PROTECŢIA JURIDICO-SOCIALĂ ŞI

SPECIALĂ A COPILULUI CU
CERINŢE EDUCAŢIONALE SPECIALE
Protecţia copiilor reprezintă o prioritate a politicii fiecărui stat. În acest
sens, legislaţia în domeniu a fost adaptată cerinţelor Convenţiei ONU cu
privire la drepturile copiilor şi a altor tratate internaţionale. 
În acest context, specialiştii pe probleme de protecţie a copilului
(psihologi, pedagogi, sociologi, asistenţi sociali, jurişti) au convenit
asupra principalelor direcţii de acţiune în favoarea copilului aflat în
dificultate, respectiv:
Înţelegerea conceptului de COPIL AFLAT ÎN DIFICULTATE;
Conceptul de INTERVENŢIE A COMUNITĂŢII, în vederea asigurării:
 
-PROTECŢIEI JURIDICE - protecţie socială instituţionalizată în plan
juridic;
-PROTECŢIEI SPECIALE, ce se exercită cu deosebire asupra
copiilor/elevilor cu cerinţe educative speciale.
 I. Copilul aflat în dificultate 
Prin copil aflat în dificultate înţelegem:
•categoria de copii ai căror părinţi sunt decedaţi, dispăruţi sau
decăzuţi din drepturile părinteşti; copii ce au fost declaraţi
abandonaţi sau copii ce au săvârşit fapte penale, dar nu răspund
penal;
•categoria de copii care, datorită deficienţelor senzoriale sau
neuropsihice, au nevoie de îngrijire şi educaţie specială, ce nu le
poate fi asigurată în propria familie. În această situaţie, tipul de
intervenţie educaţională, realizată în unităţi ale învăţământului
special, se constituie în forme de protecţie specială pentru
copii/elevi cu cerinţe educaţionale speciale;
•categoria de copii ce au abandonat şcoala şi familia şi îşi petrec
viaţă în stradă.
 II. Intervenţia comunităţii 
Prin conceptul de intervenţie a comunităţii se poate înţelege un efort
cumulat a unor instituţii, organizaţii guvernamentale sau neguvernamentale,
asociaţii etc., având drept obiect al activităţii' crearea unui sistem de
PROTECŢIE juridico-socială şi specială, care să poată oferi fiecărui copil
toate condiţiile necesare unei dezvoltări normale sub aspect fizic şi psihic.
În concluzie, PROTECŢIA copilului aflat în dificultate, respectiv a
copilului cu CES, presupune cunoaşterea, înţelegerea şi rezolvarea unui
anumit TIP de relaţie ce se constituie între copilul aflat în dificultate şi
COMUNITATEA din care face parte acesta, comunitatea asumându-şi
responsabilitatea de a-i asigura PROTECŢIA, în vederea dezvoltării sale ca
o individualitate liberă, integrală, autonomă şi creativă.
Pentru înlăturarea situaţiilor ce generează statutul de „copil aflat în
dificultate”, toţi factorii responsabili cu protecţia drepturilor copilului
trebuie să-şi concentreze atenţia pe direcţii adaptate nevoilor copilului prin:
 
 • A. Protecţia juridico-socială 
• Asigurarea unei protecţii juridice generale decurge din convenţiile
semnate de către Republica Moldova. Protecţia juridică este un
ansamblu de măsuri, rezultantă a prevederilor incluse în
convenţiile internaţionale şi a legislaţiei din ţara noastră, privind
drepturile copilului. Prin includerea unor drepturi specifice
(indiferent de natura lor), copilul/tânărul cu nevoi sociale
beneficiază de toate drepturile ce derivă din statutul de persoană
deficientă.
• În acest sens, se va urmări o unificare a semnificaţiei conceptului
de „copii” şi cel de „minori”, prevăzut în convenţiile
internaţionale. Pentru asigurarea protecţiei juridice-sociale a
copiilor/persoanelor cu deficienţă, se impune aplicarea şi
perfectarea a ceea ce reprezintă:
Sistemul de PROTECŢIE JURIDICĂ (protecţie socială instituţionalizată în plan juridic),
ce are în vedere:
a) Respectarea şi adoptarea legislaţiei din ţara noastră cu toate prevederile cuprinse în
Convenţia cu privire la drepturile copilului, instrument juridic ce acoperă practic întreaga
paletă de drepturi şi libertăţi şi instituie un sistem de protecţie juridică pentru copii.
