Universitatea de Stat„Alecu Russo” din Bălți

Facultatea de Științe Reale, Economice și ale Mediului

Catedra de matematică și informatică

Referat

La disciplina drept
Filiația adoptivă

Studentul:Răileanu Dina

Grupa:MI31Z

Verifică:
Cuprins
1. Generalități cu privire la instituția adopției...................................................................................................3
1.1 Definiţia şi sensurile noţiunii de adoptie.................................................................................................4
1.2 Felurile adopţiei.......................................................................................................................................5
1.3 Procedura adopţiei trebuie să respecte în mod obligatoriu următoarele principii:.................................6
2. CONDIŢIILE ÎNCHEIERII ADOPŢIEI..................................................................................................................7
2.1Condiţiile de fond ale adopţiei.................................................................................................................7
2.2 Obținerea statutului de adoptatori.........................................................................................................8
2.2 Interdicţii referitoare la adopţia copiilor.................................................................................................9
2.3 Condiţiile de formă se referă la următoarele........................................................................................10
3.    EFECTELE ADOPŢIEI...................................................................................................................................12
4.    DESFACEREA ŞI DESFIINŢAREA ADOPŢIEI..................................................................................................15
4.1 Adopția declarată nulă..........................................................................................................................15
4.2 Efectele încetării adopţiei..........................................................................................................16
Bibliografie:.....................................................................................................................................................23

2
 1. Generalități cu privire la instituția adopției

Filiația este legătură de rudenie între copii și părinți, descendență și dorința omului de a avea
urmași este una mare și firească. În cazurile cand această dorință nu poate fi realizată pe cale
naturală,legiuitorul reglementează formele alternative de filiație, una dintre ele fiind adopția.
Înfierea, adopția sau luarea de suflet a unui copil, face parte din bunele tradiții ale neamului
nostru de ocrotire a copiilor rămași fără părinți.
Din analiza lucrărilor de specialitate constatăm că, instituția adoptiei este una străveche,
cunoscută încă din epoca antică practic la toate popoarele". În dreptul roman, adopția era
cunoscută ca fiind mijlocul prin care persoanele fără descendenti, puteau primi în familia sa
copii care dobândeau astfel numele adoptatorului, continuau cultul strămoşilor şi veneau la
succesiune ca şi un copil din căsătorie!
Societatea sclavagistă romană recunoştea două forme ale adopției pe care le și reglementa
juridic: adopțiunea şi adrogațiunea'. Astfel:
 Adopțiunea (adoptio) - adopția unei persoane dependente (alieni iuris), a unui fiu de
familie:
 Adrogațiunea (adrogatio) - adopția unei persoane independente (sui iuris), a unui pater
familias, care astfel devenea alieni iuris, erau deopotrivă folosite frecvent pentru ca
cetățeanul roman necăsătorit sau căsătorit dar fără copii să-și poată alege o persoană care
să poarte numele, să-l moştenească şi săi continue cultul domestic.
În ţările românești, adopția s-a păstrat în decursul întregului ev mediu, fiind frecvent
folosită în practică în scopuri familiale şi sociale.
În societățile burgheze adopția a devenit una dintre cele mai controversate instituții
juridice. Astfel, Codul civil francez, a dat o reglementare restrictivă adopțiunii", aceasta fiind
considerată ca fiind un contract între adoptat și adoptator, încheiat cu scopul de a oferi consolare
familiilor care nu aveau copii şi care producea efecte in ceea ce priveşte numele,
de întreţinere şi moştenire, fără insă ca adoptatul să iasă din familia sa de origine și să
intre în familia adoptatorului, ci în scop strict succesoral, ca adoptatul să-l moştenească pe
adoptator. Din reglementarea Codului civil francez rezulta că, adoptatul putea fi numai o
persoană majoră, de vreme ce, scopul adoptiei nu era scoaterea adoptatului din familia firească
scopul ca adoptatul să-l moştenească pe adoptator.
pentru a fi încredințat adoptatorului spre creştere şi pregătirea pentru viață.
În perioada socialistă, adopția a fost reglementată practic de către toate codurile familiei
ale țărilor din acest lagăr. Toate aceste acte normative reglementau adopția, iar unele mai
reglementează şi în prezent, ca o instituție destinată a înlocui la nevoie ocrotirea părintească și a
contribui astfel, în mod implicit, la rezolvarea problemei sociale și a creşterii, educării şi
formării tinerei generații pentru viață".
Pe teritoriul actualei Republici Moldova, în perioada sovietică, un timp a fost aplicată
3
legislația Ucrainei“, după care, adopția a fost reglementată prin dispozițiile Codului căsătoriei și
adopţiei.

