CURS ROMAN-13/12/2016

Efectele casatoriei fara manus:

Femeia maritata era considerata o straina din punct de vedere civil si fata de barbat si fata de
copii ei deoarece ea nu trece sub puterea barbatului ,ci ramane sub puterea lui pater familias din
familia de origine.,iar copii se aflau sub puterea tatalui lor,incat mama si copii rezultati din
casatoria fara manus se aflau sub puteri diferite si de aceea erau straini,astfel incat nu veneau la
succesiunea barbatului si nici la succesiunea copiilor ei,dar isi pastra drepturile succesorale in
familia de origine.

Pe cale aritificiala ,puterea parinterasca putea fi creata prin adoptiune si prin legitimare.

ADOPTIUNEA-actul juridic prin care un fiu de familie trece de sub puterea unui pater familias sub
puterea altui pater familias.Asadar,pt ca fiul de familie sa poata trece sub o alta putere era
necesar ca mai intai sa se stinga puterea parinteasca asupra fiului de familie in familia de origine
or puterea parinteasca se putea stinge numai in conformitate cu dispozitiile legi celor XII table
privitoare la vanzarea fiului de familie caci potrivit acelor dipsoztii fiul de familie putea fi vandut
de 3 ori,fiecare vanzare fiind valabila pe termen de 5 ani iar dupa a treia vanzare fiul de familie
iesea de sub puterea parintreasca.Asadar pt ca fiul de familie sa poata fi scos de sub puterea
parinteasca in conditiile legi celor XII table trebuia sa treaca 10 ani.

De aceea,jurisconsultii au creat actul adoptiunii pe cale de interpretare ,act care se desfasura in

2 faze:

a.prima faza a adoptiunii presupunea 5 operatiuni juridice constand in 3 vanzari si 2 dezrobirii

successive care avea loc in aceeasi zi,intre-o singura zi.Dupa a 3a vanzare fiul de familie iesea de
sub puterea parinteasca si ramanea sub puterea cumparatorului care se numea mancipiu.

b.faza a doua a adoptiunii imbraca forma unui proces fictive,simulat care se desfasura intre
adoptant in calitate de reclamant si cumparator in calitate de asa zis parat.In fata magistratului
adoptantul afirma prin termeni solemni ca fiul de familie este al sau ,iar cumparatorul tacea,nu il
contrazicea,incat fata de afirmatiile adoptantului si fata de tacerea cumparatorului magistratul
ratifica declaratia adoptantului prin cuvantul adico ,recunoscandu-i astfel puterea asupa fiului de
familie.

Prin efectul adoptiunii,adoptatul devenea agnat cu adoptantul si totodata cognat

fictiv.Dobandea drepturi succesoarale fata de adoptant dar pierdea drepturi succesorale in
familia de origine.

In sens larg,actul adoptiunii include si abrogatiunea,iar abrogatiunea este actul prin care o
persoana sui iuris denumita abrogat trece sub puterea altei persoane sui iuris denumita
abrogant.

Prin efectul abrogatiunii,abrogatul devine persoana alieni iuris iar bunurile sale trec in
patrimonial abrogantului insa el vine la succesiunea abrogantului in calitate de agnat.

Tot pe cale arificiala puterea parinteasca putea fi creata prin legitimare,iar legitimarea este actul
prin care copilul natural(nascut in afara casatoriei)este asimiliat copilului legimit,nascut in sanul
caastoriei.

Legitimarea se putea realiza:

a.prin oferta facuta senatului municipal sau oblatiune la curie,ceea ce presupunea ridicarea
fiului natural la rangul de Decurion sau membru al senatului municipal

b.prin casatorie subsecventa intrucat daca parintii naturali se casatoreau prin efectul casatoriei
copilul natural devenea legitim,iar daca nu era posibila casatoria subsecventa,legitimarea se
putea face printr-o constitutiune imperiala(rescript imperial).Asa cum puterea parinteasca putea
fi create pe cale naturala sau artificiala,in mod simetric,ea se putea si stinge fie pe cale naturala
prin moartea lui pater familias, fie pe cale artificiala prin emancipare.

