Andy Puşcă Ocrotirea persoanei fizice prin mijloace de drept civil

Tutela copilului
3.2.4. Noţiunea şi caracterele juridice ale tutelei minorului
Întrucât Codul civil ori alte legi civile nu conţin o definiţie a tutelei, atribuţia
de a formula definiţia tutelei a revenit doctrinei.

Prin tutela minorului se înţelege instituţia juridică ce cuprinde ansamblul

normelor legale care reglementează ocrotirea minorului lipsit de ocrotirea
părintească.

Sintagma „tutela minorului” are două accepţiuni: a) mijlocul juridic de ocrotire

a copilului minor; b) instituţie juridică, adică totalitatea normelor legale care
reglementează ocrotirea, prin tutore, a minorului lipsit de ocrotirea părintească.
Prin caracterele sale juridice, instituţia tutelei aparţine atât dreptului civil, cât şi
dreptului familiei. Sediul principal al materiei îl constituie Titlul III, Cap. II,
din Codul civil, intitulat „Tutela minorului”.
Caracterele juridice ale tutelei minorului
Codul civil, prin dispoziţiile sale relevă următoarele caractere juridice ale
tutelei:
Legalitatea - în sensul că această instituţie juridică este reglementată exclusiv
prin lege, prin norme imperative.
Obligativitatea tutelei minorului decurge firesc din caracterul imperativ al
normelor juridice care o reglementează (art. 120 din Codul civil). Spre
deosebire de vechea reglementare [art. 118 C. fam., care stabilea că „cel numit
nu poate refuza această sarcină”, decât dacă există unele cazuri în care sarcina
tutelei poate fi refuzată [art. 118 alin. (2)], Codul civil în vigoare impune celui
numit „să continue îndeplinirea sarcinilor tutelei” [art. 120 aln. (1)].
Gratuitatea sarcinii tutelei rezultă din prevederile art. 123 alin. (1) Cod civil
care prevede că „Tutela este o sarcină gratuită” şi exprimă ideea că, în
principiu, tutorele nu este remunerat. Pe cale de excepţie, alin. 2 al art. 123 C.
civil prevede că:
„Cu toate acestea, tutorele poate fi îndreptăţit, pe perioada exercitării sarcinilor tutelei, la o
remuneraţie al cărei cuantum va fi stabilit de instanţa de tutelă, cu avizul consiliului de
familie, ţinând seama de munca depusă în administrarea averii şi de starea materială a
minorului şi a tutorelui, dar nu mai mult de 10% din veniturile produse de bunurile
minorului. Instanţa de tutelă, cu avizul consiliului de familie, va putea modifica sau suprima
această remuneraţie, potrivit împrejurărilor”.
Personalitatea tutelei minorului exprimă ideea că sarcina tutelei trebuie
executată personal de către persoana desemnată tutore, fiind instituită în
considerarea persoanei tutorelui, adică este intuitu personae. Acest caracter
este prevăzut în art. 122 din Codul civil care dispune:
„(1) Tutela este o sarcină personală.
(2) Cu toate acestea, instanţa de tutelă, cu avizul consiliului de familie, poate, ţinând seama
de mărimea şi compunerea patrimoniului minorului, să decidă ca administrarea

Drept civil. Persoanele 77

Andy Puşcă Ocrotirea persoanei fizice prin mijloace de drept civil

patrimoniului ori doar a unei părţi a acestuia să fie încredinţată, potrivit legii, unei persoane
fizice sau persoane juridice specializate”.

3.2.5. Principiile tutelei minorului

Tutela minorului este guvernată de următoarele principii:
a) Principiul generalităţii tutelei, care exprimă ideea că tutela se instituie ori de
câte ori un minor este lipsit de ocrotirea părintească. Acest principiu este
reglementat de art. 111 Cod civil, care stabileşte obligaţia pentru un număr
mare de persoane şi organe de stat de a înştiinţa instanța de tutelă în toate
cazurile când trebuie deschisă tutela.
b) Principiul exercitării tutelei în interesul exclusiv al copilului minor. Acest
principiu rezultă fără echivoc din art. 104 alin. (1) C. civil.: „Orice măsură de
ocrotire a persoanei fizice se stabileşte numai în interesul acesteia”, dar și din
prevederile art. 133 C. Civ.: „Tutela se exercită numai în interesul minorului
atât în ceea ce priveşte persoana, cât şi bunurile acestuia”.
c) Principiul autonomiei patrimoniale dintre minor şi tutore. Principiul este
consacrat în textul art. 500 C. civ. potrivit căruia
„Părintele nu are nici un drept asupra bunurilor copilului şi nici copilul asupra bunurilor
părintelui în afară de dreptul la moştenire şi la întreţinere”.
d) Principiul controlului permanent exercitat de către stat asupra tutelei.
Acest principiu este formulat de art. 151 alin. (1) Cod civil care prevede că:
„Instanţa de tutelă va efectua un control efectiv şi continuu asupra modului în care tutorele şi
consiliul de familie îşi îndeplinesc atribuţiile cu privire la minor şi bunurile acestuia”.

