Universitatea ,,Ștefan cel Mare’’ din Suceava

Facultatea de Drept şi Ştiinţe administratuve

Referat la disciplina : Drept Roman

Tutela şi curatela în dreptul roman

A elaborat : Oprea Dumitriţa

Coordonator : Nedelea Oana

Anul de studiu: 1 ;

Grupa 3;

Anul 2019-2020
Pentru întâia oară, noţiunea de tutelă, a fost elaborată de prietenul lui Cicero, numit
Servius Sulpicius.1

Tutela şi curatela sunt instituţii juridice create în scopul protejării incapabililor de

fapt. În dreptul roman erau socotiţi incapabili de fapt cei care aveau personalitate,
care aveau capacitate de drept, dar nu aveau reprezentarea urmarilor faptelor lor 2.

La origine, tutela şi curatela au fost procedee juridice destinate să apere interesele

rudelor civile. Rudele având drept scop să-i protejeze pe incapabilii de fapt. Tutorii
erau moştenitori ipotetici. Până în secolul al 2-lea î.e.n., incapabilul ce nu deţinea
agnaţi erau incapabili, păstrau dreptul de a veni la tutelă.

În epoca veche, tutela era cuprinsă în sfera lui manus, deoarece chiar dacă agnaţii
erau incapabili , păstrau dreptul de a veni la tutela, lucrul dat realizându-se când
aceştia veneau la moştenire. Tutela este cunoscută încă din epoca Legii celor 12
table.

Potrivit Legii celor XII Table, tutela se acorda agnaţilor în ordinea în care aceştia
veneau la moştenire.

Orice om liber este subiect de drept, dar nu orice om are reprezentarea actelor şi
faptelor sale. Această reprezentare o au numai capabilii de fapt, pe când incapabilii
nu au această reprezentare.

1
“DREPT ROMAN-LECŢIUNI” Ediţia a 2-a addenda, corrigenda et incrementa, VALERIUS M. CIUCĂ
2
“DREPT ROMAN” EMIL MOLCUŢ, CASA DE EDITURĂ ŞI PRESĂ “ŞANSA” S.R.L., Bucureşti, 1983
Erau consideraţi incapabili de fapt impuberii (copiii sub 14 ani) şi femeile (chiar
dacă erau persoane sui iuris), fiind puşi sub tutelă.

Spre sfârșitul epocii, odată cu destrămarea familiei agnatice se va impune

principiul apărării patrimoniului individului. În acest context s-a creat o schimbare
de viziune, în favoarea incapabililor, tutela constituindu-se doar în interesul
acestora.

În calitate de instituţie juridică, tutela şi curatela nu se limitează doar la protecţia

minorilor, dar şi a persoanelor care au fost lipsite sau limitate de capacitate de
exerciţiu printr-o hotărîre a instanţei de judecată.

Impuberii şi femeile sui juris erau tutelaţi de către persoane determinate fie prin
testament, fie prin lege, ori prin hotorâri ale magistraţilor.

De la început, dreptul roman a divizat 2 genuri de tutelă:

 A impuberului (ce nu a atins vârsta pubertăţii);

Copilul care nu avea 14 ani şi care era persoană sui iuris era pus sub tutelă şi se
numea pubil.

 A femeii sui juris;

Stabilirea tutelei:

În epoca veche. Stabilirea tutelei putea fi realizată conform:

a) Actului de ultimă voinţă al lui pater familias- testamentul(tutelă

testamentară);
 Prin voinţa legii – tutela legitimă;

Din punct de vedere al constituirii, tutela este de trei feluri:

 tutela legitimă, care a fost creată prin dispoziţiile Legii celor XII
Table;
  tutela testamentară, care se constituie printr-o clauză inclusă în
testament;
 tutela dativă, era diferită de către pretor în situaţiile în care
incapabilul nu avea agnaţi şi nici nu i se numise un tutore prin
testament.
 tutela fiduciară – revenea acelora care eliberau un individ
mancipat anterior.

Tutela impuberilor:

De îndată ce împlineau vârsta de 14 ani, băieţii ieşeau din tutela impuberilor, iar
fetele, dacâ împlineau vârsta de 12 ani, erau schimbate în tutela perpetuă.

