Cursul 10

Oamenii liberi cu o cond juridical speciala

Reprezentau o categ de personae care formal erau oameni liberi, dar care in fapt se aflau intr-
o situatie asemanatoare sclavilor. Mai multe subcategorii:

a. Persoanele in mancipio: aflate sub puterea cumparatorului; pater familias isi putea
vinde fiul de cel mult 3 ori, fiecare vanzare fiind valabile pe o perioada de 5 ani, diin
mom celei de-a 3a vanzari, insa, fiul iesea de sub puterea lui pater si ramanea sub
puterea cunmparatorului, potrivit legii celor 12 table, care cuprindea o regula potrivit
careia si pater filium ter venum duuit filius a patre liber esto (daca pater isi vinde fiul
de 3 ori, fiul iese de sub puterea lui pater); atat timp cat se afla sub puterea
cumparatorului, desi formal era om liber, era tratat intocmai ca un sclav.

b. Auctorati: oamenii liberi care isi angajau serviciile ca gladiatori; cu toate ca ac

activitate era prestata de regula de catre sclavi, oamenii liberi care acceptau sa o
desfasoare erau asimilati sclavilor, chiar dcaa formal erau oameni liberi.

c. Addicti: debitorii insolvabili, atribuiti creditorului de catre magistrate prin

pronuntarea cuvantului addico. Trebuie facuta distinctia intre 2 categ de addicti:
addicti iudicati si addicti nexi. Primii erau cei care erau trimisi in inchisoarea
creditorului si vanduti ca sclavi daca datoria nu era platita. A nexi erau acei debitori
care erau constienti de aceasta datorie si de imposibilitatea platirii ei => se intelegeau
cu creditorul sa munceasca in contul datoriei un anumit timp. Ambele categorii erau
tratate ca sclavi, desi erau oameni liberi.

d. Liber homo bona fide serviens: om liber, sclav de bunavoie. Anumite eprsoane, din
cauza imprejurarilor neclare in care s-au nascut, nu stiau ca sunt oameni liberi si se
manifestau ca sclavi.

e. Redemptivab hostibus: rascumparatii de la dusmani. Cei cazuti prizonieri la inamic

erau rascumparati de prieteni sau oameni de afaceri sic el rascumparat se afla sub
puterea rascumparatorului, fiind tratat ca sclav pana la data restituirii pretului
rascumpararii.

Mai exista o categorie, la limita dintre oameni liberi si sclavi: colonii. Categorii:

- Voluntari (incheiau un contract de arenda cu propr funciar)

- Siliti (prizonierii de razboi care din sec al2lea nu au mai fost vanduti ca sclavi pe
pietele Romei, ci repartizati direct pe mosii);
- Servi (aparuti la sf Principatului, ii cuprindeau pe acei coloni care devenisera legati de
glie si care erau instrainati odata cu mosia).
 Familia romana
Are un sens cu totul diferit fata de cel modern. Etimologie: famulus=sclav. A avut in timp 3
intelesuri successive:

1. Totalitatea sclavilor aflate in proprietatea aceleiasi personae.

2. Totalitatea sclavilor si a altor bunuri aflate in proprietatea aceleiasi personae.
3. Totalitatea persoanelor si bunurilor aflate sub aceiasi putere.

La origine, notiunea de familie se confunda cu cea de proprietate, motiv pt care nu il

traducem pe pater familias ca tata de familie, ci ca sef de familie. Pater familias putea fi si un
copil sau un barbat necasatorit, neavand o familie compusa din personae, ci exclusive din
bunuri.

La origine, pater familias a exercitat asupra persoanelor si bunurilor din subordinea sa o

putere numita manus. Ulterior, puterea lui s-a scindat, purtand denumiri distincte:

 manus - puterea barbatului asupra femeii maritate;

 patria potestat - puterea asupra descndentilor; puterea asupra sclavilor
 dominica potestas - puterea asupra sclavilor
 dominium – puterea asupra altor bunuri decat sclavii
 mancipium – puterea asupra fiilor de familie cumparati

Distinctia sui iuris si alieni iuris:

Sui iuris = persoanele care nu se aflau sub puterea cuiva, practice doar pater familias fiind sui
iris, fiindca sub puterea sa se sfalau sotia si copiii sai.

Toti ceilalti erau alieni iuris.