3.2.6. Deschiderea tutelei minorului

Deschiderea tutelei se dispune ori de câte ori un minor este lipsit de ocrotire
părintească, în situaţia în care ambii săi părinţi sunt decedaţi (sau declaraţi
morţi prin hotărâre judecătorească), dispăruţi, necunoscuţi, decăzuţi din
drepturile părinteşti, puşi sub interdicţie sau se află în imposibilitate
permanentă de a-şi exercita drepturile şi de a-şi îndeplini îndatoririle
părinteşti (art. 1103 Cod civil).

Tutela se poate deschide din oficiu sau prin înştiinţarea de către anumite
persoane a autorităţii tutelare despre ivirea vreunui caz în care minorul este
lipsit de ocrotirea părintească. Persoanele, organele de stat şi organizaţiile care
sunt obligate să înştiinţeze instanța de tutelă despre necesitatea instituirii tutelei
minorului sunt enumerate în art. 111 C. civ. Au obligaţia ca, de îndată ce află
de existenţa unui minor lipsit de îngrijire părintească, în cazurile prevăzute în
art. 110 Cod civil, să încunoştinţeze instanța de tutelă:
a) persoanele apropiate minorului, precum şi administratorii şi locatarii casei în
care locuieşte minorul;
b) serviciul de stare civilă, cu prilejul înregistrării morţii unei persoane, precum
şi biroul notarial de stat cu prilejul deschiderii unei proceduri succesorale;
Drept civil. Persoanele 78
Andy Puşcă Ocrotirea persoanei fizice prin mijloace de drept civil

c) instanţele judecătoreşti, cu prilejul condamnării la pedeapsa penală a

interzicerii drepturilor părintești;
d) organele administraţiei de stat, instituţiile de ocrotire, precum şi orice
persoană.
Deschiderea tutelei presupune în mod necesar numirea tutorului. Conform art.
40 alin. (2) din Legea nr. 272/2004 cu modificările ulterioare privind protecţia
şi promovarea drepturilor copilului, tutela se instituie conform legii de către
instanţa judecătorească în a cărei circumscripţie teritorială domiciliază sau a
fost găsit copilul. Pot fi tutori persoanele fizice sau soțul şi soţia împreună,
Reţine care au domiciliul în România şi nu se află în vreunul dintre cazurile de
regulile incompatibilitate prevăzute de lege.
privitoare
la numirea Persoana fizică sau familia care urmează a fi tutore trebuie să fie evaluată de
tutorelui! către direcţia generală de asistenţă socială şi protecţia copilului cu privire la
garanţiile morale şi condiţiile materiale pe care trebuie să le îndeplinească
pentru a primi un copil în îngrijire. Evaluarea se realizează de către direcţia
generală de asistenţă socială şi protecţia copilului de la domiciliul persoanei
sau familiei, acordându-se prioritate membrilor familiei extinse a copilului.
Cum numirea tutorelui se face prin hotărârea instanţei judecătoreşti, în art. 119
C. civ. se stabilesc următoarele reguli:
- hotărârea de numire a tutorelui se comunică în scris de către instanţa
judecătorească persoanei numite tutore, decizie ce va fi afişată la sediul
primăriei de la domiciliul minorului;
- drepturile şi îndatoririle tutorelui încep de la primirea comunicării;
- instanţa judecătorească poate lua, între timp, măsuri provizorii, cerute de
interesele minorului.

