru perioada de evaluare, însă nu
trebuie să depăşească o lună;
 plasament de scurtă durată - plasamentul copilului în familia asistentului parental
profesionist, în conformitate cu prezentul Regulament, pentru o perioadă ce nu
depăşeşte 12 luni;
 plasament de lungă durată - plasamentul copilului în familia asistentului parental
profesionist, în conformitate cu prezentul Regulament, pînă la data atingerii de către
copil a vârstei de 18 ani; plasament provizoriu - plasament planificat al copilului în
familia asistentului parental profesionist pentru o perioadă de pînă la o săptămână, în
mod regulat, în scopul de a oferi părinţilor copilului cu necesităţi speciale timp pentru
44
odihnă şi de a permite menţinerea copilului în familie.
 Casa de copii de tip familial
 Hotărârea Guvernului nr. 937 din .12.072002 pentru aprobarea Regulamentului casei
de copii de tip familial;
 Hotărârea Guvernului nr. 812 din 02.07.2003 cu privire la aprobarea Standardelor
minime de calitate pentru casele de copii de tip familial; .
 Hotărârea Guvernului nr. 1733 din 31.12.2002 cu privire la normele de asigurare
materială a copiilor orfani şi celor rămaşi fără ocrotire părintească din casele de copii
de tip familial;
 Casa de copii de tip familial reprezintă o instituţie creată în baza unei familii complete,
care oferă copilului orfan sau rămas fără ocrotire părintească îngrijire familială
substitutivă în familia părintelui-educator.
 Scopul CCTF este protecţia copilului orfan sau rămas fără ocrotire părintească,
socializarea şi, după caz, (re)integrarea acestuia în familia biologică, extinsă sau
adoptatoare.
45
 Beneficiarii serviciului CCTF

 În CCTF pot fi plasaţi de la trei până la şapte copii cu vârste de pînă

la 14 ani.
 Numărul total al copiilor plasaţi în CCTF şi al copiilor proprii nu va
depăşi 7 persoane.
 Copiii din CCTF deţin calitatea de membru al acesteia până la
atingerea vârstei de 18 ani. În cazul continuării studiilor în licee,
şcolile profesionale şi de meserii, instituţiile de învăţământ mediu de
specialitate şi superior universitar, ei îşi păstrează această calitate
pînă la încheierea studiilor (dar numai pînă la vîrsta de 23 de ani).
46
 Centre de zi pentru copii cu dizabilităţi

HG nr. 824 din 04.07.2008 privind aprobarea Standardelor minime de

calitate pentru serviciile sociale prestate în centrele de zi pentru copii cu
dizabilităţi; proiectul hotărîrii Guvernului pentru aprobarea
Regulamentului-cadru de organizare şi funcţionare a serviciilor sociale
prestate în cadrul centrelor de zi pentru copii cu dizabilităţi

Centrul de zi pentru copii cu dizabilităţi reprezintă o instituţie publică

sau privată de asistenţă socială care prestează servicii specializate de
găzduire şi îngrijire in regim de zi copiilor cu dizabilităţi, oferă un mediu
sportiv, asistenţa în recuperarea dezvoltării, sprijin şi mediere în relaţiile cu
47
familia şi comunitatea.
 Serviciile prestate în centrele de zi pentru copii cu
dizabilităţi

 Centrul poate presta un spectru larg de servicii care variază

în funcţie de beneficiari.
 Acestea pot fi: art-terapie, terapie comportamentală, terapie
cognitivă, consilierea părinţilor (biologici, adoptatori sau
tutorelui), intervenţie precoce, terapie complexă,
balneoterapie, kinetoterapie, meloterapie, servicii de
recuperare la domiciliu, activităţi de grup, ludoterapie,
transport zilnic, orientare şi pregătire profesională etc.
48
 Centre de plasament pentru copii cu dizabilităţi

HG nr. 823 din 04.07.2008 privind aprobarea Standardelor minime de

calitate pentru serviciile sociale prestate în centrele de plasament pentru
copii cu dizabilităţi; proiectul hotărîrii Guvernului pentru aprobarea
Regulamentului-cadru de organizare şi funcţionare a serviciilor sociale
prestate in cadrul centrelor de plasament temporar pentru copii cu dizabilităţi