Din aceasta cauza, ei aveau o capacitate juridica limitata in timpul vietii lui pater familias. La
moartea lui pater familias, aceste personae devenau la randul lor sui iris; precizare: femeia
maritata, desi devenea sui iris la moartea sotului ei, era pusa sub tutela rudelor sale civile, sub
pretextul pretinsei lipse de discernamant a femeilor. La fel baietii in pube, daca le murea tatal,
era pus sub tutela rudelor civile.

Rudenia
Era de 2 feluri:

1. Rudenie agnatica (civila): intemeiata pe idea de putere pe care pater familias o

exercita asupra unui grup de personae; o importanta speciala, numai ea era
producatoare de efecte juridice, relatia de sange fiind lipsita de asemenea calitate. Ex.:
agantiunea a prezentat mult timp unicul fundament al vocatiei succesorale. 3 categorii
(cercuri agnatice):
 a. Primul: cei care se aflau la un moment dat sub puterea aceluiasi pater familias:
sotia, fiul, fiicele, nepotii din fiu (nu si nepotii din fiice, fiindca aceia se aflau
sub puterea tatalui lor);
b. Al doilea: cei care s-au aflat in trecut sub puterea aceluiasi pater familias, dar
care au devenit ulterior sui iuris; ex.: fratii dupa moartea tatalui lor.
c. Al treilea: cei care s-ar fi aflat sub puterea aceluiasi pater familias, daca acesta
ar fi trait la nasterea lor; ex.: nepotii nascuti dupa moartea bunicului lor; =>
mobilitatea: o persoana poate apartine mai multor cercuri.

La limita acestui cerc, mai exista o categorie: gentilic (faceau parte cei care nu puteau dovedi
cu certitudine ca fac parte din aceeasi familie, existand insa unele indicia in acest sens –
numele de ginta comun, cultul familial comun, locurile commune de inmormantare; acesti
gentili urmau a veni la mostenireaa lui pater familias daca nu existau personae din primele 3
cercuri agnatice; venirea la mostenire avea o particularitate:daca erau mai multi, ei participau
in bloc la acea mostenire, ca o expresie a vechii coproprietati a vechii obsti gentilice).

2. Rudenie cognatica (de sange): relatia dintre cei care aveau un autor comun
(descindau din aceeasi persoana, indifernet daca se aflau sau nu sub aceeasi putere =>
cognatii nu sunt mereu si agnati); ex.: rel dintre femeia maritata si fratele ei: femeia
maritata-sub puterea sotului ei, fratele ei-sub puterea tatalui sau => ei nu sunt agnati,
dar sunt cognati. Tipuri de cognatiune, in functie de izvorul ei:
a. Cognatiune reala: izvora din natura (toti cei care se trageau dintr-un autor
comun);
b. Cogantiune fictive: izvoraste dintr-o dispozitie a legilor celor 12 table, care
prevedea ca toti agnatii devin in mod automat cognati. Ex.: prin adoptiune,
adoptatul trece sub puterea adoptantului si devine astfel agnat cu membrii
familiei adoptantului; devenind agnat, prin efectul regulii legii celor 12 table,
el devine si cognat fictive cu acestia, desi el nu e ruda de sange cu membrii
familiei adoptante. Legea celor 12 table trebuie amnedata: daca amditem ca
toti agnatii sunt cognate, trebuie sa admitem ca nu toti cognatii sunt rude de
snage, pt ca unii pot fi cognate fictivi.

Puterea parinteasca (patria familias)

Se exercita asupra fiilor,fiicelor,nepotilor din fii si sotiei. La origine ,puterea parinteasca avea
doua caractere :

- Caracterul perpetuu
- Caracterul nelimitat

In virtutea caracterului perpetuu, fiul de familie ramanea sub puterea lui pater pana la
moartea tatalui sau, ceea ce inseamna ca la romani nu exista majoratul de drept privat,pt ca
filius ramanea sub puterea lui pater atat timp cat acesta traia. Si fiind alieni iuris, avea o
capacitate juridica limitata in tot acest rastimp: nu avea patrimoniu, nu putea incheia acte
juridice chiar daca era senator,pretor sau consul. Dar nu intotdeauna prin moartea lui pater
familias o persoana devenea sui iuris, caci daca nepotul se afla sub puterea bunicului, la
moarte bunicului el ramanea alieni iuris, pt ca devenea sui iuris tatal sau.

