I.

Capitolul Noțiuni introductive

1. Definiția adopției

„ Adopția, un bine sau un rău ?”1 această întrebare este abordată de Jean Carbonnier oferind cea mai

pură definitie a adopției „ Un rău pentru că își are originea in abandonul copiilor , un bine pentru că acei

copii sunt salvați.”

Despre adopție s-a spus că este „ una dintre expresiile cele mai nobile ale generozitații și altruismului

prin care se face dovada solidaritații noastre ” 2 , având menirea principală de a „ proteja interesele

patrimoniale și nepatrimoniale ale copiillor lipsiți de ocrotire părintească sau de o ocrotire

corespunzătoare”3 .

În cadrul măsurilor de ocrotire a copilului , adopția ocupă unul din cele mai importante locuri ,deoarece

îi oferă copilului o familie permanentă, protecție , iubire , fericire și bunăstare . Dintr-o perspectivă

generala , adopția apare ca „o soluție minunată” , ce rezolvă atat problemele părinților adoptvi ce nu

pot întemeia o familie din cauze medicale , precum și problemele părinților naturali ce nu își doresc

aceea sarcină. În același timp însă, soluția adopției nu este perfectă,antrenand complicații și dificultați

generate atât de specificul ei, dar uneori și de legislatia care nu are întotdeauna un caracter coerent ,

unitar , apt a promova și garanta drepturile copilului .

Institutia juridică este cunoscută și reglementată încă din cele mai vechi timpuri evoluția acesteia fiind

influențată de particulartitațile societaților în parte , caracteristicile fiecărei epoci istorice , oferind

astfel o varietate dispozițiilor în materie.

1
J. Carbonnier apud O.Mihăilă, Adopția.Drept roman și drept comparat, Ed.Universul Juridic . București, 2010,
p.7.
2
E.Florian, Dreptul familiei , op.cit.,p.205.
3
Al.Bacaci ș.a.,op.cit.,p.219
La nivel național , există în Codul Civil un întreg capitol dedicat adopției [Capitolul III (art,451-482) din

Titlul III („Rudenia”), Cartea a II-a („Despre familie”) ], oferind soluții societații actuale și „necesitatilor

de adaptare a legislației noastre în materie la cerințele tratatelor unionale și internaționale.” 4

Dispozițiile Codului Civil se completează cu cele ale Legii nr.273/2004 privind regimul juridic al adopției

și Hotărârea de Guvern nr.350/2012 ,,pentru aprobarea Normelor metodologice de aplicare a Legii

nr.273/2004 și a Regulamentului de organizaree și funcționare a Consiliului de coordonare depe lângă

Oficiul Român pentru adopții.

Convenția internațională a drepturilor copilului renumită prin art.20 ce cuprinde obligatia părților

potrivit cu legislația națională penru protecția copilului lipsit de mediul familial. În concordanță cu

articolul precedent , art. 21 prezintă interesul superior al copilului și reducerea etapelor din cadrul

etapelor de adopție , adaugându-se Convenția Europeană in materia adopției , adoptată la Strasbourg ,

revizuită la 4 martie 2009 și ratificată prin Legea nr.138/2011.

2. Natura juridică

În literatura românească de specialitate s-au concretizat mai multe semnificații ale adopției .

Adopția fiind definită5 :

- ca act juridic ,reprezentând acordul părinților , implicat în încheierea acestuia . ,, Adopția este un

act juridic solemn , ceea ce presupune că pentru încheierea sa valabilă sunt obligatorii anumite

cerințe legale : consimțământul legal

4
Andreea DRĂGHICI –Protecția juridică a drepturilor copilului - UNIVERSUL JURIDIC BUCURESTI 2013.
5
Al. Bacaci ș.a.,op.cit., p.216. A se vedea și : D. Lupașcu , Dreptul familiei , Ed. Rosetti, București , 2005, p.207; A.
Drăghici , Protecțiacopilului și a altor categorii de persoane, op.cit., p. 116-117.