Emanciparea este actul prin care o persoana alieni iuris devine persoana sui iuris.Actul
emianciparii se realize in 2 faze:

a.prima faza era identica cu prima faza a adoptiunii si consta in 3 vanzari si 2 dezrobiri successive

b.a doua faza consta intr-o dezrobire vindicta caci in cazul emanciparii avea loc si cea de-a treia
dezrobire ceea ce nu se intampla la adoptiune,dezrobire care era considerata o faza distincta de
vreme ce prin efectele ei fiul de familie devenea persoana sui iuris ,dobandea capacitatea
juridica deplina,avea patrimoniu propriu si putea incheia acte juridice in nume propriu.

Insa emancipatul pierdea drepturile succesorale in familia de origine si de aceea jurisconsultii

spunea ca de fapt emanciparea echivaleaza cu dezmostenirea si de aceea pretorul a initiat o
reforma prin care emancipatul a fost chemat la succesiune in familia de origine in calitate de
ruda de sange cu conditia sa faca raportul bunurilor adica sa adauge la masa succesorala toate
bunurile pe care le-a dobandit in calitate de persoana sui iuris.

Normele dreptul privat roman au definit atat inceputul cat si sfaristul personalitatii,dar ele au
mai definit si desfiintarea personalitatii pe care romanii o denumea capitis deminutio.si care era
de 3 feluri:

a.capitis deminutio maxima

b.capitis deminutio media

c.capitis deminutio minima

Capitis deminutio maxima inseamna pierderea libertatii,capitis deminutio media inseamna

pierderea cetateniei.,iar capitis deminutio minima=pierderea unor drepturi de familie

In acest caz cel ce suferea capitis deminutio pierdea anumite drepturi de familie ,dar dobandea   
alte drepturi de familie.De ex,emancipatul nu mai venea la succesiunea familiei de origine,dar
devea persoana sui iuris.

Pe langa conceptul de persoana fizica ,romanii au cunoscut si conceptul de persoana juridica.In

conceptia lor,persoana juridica este o colectivitate care are un patrimoniu propriu,dobandeste
drepturi si isi asuma obligatii distinct de membrii care o formeaza.

In textile romane ,persoane juridice erau denumite universitas sau corpora.Iar comentatorii
medievali pornind de la acesti 2 termeni au creat expresia univertates corporarum=persoana
juridica.

Cea mai veche persoana juridica a fost statul roman care avea un partimoniu propriu ,avea
debitori si putea fi instituit mostenitorilor.Dupa modelul statului roman au fost create apoi
coloniile si municipiile din Italia si din provincii.De asemnea,erau persoane juridice societatiile de
publicani care arendau strangerea impoozitelor statului,iar dupa ce crestinismul a devenit religie
de stat,biserica a devenit si ea persoana juridica fiind inzestrata cu o serie de asezaminte si
privilegii.

In domeniul privat persoanele juridice luau nastere prin simpla conventie a partilor si erau
denumite collegia,cum ar fi de ex collegia fabrorum sau asociatia lucratorilor.Cu timpul
insa,catre sfarsitul republicii,aceste asocitatii s-au implicat in viata politica si de aceea,s-au luat
masuri in vederea ingradiri activitatii lor.

Astfel,Caezar a desfiintat persoanele juridice de drept privat cu exceptia acelora care dainuiau
din epoca ft veche,erau traditionale.Iar Octavian Augustus a conditionat dobandirea calitatii
juridice de aprobarea expresa a senatului Romei.

Tot in materia persoanelor,romanii au creat anumite procedee juridice in vederea protejarii