Centrul de plasament pentru copii cu dizabilităţi reprezintă o instituţie

publică sau privată de asistenţă socială care prestează servicii sociale
specializate copiilor cu dizabilităţi ce au în cadrul lor componenta de
plasament.
49
Comisia pentru protecţia copilului aflat în dificultate

Organ abilitat cu eliberarea avizului pentru

aprobarea măsurilor de protecţie a copilului aflat
în dificultate

50
 Măsuri de protecţie aplicate copiilor cu dizabilităţi

 Servicii sociale primare - se acordă la nivel de comunitate tuturor beneficiarilor şi au

drept scop prevenirea sau. limitarea unor situaţii de dificultate, care pot cauza marginali
zarea sau excluziunea socială.

 Servicii sociale specializate - acele servicii care implică intervenţia specialiştilor şi au

drept scop menţinerea, reabilitarea şi dezvoltarea capacităţilor individuale' pentru
depăşirea unei situaţii de dificultate în care se află beneficiarul sau familia acestuia.

 Servicii sociale cu specializare înaltă - serviciile prestate într-o instituţie rezidenţială sau
instituţie specializată de plasament temporar care implică un 'şir de intervenţii complexe,
ce pot include orice combinaţie de servicii sociale specializate, beneficiarilor cu
dependenţă sporită şi care necesită supraveghere continuă (24/24 ore). 51
Servicii sociale primare adresate familiei şi copilului
în dificultate

 Serviciul de sprijin familial

 Serviciul de reintegrare a copilului în familie
 Servicii de zi oferite în cadrul Centrului comunitar
multifuncţional

52
 Serviciul de sprijin familial

 Modul de oferire a sprijinului familial:

 Sprijin monetar
 Sprijin nemonetar
 Alte surse de sprijin (specialiştii, colegii, prietenii sau
rudele)

53
 Servicii sociale specializate destinate familiei şi
copilului în dificultate

• Serviciul asistenţa parentală profesionistă

• Serviciul casă de copii de tip familial
• Servicii prestate în cadrul centrelor de zi
• Servicii prestate în cadrul centrelor de plasament
temporar
54
 Serviciul asistenţa parentală profesionistă
 HG nr. 1361 din 07.12.200 pentru aprobarea Regulamentului-cadru cu privire la
serviciul de asistenţa parentala profesionistă

 HG nr. 1479 din 25.12.2008 privind aprobarea Standardelor minime de calitate

pentru serviciul de asistenţă parentală profesionista

 Hotărârea Guvernului nr. 924 din 31.12.2009 cu privire la alocaţiile pentru copiii
plasaţi în serviciul de asistenţă parentală profesionistă;

 Scopul serviciului este protecţia temporară a copilului aflat în dificultate, socializarea

şi reintegrarea acestuia in familia biologică, extinsă sau adoptatoare sau în comunitate;

 Numărul maxim de copii aflaţi în acelaşi plasament nu poate fi mai mare decât 3
copii.
55
 Serviciile prestate în centrele ele plasament pentru
copii cu dizabilităţi

 în cadrul Centrului sânt prestate următoarele servicii:

 de găzduire;
 de întreţinere;
 de supraveghere şi menţinere a sănătăţii/tratament;
 de recuperare şi reabilitare (kinetoterapie, masaj, intervenţii psiho-pedagogice, logoterapie, etc.);
 de formare a deprinderilor de viaţă şi educative;
 de evaluare;
 de (re)integrare familială şi socială; de socializare şi recreativ;
 de consiliere psihologică;
 de orientare şi pregătire profesională;
 de suport reciproc între beneficiari;
 de prevenire a separării copilului de mediul familial;
 de informare şi mobilizare a comunităţii;
 alimentare. 56
 Prestaţii sociale
Prestaţii sociale - plăţile nominative acordate beneficiarilor sub formă de bani prin compensaţii, alocaţii
indemnizaţii, ajutor material.