3.2.7. Capacitatea de a fi tutore

Ca şi în alte domenii, în principiu, poate fi numit tutore orice persoană majoră
care se bucură de capacitatea deplină de exerciţiu şi oferă garanţii de
moralitate. Legea nu stabileşte nicio ierarhie sau preferinţă, astfel că
plenitudinea de apreciere asupra persoanei ce urmează a fi numită tutore revine
instanței de tutelă, care va trebui să se conducă însă după două criterii
esenţiale, şi anume interesele minorului şi onestitatea viitorului tutore. Totuşi,
legea prevede în mod expres, prin art. 113 C. civ., categorii de persoane care
nu pot fi numite tutore, şi anume:

- minorul, persoana pusă sub interdicţie judecătorească sau cel pus sub
curatelă;
- cel decăzut din exerciţiul drepturilor părinteşti sau declarat incapabil de a
fi tutore;
- cel căruia i s-a restrâns exerciţiul unor drepturi civile, fie în temeiul legii,
fie prin hotărâre judecătorească, precum şi cel cu rele purtări reţinute ca atare
de către o instanţă judecătorească;
- cel care, exercitând o tutelă, a fost îndepărtat din aceasta în condiţiile art.
158;
- cel aflat în stare de insolvabilitate;
- cel care, din cauza intereselor potrivnice cu cele ale minorului, nu ar putea

Drept civil. Persoanele 79

Andy Puşcă Ocrotirea persoanei fizice prin mijloace de drept civil

îndeplini sarcina tutelei;

- cel înlăturat prin înscris autentic sau prin testament de către părintele care
exercita singur, în momentul morţii, autoritatea părintească.

Dacă la momentul deschiderii tutelei este prezentă vreuna din aceste

împrejurări, ea constituie o cauză de incapacitate a persoanei fizice de a fi
tutore, iar tutorele deja numit va fi îndepărtat de la aceasta.

Potrivit art. 150 C. civ., ori de câte ori se ivesc între tutore şi minor interese
contrare, care nu sunt dintre cele care trebuie să ducă la înlocuirea tutorelui,
instanța de tutelă și, în cadrul procedurii notariale, notarul public pot numi un
curator, numai pentru soluţionarea opoziţiei de interese existente.

Sarcina de lucru 3
Pornind de la prevederile Codului civil, explică în 2-3 fraze cazurile
pentru care poate fi deschisă tutela minorului.

3.2.8. Conţinutul ocrotirii minorului prin tutelă

Ca şi ocrotirea părintească, ocrotirea prin tutelă vizează două categorii de
atribuţii ale tutorului: a) cele referitoare la ocrotirea persoanei minorului şi b)
cele referitoare la gestiunea patrimoniului minorului. Până la intrarea în
vigoare a Codului civil (1 octombrie 2011), primul aspect era o problemă ce
intra în câmpul reglementării dreptului familiei. În prezent, potrivit art. 134
alin. (2) C. Civ., tutorele „este obligat să asigure îngrijirea minorului,
sănătatea şi dezvoltarea lui fizică şi mentală, educarea, învăţătura şi
pregătirea profesională a acestuia, potrivit cu aptitudinile lui”.
Cât privește exercitarea tutelei cu privire la persoana minorului, aceasta este
reglementată în art. 136-139 Cod civil.
Latura patrimonială a ocrotirii minorului prin tutelă se referă la următoarele
prerogative:
- administrarea bunurilor minorului sub 14 ani;
- reprezentarea legală a minorului sub 14 ani (lipsit de capacitatea de exerciţiu);
- încuviinţarea prealabilă a actelor juridice civile ale minorului de peste 14 ani
(cu capacitatea de exerciţiu restrânsă).
Administrarea bunurilor minorului

Deoarece, în cazul ocrotirii minorului prin tutelă, ca şi în acela al ocrotirii

sale de către părinţi, patrimoniul minorului este distinct şi independent de
patrimoniul tutorelui, legea reglementează unele măsuri menite să asigure
Drept civil. Persoanele 80
Andy Puşcă Ocrotirea persoanei fizice prin mijloace de drept civil

respectarea acestei independenţe.

