FACULTATEA DE STIINTE JURIDICE

PROTECTIA DREPTURILOR COPILULUI

An III, I.D., Grupa 331

Radu Mihaela Cristiana

 LEGISLATIE IN DOMENIUL PROTECTIEI COPILULUI

Interesul pentru drepturile copilului a aparut in a doua jumatate a secolului al XIX-lea,

cand a luat nastere prima miscare preocupata de aspecte referitoare la DEZVOLTAREA
copilului, care pleda pentru PROTECTIA copilului impotriva neglijarii, exploatarii si a
violentei. In Europa, aceasta perioada s-a caracterizat prin deschiderea unui numar considerabil
de institutii publice de ocrotire, scoli si institutii separate pentru copii delincventi, precum si de
tribunale pentru minori.Dupa Primul Razboi Mondial, ideea drepturilor copilului a captat pentru
prima data atentia lumii. In 1924, Liga Natiunilor a adoptat Declaratia de la Geneva. In 1959,
O.N.U a adoptat declaratie drepturilor copilului.
Spre sfarsitul anilor ‘60, s-a pus accentul pe ideea drepturilor de participare ale
copilului. Mai multi lideri de opinie au sustinut ca si copiii au competentele necesare pentru a lua
decizii in privinta problemelor importante din viata lor si ca ar trebui lasati sa participe la luarea
deciziilor.
Pe 20 noiembrie 1989, s-a adoptat Conventia ONU cu privire la drepturile copilului.
Aceasta a intrat in vigoare in septembrie 1991 si a fost ratificata de majoritatea tarilor din lume,
cu exceptia SUA si Somaliei .Romania a ratificat Conventia pe 28 septembrie 1990 prin Legea
nr.18/1990 si s-a inspirat din aceasta atunci cand a elaborat Legea nr. 272/2004 privind protectia
si promovarea drepturilor copilului (A.N.P.D.C.)
Perioada 1993 - 1997, pana in momentul adoptarii de catre Guvern a Ordonantei de
Urgenta nr. 26 privind protectia copilului aflat in dificultate, s-a caracterizat printr-o succesiune
de decrete, legi si hotarari de guvern in acest domeniu, care insa nu au reusit sase constituie intr-
o baza legislativa unitara care sa cuprinda intreaga problematica a protectiei
copilului. Necesitatea unor noi reglementari legislative, absolut necesare in conditiile aparitiei
unor noi probleme sociale neacoperite de sistemul legislativ (spre exemplu situatia copiilor
strazii, a copiilor din familii ce traiesc sub nivelul pragului de saracie, a copiilor infectati cu
virusul HIV/SIDA, etc.) s-a concretizat in anul 1997 prin aparitia Ordonantei de Urgenta nr. 26
privind protectia copilului aflat in dificultate. Primul pas in stabilirea principalelor directii de
actiune in favoarea copilului aflat in dificultate a fost acela prin care s-a definit categoriile de
copii care necesita ajutor special din partea statului si a comunitatii. Prin aplicarea Ordonantei de
Urgenta nr. 26/1997 s-a renuntat la termenul de 'minor' si la categoriile acestuia, folosindu-se
conceptul nou de 'copil aflat in dificultate'. Prin acest ultim concept se acopera toate categoriile
de copii care necesita sprijin si interventie din partea statului, fie ca au sau nu o familie:
1. Copilul orfan de unul sau ambii parinti – ai carui parinti sunt decedati, disparuti sau
decazuti din drepturile parintesti;
2. Copilul abandonat temporar sau permanent in institutiile de ocrotire sau aflat in
plasament familial sau adoptie;
3. Copilul deficient – bolnav cronic, cu tulburari de dezvoltare, deficiente fizice,
senzoriale sau cu dificultati de invatare- care necesita ingrijire si educatie speciala, ce nu ii poate
fi asigurata de propria familie. In aceasta situatie tipul de interventie educationala, realizata in
unitatile invatamantului special, se constituie in forme de protectie speciala pentru copiii – elevi
cu cerinte educative speciale;
 4. Copilul care a savarsit fapte penale dar nu raspunde penal;
5. Copilul care a abandonat scoala si familia si isi petrece viata in strada, apartinand
categoriei de “ copiii ai strazii “;