1.1 Definiţia şi sensurile noţiunii de adoptie

Definitie: Conform legii cu privire la regimul juridic al adopţiei, noţiunea de adopţie reprezintă

o formă specială de protecţie, aplicată în interesul superior al copilului, prin care se stabileşte
filiaţia între copilul adoptat şi adoptator, precum şi legăturile de rudenie între copilul adoptat şi
rudele adoptatorului.
Conform literaturii de specialitate, adopţia reprezintă actul juridic în baza căruia se stabilesc
raporturile de rudenie pe de o parte, între adoptat şi descendenţii săi şi adoptator, sau adoptator
şi rudele acestuia pe de o parte, asemănătoare acelora care există în situaţia rudeniei fireşti.
În literature de specialitate, autorii precizează că noțiunea de adopție are mai multe accepțiuni.
Adică, această noțiune poate avea mai multe sensuri, care sunt utilizate în legislație sau în
lucrările de specialitate, fiecare având semnificația corespunzătoare. Astfel termenul “adopție”,
poate fi utilizată, în legislație sau în doctrină cu sensul de :

a) Act juridic
b) Raport juridic
c) Instituție juridică
d) Formă (măsură) specială de protecție a drepturilor copilului
e) Dreptul fundamental recunoscut copilului lipsit, temporar sau
permanent, de ocrotire părințior săi sau care, pentru
protejareaintereselor sale nu poate fi lăsat în grija acestora
f) Starea juridică a copilului adoptat și a persoanei care adoptă

Termenul adopția
a) Ca act juridic, adopția evocă acordul de voință al persoanelor care trebuie să consimtă la
aceasta, accord care, prin încuviințarea instanței judecătorești, dă naștere la raportul
juridic de adopție și la rudenia civilă prevăzută de lege. Acest act juridic, în opinia
autorilor, are o natură complex, regăsindu-se coespunzător , elemente ale actului juridic
civil, administrative și judiciar. De fapt, calificarea adopției drept operaține juridică
evocă această natură complex

4
b) Ca raport juridic, adopția reprezintă operațiunea juridică prin care se naște legătura de
rudenie dintre adoptat și descendenții săi, pe de o parte, și rudele acestuia pe de altă
parte

c) Ca instituție juridică adopția îngloblează totalitata normelor juridice, naționale și

internaționale, privitoare la principiile , nașterea( condiții de fond și de formă),
încuviințarea (parcurgerea etapei administrative și jurisdicționale), efectele(personale și
patrimoniale), desființarea și desfacerea adopției, adică normele legale în vigoare care
reglementează cerințele legale ale adopției, actul adopției și, raportul de adopție și
efectele sale, precum și desființarea sau desfacerea acestui raport de rudenie
d) Ca formă specială de protecție a drepturilor copilului, lucru prevăzut expres de lit. Art. 1
din Legea privind regimul juridic al adopției, care prevede că;”Prezenta lege
reglementează raporturile juridice privind protecția drepturilor copilului prin adopție”
e) Ca drept fundamental recunoscut copilul lipsit, temporar sau permanent de ocrotire
părinților săi, adopția este reglementează la nivel international, de alin(3) art. 20 din
Convenția Internațională cu privire la drepturile copilului
f) Ca stare juridică a copilului adoptat și a persoanei care adoptă , adopția reflect legătură
de filiație ce se stabilește între adoptat și adoptator, precum și legăturile de rudeniece se
realizează între adoptat și descendenții acestuia , pe de o parte, și rudele adoptatorului, pe
de altă parte.

1.2 Felurile adopţiei.

Adopţia poate fi:

 naţională – adopţie în care atît copilul adoptat, cît şi adoptatorul sau familia adoptatoare au
domiciliul în Republica Moldova;
 internaţională – adopţie în care copilul adoptat are domiciliul în Republica Moldova, iar
adoptatorul sau familia adoptatoare au domiciliul în străinătate, ori adopţie în care copilul
adoptat are domiciliul în străinătate, iar adoptatorul sau familia adoptatoare au domiciliul în
Republica Moldova.

Conform literaturii de specialitate, adopţia poate fi:

 adopţia cu efecte restrînse, caracterizată prin faptul că legăturile de rudenie între

adoptat şi descendenţii săi, părinţii fireşti şi rudele acestora, se menţin, iar între
adoptat şi descendenţii săi şi adoptator, se stabilesc raporturi asemănătoare cu cele
dintre părinţi şi copii.
5
  adopţia cu efecte depline sau efectele filiaţiei fireşti, caracterizată prin faptul că
legăturile de rudenie dintre adoptat, descendenţii săi, părinţii fireşti şi rudele
acestora, încetează. Impedimentul la căsătorie ce rezultă din rudenie se menţine
între adoptat şi descendenţii săi, adoptator şi rudele acestuia, stabilindu-se
raporturi de rudenie. Adopţia cu efecte restrînse nu mai este aplicabilă

Scopul adopţiei.

