DREPT ROMAN

Dreptul roman recunotea ca o prima instituie persoana (persona) prin care se definea
subiectul activ (detinatoare de drepturi) sau pasiv de drept (obligaii).In dreptul roman
acest drept era recunoscut iniial numai barbatilor.
La fel ca in toate societile antice si femeile romane erau subiect de restricie in privin
a libertii personale in afara de a fi obligatoriu destinate la o determinata activitate familial.
Matrimoniul monogamic determina afirmarea puterii al lui Paterfamilias asupra feme.
La aceasta s-au adaugat instituia divorului si represiunea adulterului feminin.
Femeile in totalitate libere ,dupa cum se poate imagina ,nu existau. Acestea daca erau
nscute de un paterfamiliaris liber ,odat ajunse la pubertate deveneau sui iuris,deja supuse ba
rbatului sau casatorite cu iuste nuptiae (in care amndoi sotii erau dotati cu atributul ius conub
ii ), ori supuse puterii unui frate sau unei rude apropiate.Totusi conditia femeii romane,in spec
ial a femeii matroane (materfamilias) era mult mai buna decat a femeii greaca de exemplu.Ma
terfamilias chiar daca era limitata avea capacitate o juridica de drept privat,cum ar fi aceea de
a primi mostenire prin testament.Putea sa posede bunuri personale chiar daca,in lipsa sotului
sau altei rude apropiate trebuia sa se supuna protectiei.
Casatoria era un raport de fapt ,dar plin de consecinte juridice. Casatoria consta in stip
ulatii reciproce a anticei forme de compromitere(sponsio).Cu sponsio logodnicul era legitimat
sa instituie actio iniuriarum impotriva oricui pata onoarea femeii promise si putea sa exercite
si accusatio adulterii in caz ca femeia ii era infidela.
Uniunile extramatrimoniale aveau importanta cu fine juridic ,chiar daca erau considera
te inferioare casatoriei.Concubinatul avea loc in cazul in care sotii nu au putut concluziona cas
atoria din cauza diferentei sociale (un senator cu o liberta) sau cand femeia era o prostituata.
Divortul (divortium) era o prerogativa favorabila barbatului si se exercita in special in
cazul adulterului femeii.
Femeia inainte de 12 ani era supusa tutelei impuberum(ceea ce nu se aplica barbatilor).
Dupa 12 ani se aplica tutela mulierum care era aplicata pentru ca se presupunea ca femeia con
stituie o amenintare serioasa pentru patrimoniul familiei sau grupului.In procedurile judiciare
femeia era asistata de un tutore,deoarece ea nu era un subiect de drept ci considerat un obiect
de drept.

Asemnrile si deosebirile ntre capacitatea juridic roman si civil corob

orat cu noul cod civil
Pentru ca o persoana sa poate participa la viata juridica ,n dreptul roman ea trebuia sa
dispuna de capacitate juridica sau personalitate (caput).
Capacitatea juridica aprea odat cu naterea persoanei si nceta odat cu moartea ei fi
zica sau juridica.
Acelai lucru este stipulat si in Noul Cod Civil:
Art. 35. Capacitatea de folosin ncepe la naterea persoanei i nceteaz odat cu moar
tea acesteia.
Exceptie era considerata in Dreptul Roman copilul conceput si se considera nscut dac
a interesele sale o cereau.
Pentru ca un cetatean roman sa aiba capacitate juridica deplina trebuia sa indeplineasc
a conditiile : Statut de persoana libera - Statut de cetatean roman,
Statut de cap de familie Sa fie de gen masculine,
Sa aiba o anumita vrsta Sa fie normal psihic
In NCC
Art. 28. (1) Capacitatea civil este recunoscut tuturor persoanelor.
(2) Orice persoan are capacitate de folosin i, cu excepia cazurilor prevzute de lege,
capacitate de exerciiu
Art. 30. Rasa, culoarea, naionalitatea, originea etnic, limba, religia, vrsta,
sexul sau orientarea sexual, opinia, convingerile personale, apartenena politic,
sindical, la o categorie social ori la o categorie defavorizat, averea, originea
social, gradul de cultur, precum i orice alt situaie similar nu au nici o influen as
upra capacitii civile.

In Dreptul Roman artiti teatrali sau gladiatorii (meserii blamate)nu aveau capacitatea juridic.
Ea putea fi pierduta atunci cnd :
- se pierdea libertatea ceea ce ducea implicit la pierderea statutului de cetatean si
de cap de familie,ca urmare a a exilului sau emigrrii,pierderea sau modificarea statutului juri
dic.Cetenii romani aveau totalitatea drepturilor civile si politice,ncheiau acte juridice confo
rme dreptului civil roman,participau la legiuni si ncheiau casatorii.Cetatenia romana era dob
ndita prin natere sau prin acte ulterioare nasterii :adoptia,merite dosebite fata de societatea ro
mana,eliberarea din sclavie etc .