6. Copilul aflat intr-o familie care traieste in saracie;
7. Copilul din comunitati minoritare marginalizate;
8. Copilul victima a unor calamitati naturale, razboaie sau alte catastrofe;
9. Copilul supus unor rele tratamente – abuzat sau neglijat.

Anul 1997 este marcat si de transferul responsabilitatii protectiei copilului in dificultate

catre autoritatile publice locale prin crearea Comisiilor Judetene de Protectie a Copilului si a
Serviciilor Publice Specializate pentru Protectia Copilului la nivel local, subordonate Autoritatii
Nationale pentru Protectia Copilului si Adoptie, organism central de elaborare a politicilor
nationale in domeniu si de monitorizare a implementarii acestora. Aceasta descentralizare
necesara a avut insa si consecinte negative datorate insuficientei resurselor materiale si umane la
nivel local.
In februarie 2001, au avut loc consultari la nivel local pentru elaborarea unor propunei
coerente si unitare privind Strategia guvernamentala de reforma a sistemului protectiei copilului.
La aceste consultari au participat reprezentanti ai autoritatilor centrale si locale, precum si din
partea organizatiilor neguvernamentale. Cu ocazia acestor intalniri au fost reactualizate planurile
nationale initiate de Organizatia Salvati Copiii, in favoarea copiilor rromi, copiilor expusi
abuzurilor, copiilor a caror munca este exploatata si a copiilor cu dizabilitati. Ca urmare a
consultarilor s-au evidentiat trei propuneri majore:
Ø elaborarea strategiei de protectie a copilului aflat in dificultate ;
Ø elaborarea Legii Copilului ;
Ø infiintarea institutiei Avocatul Copilului.
In anul 2001, a fost elaborata o noua Strategie guvernamentala in domeniul protectiei
copilului in dificultate (2001-2004), avand ca directii generale: - mentinerea copilului in mediul
familial, atunci cand este in interesul superior al copilului, si prevenirea abandonului copiilor
prin sprijinirea familiilor aflate in situatii de risc; - reducerea numarului de copii afalti in
institutii (cu aprox. 25.000 copii pana la sfarsitul anului 2004), prin dezvoltarea si diversificarea
de servicii alternative destinate unei ingrijiri personalizate si adecvate nevoilor copilului; -
promovarea adoptiei ca masura speciala de protectie a copilului, cu accent pe incurajarea
adoptiei nationale. Adoptia internationala va fi practicata ca ultima modalitate de protectie a
copilului in familie; - continuarea procesului de descentralizare a sistemului de protectie a
copilului, cresterea eficientei managementului resurselor financiare, materiale si umane; - crearea
unui sistem de acreditare si monitorizare la nivel national a organizatiilor neguvernamentale care
desfasoara activitati in domeniul protectiei copilului, in conformitate cu standardele minime
obligatorii; - crearea si dezvoltarea unui sistem national de monitorizare si evaluare a situatiei
copilului aflat in dificultate, a serviciilor si institutiilor de protectie a copilului, precum si a
resurselor financiare alocate de la nivel central/local. De asemenea, noua strategie
guvernamentala identifica si eveidentiaza rolul fiecarei institutii implicate in realizarea
obiectivelor mentionate anterior. Pentru a asigura includerea in Legea Copilului, aflata in stadiul
de proiect de lege, a tuturor drepturilor stipulate in Conventia Natiunilor Unite cu privire la