 copiii invalizi, în vîrstă de pînă la 18 ani, cu severitatea I, II, III beneficiază de alocaţii sociale, conform
prevederilor Legii nr. 499-XIVdin 14.07.1999;
 persoanele care îngrijesc la domiciliu un copil invalid, în vîrstă de pînă la 18 ani, cu severitatea I
beneficiază de alocaţie pentru îngrijire, conform prevederilor Legii nr. 499-XIV din 14.07.1999. Alocaţia
pentru îngrijire se stabileşte în cuantum de 300 lei. Persoana care îngrijeşte doi sau mai mulţi copii
invalizi beneficiază de o singura alocaţie;
 persoanelor care însoţesc un copil invalid li se acordă, la locul de reşedinţă, de către autorităţile
administraţiei publice locale compensaţii de la bugetele respective pentru călătorii în transportul în comun
urban, suburban şi interurban (cu excepţia taximetrelor), conform Legii nr. 821-XII din 24.12.1991
privind protecţia socială a invalizilor;
 de dreptul la ajutor social beneficiază familiile care îngrijesc un copil/copii invalizi, conform prevederilor
Legii nr. 133-XVI din 13.06.2008 cu privire la ajutorul social,;
 în temeiul aceleiaşi legi, de la 1 ianuarie 2011 a fost stabilit ajutor pentru perioada rece a anului, care
57 se
va acorda pentru lunile ianuarie - martie, noiembrie - decembrie.
ASISTENŢA PSIHOPEDAGOGICĂ A
COPIILOR CU DIZABILITĂŢI ŞI A
FAMILIILOR ÎN CONDIŢIILE
EDUCAŢIEI INCLUZIVE
11.817.08.64 A
RAPORT
PRIVIND ACTIVITATEA ŞTIINŢIFICĂ ŞI INOVAŢIONALĂ

RACU Aurelia,
dr. hab., prof. univ.,58
 …Toate fiinţele umane se nasc libere şi egale în demnitate şi în drepturi

(Declaraţia Universală a Drepturilor Omului, ONU, Paris, 1948)

„Dizabilitatea rezultă din

interacţiunea dintre persoanele cu

dizabilităţi şi barierele care ţin de

atitudine şi mediul înconjurător care

împiedică participarea lor deplină şi

eficientă la viaţa socială…”

De la excluziune la egalitate

Manualul ONU
59
pentru parlamentari (CDPD)
…să creezi o familie …să creşti copii …să te bucuri de o viaţă socială

Scopul
• Scopul prezentului proiect rezidă din obiectivul Convenţiei ONU privind drepturile
persoanelor cu dizabilităţi, prin intermediul căreia Republica Moldova şi-a asumat
responsabilitatea de a asigura şi promova exercitarea deplină a drepturilor şi
libertăţilor fundamentale ale omului pentru toate persoanele cu dizabilităţi, fără nici
un fel de discriminare din cauza dizabilităţii.

Ce înseamnă aceasta în practică

• În acest context, studiul vine să identifice baierile incluziunii sociale a persoanelor cu
dizabilităţi în vederea prevenirii excluziunii sociale a familiilor care au în componenţă
persoane cu dizabilităţii.

60
…să ai propria ta casă …să ai un job
…să mergi la şcoală
 Obiectivele proiectului:
• Evaluarea respectării drepturilor la educaţie, acces şi participare a copiilor/tinerilor cu
dizabilităţi
• Identificarea baierilor incluziunii sociale a persoanelor cu dizabilităţi
• Crearea parteneriatelor în prevenirea excluziunii educaţionale şi sociale a copiilor cu cerinţe
educaționale speciale
• Studierea atitudinii populaţiei faţă de persoanele cu dizabilităţi şi a factorilor care influenţează
integrarea în comunitate a familiilor care au în componenţă copii cu dizabilităţi
• Stabilirea parteneriatelor durabile între ONG-urile în activităţi privind Dezvoltarea Educaţiei
Incluzive în Republica Moldova
• Elaborarea suportului ştiinţifico-metodic pentru specialişti, voluntari, părinţi şi comunitate: De
la excluziune la egalitate.
• Întâlniri şi programe organizate cu mass-media: Politica dizabilităţii priveşte întreaga
societate. Direcţii de acţiune, în domeniul educaţiei incluzive.
61
 Rezultatele științifice obținute, reflectate
în:

Culegeri de articole – 2

Teze ale comunicărilor

la conferinţe ştiinţifice – 2

Manuale – 1

Lucrări metodice - 2
62
 Concluzii
• Lucrările au fost editate/prezentate şi distribuite.
• Aceste lucrări completează setul ştiinţifico-metodologic din
domeniu Educaţiei Incluzive.
• Facilitează integrarea educaţională şi socială a copiilor/tinerilor
cu cerinţe educaţionale speciale.
• Constituie un real suport în formarea iniţială şi continuă a
cadrelor didactice pentru Educaţia Incluzivă.
• Diminuează blocajele în promovarea şi implementarea Convenţiei
ONU cu Privire la Drepturile Persoanelor cu Dizabilităţi.