Ca asemnare si cetenia romn se dobandeste prin nastere si prin adoptie

Copilul nscut in cadrul cstoriei era considerat cetatean roman si daca era nscut in
afara casatorieii achiziiona statutul mamei la acea data.
Capacitatea juridica in functie de varsta :
- Pana la 7 ani erau lipsiti de capacitatea de exercitiu
- De la 7 pana la 12 si 14 ani, aveau capacitatea juridica limitata.
- Pana la 25 de ani erau in deplinatatea capacitatilor juridice.Daca nu aveau parinti se su
puneau curatelei incepand cu secolul III dc.
- Persoanele de la 25 de ani in sus erau pe deplin capabili si nu se supuneau curatelei.
In NCC capacitatea juridica se dobandeste de la varsta de 16 ani(limitata) si deplina la 18
ani.O alta asemanare este forma legii: in dreptul roman conine un preambul circumstanial
(praescriptio), textul nsui (rogatio) i sanciunile prevzute (sanctio).Similar si in timpurile n
oastre legea este compusa din : preambul,textul legii si sanctiuni.

Evolutia institutiei persoanelor juridice n dreptul roman

Dreptul roman consta intr.un set de reguli, care au constituit sistemul roman juridic ti
mp de 13 secole, ncepnd cu fondarea Romei (753 .Hr.), pn la sfritul domniei mpratul
ui Justinian (565 d.Hr.).
La trei ani dup moartea lui Iustinian, Italia a fost invadat de lombarzi, Imperiul Rom
an de Apus pierznd, n cele din urm, multe dintre valorile civilizaiei Romei antice i patrim
oniul acesteia (inclusiv cele juridice).
Cele mai multe civilizaii din antichitate au fost conduse prin cutume sau prin hotrri arbi
trare date dup bunul plac al regilor i preoilor. La Roma acestea reglementau existena cotidi
an din ora ncepnd de la organizarea timpului (calendarul). Iniial dreptul roman se aplica p
atricienilor, folosindu-se de tradiie (mos maiorum). n prima jumtate a secolului al V
lea .Hr. are loc o revolt a plebeilor care considerau c i ei aveau dreptul s cunoasc i s in
terpreteze un cod de legi. Ca urmare, i face apariia Legea celor 12 table (Lex duodecim tab
ularum), creata de o comisie formata din 10 membrii (decemvirii) ce a abordat toate domeniil
e de drept, subliniind care erau procedurile ce trebuiau s fie urmate pentru toate crimele. Ei a
u fcut o lege transparent, care n teorie se aplica tuturor cetenilor, proclamnd egalitatea di
ntre patricieni i plebei. Dar, n general, cei bogai au gsit modaliti s scape de pedepse.
Textul legii a fost afiat n Forum, dar din pcate textul original a fost distrus n incendiul
provocat n timpul invaziei galilor (390 .Hr.). Legile celor 12 table nu au fost niciodat abrog
ate, dar unele au czut n desuetudine de-a lungul timpului.
Legile celor 12 table, cunoscut de toi romanii pe de rost, sunt completate n timpul Repu
blicii de legi emise de comiii, senat i magistrai. n timpul Imperiului dreptul este inspirat de
edictele mprailor, de instruciunile date funcionarilor (mandata), din decrete punctuale i d
in rspunsurile date de mprat la ntrebrile particularilor i ale magistrailor (rescripta).
ncepnd cu secolul al IVlea ac sub influena filozofilor greci (n special a stoicilor) se
produce o laicizare a dreptului roman care permite trecerea de la aplicarea cutumei la cutarea
dreptii. Juristiconsuli celebrii se afirm acum, precum Cato cel Btrn i P. Mucius Scaevo
la. Fiul celui din urm Quintus Mucius Scaevola a ntemeiat prima coal de drept (a crui el
ev a fost i Cicero) i a publicat prima culegere de ius civile (drept civil) din 18 cri.
La sfritul secolului I d.c, n perioada Imperiului, la Roma i disputau ntietatea dou c
oli de drept, cea a Proculienilor (creat de Proculus i Labeo) i cea a Sabinienilor (creat de
Capito i Sabinus). Secolele urmtoare cunosc opere importante ale unor importani juriti pre
cum Papinianus, Gaius, Paulus i Ulpinianus. n secolul al VIlea d.c. mpratul Justinian (527.
565), a angajat juriti pentru a face o compilaie cuprinztoare a legilor romane, din care a rez
ultat codul iustinian (Codex Iustiniani).

Bibliografie: wikipedia,edu.ro,NCC,dirito.it,cursuri