In virutea caracterului nelimitat, puterea lui pater familias se exercita atat asupra persoanei
cat si asupra bunurilor lui filius. In virtutea puterii asupra persoanei lui filius,pater familias
avea mai multe drepturi:

- Dreptul de a-l ucide ( ius vitae necisque)

- Dreptul de a-l vinde
- Dreptul de expozitiune – dr de a-l abandona dupa nastere daca nu-l recunostea ( in
primele 8 zile de la nasterea copilului, ridicandu-l in mod simbolic in brate, daca nu,il
abandona in prezenta martorilor intr-un loc viran)
- Dreptul de abandon noxal ( noxae deditio) – dreptul de a-l abandona pe fiu in mainile
victimei delictului comis de fiu pt ca victima sa-si poata exercita dreptul de razbunare
asupra fiului delincvent

In ceea ce priveste puterea asupra bunurilor lui filius, tot ceea ce dobandea fiul in timpul
vietii lui pater familias, intra de drept in patrimoniul lui pater. Ulterior, filius a dobandit
dreptul de a incheia unele acte juridice pe considerentul ca imprumuta personalitatea lui
pater.

Aceasta putere odinioara absoluta cunoaste transformari in timp:

- In epoca clasica, sefii de familie care-si ucideau fiii sufereau consecinte, in sensul ca
erau pedepsiti cu o pedepsa publica, de regula exilul; de asemenea, iese din uz
vanzarea fiilor de familie; apare contractul de locatiune de servicii, inchiriere; se
mentine dr de expozitiune si cel de abandon noxal; in privinta bunurilor lui filius,
situatia lui se imbunatateste, caci din vremea imparatului August filius dobandeste
dreptul de a avea un pecului, dar numai cu conditia de a fi militar inrolat in legiuni
(17-46 peculium castrense) -> acte de dispozitie inclusiv pt cauze de moarte;
dobandeste dr de a incheia acte juridice in nume propriu, 5 cazuri intemeiate;

- In epoca postclasica, puterea lui pater familias asupra lui filius dispare aproape total,
retinandu-si o semnificatie mai mult formala

Puterea parinteasca se putea dobandi pe doua cai:

- Cale naturala
- Cale artificala

Pe cale naturala, puterea parinteasca se dobandea prin casatorie.

Pe cale artificiala, ea putea fi dobandita fie prin adoptiune, fie prin adrogatiune, fie prin
legitimare. Incetarea puterii parintesti/stingerea acesteia se produce la moartea lui pater
familias sau a lui filius, sau in cazul trecerii lui filius sub o alta putere (vandut de 3 ori), prin
pierderea unui element al personalitatii lui filius sau prin emancipare.
 Casatoria
Reprezinta actul juridic prin care femeia cadea sub puterea barbatului. Forme:

- Aceasta forma de casatorie a fost “casatoria cu manus”

- A fost timp de cateva secole singura forma de casatorie cunoscuta de roman

Catre sfarsitul republicii insa, in conditiile expansionismului roman, romanii au intrat in

contact cu alte culturi si civilizatii si s-au imbogatit. In conditiile de opulenta si de receptare a
influentelor straine, in mod fatal, femeile romane au devenit iubitoare de lux si dornice de
autonomie.

Ei au inceput sa evite din ce in ce mai frecvent casatoriile, preferand uniunile de fapt,

concubinatele; fenomen care a luat proportii ingrijoratoare caci punea in pericol familia
romana ca institutie structurala a societatii romane

Romanii au devenit mai concesivi si au creat o noua forma de casatorie , si anume “casatoria
fara manus” prin efectele careia femeia nu mai cadea sub puterea sotului sau,ramanand insa
sub puterea lui pater familias de origine; daca pater familias de origine nu mai traia, ea
ramanea sub autoritatea tutorilor ei

Conditiile de forma ale casatorie depind de tipul de casatorie:

a) Casatoria cu manus cunostea 3 forme de realizare :

