Drept Roman

Tema nr.1
Anul I, semestrul II
Student: Maftei Cosmin-Constantin

Tema nr. 1

1.Analizati conditiile capacitatii juridice in dreptul Roman si raportati-le la actualul Cod civil
romanesc.
2.Explicati de ce sclavii nu se puteau casatori si nici nu puteau incheia contracte.
Rezolvare:
1. Capacitatea juridică începe odată cu naşterea persoanei, cu condiţia ca nounăscutul să fie
viu şi viabil şi să aibă înfăţişare umană; ea poate avea eficienţă şi înainte de naştere,
potrivit regulii romane, copilul conceput este privit ca şi născut ori de câte ori interesele
lui o cer.

Pentru ca o persoană fizică să aibă capacitatea juridică, nu este suficient să posede

capacitatea de drept sau de folosinţă, ci trebuie să fie capabilă să-şi exercite drepturile ce
i-au fost recunoscute de ordinea juridică.

Pe lângă persoanele fizice, dreptul roman a recunoscut capacitatea juridică şi unor

colectivităţi, ca de pildă statului, cetăţilor, diferitelor asociaţii etc., colectivităţi pe care
dreptul modern le numeşte persoane juridice sau morale.

Capacitatea juridică a unei persoane sfârşeşte în mod firesc odată cu moartea fizică a
acesteia şi, în mod excepţional, prin moartea ei civilă (capitis deminutio). Pe lângă
persoanele fizice, dreptul roman a recunoscut capacitatea juridică şi unor colectivităţi, de
pildă statului, cetăţilor, diferitelor asociaţii etc., colectivităţi pe care dreptul modern le
numeşte persoane juridice sau morale. Capacitatea juridică a cetăţeanului roman
cuprindea trei elemente: - libertatea (status libertatis); - cetăţenia (status civitatis); -
drepturile de familie (status familiae). Dacă el pierdea unul din aceste trei elemente în
mod obişnuit, se producea o simplă modificare mai restrânsă sau mai intensă a capacităţii
sale. Jurisconsulţii romani afirmau că pierderea unuia din aceste trei elemente ducea la
capitis de minutio, adică la stingerea personalităţii juridice şi o comparau cu moartea.
Cauzele care atrăgeau capitis deminutio puteau fi mai grave sau mai puţin grave: - cel
care îşi pierdea libertatea (status libertatis) suferea o capitis deminutio maxima (cea mai
mare capitis deminutio); - cel care îşi pierdea calitatea de cetăţean (status civitatis) de
pildă prin renunţarea la cetăţenia romană suferea o capitis deminutio media (mijlocie); -
dacă îşi pierdea drep.
Drept Roman
Tema nr.1
Anul I, semestrul II
Student: Maftei Cosmin-Constantin

Ținând cont de actualul Cod civil roman, Capacitatea juridică se definește ca fiind
aptitudinea persoanei fizice sau persoanei juridice de a participa (in nume propriu sau
pentru altul), ca titular de drepturi si obligatii la raporturile juridice. Aceasta aptitudine
este reglementata diferit in cadrul diferitelor ramuri ale sistemului de drept. In dreptul
civil se recunoaste

aptitudinea generala a persoanei de a avea drepturi si obligatii, facandu-se abstractie de

imprejurarea ca aceasta are sau nu aptitudinea de a le exercita ea insasi, savarsind acte
juridice. In celelalte ramuri de drept, aptitudinea de a avea drepturi si obligatii se asociaza
intr-o unitate inseparabila, cu capacitatea exercitarii lor de catre titular.

Capacitatea juridică definește:

1. Drept roman Capacitatea de folosinţă de exerciţiu.

2. Drept civil roman Capacitatea civilă: (1) Capacitatea civilă este recunoscută tuturor
persoanelor. (2) Orice persoană are capacitate de folosinţă şi, cu excepţia cazurilor
prevăzute de lege, capacitate de exerciţiu. (art. 28 Cod civil) Capacitate de folosinţă:
Capacitatea de folosinţă începe la naşterea persoanei şi încetează odată cu moartea
acesteia (art. 35 Cod civil) Capacitate de exerciţiu: Capacitatea de exerciţiu deplină
începe la data când persoana devine majoră.(art. 38 Cod civil)

2. Poziţia juridică a sclavilor: - socotit simplu obiect de proprietate (res mancipi) al

stăpânului, sclavul nu putea avea un patrimoniu al său şi, în consecinţă, nu putea fi
proprietar, creditor sau debitor şi nici să lase o moştenire; - fiind lucru, sclavul nu
putea să se căsătorească, deoarece această instituţie era rezervată numai celor liberi; -
având statutul juridic de lucru (res), sclavul nu se poate plânge în justiţie, nu putea -
cu alte cuvinte - intenta o acţiune. Pretorul intervine recunoscând în anumite cazuri şi
limite, potrivit necesităţilor economice şi sociale ale epocii, capacitatea sclavului de a
încheia acte juridice în numele şi în interesul stăpânului şi de a-l face în consecinţă, în
egală măsură creditorul şi debitorul acestor tranzacţii.
Sclavii nu erau consideraţi de ordinea juridică - drept persoane, ci simple lucruri (res).

Calitatea de om liber aparţinea celor care nu erau sclavi. Oamenii erau împărţiţi în
două categorii: oameni liberi şi sclavi, ultimii fiind puşi într-o categorie inferioară.
Sclavia a avut o importanţă capitală în Roma antică, aceştia fiind principala forță de
muncă.
Drept Roman
Tema nr.1
Anul I, semestrul II
Student: Maftei Cosmin-Constantin

Majoritatea sclavilor proveneau din conflicte armate, razii şi răpiri. Căderea în

prizonierat constituia cea mai frecventă cauză de sclavie, fiind echivalentul unei morţi
civile. Romanii luați prizonieri de către inamici, cu ocazia războaielor, îşi pierdeau
libertatea şi deveneau sclavi.

Sclavul nu avea o familie, legătura sa cu altă sclavă având valoarea unui simplu
concubinaj, nu a unei căsătorii adevărate, întrucât, această instituție era rezervată doar
oamenilor liberi. De asemenea sclavul nu are patrimoniu, adică nu poate fi proprietar
creditor sau debitor şi nici lăsa o moştenire.
Întrucât sclavii erau persoane care lucrau pentru un stăpân fără remunerație şi nu
dispuneau de drepturi asupra propriei persoane, aceştia nu aveau dreptul de a se
căsători sau încheia contracte. Sclavii se află în proprietate absolut a proprietarului
care avea drept de viaţă şi de moarte asupra lui. Slavii nu aveau personalitate juridică,
drept de proprietate sau chiar propria familie, iar În cazul în care sclavii concepeau un
copil, acesta devenea proprietatea stăpânului care putea să-l vândă.

Întocmit de: Maftei Cosmin-Constantin