Drepturile Copilului, Salvati Copiii a organizat 10 intalniri de lucru la care au participat 62 de
specialisti in domeniul drepturilor copilului. Recomandarile referitoare la proiectul Legii
Copilului, rezultate in urma acestor dezbateri, au fost inaintate Autoritatii Nationale pentru
Protectia Copilului si Adoptii. In octombrie 2001, prin Ordonanta de Urgenta nr. 121, adoptiile
internationale au fost sistate pe o perioada de 1 an, datorita depistarii unui numar mare de adoptii
ilegale si datorita unor deficiente in sistemul de monitorizare post-adoptie. In prezent se
reanalizeaza regimul juridic al adoptiilor internationale in scopul armonizarii legislatiei interne
cu reglementarile si practicile internationale in domeniu. Autoritatea Nationala pentru Protectia
Copilului si Adoptie si Ministerul Justiei au in lucru un proiect de lege privind adoptia, care
urmeaza a fi finalizat pana la sfarsitul perioadei de suspendare a procedurilor referitoare la
adoptia internationala (Raport al Salvati Copiii Romania catre Comitetul Natiunilor Unite
pentru Drepturile Copilului – Geneva referitor la al Doilea Raport Periodic al Guvernului
Romaniei pentru intervalul 1995 – 2002, 2003 p.2 ,3).
Conform legislatiei in vigoare L 272/2004 autoritatile publice, organismele private
autoriate, precum si persoanele fizice si persoanele juridice responsabile de protectia copilului
sunt obligate sa respecte, sa promoveze si sa garantee drepturile copilului stabilite prin
Constitutie si lege, in concordanta cu prevederile Conventiei Organiatiei Natiunilor Unite cu
privire la drepturile copilului si ale celorlalte acte internationale in materie la care Romania este
parte. ( art.1 alin.(2)
Respectarea si garantarea drepturilor copilului se realizeaza conform urmatoarelor principii:
Ø respectarea si promovarea cu prioritate a interesului superior al copilului;
Ø egalitatea sanselor si nediscriminarea;
Ø responsabilizarea parintilor cu privire la exercitarea drepturilor si indeplinirea
obligatiilor parintesti;
Ø primordialitatea responsabilitatii parintilor cu privire la respectarea si garantarea
drepturilor copilului;
Ø descentralizarea serviciilor de protectie a copilului, interventia multisectoriala si
parteneriatul dintre institutiile publice si organismele private autoriate;
Ø asigurarea unei ingrijiri individualizate pentru fiecare copil;
Ø respectarea demnitatii copilului;
Ø ascultarea opiniei copilului si luarea in considerare a acesteia, tinand cont de varsta si de
gradul sau de maturitate;
Ø asigurarea stabilitatii si continuitatii in ingrijirea, cresterea si educarea copilului, tinand
cont de originea sa etnica, religioasa, culturala si lingvistica, in cazul luarii unei masuri
de protectie;
Ø celeritate in luarea oricarei decizii cu privire la copil;
Ø asigurarea protectiei impotriva abuzului si exploatarii copilului;
Ø interpretarea fiecarei norme juridice referitoare la drepturile copilului in corelatie cu
ansamblul reglementarilor din aceasta materie. ( art.6 )
Drepturile prevazute de lege sunt garantate tuturor copiilor fara nici o discriminare,
indiferent de rasa, culoare, sex , limba, religie, opinie politica sau alta opinie, de nationalitate,
apartenenta etnica sau origine sociala, de situatia materiala, de gradul si tipul unei deficiente, de