Adopţia este o măsură de protecţie a drepturilor copilului şi se face numai pentru

protejarea intereselor superioare ale copilului. Aceste dispoziţii legale exprimă deopotrivă
finalitatea socială şi finalitatea familială a instituţiei adopţiei, care are scopul de a înlocui instituţia
juridică a ocrotirii părinteşti.

1.3 Procedura adopţiei trebuie să respecte în mod obligatoriu următoarele

principii:

a) principiul interesului superior al copilului;

b) principiul creşterii şi educării copilului într-un mediu familial;
c) principiul continuităţii în educarea copilului, ţinându-se seama de originea sa etnică,
culturală şi lingvistică;
d) principiul informării copilului şi luării în considerare a opiniei acestuia în raport cu vârsta şi
gradul său de maturitate;
e) principiul celerităţii în îndeplinirea oricăror acte referitoare la procedura adopţiei;
f) principiul garantării confidenţialităţii în ceea ce priveşte datele de identificare ale
adoptatorului sau, după caz, ale familiei adoptatoare, precum şi în ceea ce priveşte
identitatea părinţilor fireşti.

Structura
Adopția presupune îndeplinirea a trei categorii de activități, respectiv:
1) actele juridice ale persoanelor chemate să-și exprime consimțământul în vederea
adopției; 2) actele autorităților abilitate în domeniu;
3) încuviințarea adopției de către instanța de judecată.
Fiecare dintre acestea este esențială pentru adopție.

Caracterele juridice ale adopţiei.

6
 a)    Adopţia se face numai în interesul celui adoptat. Principiul fundamental ce stă la baza
adopţiei este cel al ocrotirii intereselor copiilor.
b)    Adopţia este un act solemn. Caracterul solemn rezultă din:
  Consimţămîntul necesar în vederea adopţiei se poate da numai în formă
autentică;
 Adopţia se încuviinţează numai de către instanţa de judecată competentă

7
 2. CONDIŢIILE ÎNCHEIERII ADOPŢIEI

2.1Condiţiile de fond ale adopţiei

Persoana poate fi adoptată doar pînă la împlinirea vîrstei de 18 ani. Persoana care a
dobîndit capacitate deplină de exerciţiu pînă la vîrsta de 18 ani poate fi adoptată numai în cazul în
care adoptator este persoana sau familia care a crescut-o, dacă a convieţuit cu acestea nu mai puţin
de 3 ani pînă la depunerea cererii de adopţie.
Separarea fraţilor prin adopţie, precum şi adopţia acestora de către persoane sau familii
diferite sînt interzise, cu excepţia cazurilor cînd această cerinţă contravine interesului superior al
copilului.
Oportunitatea separării fraţilor prin adopţie naţională sau internaţională se examinează de către
Consiliul Consultativ pentru Adopţii în baza criteriilor, procedurilor şi termenelor aprobate de
autoritatea centrală.

    Adopţia fraţilor de către adoptatori din state diferite, indiferent dacă fraţii se cunosc
sau nu, se admite doar în cazul în care s-a constatat imposibilitatea adopţiei fraţilor de către
acelaşi adoptator, indiferent de statul în care acesta îşi are domiciliul;
    Un alt adoptator domiciliat în statul în care este domiciliat fratele adoptat anterior,
doar dacă statul respectiv este semnatar al Convenţiei de la Haga sau este parte la un tratat
bilateral în domeniul adopţiei încheiat cu Republica Moldova.

În cazul separării fraţilor prin adopţie, autoritatea centrală sau, după caz, autoritatea
teritorială în colaborare cu organizaţiile străine, avînd în vedere interesul superior al copilului, va
întreprinde măsurile necesare pentru a facilita comunicarea şi menţinerea legăturilor dintre fraţi,
ţinînd cont de vîrsta, gradul de maturitate, dorinţele, sentimentele fraţilor şi de gradul de
informare a acestora cu privire la adopţie.