Cu ocazia deschiderii tutelei, potrivit art. 140, 148 şi 149 C. civ. se iau
următoarele măsuri:
- tutorele asistă pe delegatul instanței de tutelă, care întocmeşte un inventar al
bunurilor minorului, ce se supune aprobării acesteia. Creanţele pe care le au
faţă de minor tutorele, soţul, o rudă în linie dreaptă ori fraţii sau surorile
tutorelui, vor putea fi plătite numai cu autorizarea instanței de tutelă;
- Consiliul de familie stabileşte suma anuală necesară pentru întreţinerea
minorului şi administrarea bunurilor sale.
- cheltuielile necesare pentru întreţinerea minorului şi administrarea bunurilor
sale se acoperă din veniturile acestuia. În cazul în care veniturile minorului nu
sunt îndestulătoare, instanța de tutelă va dispune vânzarea bunurilor minorului;
- sumele de bani care întrec nevoile întreţinerii minorului şi ale administrării
bunurilor, precum şi hârtiile de valoare se depun pe numele minorului la o
instituție de credit indicată de Consiliu de familie, de unde nu vor putea fi
ridicate decât cu încuviinţarea instanței de tutelă. Tutorele poate depune la la o
instituție de credit, într-un cont separat, şi sumele necesare întreţinerii
minorului, pe care le poate ridica fără încuviinţarea autorităţii tutelare.
Pe parcursul tutelei minorului, în conformitate cu prevederile art. 152 şi 153 C.
civ., se iau următoarele măsuri:
- tutorele trebuie să prezinte, anual, autorităţii tutelare o dare de seamă despre
modul cum a administrat bunurile minorului, în termen de 30 de zile de la
sfârşitul anului calendaristic;
- la cererea instanței de tutelă, tutorele este obligat să dea oricând dări de seamă
despre modul în care s-a îngrijit de persoana şi bunurile minorului;
- instanța de tutelă verifică socotelile privind veniturile minorului şi cheltuielile
făcute cu întreţinerea acestuia şi cu administrarea bunurilor sale şi dacă sunt
bine întocmite, va da descărcare tutorelui.
La încetarea tutelei minorului, potrivit art. 160, 161 şi 162 C. civ., se iau
următoarele măsuri:
- bunurile care au fost în administrarea tutorelui se predau, după caz, fostului
minor, moştenitorilor sau noului tutore;
- după predarea bunurilor, verificarea socotelilor şi aprobarea lor, instanța de
tutelă va da tutorelui descărcare de gestiunea sa, care, însă, nu-l exonerează de
răspundere pe tutore pentru paguba pricinuită prin culpa sa;
- tutorele care înlocuieşte pe un alt tutore este obligat să ceară fostului tutore
repararea pagubelor pe care acesta le-a pricinuit minorului prin culpa sa.
Reprezentarea legală a minorului sub 14 ani
Administrarea bunurilor minorului presupune nu numai săvârşirea de fapte
materiale, ci şi încheierea de acte juridice civile.
Potrivit art. 143 C. civ.
„Tutorele are îndatorirea de a-l reprezenta pe minor în actele juridice, dar numai până când
acesta împlineşte vârsta de 14 ani”.
Actele juridice civile încheiate de tutore în calitate de reprezentant legal al
minorului sub 14 ani pot fi împărţite în trei categorii:
Drept civil. Persoanele 81
Andy Puşcă Ocrotirea persoanei fizice prin mijloace de drept civil

- acte pe care tutorele le poate încheia singur, fără încuviinţarea prealabilă a

consiliului de familie și a instanței de tutelă;
- acte pe care tutorele le poate încheia numai cu încuviinţarea consiliului de
familie și instanței de tutelă;
- acte pe care tutorele nu le poate încheia nici chiar cu încuviinţarea consiliului
Reţine de familie și instanței de tutelă.
aceste
categorii de Această clasificare a actelor ce pot fi încheiate de tutore rezultă din examinarea
acte! prevederilor Codului civil, care urmăresc ocrotirea eficace a intereselor
minorului.

A. Actele pe care tutorele le poate încheia singur

Tutorele poate încheia singur, fără nici o încuviinţare din partea instanței de
tutelă, actele juridice de mai mică importanţă pentru patrimoniu, cum sunt
actele de conservare şi de administrare a patrimoniului.