statutul de nastere sau de statutul dobandit, de dificultatile de formare si devoltare sau de alt gen
ale copilului, ale parintilor ori ale altor repreentanti legali sau de orice alta distinctie. ( art.7 )
Drepturile copilului:
Ø copilul are dreptul la stabilirea si pastrarea identitatii sale (art.8 alin.(1) )
Ø copilul are dreptul de a mentine relatii personale si contacte directe cu parintii, rudele,
precum si cu alte persoane fata de care acesta a devoltat legaturi de atasament (art.14
alin.(1)
 Ø copilul are dreptul la protejarea imaginii sale publice si a vietii sale intime, private si
familiale (art.22 alin.(1) )
Ø copilul are dreptul la libertate de exprimare (art.23 alin.(1) )
Ø copilul capabil de discernamant are dreptul de a-si exprima liber opinia asupra oricarei
probleme care il priveste (art.24 alin.(1) )
Ø copilul are dreptul la libertate de gandire, de constiinta si de religie (art.25 alin.(1) )
Ø copilul are dreptul la libera asociere in structuri formale si informale, precum si
libertatea de intrunire pasnica, in limitele prevazute de lege (art.26 alin.(1) )
Ø copilul apartinand unei minoritati nationale, etnice, religioase sau lingvistice are dreptul
la viata culturala proprie, la declararea apartenentei sale etnice, religioase, la practicarea
propriei sale religii, precum si dreptul de a folosi limba proprie in comun cu alti membri
ai comunitatii din care face parte (art.27 alin.(1) )
Ø copilul are dreptul la respectarea personalitatii si individualitatii sale si nu poate fi supus
pedepselor fiice sau altor tratamente umilitoare ori degradante (art.28 alin.(1) )
Ø copilul are dreptul sa depuna singur plangeri referitoare la incalcarea drepturilor sale
fundamentale (art.29 alin.(1) ); copilul este informat asupra drepturilor sale, precum si
asupra modalitatilor de exercitare a acestora (alin.2)
Ø copilul are dreptul sa creasca alaturi de parintii sai (art.30 alin.(1) )
Ø copilul are dreptul de a se bucura de cea mai buna stare de sanatate pe care o poate
atinge si de a beneficia de serviciile medicale si de recuperare necesare pentru asigurarea
realizarii efective a acestui drept (art.43 alin.(1) )
Ø copilul are dreptul de a beneficia de un nivel de trai care sa permita dezvoltarea sa
fizica, mentala, spirituala, morala si sociala (art.44 alin.(1) )
Ø copilul are dreptul de a beneficia de asistenta sociala si de asigurari sociale, in functie de
resursele si de situatia in care se afla acesta si persoanele in intretinerea carora se gaseste
(art.45 alin.(1) )
Ø copilul cu handicap are dreptul la ingrijire speciala, adaptata nevoilor sale (art.46
alin(1))
Ø copilul are dreptul de a primi o educatie care sa ii permita dezvoltarea, in conditii
nediscriminatorii, aptitudinilor si personalitatii sale (art.47 alin.(1) )
Ø copilul are dreptul la odihna si vacanta (art.49 alin.(1) )
Protectia speciala a copilului repreinta ansamblul masurilor, prestatiilor si serviciilor
destinate ingrijirii si devoltarii copilului lipsit, temporar sau definitiv, de ocrotirea parintilor sai
sau a celui care, in vederea protejarii sale, nu poate fi lasat in grija acestora. (art. 50).
Copilul beneficiaza de protectie speciala pana la dobandirea capacitatii depline de
exercitiu (18 ani) si dupa, in cazul in care isi continua studiile intr-o forma de invatamant , pe
toata durata studiilor, dar fara a depasi varsta de 26 ani.