Adoptatorul îşi dă consimţămîntul la adopţia copilului adoptabil propus de autoritatea

teritorială de la domiciliul acestuia din urmă, în care confirmă că a luat cunoştinţă şi de starea de
sănătate a copilului. La adopţia copilului de către persoane căsătorite, este obligatoriu
8
consimţămîntul simultan al ambilor soţi. Autoritatea teritorială solicită consimţămîntul copilului
ţinînd cont de vîrsta şi de gradul de maturitate, precum şi de opiniile, dorinţele şi sentimentele lui
în procesul adopţiei. În procesul potrivirii adoptatorului, copilul care a împlinit vîrsta de 10 ani, la
solicitarea autorităţii teritoriale de la domiciliul său, îşi exprimă obligatoriu consimţămîntul în
scris.

Copilul trebuie să beneficieze de consiliere din partea autorităţii teritoriale privind

consecinţele adopţiei, viitorii adoptatori, precum şi de informare corespunzătoare despre toate
aspectele adopţiei. Pentru încuviinţarea adopţiei, consimţămîntul copilului care a împlinit vîrsta de
10 ani este exprimat obligatoriu în instanţă de judecată.

2.2 Obținerea statutului de adoptatori

Adopţia este permisă numai persoanelor care au capacitate deplină de exerciţiu, au atins
vîrsta de 25 de ani şi sînt cu cel puţin 18 ani mai în vîrstă decît cel pe care doresc să-l adopte, dar
nu cu mai mult de 48 de ani.

Prin derogare, instanţa de judecată poate încuviinţa adopţia chiar dacă diferenţa de vîrstă
între copil şi adoptator este mai mică de 18 ani, dar în nici un caz mai puţin de 16 ani. Ca
excepţie, în cazul adopţiei este suficient ca doar unul dintre soţi să aibă împlinită vîrsta de 25 de
ani.

Nu pot adopta copii persoanele:

    decăzute din drepturile părinteşti;

    a căror stare de sănătate nu le permite îndeplinirea corespunzătoare a obligaţiilor
şi responsabilităţilor privind creşterea şi educarea copiilor;
 care se eschivează de la exercitarea obligaţiilor părinteşti, inclusiv de la plata
pensiei de întreţinere a copiilor biologici;
  care au adoptat anterior copii, însă nu şi-au exercitat corespunzător obligaţiile
părinteşti şi sînt decăzuţi din exerciţiul acestor drepturi sau copilul este luat din
grija lor în temeiul unei hotărîri judecătoreşti, fără decădere din drepturi;
  exonerate de obligaţiile de tutore sau de curator din cauza îndeplinirii
necorespunzătoare a obligaţiilor;

9
   care au prezentat documente sau informaţii false pentru încuviinţarea adopţiei;

  care au fost condamnate pentru săvîrşirea unor infracţiuni intenţionate: contra

vieţii şi sănătăţii persoanei; contra libertăţii, cinstei şi demnităţii persoanei;
referitoare la viaţa sexuală; contra familiei şi copiilor.

Adoptatorii trebuie să îndeplinească garanţiile morale şi condiţiile materiale necesare dezvoltării

multilaterale şi armonioase a personalităţii copilului. Adopţia copilului de către soţi este permisă
numai în cazul în care căsătoria lor durează de cel puţin 3 ani pînă la momentul depunerii cererii de
adopţie.
Cetăţenii străini şi apatrizii cu domiciliul în Republica Moldova pot adopta copii, conform
procedurii de adopţie naţională, dacă domiciliază în Republica Moldova de cel puţin 3 ani pînă la
depunerea cererii de adopţie.

Tutorele sau curatorul, părintele educator din casa de copii de tip familial, asistentul
parental profesionist au dreptul prioritar de a adopta copilul pe care îl au în îngrijire sau în
plasament, cu excepţia cazurilor în care el este adoptat de rudele sale de pînă la gradul IV
inclusiv. Dacă persoana specificată este în acelaşi timp şi rudă a copilului de pînă la gradul IV,
dreptul prioritar de a-l adopta i se păstrează.

2.2 Interdicţii referitoare la adopţia copiilor

1.    Adopţia între fraţi este interzisă.

2.    Adopţia unui copil de către mai mulţi adoptatori este interzisă, cu excepţia cazului în care
aceasta se face de către ambii soţi simultan.

Prin derogare de la punctul 2, poate fi încuviinţată o nouă adopţie în cazul în care:

a)    adoptatorul sau soţii adoptatori au decedat, adopţia anterioară fiind considerată desfăcută la
data rămînerii irevocabile a hotărîrii judecătoreşti de încuviinţare a noii adopţii;
b)    adopţia anterioară a încetat ca urmare  a declarării nulităţii ei.

Condiţiile de formă se referă la următoarele

10
  forma prevăzută de lege a actelor juridice ale părţilor;
 procedura adopţiei.