a) Actele de conservare a patrimoniului, sunt acele acte necesare pentru

păstrarea unui drept sau pentru evitarea stingerii lui şi care nu comportă decât
cheltuieli reduse faţă de valoarea dreptului care se conservă, astfel încât nu pot
fi vătămătoare pentru titularul său.
b) Actele de administrare a patrimoniului, sunt acele acte juridice prin care se
realizează o normală punere în valoare a unui patrimoniu. Noţiunea de
administrare a patrimoniului este mai cuprinzătoare decât cea privind
administrarea unui bun ut singuli. Când este vorba de actele de administrare a
patrimoniului, dacă sunt privite prin prisma naturii lor juridice şi raportate la un
bun determinat, apar ca acte de dispoziţie, dar raportate la întregul patrimoniu,
le calificăm, ca acte de administrare a patrimoniului.
Sunt acte de administrare: înstrăinarea bunurilor supuse pierii, degradării,
alterării sau deprecierii, preum și cele devenite nefolositoare pentru minor.
c) Ridicarea de la instituția de credit a sumelor de bani depuse de tutore pe
numele minorului într-un cont separat, destinat întreţinerii acestuia.
B. Actele pe care tutorele le poate încheia numai cu încuviinţarea autorităţii tutelare
Referindu-se la această categorie, art. 144 alin. (2) C. civ. prevede că:
„Tutorele nu poate, fără avizul consiliului de familie şi autorizarea instanţei de tutelă, să facă
acte de înstrăinare, împărţeală, ipotecare ori de grevare cu alte sarcini reale a bunurilor
minorului, să renunţe la drepturile patrimoniale ale acestuia, precum şi să încheie în mod
valabil orice alte acte ce depăşesc dreptul de administrare”.
Prin urmare, textul are în vedere actele de dispoziţie.
Acestor acte li se mai adaugă: plata creanţelor pe care le au, faţă de minor,
tutorele, soţul, o rudă în linie dreaptă, ori fraţii şi surorile tutorelui; ridicarea de
la instituția de credit a sumelor de bani care depășesc nevoile întreţinerii
minorului şi ale administrării bunurilor sale, precum şi hârtiile de valoare,
depuse pe numele minorului (art. 149 C. civ.).

C. Actele juridice pe care tutorele nu le poate încheia nici chiar cu încuviinţarea

autorităţii tutelare
Drept civil. Persoanele 82
Andy Puşcă Ocrotirea persoanei fizice prin mijloace de drept civil

Această categorie de acte este expres prevăzută de art. 147 şi 129 alin. (1) C.
fam. Potrivit art. 147 alin. (1) din Codul civil:
„Este interzisă, sub sancţiunea nulităţii relative, încheierea de acte juridice între tutore sau
soţul, o rudă în linie dreaptă ori fraţii sau surorile tutorelui, pe de o parte, şi minor, pe de
altă parte”.
iar art. 143 alin. (1) dispune: „Tutorele nu poate, în numele minorului, să facă
donaţii şi nici să garanteze obligaţia altuia ...”.
Aceste acte sunt considerate prejudiciabile pentru patrimoniul minorului, şi, de
aceea legea interzice încheierea lor de către tutore, chiar cu încuviinţarea
autorităţii tutelare.

Încuviinţarea prealabilă a actelor juridice civile ale minorului de peste 14 ani

Potrivit art. 146 alin. Cod civil,
„(1) Minorul care a împlinit vârsta de 14 ani încheie actele juridice cu încuviinţarea scrisă a
tutorelui sau, după caz, a curatorului.
(2) Dacă actul pe care minorul care a împlinit vârsta de 14 ani urmează să îl încheie face
parte dintre acelea pe care tutorele nu le poate face decât cu autorizarea instanţei de tutelă şi
cu avizul consiliului de familie, va fi necesară atât autorizarea acesteia, cât şi avizul
consiliului de familie.
(3) Minorul nu poate să facă donaţii, altele decât darurile obişnuite potrivit stării lui
materiale, şi nici să garanteze obligaţia altuia.
(4) Actele făcute cu încălcarea dispoziţiilor alin. (1)-(3) sunt anulabile, dispoziţiile art. 144
alin. (3) fiind aplicabile în mod corespunzător”.
Actele încheiate de minor fără încuviinţarea tutorelui sau, după caz, a
autorităţii tutelare sunt lovite de nulitate relativă [art. 146 alin. (4) C. civil.].

Sarcina de lucru 4
Consultând bibliografia indicată la finalul unităţii de învăţare, precizează
dacă sunt valabile actele încheiate între tutore, de o parte, şi de un minor,
de cealaltă parte? Precizează sancţiunea.