Confarreatio

Era cea mai veche forma de casatorie, fiind rezervata exclusiv patricienilor. Ceremonialul
acestei casatorii presupune prezenta ambilor soti, a lui pontifex maximus, a flaminului lui
Jupiteri si a 10 martori cetateni romani. Cu prilejul ceremonialului se aducea ofranda zeului
Jupiter sub forma unei paini confectionata dintr-o faina speciala = farreus panis. Viitoarea
sotie purta un val rosu pe cap in semn de supunere fata de zeul Marte care printre alte
atributiuni o avea si pe aceea de ocrotire a casatoriei. Intrucat plebeii nu aveau acces la
aceasta forma de casatoriei, ei s-au vazut nevoiti sa traiasca mult timp in uniuni nelegitime,
neexistand alta forma de casatorie; la protestele lor, in cele din urma a fost creata o noua
forma de casatorie cu manus = usus

Usus (casatoria cu usu)

Se realiza prin coabitarea pt 1 an de zile a sotilor, interval dupa care femeia cadea automat
sub puterea barbatului. In decursul acestui an, femeia beneficia de ius trinoctii (dr celor 3
nopti) in sensul ca, daca ea lipsea din domiciliul comun trei nopti consecutive, termenul se
intrerupea, iar daca viitorii soti persistau in intentia de a se casatori si dupa aceasta escapada,
trebuia sa treaca un nou termen de un an

Dupa aparitia mancipatiunii fiduciare, care era o aplicatie a mancipatiunii, a aparut o noua
forma de casatorie cu manus = Coemptio
Coemptio

Reprezenta autovanzare fictiva prin intermediul mancipatiunii a viitoarei sotii catre viitorul
sot, pt pretul simbolic de 1 sestert.

b) Casatoria fara manus

- Nu presupunea nicio conditie de forma, ci doar simpla instalare a femeii in casa
barbatului“Deductio mulieris in domum mariti”, prilej cu care se organiza un
banchet. Conditiile de fond ale casatoriei sunt comune pt ambele tipuri de casatorie,
iar acestea erau in nr de trei:
o Connubium
o Consimtamantul
o Varsta

Connubium

Era susceptibil de doua sensuri, anume un sens general care desemna aptitudinea unei
persoane de a incheia o casatorie valabila potrivit dr privat roman, dar exista si un sens
subiectiv/relativ care desemna aptitudinea a doua persoane determinate de a se casatori intre
ele (nu toti cei ce aveau connubium se puteau casatori pt ca existau piedici la casatorie)

- Piedicile la casatorie erau:

o Rudenia
o Alianta
o Conditia sociala

In ce priveste rudenia, in materia casatoriei nu se face distinctia intre agnatiune si

cognatiune, ceea ce inseamna ca in mod exceptional in aceasta materie, rudenia de sange
produce efecte juridice. Rudenia este de doua feluri:

- Rudenie in linie directe

- In linie colaterala

Rudenia in linie directa era si ea de doua feluri:

- Rudenie descendenta
- Rudenie ascendenta

Gradele de rudenie la rudenia in linie directa se stabilesc numarand generatiile care despart
persoanele care ne intereseaza. Ex: Primus -> Secundus -> Tertus (tata-> fiu = gr I, bunic->
nepot = gr II )

Rudenia in linie colaterala este rudenia intre persoanele care desi nu descind unele din altele
au un autor comun, iar aici gradele de rudenie se stabilesc numarand generatiile de la prima
persoana care ne intereseaza pana la autorul comun si de acolo in continuare pana la
urmatoarea persoana care ne intereseaza. Ex: fratii – rude colaterale de gradul II , verii
primari – rude de gradul IV

La romani, rudenia in linie directa a fost piedica la casatorie la infinit (indif de gr de

rudenie), pe cand rudenia in linie colaterala a fost piedica la casatorie pana la gr IV timp
indelungat, pana in timpul imparatului Claudiu care a admis casatoriaintre colateralii de gr
III dintr-un interes personal, pt a se casatori cu nepoata sa Agripina.

Alianta/afinitas = relatia dintre un sot si rudele celuilalt sot. Este:

- Directa
- Colaterala

Alianta in linie colaterala nu a fost la romani piedica la casatorie, in sensul ca un barbat se

putea casatori cu sora fostei sale sotii.

In schimb, alianta in linie directa a fost piedica la casatorie, un barbat neputandu-se casatori
cu fiica fostei sale sotii.

Conditia sociala era si ea piedica la casatorie, caci mult timp nu a fost permisa casatoria intre
ingenui si dezrobiti.