incapabililor de fapt si erau considerate incapabili de fapt toti aceea care erau persoane ,erau
subiecte de drept dar nu aveau reprezenatarea consecintelor faptelor lor,iar cauzele care faceau
imposibila aceasta reprezentare erau denumite incapacitati.Unele incapacitati erau
firesti,naturale,pe cand altele erau nefiresti sau accidentale.De ex,este natural ca un copil sa nu
isi dea seama de faptele sale,dar nu este normal ca un om sa fie nebun.
TUTELA SI CURATELA .Aceia care erau loviti de incapacitati firesti erau protejati juridiceste prin
tutela,iar aceia care erau loviti de incapacitate nefiresti,accidentale erau protejati prin
curatela,erau pusi sub curatela.Totusi ,la origini,in epoca foarte veche,tutela a fost un procedeu
juridic prin care erau protejate interesele agantilor in calitatea lor de mostenitori
prezumtivi.Astfel,potrivit legii celor XII table,tutela era deferita celor mai apropiati
agnati,fratilor,in ordinea in care acestia veneau la succesiune.Pe de alta parte,acel incapabil care
nu avea agnati,nu avea nici tutore.Cu timpul insa,pe fondul descompunerii familiei agnatice s-a
consacrat principiul protejarii patrimoniului individului si astfel incepand din sec 2 i.Hr. tutela s-a
transformat intr-un procedeu juridic prin care erau protejate interesele incapabilului de fapt.

Aceasta evolutie a functiilor tutelei rezulta si din definitia lui Servius Sullpicius conform careia
tutela est vis ac potestas in capite libero ad tuendum eum qui propter aetatem sua sponte se
defendere nequit=tutela este o forta si o putere asupra unei persoane libere pentru a-l proteja
pe acela care din cauza varstei fragede nu se poate apara singur.

Aceasta definitie este formata din 2 parti care sunt contradictorii caci prin prima parte a
definitiei se afirma ca tutela este o forta si o putere in interesul agnatilor iar prin partea a doua
se afirma contrariul si anume ca tutela a fost creata pt a-l proteja pe incapabil.Prima parte a
definitiei oglindeste vechea conceptie romana ,cu privire la functiile tutelei,iar partea a doua
oglindeste conceptia evoluata a tutelei .In functie de persoanele care erau puse sub protectia
juridica tutela era de doua feluri:

a.tutela impuberului sui iuris

b.tutela femeii sui iuris

Prin urmare,copilul mai mic de 14 ani(impuberul) daca era persoana sui iuris trebuia sa fie pus
sub tutela.De asemenea,trebuia sa fie pusa sub tutela si femeia sui iuris dar in legatura cu tutela
femeii Octavian Augustus a initiat o reforma prin care a creat ius liberorum conform acestui
drept ,femeia ingenua care avea 3 copii si femeia dezrobita care avea 4 copii erau scoase de sub
tutela.Iar in anul 410 d.Hr. ius liberorum s-a generalizat,s-a acordat tutoror femeilor ceea ce
echivaleaza cu desfiintarea tutelei femeiei.iar in functie de felul in care era deferita ,tutela
imbraca 3 forme:

a.tutela legitima

b.tutela testamanetara

c.tutela dativa

Tutela legitima era deferita potrivit legii celor XII table celor mai apropiati agnati,in oridinea in
care acestia veneau la succesiune
Tutela testamantara era deferita printr-o clauza inclusa in testament iar tutela dativa era deferita
de pretor acelor incapabili care nu aveau agnati,nu aveau rude civile,si nici un tutore denumit
prin testament.La romani,existau 2 procedee de administrare a tutelei.:

a.negotiorum gestio

b.auctoritatis interpositio

Negotiorum gestio se utiliza in vederea administrarii bunurilor lui infans si era denumit infans
copilul care nu stia sa vorbeasca bine,mai mic de 6-7 ani.In acest caz,toate actele de
administrare erau incheiate de tutore in nume propriu ,inclusiv actele prin care erau
instrainate,transmise bunurile lui infans,iar la sfarsitul tutelei intre tuture si copil avea loc o
reglemtare de conturi(dare de socoteli).

Pe cand auctoritatis interpositio se utiliza in vederea administarii bunurilor copilului care stia sa
vorbeasca corect,era mai mare de 6-7 ani,precum si in vederea administrarii bunurilor
femeii.Conform acestui procedeu ,actele de administrare erau inchieate chiar de incapabili in
nume propriu,dar in prezenta tutorelui.,prezenta care nu avea semnificatia ratificarii acelor acte
ci semnificatia completarii capacitatii incapabilului de fapt.

