1. Explică de ce sclavii si peregrinii nu puteau încheia acte de drept civil.

Pentru a se încheia acte de drept civil, în dreptul roman, erau necesare a fi îndeplinite trei
condiţii :
a) Status liberatis – om liber
b) Status civitatis – calitatea de cetăţean roman
c) Status familiae – calitatea de sef al unei familii civile romane denumit pater familias
Sclavii nu puteau încheia acte de drept civil pentru că nu aveau capacitate de drept,
neputând a se obliga, sclavii fiind considerati persoane incapabile din punct de vedere al
consimţământului, lipsindu-se conditia de status liberatis, status civitatis.
Peregrinii, fiind străinii din imperiu, nu aveau drepturi politice sau civile, având o condiţie
juridică inferioară, căci doar romanii se bucurau de plenitudinea drepturilor civile şi politice.
Peregrinii aveau ius commercii sau dreptul de a încheia acte juridice în conformitate cu dreptul
civil roman, dar nu puteau încheia acte de drept civil lipsindule calitatea de status civitatis.

2. Redactează un text de 3-5 rânduri prin care să explici care sunt categoriile de
persoane care nu pot încheia contracte stipulatio
În dreptul roman acest contract era unul verbal, fiind destul de frecvent si de
important, fiind cea mai importantă dintre vechile modalităţi de a contracta.
Contractul se încheia printr-o întrebare formulată în termeni solemni, urmată de un
răspuns. Aşadar, era necesar să existe o întrebare urmată de un răspuns, formulate oral.
Creditorul vorbea primul, rezumând în cererea sa obiectul contractului, iar debitorul
auzind întrebarea şi fiind de acord, răspundea afirmativ. În consecinţă, acest contract nu
era accesibil celor incapabili de a se exprima oral sau surzilor.

3. Identifică cum era împărțită succesiunea în cazul mai multor agnați

colaterali de același grad.
Agnațiunea este rudenia dintre persoanele care se găseasc la un moment dat supuşi
aceluiaşi pater familias (copii, nepoţi, strănepoţi, precum și ceilalți descendenți în viață, dar şi
soţia căsătorită cum manu). Pe lângă categoriile menționate, sunt incluși în rudenia agnată toţi cei
care în trecut s- au aflat supuşi aceluiaşi pater familias până la moartea acestuia (fraţi născuţi din
acelaşi tată) dar şi cei care pot dovedi că s-ar găsi sub puterea lui pater familias dacă el ar fi trăit
(copii lui pater familias căsătoriți după moartea autorului lor având la rândul lor copii,aceştia din
urmă sunt şi ei agnaţi).
În cazul în care nu existau moştenitori din prima clasa (heredes sui), veneau la succesiune
persoanele cu gradul de rudenie cel mai apropiat cu defunctul, cum ar fi fraţii şi surorile. La
început moştenitorii din această clasă erau chemaţi la succesiune îndiferent de sex, iar după legea
Voconia, femeile au fost excluse de la succesiune a legitmiă, afară de cazul când surorile erau
născute din acelaşi tată cu defunctul.
Dacă erau mai mulţi agnaţi colaterali de acelaşi grad, moştenirea se împărţea pe capete.

4. Explică în trei fraze modul cum dreptul pretorian a constituit un pas înainte pe calea
recunoașterii cognațiunii ca fundament al dreptului succesoral.
Dreptul pretorian (ius praetorium) este alcătuit din normele pe care magistraţii romani şi
mai ales pretorii le-au creat în vederea adaptării dreptului civil la noile condiţii economice ale
societăţii romane în plină efervescenţă, spre finele Republicii în ceea ce priveşte sistemul
succesoral, şi nu numai. Transformarea unui sistem de drept rigid şi formalist cu adaptarea lui la
nevoile vieţii sociale, au fost realizate pe echitate. Echitatea în acest sens devine în mod constant
măsura critică a dreptului pozitiv roman, însufleţind procesul permanent de transformare a
dreptului în vigoare. În adevăr, magistraţii, mai ales pretorii, călăuzindu-se de principiile echităţii,
au putut soluţiona toate problemele pe care viaţa le scotea la iveală, precum şi cele ce urmau
vieţii, precum sistemul succesoral roman.

5. Redactează un text de 15-20 de rânduri prin care să explici unui interlocutor

imaginar care sunt formele legatului.
Prin definiţie, legatul este o liberalitate pe care testatorul o impune prin testament, cu titlu
particular, pentru a gratifica o terţă persoană, numită legatar. Iustinian îl defineşte ca fiind un fel
de donaţie lăsată de cel decedat. Legatele trebuiau să îndeplinească anumite condiţii:
- să fie lăsate prin testament;
- să fie formulate în termeni solemni;
- nu puteau fi impuse decât în sarcina unui moştenitor testamentar, deoarece ele constituiau o
micşorare a părţii de succesiune ce-i revine.
Dupa formele folosite în testament, legatele erau de patru feluri:
1. Legatul prin revendicare era acela în care testatorul folosea formula: „dau şi las pe sclavul X
lui Y. Acest gen de legat transfera legatarului, în mod direct, proprietatea respectivului bun. În
consecinţă, legatarul, dobândind proprietatea lucrului, avea în calitate de proprietar acţiunea de
revendicare, pentru a intra în stăpânirea bunului. De aici, şi denumirea de legat „prin revendicare”
(per vindicationem).
2. Legatul „prin obligatie” (per damnationem) presupunea următoarea formulare: „moştenitorul
meu să fie obligat să dea lui X pe sclavul meu Z”. Printr-un astfel de legat moştenitorul era
obligat să facă o prestaţie în folosul legatarului. Legatarul avea în vederea prestaţiei respective, o
acţiune personală.
3. Legatul prin ingaduinta (sinedi modo) este o varietate a legatului anterior. Formula era:
„mostenitorul meu sa fie obligat să îngăduie ca X să ia si să aibă pe sclavul Y.”. Aşadar,
moştenitorul era obligat să îngăduie legatarului să ia ceva din moştenire cu titlu de legat.
4. In fine, prin legatul „prin luare cu anticipatie” (per praeceptionem), testatorul dispunea ca unul
din mostenitorii sai sa ia, inainte de a se face imparteala succesiunii, din patrimoniul succesoral
un bun determinat. Formula era: „X sa ia cu anticipatie pe sclavul Y.”
Au fost luate şi numeroase masuri cu privire la libertatea de a dispune a testatorului.
Initial, nelimitata, aceasta libertate a inceput sa capete, odata cu slabirea solidaritatii familiale
aspecte negative. Se intampla adesea ca seful de familie (pater familias) din consideratii pur
subiective, sa-si iroseasca averea in legate numeroase facute adulatorilor, interesatilor si nu
rareori, curtezanelor. Prin asemenea legate, mostenitorii isi vedeau micsorata sau chiar epuizata
partea ce li se cuvenea din mostenire si in consecinta, nu acceptau calitatea de succesori; acest
fapt, aducea caderea testamentului, intina memoria defunctului si prejudicia chiar pe legatari,
deoarece deschizandu-se succesiunea legala, nu mai puteau beneficia de legatele pentru care au
fost instituiti.