Consimtamantul

In vechiul dr roman, daca viitorii soti erau sui iuris,era necesar consimtamantul lor. La femei
insa, desi era sui iuris era necesar si consimtamantul tutorelui sau. Daca in schimb, viitorii
soti erau alieni iuris, nu era necesar consimtamantul lor, fiind suficient consimtamantul celor
doi patres familiae. In timp, valoarea consimtamantului sotilor a crescut, astfel ca, in epoca
clasica, chiar daca viitorii soti erau alieni iuris, era necesar si consimtamantul lor.

Varsta,

A fost a treia conditie pt casatoria fara manus ce a generat indelungi discutii intre sabinieni si
proculieni,controversele pe aceasta tema fiind curmate de Justinian, care a decis ca varsta
minima pt casatorie = 12 ani pt fete si 14 ani pt baieti, in acest ultim caz fiind necesara o
prealabila cercetare corporala.

Efectele casatoriei

La casatoria cu manus, prin efectul trecerii femeii sub puterea barbatului, ea intra in
relatii de agnatiune cu acesta si cu familia acestuia. Era insa posibil ca pater familias al
familiei sotului sa fie tatal acestuia (viitorul sot sa fie alieni iuris), dar intrucat nu tatal socru
se casatorea cu nora, puterea desemnata prin cuv manus era dobandita de viitorul sot, si nu de
tatal sau => era posibil ca manus sa fie dobandita si de o persoana alieni iuris.
In raporturile cu sotul sau, femeia este considerata o fiica a acestuia ( loco filiae mariti), iar in
raport cu copiii sai, este considerata o sora a acestora (loco sororis , nepoata lui pater
familias. Devenind civila cu familia sotului, relatiile de rudenie civila cu familia de origine se
rup, cu care ramane numai in relatii de cognatiune.Nemaifiind agnata cu familia de origine,
pierde si dr de mostenire in acea familie. Devenind agnata cu aceasta noua familie, capata
aici dr succesorale. La moartea sotului ea vine la succesiunea lui in calitate de fiica, alaturi de
copiii sai si in parti egale cu acestia. Daca moare un copil de-al sau ea vine la succesiunea
acestuia in calitate de sora.

Devenind agnata cu noua familie, femeia devine totodata in virtutea Legii celor XII Table si
cognata fictiva cu aceasta.

In ceea ce priveste casatoria fara manus, in cadrul acesteia, dpdv civil, femeia este
socotita o straina,atat fata de sotul ei, cat si fata de proprii sai copii, caci ea, ramanand sub
puterea lui pater familias de origine nu devine agnata nici cu sotul, nici cu copiii sai. Ea
ramane si agnata si cognata cu vechea familie si este doar cognata cu copiii sai, dar fara
efecte juridice in materie succesorala, caci ea nu vine nici la mostenirea copiilor sai, nici la
cea a sotului ei. Ea participa in schimb la succesiune in familia de origine.

Adoptiunea
Reprezinta actul juridic prin efectele caruia un fiu de familie trece de sub puterea unui pater
familias sub puterea altui pater familias. Este o creatie a jurisprudentei romane, creatie
realizata prin interpretarea regulii Legii celor XII Table privitoare la vanzarea fiului de
familie.

In conceptia legii celor XII Table,pt a iesi definitiv de sub puterea lui pater, filius trebuia
vandut de 3 ori, el iesind de sub puterea lui pater din momentul celei de-a treia vanzari.

Adoptiunea presupunea ca filius sa nu se mai afle sub puterea lui pater familias de origine,
dar aplicarea regulii Legii celor XII Table ar fi insemnat ca pentru realizarea adoptiunii ar fi
fost necesar un termen de 10 ani, ori acesta era un timp inacceptabil de lung => intervine
jurisprudenta si interpreteaza regula in sensul ca cele 3 vanzari ale lui filius pot avea loc in
aceeasi zi daca sunt insotite de 2 dezrobiri succesive. Actul adoptiunii cunostea 2 etape :

- Faza I = 3 vanzari + 2 dezrobiri succesive; dupa cea de-a 3-a vanzare filius ramanea
definitiv sub puterea cumparatorului.