Iar prin curatela erau protejati aceia care erau inruditi de incapacitate accidentale,nefiresti.La
origini,au fost pusi sub curatela nebunii si protigii(risipitorii),cu timpul au fost create si alte
curatele.Intr-un cuvant,curatela era fie legitima fie dativa,nu exista curatela testamentara,iar
administrarea bunurilor incapabilului se realiza numai prin negotiroum gestio.

BUNURILE

In limbajul modern cuvantul bunuri desemneaza acele lucruri care sunt susceptibile de
apropriere sub forma dreptului de proprietate.Adica sunt bunuri acele lucruri care pot fi
stapanite cu titlu de proprietate de unde rezulta ca in dreptul modern lucrurile si bunurile sunt
desemnate prin termeni distincti,pe cand la romani si lucrurile si bunurile erau desemnate prin
acelasi cuvant,prin cuvantul res.Si de aceea,in dreptul roman clasificarea bunurilor este inclusa
in clasificarea lucrurilor ,dovada ca la romani ,clasificarea fundamanetala a lucrurilor era in res in
patrimonio si res extra patrimonium.

Erau denumite res in patrimonio acele lucruri care puteau fi stapanite cu titlu de proprietate si
pe care noi le denumim bunuri,iar res extra patrimonium erau acele lucruri care nu puteau fi
stapanite cu titlu de proprietate,fie prin natura lor,fie prin destinatia lor.La randul lor,res in
patrimonio erau clasificate dupa mai multe criterii.Cea mai veche dintre clasificarii:

a.res manicipi

b.res nec manicipi

Ea este mentionata in legea celor XII table iar Gaius afirma ca aceasta clasificare se intemeiaza
pe criteriul valorii economice intrucat spune Gaius lucrurile res mancipi sunt pretiosiores.=mai
valoroase din punct de vedere economic,iar lucrurile nec manicipi sunt mai putin valoroase.

Se mentioneaza clasificarea in res corporales si res incorporales ,lucruri corporale si lucruri

incorporale.Se numesc corporale acele lucruri care aveau o forma materiala,iar lucruri
incorporale erau considerate drepturi patrimoniale,care sunt de2 feluri:

a.dr.reale

b.dr personale/de creanta

a.Se studiaza la materia bunurilor ,iar b se studiaza la materia obligatiilor

In mod ciudat la romani dreptul de proprietate,cel mai important drept real ,era considerat un
lucru corporal intrucat vechii romani confundau dreptul de prop cu obiectul sau cu
lucrul,confuzie care este oglindita si pe plan terminologic.,dovada ca romanii nu spuneau cum
spunem noi azi:am un drept de prop asupra acestui lucru,ci spuneau :acest lucru este al meu.

Mentionam si clasificarea in res mobiles si res soli ,adica lucruri mobile si lucruri imobile.

Aceasta clasificare nu este mentionata expres dar ea se deduce din fizionomia institutiilor
juridice care se deosebeau dupa cum purtau aspura unor lucruri mobile sau asupra unor
imobile.

Foarte importanta este clasificarea in genera si species,adica lucruri de gen si lucruri individual
determinate.

Lucrurile de gen se identifica prin trasaturi care sunt proprii categoriei din care fac parte.(un
sclav,o casa oarcare) pe cand lucrurile individuale se identifica prin trasaturi care le sunt proprii
numai lor de ex:sclavul lui Fillip.

Aceasta clasificare este importanta mai cu seama in materia riscurilor in contract.deoarece daca
lucrul datorat este de gen si piere fara vina debitorului acel debitor nu va fi exonerat de
raspundere.El va trebui sa isi execute obligatia,iar daca nu si-o executa va plati despagubiri pt
neexecutarea obligatiei deoarece spuneau romanii lucrurile de gen nu pier(genea non pereunt)
in sensul ca lucrurile de gen pot fi inlocuite cu alte lucruri care fac parte din aceeasi categorie.
Daca insa debitorul datoreaza un lucru individual care piere fara vina lui acel debitor va fi
exonorat de raspundere deorece lucrurile individuale nu pot fi inlocuite cu alte,sunt unice.