Modul de exercitare a puterii date de tutelă diferă , în funcţie de vârsta

impuberului astfel:

a. Până la vârsta de 7 ani, copilul era considerat a fi infantil, de aceea tutorele

încheia orice act juridic în numele copilului;
b. După împlinirea vârstei de 7 ani, copilul era considerat ca o quasi-persoană,
non-infantilă, cu o capacitate completă.Gaius afirma că copilul încheie orice
afacere singur.3

Încetarea tutelei:

Tutela înceta ca urmare a intervenţiei a evenimentelor următoare:

 Ajungerea copilului minor la pubertate;

 Decesul tutorelui sau al copilului minor;
 Posibila schimbare a statutului juridic(atât a tutorelui, cât şi a copilului
minor);
3
“DREPT ROMAN-LECŢIUNI” Ediţia a 2-a addenda, corrigenda et incrementa, VALERIUS M. CIUCĂ
 Garanţiile create cu acordul copilului minor, după încetarea tutelei:

a) Actio retionibus distrahendis- creaţie ce permitea copilului minor la

sfârşitul tutelei să-l oblige pe tutorele său să-i restituie bunurile.
b) Restitutio in integrum ob aetatem- acţiunea de repunere a oricărui act
încheiat de tutore;
c) Actio tutelae directa- o modalitate de încheiere a socotelilor între tutore şi
copilul minor.
d) Actio tutelae utilis- posibilitatea copilului minor de a se îndrepta împotriva
tutorelui său.
e) Actio tutelae contraria
f) Actio negotorium gestorum- acţiuni acordate tutorelui, pentru a-l
supraveghea pe copilul minor în justiţie.

Tutela femeii:

Femeilor li se reproşau slăbiciunile sexului, gândirea instabilă, lipsa de experienţă

socială. Femeia sui juris putea apela la instituţia autoînstrăinării unui coempţionar,
cu trecerea ei în puterea acestuia din urmă. În modul dat, femeia ieşea de sub tutela
proximilor agnaţi.

Administratea averii femeii sui juris se realiza la 12 ani, când devenea nobilă.
Femeia dobândea capacitatea de a încheia acte juridice singură. Împăratul Claudius
a desfiinţat tutela legitimă a agnaţilor asupra femeilor născute libere, drept urmare
a decăderii sistemului de rudenie agnatică.

Stingerea tutelei femeii era determinată de cauze naturale, precum:

 1. Decesul;
2. Cauze juridice;
3. Căsătoria cum manu;
4. Evoluţia societăţii;

Curatela putea fi diferită doar pe cale legitimă sau dativă. Ea se aplică unor
categorii mai largi de persoane incapabile, pe o peridoadă limitată de timp. Asigură
protecţia incapabililor de fapt. De asemenea, asigură protecţia celor loviţi de
incapacităţii accidentale.

Cele mai importante categorii de curatelă sunt:

1) Curatela nebunului- era exercitată de agnaţi şi a fost reglementată alături

de curatela prodigilor, prin Legea celor 12 table.
2) Curatela prodigilor- prodigalitatea era definită ca o atitudine de dizinteres
faţă de starea materială a familiei agnatice.
3) Curatela minorului de 25 ani- prin Lex Plaetoria ca o măsură de protecţie
a acestei categorii sociale, lipsită de experienţă şi, vulnerabilă la manoperele
mincinoase. Adolescenţii îşi păstrau deplina capacitate de exerciţiu.

Curatela putea fi instituită prin lege și prin ordinul pretorului(dativă) şi era

administrată prin negotiorum gestio.

In concluzie, tutela este o instituție care îsi are originile in dreptul roman dar
care
isi gaseste aplicabilitate si in dreptul contemporan, avand un rol esential in
societatea moderna. Deşi ambele sunt modalităţi de ocrotire a unor persoane
care se află în imposibilitate de a-şi proteja patrimoniul, curatela se adresează
persoanelor care deţin capacitatea de exerciţiu necesară în vederea efectuării
actelor juridice, însă datorită unor împrejurări nu pot acţiona în vederea
protejării patrimoniului deţinut
Spre deosebire de tutelă, care năştea obligaţii sancţionate prin acţiuni speciale,
curatela dădea naştere unor obligaţiuni sancţionate prin acţiunea ce se aplică în
mod obişnuit gestiunii de afaceri. Curatela nu poate fi instituită prin testament(
Curator testamento non datur) .

Bibliografie:

 “DREPT ROMAN-LECŢIUNI” Ediţia a 2-a addenda, corrigenda

et incrementa, VALERIUS M. CIUCĂ

 “DREPT ROMAN” EMIL MOLCUŢ, CASA DE EDITURĂ ŞI

PRESĂ “ŞANSA” S.R.L., Bucureşti, 1983