Tanarul care a dobandit capacitate deplina de exercitiu si a beneficiat de o masura de
protectie speciala, dar care nu isi continua studiile si nu are posibilitatea revenirii in propria
familie, fiind confruntat cu riscul excluderii sociale, beneficiaza, la cerere, pe o perioada de pana
la 2 ani, de protectie speciala, in scopul facilitarii integrarii sale sociale. In cazul in care se face
dovada ca tanarului i s-au oferit un loc de munca si/sau locuinta iar acesta le-a refuzat ori le-a
pierdut din motive imputabile lui, in mod succesiv, prevederile de mai sus nu mai sunt
aplicabile.(art.51)
Masurile de protectie speciala a copilului care a implinit varsta de 14 ani se stabilesc
numai cu consimtamantul acestuia. In situatia in care copilul refuza sa dea consimtamantul,
masurile de protectie se stabilesc numai de catre instanta judecatoreasca, care, in situatii temeinic
motivate, poate trece peste refuzul acestuia de a-si exprima consimtamantul fata de masura
propusa.(art.53 alin.(3) )
Masurile de protectie speciala a copilului sunt:
Ø plasamentul;
Ø plasamentul in regim de urgenta;
Ø supravegherea specializata.(art.55)
De masurile de protectie speciala, instituite de prezenta lege, beneficiaza:
Ø copilul ai carui parinti sunt decedati, necunoscuti, decazuti din exercitiul drepturilor
parintesti sau carora li s-a aplicat pedeapsa interzicerii drepturilor parintesti, pusi sub
interdictie, declarati judecatoreste morti sau disparuti, cand nu a putut fi instituita tutela;
Ø copilul care, in vederea protejarii intereselor sale nu poate fi lasat in grija parintilor din
motive neimputabile acestora;
Ø copilul abuzat sau neglijat;
Ø copilul gasit sau copilul abandonat de catre mama in unitati sanitare;
Ø copilul care a savarsit o fapta prevazuta de legea penala si care nu raspunde
penal.(art.56)
Plasamentul copilului constituie o masura de protectie speciala, avand caracter temporar,
care poate fi dispusa, in conditiile prezentei legi, dupa caz , la:
Ø persoana sau familie;
Ø un asistent maternal;
Ø un serviciu de tip rezidential.(art.58 alin.(1) )
Plasamentul copilului care nu a implinit varsta de 2 ani poate fi dispus numai la familia
extinsa sau substitutiva, plasamentul acestuia intr-un serviciu de tip rezidential
fiind interzisa.(art.60 alin.(1) )
La stabilirea masurii de plasament se va urmari:
Ø plasarea copilului, cu prioritate, la familia extinsa sau la familia substitutiva;
Ø mentinerea fratilor impreuna;
Ø facilitarea exercitarii de catre parinti a dreptului de a vizita copilul si de a mentine
legatura cu acesta.(art.60 alin.(3) )
Copilul are dreptul de a fi protejat impotriva oricaror forme de violenta, abuz, rele
tratamente sau neglijenta (art.85 alin.(1)), impotriva exploatarii si nu poate fi constrans la o
munca ce comporta un risc potential sau care este susceptibila sa ii compromita educatia ori sa ii
dauneze sanatatii sau dezvoltarii sale fizice, mentale, spirituale, morale ori sociale.(art.87
alin.(1)).
Sunt interzise aplicarea pedepselor fizice sub orice forma, precum si privarea copilului
de drepturile sale de natura sa puna in pericol viata, dezvoltarea fizica, mentala, spirituala,morala
sau sociala, integritatea corporala, sanatatea fizica sau psihica a copilului, atat in familie cat si in
orice institutie care asigura protectia, ingrijirea si educarea copiilor.(art.90)
Orice persoana care, prin natura profesiei sau ocupatiei sale, lucreaza direct cu un copil
si are suspiciuni in legatura cu existenta unei situatii de abuz sau de neglijare a acestuia este
obligata sa sesizeze serviciul public de asistenta sociala sau directia generala de asistenta
sociala si protectia copilului in a carei raza teritoriala a fost identificat cazul respectiv.(art.91
alin.(1) )
Noua legislatie, privind protectia si promovarea drepturilor copilului, aduce cateva
schimbari de perspectiva in sensul extinderii ariei de reglementare la toti copiii, indiferent unde
se afla acestia, langa parinti sau separati de acestia, in scoala sau deja pe piata muncii, in tara sau
strainatate, cu probleme de sanatate, handicap sau de comportament, carora, fara nici o
discriminare, li se garanteaza exercitarea drepturilor prevazute de Conventia ONU cu privire la
drepturile copilului.