Drept civil. Persoanele 83

Andy Puşcă Ocrotirea persoanei fizice prin mijloace de drept civil

3.2.9. Încetarea funcţiei tutorelui. Încetarea tutelei

Încetarea funcţiei tutorelui (care nu se confundă cu încetarea tutelei însăşi) se
datorează unor cauze care privesc persoana tutorelui.

Acestea sunt următoarele:

a) moartea tutorelui (art. 157 Cod civil);
b) îndepărtarea de la tutelă (art. 158 din Codul civil);
c) înlocuirea tutorelui.
În toate aceste cauze de încetare a funcţiei tutorelui, potrivit art. 159 C. civ.,
„Până la preluarea funcţiei de către noul tutore, în cazurile prevăzute la art.
157 şi 158, instanţa de tutelă poate numi un curator special”. Acest curator nu
este altceva decât un „tutor ad-hoc” sau tutore provizoriu, supus întru-totul
dispoziţiilor privitoare la tutelă.
Încetarea tutelei intervine atunci când dispare cauza care a determinat
instituirea ei. Astfel:
a) tutela încetează atunci când minorul pus sub tutelă dobândeşte deplina
capacitate de exerciţiu;
b) stabilirea filiaţiei faţă de cel puţin unul dintre părinţi;
c) ridicarea decăderii din drepturile părinteşti;
d) ridicarea interdicţiei judecătoreşti pentru cel puţin unul dintre părinţi;
e) reapariţia a cel puţin unuia dintre părinţii declaraţi dispăruţi ori morţi;
f) moartea minorului.

3.2.10. Răspunderea tutorelui minorului

Tutorele răspunde juridic pentru modul cum asigură ocrotirea persoanei
minorului şi îngrijeşte interesele patrimoniale ale lui. Răspunderea tutorelui
pentru neîndeplinirea sau îndeplinirea necorespunzătoare a sarcinilor sale poate
fi de natură civilă şi de natură penală. Răspunderea civilă poate fi patrimonială
sau nepatrimonială. Răspunderea nepatrimonială se concretizează în
„îndepărtarea de la tutelă”, potrivit art. 158 Cod civil. În conformitate cu
prevederile art. 155 alin. (1) C. civ.:
„Minorul care a împlinit vârsta de 14 ani, consiliul de familie, oricare membru al acestuia,
precum şi toţi cei prevăzuţi la art. 111 pot face plângere la instanţa de tutelă cu privire la
actele sau faptele tutorelui păgubitoare pentru minor”.
Art. 111 C. civ. se referă la persoanele obligate să înştiinţeze instanța de tutelă
de existenţa unui minor lipsit de ocrotire părintească.

Răspunderea patrimonială a tutorelui este angajată în condiţiile art. 1349 C.

civ., constituind o faptă proprie cauzatoare de prejudicii. În legătură cu
această formă de răspundere a tutorelui, art. 162 (2) C. civ. stabileşte:

„Chiar dacă instanța de tutelă a dat tutorelui descărcare de gestiune, acesta răspunde pentru
prejudiciul cauzat din culpa sa”.

Drept civil. Persoanele 84

Andy Puşcă Ocrotirea persoanei fizice prin mijloace de drept civil

Răspunderea penală este angajată, în condiţiile art. 214 C. pen., pentru

infracţiunea de gestiune frauduloasă, pentru rele tratamente aplicate minorului
(art. 306 C. pen.), „punerea în primejdie a unei persoane în neputinţă de a se
îngriji” (art. 314 C. pen.).

Curatela minorului

Curatela minorului este un mijloc juridic de ocrotire a unui minor aflat în

situaţiile specifice anume determinate de lege, în mod temporar şi subsidiar,
până la încetarea acelor împrejurări sau până la numirea unui curator.
Curatelei minorului i se aplică regulile de la tutela minorului. Faţă de această
situaţie, doctrina a apreciat că în cazul în care numirea unui curator nu ridică
probleme, din considerente care ţin de urgentarea procedurii, instanța de
tutelă este competentă să instituie curatela minorului.