- Faza II = proces fictiv (in iure cessio) desfasurat intre adoptant in calitate de
reclamant si cumparatorul fiului de familie, in calitate de parat; adoptantul afirma in
fata magistratului ca fiul ii apartine, afirmatie fata de care paratul tacea -> magistratul
ratifica declaratia reclamantului prin addico, consfintind astfel actul adoptiunii

Realizarea unei adoptiuni presupunea insa intrunirea unor conditii cumulative :

 - Adoptantul sa fie el insusi pater familias
- Sa existe un consimtamant al adoptantului si al lui pater familias de origine
- Intre adoptant si adoptat trebuia sa existe o diferenta de varsta de cel putin 18 ani pt ca
se urmarea ca prin adoptiune sa se realizeze conditiile unei filiatii firesti

Prin efectul adoptiunii, adoptatul devenea agnat cu familia adoptatului si cu acesta; devenind
agnat cu noua familie, el dobandea drepturi succesorale in aceasta si isi pierderea dr
succesorale fata de familia de origine cu care ramanea numai in relatii cognatice.

In sens larg, actul adoptiunii il include si pe cel al adrogatiunii, adrogatiunea putand fi

definita drept actul juridic prin care o persoana sui iuris trece sub puterea altei persoane sui
iuris (un pater familias trece sub tutela unui alt pater familias). In epoca veche actul
adrogatiunii a fost utilizat in scopul creeri de mostenitori pe cale artificiala, dar, intrucat
adrogatul era un sui iuris, el avea patrimoniu, astfel ca exista riscul ca adrogantul sa doreasca
in realitate sa se imbogateasca de pe urma adrogatiunii, motiv pt care in epoca veche
,prealabil incuviintarii adrogatiunii era necesara realizarea unei anchete de catre pontifi care
sa verifice care e scopul real al adrogatiunii intentionate. Daca scopurile erau favorabile,
adrogatiunea se vota de catre comitia curiata, intocmai ca si o lege.

In dreptul clasic s-a ajuns ca adrogatiunea sa se realizeze sub forma unui rescript imperial
(constitutiune). Spre sfarsitul republicii,actul adrogatiunii capata chiar si conotatii politice,
caci au fost frecvente cazurile in care patricienii ,din dorinta de a candida la tribunat, se
vedeau siliti sa acceada la calitatea de plebeu. Unii patricieni se lasau adrogati de plebei pt a
dobandi conditia de plebeu si a putea candida la tribunat.

Ex: Clodius, la sugestia lui Caesar s-a lasat adrogat de plebeul Fonteius pt a candida la
tribunat.

Prin efectul adrogatiunii, adrogatul se transforma din persoana sui iuris in persoana alieni
iuris si nu mai are in consecinta patrimoniu propriu,caci fostul sau patrimoniu se absoarbe in
patrimoniul adrogantului. Prin efectul adrogatiunii el devine agnat cu adrogantul si capata
deci drepturi succesorale la acesta, mostenind la moartea acestuia patrimoniul din care face
parte si fostul sau patrimoniu.

Legitimarea
Reprezenta actul juridic prin efectele caruia copilul natural este asimilat celui legitim (copil
nascut – nascut in afara casatoriei). Se putea produce in 3 moduri:

- Prin oferta facuta senatului municipal (oblatiune la curie). In acest scop, tatal natural
trebuia sa il ridice pe fiul sau la rang de decurion, adica de membru al senatului
municipal, si totodata sa-l inzestreze cu o suprafata de pamant de 20 de iugare (1 iugar
= ½ ha).

Aceasta modalitate a capatat amploare in perioada in care in conditiile crizei economice de la

Roma, impozitele erau din ce in ce mai greu de perceput, iar strangerea impozitelor se realiza
prin intermediul decurionilor, care raspundeau cu averea proprie in cazul in care nu colectau
suma stabilita. Astfel, functia de decurion a inceput sa fie tot mai evitata, ori aceasta forma de
legitimare era practic o forma de recrutare a decurionilor

- Prin casatoria subsecventa - in cazul in care parintii naturali se casatoreau => copilul
nascut in afara casatoriei dobandea automat conditia unui copil din casatorie. Existau
si situatii in care parintii nu se puteau casatori, fie din pricina ca unul din ei a decedat,
fie din pricina ca mama ducea o viata imorala,caz in care se putea recurge la o a treia
forma de legitimare

- Prin rescript imperial