Pana la ora actuala nu exista planuri de actiune din partea ministerelor pentru aplicarea
integrala a prevederilor legislatiei in domeniul protectiei copilului. Spre exemplu, Ministerul de
Justitie nu a infiintat Tribunalele pentru Minori prevazute, iar Ministerul Sanatattii nu a angajat
asistenti sociali in maternitati.
Pentru ca activitatile de asistenta sociala sa se desfasoare cat mai aproape de mediul de
dezvoltare a copilului , in cadrul familiei si al comunitatii din care acesta face parte, consiliile
locale vor fi sprijinite pentru infiintarea diferitelor servicii alternative la institutionalizare, cum ar
fi centrele de zi (inclusiv pentru copiii cu dizabilitati), asistenta maternala, servicii de consiliere
si sprijin financiar, in vederea prevenirii abandonului si a mentinerii copilului in propria familie.
Noul cadru legislativ precizeaza in mod explicit faptul ca parintii sunt primii responsabili
de cresterea, ingrijirea si dezvoltarea copilului, iar responsabilitatea colectivitatilor locale este
subsidiara. Pentru prima data se prevede drept sanctiune pedeapsa cu inchisoarea pentru
parintii care maltrateaza copiii sau ii expun la situatii de risc maxim (Program de formare in
practica Asistentei Sociale, 2005).
De asemenea, apare pentru prima data reglementat printr-o lege faptul ca anumiti
profesionisti, ca asistentii sociali, cadrele medicale, educatorii, sunt obligati sa raporteze
cazurile asupra carora exista suspiciunea de abuz si maltratare a copilului in familie.
ANPDC are responsabilitatea coordonarii metodologice si a elaborarii politicilor si
strategiei in domeniul protectiei copilului, iar consiliile judetene, respectiv consiliile locale ale
sectoarelor municipiului Bucuresti au responsabilitatea asigurarii unei protectii adecvate copiilor
aflati in propria unitate administrativ-teritoriala.
Conform Legii nr.215/2001 privind administratia publica locala, presedintele consiliului
judetean coordoneaza, controleaza si raspunde de activitatea privind protectia copilului. Aceste
atributii delegate de stat administratiei publice judetene sunt realizate de aparatul propriu al
consiliului judetean, care este coordonat de secretarul general. Conform legii privind protectia si
promovarea drepturilor copilului, aceasta responsabilitate se deleaga pana la nivelul consiliilor
locale de la nivelul comunelor.
Intreg pachetul legislativ pune un accent deosebit pe oferirea unui mediu familial
copilului aflat in dificultate. Astfel, masurile posibile de protectie, al caror caracter temporar este
clar subliniat, se limiteaza la plasament, respectiv incredintare, indiferent daca este vorba de
plasamentul sau incredintarea copilului unei persoane, unei familii sau unei institutii.
Masurile temporare de protetie se stabilesc numai atunci cand mentinerea copilului in
familia naturala devine, din diverse motive, imposibila sau indezirabila. De asemenea, obiectivul
urmarit la stabilirea unei masuri temporare de protectie este de a-i asigura copilului conditii
optime de crestere si dezvoltare pe perioada necesara identificarii, pregatirii si punerii in practica
a unei masuri cu caracter permanent – reintegrare in familia naturala sau adoptie. Pentru aceasta
, legea prevede ca masura de plasament sau incredintare sa fie reevaluata trimestrial de catre
Comisia pentru Protectia Copilului, pe baza progreselor inregistrate in evolutia situatiei copilului
si/sau disparitia cauzelor ce au dus la stabilirea unei masuri de protectie, avand ca prioritate
ingrijirea copilului intr-un mediu familial, punandu-se accentul in principal pe familia
naturala (Program de formare in practica Asistentei Sociale, 2005).