 
Pentru început, persoanele care doresc să adopte copii trebuie să depună o cerere la
autoritatea teritorială în a cărei rază îşi au domiciliul. Drept confirmare a depunerii cererii de
adopţie, acestor persoane li se eliberează un certificat.
Cererea de adopţie trebuie să conţină, pe lîngă formalităţi, şi o motivare, prin care persoana
trebuie să explice de ce doreşte să înfieze un copil şi dacă ar fi disponibilă pentru a adopta mai
mulţi copii, inclusiv fraţi şi surori, certificat de la locul de muncă despre funcţia deţinută şi despre
cuantumul salariului sau copia de pe declaraţia de venituri, copia autentificată de pe actul ce
confirmă dreptul său de proprietate sau dreptul de folosinţă asupra unui spaţiu locativ, cazierul
judiciar şi certificatul medical, în care se confirmă că nu suferă de boli psihice şi de alte maladii ce
fac imposibilă îndeplinirea drepturilor şi obligaţiilor părinteşti, eliberat de instituţia medicală de la
domiciliul său. După ce este găsit copilul potrivit, se cunosc bine «părţile» şi se constată că sunt
compatibile. După doi ani de relaţie la distanţă, părinţii adoptivi pot lua copilul acasă.
Încuviinţarea adopţiei în instanţă de judecată
Adoptatorul depune cerere de încuviinţare a adopţiei în instanţa de judecată competentă de la
domiciliul copilului adoptabil pentru care a fost declarat potrivit în vederea examinării în fond a
cauzei.

Cererea de încuviinţare a adopţiei trebuie să conţină:

     numele şi prenumele, anul, luna şi ziua naşterii adoptatorului, adresa lui de domiciliu;
    numele şi prenumele, anul, luna şi ziua naşterii copilului adoptabil, locul lui de aflare;
    solicitarea schimbării numelui şi/sau a prenumelui copilului, numele pe care îl va
purta copilul dacă adoptatorii poartă nume diferite, solicitarea schimbării locului de
naştere;

11
     numărul atestatului de adoptator, data emiterii şi autoritatea care l-a emis (atestatul se
anexează la cerere);
    alte date şi informaţii, la solicitarea instanţei de judecată.
Autoritatea teritorială prezintă instanţei de judecată avizul privind adopţia, precum şi
dosarul copilului.
Dosarul copilului trebuie să conţină:
    copia de pe certificatul de naştere al copilului;
    certificatul medical privind starea de sănătate a copilului, eliberat de instituţia medicală de la
domiciliul acestuia;
    consimţămîntul autentificat al adoptatorului în care confirmă că a luat cunoştinţă de starea de
sănătate a copilului;
    consimţămîntul copilului propus spre adopţie, dacă a împlinit vîrsta de 10 ani, precum şi
consimţămîntul lui la o eventuală schimbare a numelui şi a prenumelui, la înscrierea adoptatorilor
în calitate de părinţi;
    consimţămîntul părinţilor biologici, tutorelui sau curatorului copilului1;
    actele care confirmă acţiunile întreprinse de autorităţile de resort în scopul (re)integrării
copilului în familia biologică sau în familia extinsă;
    alte date şi informaţii relevante.

Cererea de încuviinţare a adopţiei se examinează cu participarea obligatorie a

adoptatorului, a reprezentantului autorităţii teritoriale de la domiciliul copilului şi a procurorului.
Instanţa de judecată va admite cererea de încuviinţare a adopţiei numai dacă şi-a format
convingerea, pe baza probelor administrate, că adopţia este în interesul superior al copilului.
În cazul iniţierii procedurilor de repunere în drepturile părinteşti sau de revocare a
consimţămîntului părinţilor biologici, procedura de încuviinţare a adopţiei se suspendă pînă la
soluţionarea acestor probleme. Adopţia se consideră încuviinţată la data devenirii irevocabile a
hotărîrii judecătoreşti. Autoritatea teritorială de la domiciliul copilului este obligată să comunice
autorităţii teritoriale de la domiciliul părinţilor adoptivi încuviinţarea adopţiei, expediind o copie
de pe hotărîrea judecătorească.

