Cursul 14

Uzufructul

Usus fructus est ius alienis rebus utendi fruendi salva rerum substantia (Paul) – uzufructul este
dreptul de a folosi un lucru si de a-i culege fructel , pastrand substanta

Atributele dr de proprietate spre distribuie spre 2 persoane :

- Uzufructuarul : exercita dr de folosinta si de culegere a fructelor

- Nudul proprietar : exercita un dr gol de continut

Uzufructuarul nu putea instraina lucrul, acest drept ramanand rezervat nudului proprietar.

La romani, uzufructul avea ca obiect lucruri imobile, sau lucruri mobile neconsumptibile prin
intrebuintare.

Are caracter temporar, cel mult viager, fiind limitat la durata vietii fizice a uzufructuarului care
nu poate dispune de cauza de moarte pt ca nu are ius abutendi.

S-a configurat la sf republicii, cand frecvent barbatii se ingrijeau de subzistenta sotiilor lor dupa
moartea lor. In acest scop le lasau prin testament unele bunuri cu dreptul de a le folosi si culege
fructele, urmand ca la moartea si a sotiei supravietuitoare,aceste bunuri sa intre in stapanirea
fizica a fiilor de familie care pana atunci fusesera nuzi proprietari. => se realiza un dublu
deziderat ; se asigura subzistenta sotiei supravietuitoare si se asigura pastrarea in familie a
bunurilor.

Nudul proprietar si uzufructuarul, fiind propr de drepturi reale distincte, nu au obligatii reciproce.
Inclusiv in cazul unui uzufruct constituit cu termen,la implinirea termenului uzufructuarul nu
avea obligatia de a remite lucrul nudului proprietar intrucat acesta din urma , in calitate de titular
de dr real , dispunea de mijlocul juridic al actiunii in revendicare.

Usus: dreptul de a folosi lucrul altuia dar fara a-i culege fructele.

Habitatio: dreptul de a locui in casa cuiva, dar nu in calitate de chirias , ci de titular de

drept real.

Operae servorum: dreptul de a folosi serviciile sclavului altuia

Indiferent de tip, servitutile au caractere comune :

- Drepturi reale asupra lucrului altuia

- Proprietarul lucrului grevat cu servitute nu are vreo obligatie pozitiva de a face in
favoarea titularului dreptului de servitute potrivit principiului Servitus in faciendo
 consistere nequit (ex: servitute de trecere,propr imobilului aservit are doar obligatia de a
tolera trecerea prin terenul sau a propr bunului dominant, nu si obligatia de a
curata/intretine drumul pe care acesta trece)
- Nu se admite o servitute a servitutii conform pp Servitus servitutis esse non potest : o
servitute poate fi constituita numai in favoarea unei persoane determinate sau a propr
altui imobil fara a putea fi insa transmisa catre un tert
- Nimeni nu-si poate aservi propriul lucru potrivit pp Nemini res sua servit (ex: pers propr
a doua terenuri alaturate,ea nu poate constitui o servitute pe unul dintre acestea)

Emfiteoza

Reprezenta un drept real izvorat din contractul de emfiteoza, contract care intervenea intre
imparat pe de o parte si un particular pe de alta parte si care avea ca obiect un teren imperial;

Pentru o suma anuala de bani,numita canon, emfiteotul dobandea dreptul de a folosi un teren
imperial pe un termen foarte lung sau chiar fara termen , de regula insa pe 100 ani. => dreptul de
emfiteoza putea fi transmis catre urmasi ;

Dpdv juridic, emfiteotul era considerat posesor si ca atare se bucura de protectie prin interdictele
posesorii, avea pozitie mai buna ca uzufructuarul, caci emfiteotul dobandea propr asupra
fructelor prin simpla separatiune, adica prin desprinderea de pe teren, pe cand uzufructuarul le
dobandea prin perceptie , luare in stapanire.

Conductio agri vectigalis

Era un drept real nascut din relatia intre cetati si persoane particulare,avand ca obiect folosinta
unui teren agricol dependent de cetate

Emfiteoza si CAV au caractere comune,in sensul ca atat emfiteotul , cat si conductor ager
vectigalis recunosteau dr de propr al imparatului / cetatii prin plata unei sume anuale de bani , cu
deosebirea ca in acest caz suma de bani se numea vectigal.

Superficia

Era dreptul unei persoane de a folosi in mod perpetuu o constructie edificata de ea pe terenul
altei persoane cu acordul acesteia din urma

S-a nascut in legatura cu fenomenul crizei de locuinte de la Roma de la sfarsitul republicii ,

context in care statul roman a oferit cetatenilor posibilitatea de a-si edifica locuinte pe terenurile
virane,apartinand statului. In dreptul roman functiona insa un principiu (al accesiunii)
Superficies solo cedit : suprafata apartine pamantului => orice locuinta construita pe un astfel de
teren viran urma sa intre in proprietatea statului roman, astfel ca nimeni nu a vrut sa accepte
oferta statului => statul roman a luat initiativa realizarii unor contracte fara termen din care
rezulta pt superficiari dreptul de a folosi locuinta in mod perpetuu , aceasta perpetuitate nefiind
vesnica, ci limitata la durata de viata a constructiei => dr inceta din lipsa de obiect .Statul roman
recunostea superficiarilor un dr foarte larg, caci putea fi transmis catre urmasi, instrainat prin
acte intre vii sau grevata cu servituti.

Superficiarul recunostea dr de propr al statului asupra terenului pe care se afla constructia prin
plata anuala a unei sume de bani numita solarium.