 In virtutea aceluiasi principiu, in cazul necesitatii stabilirii unei masuri de protectie,
legea prevede prioritatea protectiei temporare de tip familial (plasarea sau incredintarea intr-o
institutie ), precum si restructurarea institutiilor de protectie in centre de plasament, denumite
astfel tocmai pentru a sublinia caracterul temporar al protectiei oferite in cadrul acestora,
organizate pe sistem familial.
Pentru ca protectia de tip familial sa devina o alternativa viabila, iar punerea ei in
practica aa se realizeze intr-un cadru profesionist, noul pachet legislativ reglementeaza profesia
de asistent maternal profesionist. In present exista o adevarata retea de asistenta maternala.
Aceasta profesie este inclusa in Nomenclatorul de Functii si Meserii elaborat de Ministerul
Muncii, Solidaritatii Sociale si Familiei.
Asistentul maternal profesionist este, conform HG nr. 217/1998 cu privire la conditiile de
obtinere a atestatului, la procedurile de atestare si la statutul asistentului maternal profesionist,
“persoana fizica atestata… care asigura prin activitatea pe care o desfasoara la domiciliu
cresterea, ingrijirea si educarea, necesare dezvoltarii armonioase a copiilor pe care ii primeste in
plasament sau incredintare” (art.1). Asistentul maternal profesionist poate fi angajat al serviciilor
publice specializate sau al unui organism privat autorizat.
Fata de copilul aflat in ingrijirea sa, asistentul maternal indeplineste un rol similar celui
de parinte, integrandu-l pe acesta in familia sa si asigurandu-i un tratament egal cu ceilalti
membri ai familiei.
Reforma initiata in 1997 a vizat dezinstitutionalizarea, prevenirea institutionalizarii si a
abandonului copiilor. Primul pas in atingerea obiectivului a fost transferal treptat al institutiilor
de protectie a copilului din subordinea mai multor autoritati ale administratiei publice centrale in
cea a consiliilor judetene. Initial au fost transferate casele de copii si leaganele, apoi caminele-
spital, internatele de scoli speciale si sectiile de spital care protejau copiii ce nu mai aveau nevoie
de servicii medicale.
Din punct de vedere financiar, intre anii 1997 si 2000 consiliile judetene au fost sprijinite
in activitatea lor curenta direct de la bugetul de stat, dar si prin intermediul ANPDC. Incepand cu
anul 2002, finantarea din partea ANPDC s-a realizat numai pe baza proiectelor de interes
national implementate in cadrul unui parteneriat real public-privat.
Astfel in perioada 2001 – 2004, au fost alocate prin intermediul PIN-urilor peste 743 de
miliarde de lei pentru dezvoltarea retelei de asistenta maternala, inchiderea caminelor-spital sau a
centrelor de plasament pentru copilul cu handicap sever si mutarea copiilor in servicii alternative,
integrarea sociala a copiilor strazii, integrarea socioprofesionala a tinerilor care parasesc sistemul
de protecie a copilului, precum si pentru reintegrarea si sprijinirea minorilor repatriati.
Statul acorda la ora actuala o serie de prestatii familiilor care au in intretinere
copii (Pasa, F.,2004, p.54-65):
Ø alocatia de stat pentru copii se acorda tuturor copiilor cu varsta cuprinsa intre 0 si 16
ani sau pana la 18 ani daca frecventeaza o forma de invatamant sau atunci cand este
vorba despre copii cu dizabilitati. Se ofera indiferent de mediul de locuire (urban, rural),
de ocupatia parinilor, numarul sau rangul nasterii copilului. Pentru copiii de varsta
scolara, alocatia este conditionata de fregventarea scolii in limita a 40 de absente
nemotivate lunar. Cuantumul este in suma fixa, lunara, indexabila, iar pentru copiii cu
dizabilitati se dubleaza. Fondurile provin de la bugetul de stat si se administreaza prin
intermediul Ministeriului Muncii, Solidaritaii Sociale si Familiei si prin Ministerul
Educasiei;(L61/1993);
Ø alocatia suplimentara pentru familiile cu copii se acorda in situatia in care familia are
in intretinere doi sau mai multi copii. Cuantumul alocatiei suplimentare se stabileste in
functie de numarul copiilor, suma fiind indexata prin hotarare de guvern. Fondurile
provin de la bugetul de stat si se administreaza prin intermediul Ministerului Muncii,
Solidaritatii Sociale si Familiei;(OUG 105/2003).