1
cu excepţia cazurilor prevăzute la art. 24 alin. (3) din Legea Adopţiei
12
 3.    EFECTELE ADOPŢIEI

a.    Efectele asupra filiaţiei şi a legăturilor de rudenie

Efectele juridice ale adopţiei survin de la data rămînerii irevocabile a hotărîrii judecătoreşti de
încuviinţare a adopţiei. Din momentul încuviinţării adopţiei se stabileşte filiaţia între copilul
adoptat şi adoptator, precum şi legăturile de rudenie între copil şi rudele adoptatorului.
În momentul stabilirii filiaţiei prin adopţie, rudenia naturală dintre copilul adoptat şi descendenţii
săi, părinţii săi biologici şi rudele acestora, încetează, cu excepţia adopţiei copilului de către soţul
părintelui biologic.
Impedimentul la căsătorie izvorît din rudenie există atît între copilul adoptat şi descendenţii
acestuia, rudele părinţilor biologici. Efectele adopţiei internaţionale, precum şi efectele anulării
adopţiei internaţionale asupra cetăţeniei copilului adoptat sînt prevăzute în legislaţia privind
cetăţenia.

b.    Înscrierea adoptatorilor în calitate de părinţi adoptivi

Adoptatorii se înscriu în actul de naştere al copilului adoptat în calitate de părinţi ai lui în
conformitate cu hotărîrea judecătorească de încuviinţare a adopţiei. În caz de necesitate, la cererea
adoptatorilor sau a copilului adoptat care a împlinit vîrsta de 10 ani, instanţa de judecată păstrează
datele despre părinţii biologici ai copilului adoptat, fapt consemnat în hotărîrea judecătorească de
încuviinţare a adopţiei.
În baza hotărîrii judecătoreşti de încuviinţare a adopţiei, la solicitarea adoptatorilor, oficiul de
stare civilă competent operează modificările de rigoare în actul de naştere al copilului. Efectele
juridice ale adopţiei, prevăzute de lege, survin indiferent de faptul dacă adoptatorii sînt sau nu
înscrişi în calitate de părinţi ai copilului adoptat.

c.    Drepturile şi obligaţiile părinţilor adoptivi

Părintele adoptiv are faţă de copilul adoptat drepturile şi obligaţiile părintelui biologic faţă de
copilul său. În cazul în care părintele adoptiv este soţul părintelui biologic al copilului adoptat,
drepturile şi obligaţiile părinteşti le exercită părintele adoptiv şi părintele biologic căsătorit cu
acesta.

d.    Numele şi prenumele copilului adoptat

La adopţie, copilului i se asigură dreptul de a-şi păstra numele şi prenumele. La cererea

13
adoptatorilor, instanţa de judecată poate schimba numele copilului adoptat, dacă acest fapt nu
afectează interesul superior al copilului şi dreptul lui la nume, atribuindu-i numele adoptatorilor
sau al unuia dintre adoptatori (soţ ori soţie) dacă ultimii poartă nume diferite. Din motive
temeinice, instanţa, încuviinţînd adopţia, poate dispune, la cererea adoptatorului, schimbarea
prenumelui copilului adoptat. Pentru schimbarea numelui şi/sau a prenumelui copilului adoptat
care a împlinit vîrsta de 10 ani se cere şi acordul lui. Oficiul de stare civilă competent operează
aceste modificări în actul de naştere al copilului potrivit normelor stabilite în legislaţia cu privire
la actele de stare civilă.

e.    Drepturile şi obligaţiile copilului adoptat

Din momentul încuviinţării adopţiei, copilul adoptat pierde drepturile personale nepatrimoniale şi
patrimoniale şi este exonerat de îndeplinirea obligaţiilor faţă de părinţii săi biologici şi de rudele
acestora. Copilul adoptat are faţă de părinţii adoptivi drepturi şi obligaţii de orice natură, similare
celor pe care le are o persoană faţă de părinţii săi biologici.
f.    Perioada postadopţie
După încuviinţarea adopţiei, copilul adoptat se află la evidenţa autorităţii tutelare teritoriale de la
domiciliul părinţilor adoptivi sau a autorităţii centrale în domeniul adopţiei din statul primitor, în
cazul adopţiei internaţionale, pînă la împlinirea vîrstei lui de 18 ani.
Monitorizarea situaţiei postadopţie a copilului se efectuează de către autorităţile în a căror
evidenţă se află copilul, pe o perioadă de 5 ani de la încuviinţarea adopţiei, cu următoarea
periodicitate:
 în primul an – 3 rapoarte (la 3, la 6 şi la 12 luni);
 în al doilea an – două rapoarte (la 6 şi la 12 luni);
 în anii 3, 4 şi 5 – raport anual (la 12 luni).
 

