ORGANIZAREA FAMILIEI ROMANE

Familia romană

Familia romană era formată din pater familias(sui iuris – persoană nesupusă nimănui,este
supusă doar legii).

Toți cei ce se aflau sub puterea pater familias se numeau (alieni iuris – se aflau sub puterea
pater familias,atîta timp cît pater familias era în viață).În vechiu drept roman ,această putere
consta în dreptul de ai omorî,de ai vinde. Apoi puterea era limitată și nu mai putea să îi mai
vîndă sau să-i omoare. În perioada Imperiului , capacitatea fiului de familie a devenit
absolută, deci dobîndeau capacitate juridică.

Rudenia

În vechiul drept roman rudenia se numea rudenie civilă,sau familia agnatică (agnatio). Potrivit
acestei forme de rudenie se considerau a fi rude doar cei ce se află sub puterea pater familias.
Dacă o fiica ieșea din pater familias și se căsătorea cu alt pater familias,ea era considerată a fi
străină tatălui,căci trecea sub puterea altui pater familias(soțul).

Rudele agnate erau de 3 categorii :

1)toți cei ce se aflau sub aceeași putere.

2)rude civile de categoria a doua (toți cei ce s-au aflat cîndva sub puterea pater familias)(frații
care se aflau sub puterea tatălui).

3)persoane care niciodată nu s-au aflat sub puterea pater familias (verișorii).

Gentilii(subclasă) erau considerați membrii ginții.

Agnațiunea s-a înlocuit cu cognațiunea (rudenia de sînge).

Puterea lui pater familias consta în faptul că el avea drept asupra tuturor rudelor,în perioada
republicii puterea lui era limitată, el nu avea dreptul asupra bunurilor fiilor dobîndiți de
aceștia .În prima fază a imperiului personalitatea fiului de familie era extinsă.

Familia Romană

Epoca veche a istoriei statului roman era organizată pe baze patriarhale monogamice. Șeful
familiaei era numit pater familias avea în subordine soția ,copiii și sclavii ,avînd dreptul de
viață și de moarte asupra tuturor. Puterea șefului de familie nu se exercita doar pe soție,dar și
asupra bunurilor materiale ,a patrimoniului familia,căci era singurul proprietar al
patrimoniului familial ,unicul judecător și preot suprem al cultului familial.

În epoca veche pater familias putea să-i pedepsească ,să-i vîndă,să-i alunge din casă și să-i
abandoneze. Fiul era considerat drept personalitate juridică a tatălui și în consecință era
capabil de a se obliga prin contractele sale de a fi proprietar.