Protecţia juridică-socială tinde a se materializa în:
•Proiectarea conţinutului învăţământului preuniversitar în spiritul prevederilor din
Convenţia Drepturilor pentru Copii;
•Derularea unor proiecte si programe naţionale şi internaţionale implicate în problematica
ce vizează drepturile copilului;
•Asigurarea unui învăţământ deschis, care oferă accesul tuturor copiilor cu CES la un
învăţământ obligatoriu, inclusiv învăţământul şcolar tehnic şi profesional, în funcţie de
posibilităţile individuale şi posibilităţile de a beneficia de serviciile educaţionale, de
orientare şcolară şi profesională;
•Măsuri pentru încurajarea frecvenţei şi înlăturarea abandonului şcolar;
•Elaborarea documentelor privind organizarea conţinutului învăţământului, cu respectarea
prevederilor prevăzute în Convenţia privind drepturile copilului;
•Introducerea unor discipline noi - exemplu: educaţia religioasă, educaţia civică, educaţia
tehnologică, cunoaşterea mediului înconjurător;
• Elaborarea de programe, de activităţi educative extra şcolare pentru
copiii cu CES;
• Asigurarea educaţiei timpurii pe arii de stimulare a copilului de 0-7
ani, suspectaţi de deficienţe;
• Generalizarea sistemelor alternative de educaţie;
• Elaborarea unor programe de protejare a copiilor de consumuri de
alcool, droguri, violenţă verbală/fizică;
• Asigurarea echipamentului protezic, în funcţie de natura dizabilităţii;
• Asigurarea îngrijirii medicale, a tratamentelor psihice
corespunzătoare, a intervenţiilor adecvate de educaţie, instruire,
formare, adaptare a persoanelor cu dizabilităţi;
• Organizarea de tabere de vacanţă pentru „alfabetizare funcţională”;
• Elaborarea unor programe şi strategii privind şcolarizarea de romi
(ţigani), în vederea integrării şcolare;
• Integrarea în şcoală a copiilor cu SIDA.
b) Respectarea tuturor documentelor internaţionale privitoare la
problemele specifice
•Convenţia privind lupta împotriva discriminării în domeniul
învăţământului;
•Convenţia împotriva torturii şi a altor pedepse ori tratamente cu
cruzime, inumane sau degradante;
•Convenţia pentru reprimarea traficului cu fiinţe umane şi a exploatării
prostituţiei semenilor;
•Convenţia OIM (nr. 98) privind aplicarea principiilor de drept, de
organizare şi negociere colectivă;
•Convenţia OiM (nr. 122) privind politica de ocupare a forţei de
muncă;
•Regulile de la Beijing 40/33 din 1985, privind administrarea justiţiei
juvenile şi acordarea unei atenţii speciale copiilor abandonaţi, neglijaţi
sau care constituie obiect de abuz.
c) Convenţiile şi recomandările emise de OIM privind
protecţia copilului în viaţa social-economică. Pactul
drepturilor economice, culturale şi de sănătate:
•Protejarea împotriva exploatării economice, de a nu fi
constrâns la munci compromiţătoare, dăunătoare sănătăţii sau
dezvoltării sale fizice, mentale, spirituale, morale sau sociale;
•Plasarea într-un sector lucrativ adecvat persoanei cu
dizabilitate, cu şi fără părinţi (cu deosebire). înfiinţarea de
ateliere protejate;
•Protejarea în încheierea contractelor de muncă;
•Protejarea copiilor/tinerilor cu CES contra folosinţei ilicite a
stupefiantelor şi a substanţelor psihotrope;
• Protejarea contra oricărei forme de exploatare sexuală şi de
violenţă sexuală;
• Protejarea privind împiedicarea răpirii, vânzării şi
comerţului de copii cu CES;
• Asigurarea calităţii vieţii persoanelor cu CES: asigurarea
locuinţei persoanelor fără părinţi, servicii de transport
adecvate naturii dizabilităţii, servicii de comunicare
(telefonie portabilă, asigurarea loisirului,
asistenţă/consultanţă la domiciliu privind drepturile civile;
• Protejarea vieţii private a copiilor cu CES: tortura din
partea familiei, izolare din partea familiei, apărarea de
proxenetism, prostituţie, cerşetorie;
• Asigurarea participării la diferite forme de viaţă
comunitară.
d) Legislaţia privind asistenţa sanitară, asigurarea
sănătăţii:
•Elaborarea de normative privind asistenţa de specialitate;
•Elaborarea de normative privind asistenţa farmaceutică
•Creşterea numărului de centre de zi pentru îngrijirea
persoanelor cu cerinţe speciale, pentru a preveni
abandonul, internarea în cămin-spital a copiilor cu
dizabilităţi neuro-psihiatrice şi motorii;
•Cooperarea interministerială în scopul utilizării
alternativelor la instituţionalizare.
e) Legislaţia privind administrarea locală şi
asigurarea drepturilor copilului:
•Elaborarea de normative privind înlăturarea barierelor
arhitectonice, clădiri publice private, elemente de
construcţie stradală;
•Generalizarea serviciilor de ocrotire a copilului şi sprijin
familial la nivelul autorităţilor locale (comune, oraşe,
municipii);
•Antrenarea autorităţilor locale în realizarea unor atribuţii
şi sarcini care, în prezent, se realizează la nivel
guvernamental.
f) Includerea în legislaţia din ţara noastră a unor
prevederi cuprinse în documentele internaţionale.