În cazul adopţiei naţionale, rapoartele de evaluare se întocmesc de către autoritatea

teritorială de la domiciliul părinţilor adoptivi şi se prezintă autorităţii centrale.
În cazul adopţiei internaţionale, rapoartele de evaluare postadopţie se prezintă autorităţii centrale
din Republica Moldova de către autoritatea centrală în domeniul adopţiei din statul primitor sau
prin intermediul organizaţiilor străine din statul primitor acreditate şi înregistrate în Republica
Moldova. Autoritatea centrală din Republica Moldova solicită, în caz de necesitate, misiunilor
14
diplomatice şi oficiilor consulare ale Republicii Moldova în statele primitoare informaţii privind
monitorizarea postadopţie efectuată.

g. Confidenţialitatea adopţiei.
Persoanele competente cărora le este cunoscut faptul adopţiei sînt obligate să păstreze
confidenţialitatea informaţiilor obţinute în procesul de adopţie, inclusiv în ceea ce priveşte datele
de identificare ale adoptatorului, precum şi ale părinţilor biologici. În caz contrar, ele poartă
răspundere juridică conform legislaţiei în vigoare.

Părintele adoptiv va informa copilul că este adoptat, de îndată ce vîrsta şi gradul lui de
maturitate o permit. Părintele adoptiv şi copilul adoptat au dreptul să obţină din partea autorităţii
centrale extrase din Registrul de stat al adopţiilor al căror conţinut atestă faptul, data şi locul
naşterii, dar nu dezvăluie în mod expres adopţia şi nici identitatea părinţilor biologici ai
adoptatului.

Identitatea părinţilor biologici ai copilului adoptat poate fi dezvăluită înainte ca acesta să

dobîndească capacitate deplină de exerciţiu numai din motive medicale, cu autorizarea instanţei
de judecată, la cererea oricăruia dintre părinţii adoptivi, a copilului adoptat, a autorităţii teritoriale
ori a reprezentantului unei instituţii medicale.
După dobîndirea capacităţii depline de exerciţiu, copilul adoptat poate solicita instanţei de
judecată de la domiciliul său ori Curţii de Apel Chişinău, în cazul în care nu are domiciliu în
Republica Moldova, să-i autorizeze accesul la informaţiile referitoare la identitatea părinţilor săi
biologici, aflate în posesia autorităţii centrale ori a oficiilor de stare civilă.

Instanţa de judecată citează autoritatea teritorială de la domiciliul copilului adoptat, după

caz, autoritatea centrală, precum şi orice altă persoană ale cărei cunoştinţe profesionale pot fi utile
în soluţionarea cererii, şi acceptă spre soluţionare cererea dacă, potrivit probelor existente,
constată că accesul la informaţiile solicitate nu este dăunător integrităţii psihice şi echilibrului
emoţional al solicitantului şi dacă adoptatul în cauză a beneficiat de consiliere din partea
autorităţilor competente în domeniul adopţiei.Se interzice eliberarea, fără acordul adoptatorului
sau al autorităţii teritoriale, a extraselor din registrele de stare civilă ori a copiilor de pe acestea
din care rezultă că părinţii adoptivi nu sînt părinţii biologici ai copilului adoptat.

15
 4.    DESFACEREA ŞI DESFIINŢAREA ADOPŢIEI
Adopţia încetează ca urmare a desfacerii sau a declarării nulităţii ei în temeiul unei hotărîri
judecătoreşti.
Desfacerea adopţiei. Adopţia se desface în cazul în care părintele sau părinţii adoptivi au decedat,
iar copilul adoptat este propus spre o nouă adopţie. Adopţia anterioară se consideră desfăcută la
data rămînerii irevocabile a hotărîrii judecătoreşti de încuviinţare a noii adopţii dacă, anterior, nu
a fost emisă o altă hotărîre judecătorească în acest sens.
Desfiinţarea adopţiei. Aici intervine sancţiunea nulităţii actului juridic al adopţiei.

4.1 Adopția declarată nulă.

Adopţia poate fi declarată nulă în cazul în care se constată că:

1.    încuviinţarea ei s-a întemeiat pe documente false;

2.    adopţia s-a încuviinţat fără consimţămîntul părinţilor biologici ai copilului sau al soţului
adoptatorului, dacă acest consimţămînt era obligatoriu conform legii;
3.    adopţia a fost încuviinţată cu încălcarea condiţiilor de fond sau de procedură stabilite de
legislaţie;
4.    adopţia a fost solicitată şi încuviinţată fără intenţia de a produce efecte juridice caracteristice
acestei forme legale de protecţie a copilului (adopţie fictivă).
La declararea nulităţii adopţiei, instanţa de judecată va ţine cont şi de interesul superior al
copilului. Instanţa poate respinge cererea privind nulitatea adopţiei dacă va constata că menţinerea
adopţiei este în interesul celui adoptat.