63
 Promovarea rezultatelor ştiinţifice
• Articole în presa periodică, săptămânalul „Făclia”.
• Programe tematice la radio şi Tv.
• Mese rotunde şi discuţii publice cu participarea
specialiştilor, părinţilor, voluntarilor, APL şi APC
şi ONG-uri.
• Sărbători tradiţionale / naţionale pentru copii cu
dizabilităţi şi familiile acestora.
• Parteneriate cu ONG şi specialişti din UE în
implementarea proiectului.
64
 CONCLUZII
• Din datele studiului reiese că accesibilitatea este cea mai importantă barieră pentru
incluziunea persoanelor cu dizabilităţi.
• Pentru ca imaginea persoanelor cu dizabilităţi la nivelul mentalităţii (mentalului colectiv) să
se schimbe este nevoie de un efort concentrat al autorităţilor, instituţiilor de învăţământ,
al asociaţiilor care susţin drepturile acestor persoane şi mass-media.
• Pentru depășirea baierilor de excluziune socială a persoanelor cu dizabilităţi este bine venit
realizarea campaniilor de informare publică pentru a promova aspectul social al
dizabilităţii, realizările, abilităţile persoanelor cu dizabilităţi.
• Desfăşurarea acţiunilor pozitive, afirmative, în favoarea persoanelor cu dizabilităţi se
recomandă a fi realizată în toate sferele sociale având ca scop promovarea principiilor
şanselor egale şi ale incluziunii prin implicarea mass-media, ONG-lor, APL şi APC.
• Este deosebit de important ca procesul de răspândire a cunoştinţelor şi promovarea unei
atitudini nediscriminatorii faţă de persoanele cu dizabilităţi să fie extinsă şi asupra
părinţilor, asupra întregii comunităţi.
• A încuraja şi promova participarea persoanelor cu dizabilităţi, în condiţii de egalitate cu
ceilalţi, la viaţa culturală, activităţi recreative, timp liber şi sport. 65
 „Noi nu mai privim persoanele cu dizabilităţi ca pe un pacient

care are nevoie de îngrijire, … ci ca pe o persoană, care are

nevoie ca să fie eliminate barierele…”,

Pentru schimbarea percepţiilor sociale şi a atitudinilor (adesea negative) referitoare la persoanele cu dizabilităţi trebuie ca vocea acestora să fie

ascultată şi valorizată, adică „Nimic despre noi fără noi”

Dizabilitatea este unul dintre multiplii factori, responsabili de fenomene sociale precum excluderea socială şi sărăcia. Prin urmare printre

probleme urgente care cer o abordare ca o chestiune de prioritate către stat rămâne a fi sărăcia extremă şi drepturile omului.

Lupta împotriva excluziunii sociale şi sărăciei este posibilă prin măsuri de protecţie socială şi încurajare a incluziunii.
66
 Strategia Educația 2020. Codul Educației
OBIECTIVE ÎN STRATEGIA
EDUCAȚIA 2020
Promovarea și asigurarea educației incluzive la
nivel de sistem educațional
Reducerea numărului de copii aflaţi în
instituţiile de tip rezidenţial prin reintegrarea
lor socio-educaţională
• Armonizarea cadrului normativ naţional de dezvoltare a
educaţiei incluzive cu politicile şi normele internaţionale în
domeniu,
• Promovarea la nivel de familie, administraţie publică
locală, comunităţi, instituţii de învăţămînt, a importanței
educaţiei incluzive
PREVEDERI ÎN
CODUL EDUCAȚIEI
Capitolul VI. Educaţia incluzivă şi
învăţămîntul pentru copiii şi elevii cu
cerinţe educaţionale speciale
Învăţămîntul pentru copiii şi elevii cu
cerinţe educaţionale speciale este parte
integrantă a sistemului de învăţămînt şi are
drept scop educarea, reabilitarea şi/sau
recuperarea şi integrarea educaţională,
socială și profesională a acestora.

• Implementarea Programului și planului de acțiuni pentru

dezvoltarea educaţiei incluzive în Republica Moldova