Ø alocatia pentru nou-nascuti are un caracter de recompensa si este acordata mamelor, o
singura data, pentru fiecare dintre primii patru nou-nascuti. Suma este indexabila si e
suportata de la bugetul de stat. Se poate acorda si reprezentantului legal al
copilului atunci cand mama nu poate beneficia de acest drept;(L 416/2001)
Ø alocatia de intretinere pentru copiii aflati in plasament familial sau incredintati unei
familii sau persoane, se acorda familiei sau persoanei care are spre crestere si educare un
copil, sub forma plasamentului familial sau incredintarii. Se acorda sub forma de sume
fixe. Fondurile provin de la bugetul de stat si se adminisreaza prin intermediul
Ministerului Muncii, Solidaritatii Sociale si Familiei.
Alte facilitati legale acordate familiei cu copii (Pasa, F.,2004, p.54-65):
Ø concediul pentru sarcina si lehuzie se acorda asiguratelor pe o perioada de 126 de zile
calendaristice, timp in care beneficiaza de indemnizatie de maternitate. De
aceleasi drepturi se bucura si femeile care au incetat plata contributiei de asigurari
sociale, dar care nasc in termen de noua luni de la pierderea calitatii de asigurat.
Indemnizatia de maternitate se suporta integral de la bugetul asigurarilor sociale de stat.
Persoanele cu handicap asigurate beneficiaza la cerere de concediul pentru sarcina,
incepand cu luna a sasea de sarcina;
Ø concediul platit pentru ingrijirea copilului in varsta de pana la 2 ani se acorda
femeilor asigurate in cadrul sistemului de asigurari sociale de stat si al celui pentru
agricultori, femeilor cadre militare in activitate, cat si femeilor asigurate, in conditiile de
mai sus, care au adoptat, au fost numite tutore, li s-au incredintat copii spre crestere si
educare sau in plasament familial. De prevederile legii poate beneficia, optional, oricare
dintre parintii copilului. Se acorda la cerere, in afara concediului platit pentru sarcina si
lehuzie. Perioada concediului pentru ingrijirea copilului in varsta de pana la 2 ani se
considera vechime in munca. Legea prevede expres ca in cazul in care se solicita
concediul pentru cresterea copilului cu handicap, durata acestuia este de trei ani.
Indemnizatia se stabileste ca procent din veniturile in baza carora se stabileste
contributia la asigurari sociale. Indemnizatiile se suporta integral de la bugetul
asigurarilor sociale de stat.
Ø concediul medical pentru ingrijirea copilului bolnav in varsta de pana la 7 ani sau pana
la implinirea varstei de 18 ani in cazul copilului cu handicap. Beneficiaza, la cerere,
unul dintre parinti, daca solicitantul indeplineste conditiile de cotizare prevazute de
lege. Beneficiaza la cerere si asiguratul care, in conditiile legii, a adoptat, a fost numit
tutore, caruia i s-au incredintat copii spre crestere si educare sau in plasament
familial. Cuantumul lunar al indemnizatiei este procent din baza de calcul stabilita
conform legii pentru asiguratii sistemului de asigurari sociale de stat si se acorda pe
perioade de timp si in cazul afectiunilor prevazute de lege. Indemnizatiile se suporta
integral de la bugetul asigurarilor sociale de stat.