Au dreptul de a cere nulitatea adopţiei:

  autoritatea teritorială;
 copilul adoptat care a împlinit vîrsta de 14 ani;
 părinţii biologici ai copilului adoptat;
  părinţii adoptivi;

16
   procurorul
 

 
După ce copilul adoptat dobîndeşte capacitate deplină de exerciţiu, cererea privind
nulitatea adopţiei o poate înainta numai el. Cererea privind nulitatea adopţiei naţionale se
examinează în instanţa de judecată de la domiciliul părinţilor adoptivi.
Cererea privind nulitatea adopţiei internaţionale se examinează la curtea de apel care a
încuviinţat adopţia. În cazul în care nu cunosc părinţii adoptivi şi nici domiciliul acestora, părinţii
biologici se adresează instanţei de judecată de la domiciliul lor. Hotărîrea privind nulitatea adopţiei,
rămasă irevocabilă, se remite autorităţii teritoriale de la domiciliul copilului sau autorităţii centrale
în cazul adopţiei internaţionale.

4.2 Efectele încetării adopţiei.

Adopţia desfăcută sau declarată nulă încetează în momentul în care hotărîrea

judecătorească de încuviinţare a unei noi adopţii sau hotărîrea privind nulitatea adopţiei a rămas
irevocabilă.
În momentul încetării adopţiei ca urmare a declarării nulităţii ei, se sting toate drepturile şi
obligaţiile personale nepatrimoniale şi patrimoniale dintre copilul adoptat şi descendenţii lui,
părinţii adoptivi şi rudele lor. În acelaşi moment, se restabilesc drepturile şi obligaţiile dintre copil
şi descendenţii lui, părinţii biologici şi rudele lor.

Dacă părinţii biologici lipsesc sau dacă înapoierea copilului către aceştia contravine
intereselor lui, instanţa de judecată, la cererea autorităţii teritoriale sau a procurorului, instituie
tutelă sau curatelă asupra copilului ori îl dă în grija autorităţii teritoriale de la domiciliul lui pentru
a întreprinde alte măsuri de protecţie prevăzute în Codul familiei2.

În cazul încetării adopţiei, problema restabilirii numelui şi a prenumelui copilului adoptat

o soluţionează instanţa de judecată la examinarea cererii de  încetare a adopţiei. Dacă adoptatul a
împlinit vîrsta de 10 ani, se ia în considerare şi părerea lui.

2
Nr. 1316 din 26-10-2000 Codul Familiei
17
 Conculzie

Adopţia este o nouă şansă, pentru copilul rămas fără ocrotirea părintească, de a se integra într-o nouă
familie. Astfel, având în vedere interesul superior al copilului, orice încălcare este inadmisibilă, este
soarta unui copil…Adopţia este ultima soluţie a autorităţilor de a rezolva problema copiilor abandonați.
Peste 80% dintre copiii din instituţiile rezidenţiale din Republica Moldova au statut nedeterminat de
adopţie.

În prezent, există aproximativ 4000 de copii instituţionalizaţi, care au un viitor incert şi doar 240 de
copii, care au şansa de a fi adoptaţi. Astfel, soarta acestor copii rămâne sub semnul întrebării, iar
dezinteresul părinţilor moldoveni pentru adopţia copiilor mai mari de 5 ani face ca viitorul lor să fie
incert. În acest caz, unica lor şansă mai rămâne de a ajunge într-o familie de peste hotare. Doar că şi
aici şansele sunt destul de reduse pentru că, potrivit datelor Ministerului Muncii, Protecţiei Sociale
şi Familiei, în Registrul de stat al adopţiilor, există doar 38 de adoptatori internaţionali, care îşi
doresc copii trecuţi de 5 sau 6 ani. Spre deosebire de adoptatorii internaţionali, familiile din
Republica Moldova îşi doresc să înfieze copii de vârste fragede. În prezent, datele Registrului de stat
al adopţiilor denotă că, pe lista de aşteptare, sunt înscrişi 158 de părinţi moldoveni.

18
 Bibliografie:
https://dreptmd.wordpress.com/cursuri-universitare/dreptul-familiei/adoptia/
https://www.academia.edu/39118114/Adop%C8%9Bia

https://statistica.gov.md/newsview.php?l=ro&idc=168&id=5638

https://ibn.idsi.md/sites/default/files/imag_file/180-185.pdf
https://provitabucuresti.ro/docs/lex/adoptie.plasament.familial.pdf
Veaceslav Pînzari :”Dreptul familiei” Universul juridic București 2015

19