Ocrotirea prin curatelă, ca şi tutela, vizează două categorii de atribuţii ale

curatorului: a) cele privitoare la ocrotirea persoanei minorului şi b) cele
referitoare la gestiunea patrimoniului minorului. De mare importanță pentru
dreptul civil este latura patrimonială a ocrotirii, care cuprinde: administrarea
bunurilor minorului, reprezentarea minorului de până la 14 ani la încheierea
actelor civile, precum şi încuviinţarea prealabilă a actelor civile ale minorului
între 14 şi 18 ani.
Potrivit art. 185 C. civ.,
„Dacă au încetat cauzele care au provocat instituirea curatelei, aceasta va fi ridicată de
instanţa de tutelă la cererea curatorului, a celui reprezentat sau a celor prevăzuţi la art.
111.”.
Examinând dispoziţiile Codului civil privitoare la instituirea curatelei
minorului, vom observa că aceasta poate fi instituită în 4 cazuri şi anume:
a. Când apar contradicţii de interese între minor şi ocrotitorul său legal (părinte
sau tutore). Art. 150 C. civ. dispune:
„Ori de câte ori între tutore şi minor se ivesc interese contrare, care nu sunt dintre cele ce
trebuie să ducă la înlocuirea tutorelui, instanţa de tutelă va numi un curator special”.
Faţă de dispoziţiile art. 150 C. civ. care fac trimitere la dispoziţiile tutelei,
textul se aplică şi când există contrarietate de interese între minor şi părinţi.
b. Când înlocuirea unui tutore al minorului cu altul nu se face concomitent.
Potrivit art. 159 C. civ.:
„Până la preluarea funcţiei de către noul tutore, în cazurile prevăzute la art. 157 şi 158,
instanţa de tutelă poate numi un curator special”.
c. Când există un proces cu privire la punerea sub interdicţie a minorului. Art.
167 C. civ. precizează:
„În caz de nevoie şi până la soluţionarea cererii de punere sub interdicţie judecătorească,
instanţa de tutelă poate numi un curator special pentru îngrijirea şi reprezentarea celui a
cărui interdicţie a fost cerută, precum şi pentru administrarea bunurilor acestuia”.
Drept civil. Persoanele 85
Andy Puşcă Ocrotirea persoanei fizice prin mijloace de drept civil

d. Când ocrotitorul legal al minorului este împiedicat temporar să-şi exercite

drepturile şi îndatoririle faţă de persoana şi bunurile acestuia. Art. 150 alin. (2)
C. civ. dispune:

„De asemenea, dacă din cauza bolii sau din alte motive tutorele este împiedicat să
îndeplinească un anumit act în numele minorului pe care îl reprezintă sau ale cărui acte le
încuviinţează, instanţa de tutelă va numi un curator special”.

Sarcina de lucru 5
Identifică şi rezumă în 5-7 rânduri cazurile în care, potrivit Codului civil,
poate fi instituită curatela minorului. Analizează aceste situații comparativ
din punctul de vedere al legislației existente și al celei anterioare intrării în
vigoare a Codului civil.

3.3. Ocrotirea bolnavilor psihici prin interdicţie judecătorească

3.3.1. Noţiunea şi condiţiile de fond cerute pentru punerea sub interdicţie
O categorie aparte de persoane fizice, care necesită protecţie specială, o
constituie cei care, suferind de boli psihice, sunt lipsiţi de discernământul
necesar pentru a se putea îngriji de interesele lor şi a participa la viaţa juridică.
Ocrotirea bolnavilor psihici este reglementată de Codul civil, precum şi de
Legea sănătăţii mintale şi a protecţiei persoanelor cu tulburări psihice nr.
487/2002 modificată.
Mijloacele de ocrotire a acestor bolnavi sunt: 1) punerea sub interdicţie, prin
hotărâre judecătorească, a celor care suferă de alienaţie mintală sau debilitate
mintală; 2) asistenţa bolnavilor mintali periculoşi, sub forma tratamentului
medical obligatoriu (în condiţii de spitalizare sau ambulatoriu).

Interdicţia judecătorească este măsura de ocrotire, de drept civil, care se ia

de către instanţă faţă de persoana fizică lipsită de discernământul necesar
pentru a se îngriji de interesele sale datorită alienaţiei sau debilităţii mintale,
constând în lipsirea de capacitate de exerciţiu şi instituirea tutelei.

Din conţinutul acestei definiţii rezultă că interdicţia judecătorească se

caracterizează prin următoarele: este o măsură de ocrotire, de drept civil; este
judecătorească: numai instanţa are competenţa de a hotărî punerea alienatului
ori debilului mintal sub interdicţie.
Potrivit art. 164 C. civ.:

Drept civil. Persoanele 86