Respectarea tuturor documentelor generale cu privire la
drepturile omului:
•Declaraţia Universală a Drepturilor Omului;
•Pactul Internaţional cu privire la drepturile civile şi
politice;
•Respectarea prevederilor cuprinse în programele speciale
ale organizaţiilor internaţionale guvernamentale, în special
a celor din sistemul ONU, UNESCO, OMS, OIM, precum
si cele ale organismelor internaţionale speciale protecţiei
copiilor: UNICEF (Fondul Naţiunilor Unite Pentru Copii),
CIC (Centrul Internaţional al Copiilor);
• Anul Internaţional al Persoanelor cu dizabilităţi: 1981;
• Regulile Standard privind Egalizarea Şanselor pentru
Persoanele cu dizabilităţi (Rezoluţia 48/96 ONU);
• Programul Mondial de acţiune cu privire la persoanele
cu dizabilităţi, 1982;
• Recomandările Consiliului Europei privind o politică
coerentă pentru reabilitarea persoanelor cu dizabilităţi;
• Declaraţia de la Salamanca, UNESCO, 1994;
• Declaraţia Mondială asupra educaţiei pentru toţi, 1990.
 B. Protecţia specială
Copiii/elevii care prezintă deficienţe senzoriale, fizice sau
neuropsihice vor fi orientaţi de către Comisiile de Expertiză
Complexă, subordonate Inspectoratelor Şcolare Judeţene
(respectiv a Municipiului Bucureşti) către unităţi ale
învăţământului special.
Integrarea şcolară a copiilor/elevilor cu deficienţe se
organizează în unităţi de învăţământ special şi alternativ
educaţional, precum şi în structuri de învăţământ special
integrat; grupe speciale în unităţi preşcolare sau clase speciale
în unităţi şcolare obişnuite (la nivel primar, gimnazial, liceal',
postliceal sau de ucenici), grupe, clase de integrare şi
programe de integrare în structuri şi servicii de sprijin în
grupe/clase obişnuite.
 Protecţia specială a acestei categorii de copii/elevi se referă
îndeosebi la:
•Asigurarea în unităţile de învăţământ special şi în structurile de
învăţământ integrat a materialelor, aparaturii, echipamentelor specifice,
necesare realizării şi adaptării procesului de învăţare şcolară si de
comunicare educaţională la posibilităţile individuale şi/sau specifice unei
deficienţe. Acordarea gratuită de proteze, orteze, aparate ortopedice,
dispozitive de mers;
•Accesul copiilor/elevilor la cursuri de educaţie specială şi de recuperare/
reabilitare în cadrul cabinetelor de logopedie, kinetoterapie şi educaţie
psihomotrică, de educaţie vizuală sau auditivă;
•Posibilitatea participării persoanelor cu deficienţe la examene care
marchează accesul la trepte de învăţământ superior - examen de
capacitate, de admitere în liceu, de bacalaureat, de admitere la facultate.
• Participarea este facilitată pentru anumite tipuri de
dizabilităţi (de auz, de văz), prin adaptarea procedurilor de
examinare, respectiv:
• asigurarea posibilităţilor de comunicare prin sistemul Braille
la nevăzători şi respectiv prin limbaj, mimică, la deficienţii
de auz; mărirea cu 1-2 ore a timpului destinat efectuării
probelor scrise la elevii/studenţii cu deficienţe vizuale,
auditive si motorii;
• asigurarea unui interpret autorizat pentru examinarea
mimico-gesticulară la elevii/studenţii cu deficienţe auditive;
• pregătirea şcolară la domiciliu a persoanelor cu deficienţe
nedeplasabile, în vârstă de până la 30 de ani
neinstituţionalizate!
Pentru organizarea PROTECŢIEI juridico-
sociale şi speciale a copilului cu CES se impune o
cooperare între toate instituţiile comunitare care
răspund de Protecţia socială, de EDUCAŢIE
SPECIALĂ atât în unităţile specializate, cât şi în
învăţământul obişnuit, precum şi o PROTECŢIE
JURIDICĂ ce trebuie să asigure înfăptuirea
tuturor drepturilor ce revin copiilor din Convenţiile
Internaţionale.