Evolutia dreptului in perioada regimului turco-fanariot

In 1683 Turcia a inregistrat un esec la asediul Vienei. Din acel moment asistam la
schimbarea raportului de forte in favoarea Austriei, astfel Turcia a fost nevoita sa renunte
la Transilvania in favoarea Austriei.

In aceste conditii pentru a compesa pierderile suferite, Turcia a inasprit exploatarea

Tarii Romanesti si a Moldovei. Ca raspuns la acesta politica domnii romani au incercat o
apropiere de Rusia.
In acest sens Dimitrie Cantemir s-a aliat cu Petru cel Mare, iar Constantin
Brancoveanu inclina si el catre o asemenea alianta.
Fata de pericolul pierderii controlului asupra Tarilor Romane, Turcia a introdus un nou
sistem caracterizat printr-o accentuata ingradire a autonomiei Tarilor Romane. In acest
scop Turcia a introdus sistemul numirii unor domni in Tara Romaneasca si Moldova din
randul grecilor fanarioti.
Regimul turco-fanariot a fost instaurat in Moldova in 1711, iar in Tara Romaneasca in
anul 1716.

Acest regim a cunoscut in evolutia sa 2 faze distincte:

1. De la instaurare pana la 1774
2. de la 1774 la 1821.

Dreptul in prima faza a regimului turco-fanariot

Reformele lui Constantin Mavrocordat

In prima faza a regimului turco-fanariot nu s-au intocmit noi codificari legislative.

Vechile reglementari erau considerate corespunzatoare relatiilor sociale existente, iar
Turcia se opunea afirmarii autonomiei Tarilor Romane pe plan juridic. In aceasta
perioada normele juridice adoptate au imbracat forma hrisoavelor domnesti.

Cele mai importante hrisoave au fost emise de catre Constantin Mavrocordat, domn in
mai multe randuri in Tara Romaneasca si Moldova in perioada 1730-1769.
Acesta, prin hrisoave succesive a infaptuit mai multe reforme si anume a modificat
statutul juridic al boierilor, a reorganizat administratia locala, sistemul financiar si
biserica.
Astfel calitatea de boier decurgea din slujba indeplinita in cadrul statului si nu din
calitatea de mare proprietar asupra pamantului, astfel dupa slujbele detinute boierii au
fost clasificati in 2 categorii:
- categoria boierilor veliti: intrau marii dregatori care erau scutiti de toate darile.
- categoria boierilor mazili: intrau boierii mai putin importanti care erau scutiti
numai de o parte din dari.
 In planul organizarii administrative, in dorinta de a pune capat confuziei de atributii
Constantin Mavrocordat a numit la conducerea fiecarui judet si ulterior a fiecarui tinut
cate 2 ispravnici care exercitau atributiuni administrative si judiciare, totodata s-a
introdus sistemul remunerarii dregatorilor pentru slujbele lor.

In domeniul organizarii financiare, domnitorul in cauza a suprimat unele dari si le-a

unificat pe celelalte, a introdus un impozit unic numit „Sama Obsteasca” platit in 4 rate.

Biserica a fost trecuta sub controlul statului. Au fost create epitropiile manastiresti care
aveau sarcina supravegherii administrarii bunurilor bisericesti. De asemenea s-au restrans
atributiile judiciare ale bisericii si s-a hotarat ca preotii sa fie recrutati numai dintre
stiutorii de carte.

Clerul a fost scutit de plata darilor. Toate aceste reforme infaptuite pana in 1740 de
catre Constantin Mavrocordat au fost sistematizate intr-un asezamant publicat in anul
1740.
Prin acel asezamant Constantin Mavrocordat a inasprit exploatarea taranilor aserviti
prin interzicerea stramutarii lor de pe mosii, ca si prin introducerea de noi prestatii in
munca fara stabilirea vreunei limite.

Fata de aceasta situatie, intre 1741 si 1746 jumatate din taranii aserviti au fugit din
tara. Acest fenomen ameninta structurile economice si sociale ale tarii. In dorinta de a
pune capat fenomenului, la 1 martie 1746 Constantin Mavrocordat a emis un hrisov prin
care a precizat ca toti taranii fugari care se vor intoarce in tara voi fi iertati de rumanie.
In baza unor certificate eliberate de catre divanul domnesc, taranii reintorsi in tara se
puteau aseza pe orice mosie, iar fostii stapani nu-i puteau urmari.

Taranii aveau fata de boierii pe a caror mosie se asezau obligatia de a munci un numar
de zile si de a plati dijma.
Insa acest hrisov a avut o redactare defectuoasa pentru ca nu s-a facut nicio precizare
in legatura cu statutul juridic al taranilor aserviti ramasi in tara si nu s-a prevazut
termenul pana la care taranii fugari se puteau intoarce in tara.
Profitand de aceste lacune ale hrisovului au inceput sa fuga si alti tarani pentru ca la
intoarcerea in tara sa se bucure de aceleasi avantaje.

In aceste conditii, la 5 august 1746 Constantin Mavrocordat a emis un nou hrisov prin
care a desfiintat rumania. Stapanii, adica boierii si clerul erau invitati sa-i elibereze pe
rumani fara plata, iar daca totusi stapanii nu voiau sa-i elibereze gratuit, taranii isi puteau
rascumpara libertatea prin plata sumei de 10 taleri. Din acel moment rumanii au devenit
tarani clacasi numiti si locuitori pe mosii.

Relatiile dintre clacasi si boieri se stabileau pe baze contractuale, prin contractele

incheiate boierii se obligau sa atribuie taranilor clacasi spre folosinta loturi de pamant pe
timp determinat, iar clacasii se obligau sa plateasca anumite sume de bani.
 Dupa executarea acelor obligatii, clacasii se puteau muta pe alte mosii, dar inegalitatea
economica a partilor era vadita, astfel ca in mod frecvent boierii impuneau clacasilor
obligatii greu sau imposibil de executat.
De aceea, Constantin Mavrocordat a publicat urbariile prin care a stabilit limitele
minime si maxime ale obligatiilor pe care taranii si le puteu asuma.
Dupa 3 ani, in 1749 Constantin Mavrocordat ajuns domn al Moldovei a infaptuit si aici
o reforma similara cu deosebirea ca in Moldova nu s-a mai conditionat eliberarea
taranilor de plata unei sume de bani.

Evolutia dreptului in cea de-a 2 a faza a regimului turco-fanariot

In a doua faza a regimului turco-fanariot s-au produs importante transformari pe plan

intern si extern care si-au pus amprenta asupra evolutiei dreptului.
Asa se face ca dupa 1774 s-au realizat o serie de codificari moderne. Noile legiuiri au
fost desemnate prin cuvintele „condica”, „codica” sau „cod” potrivit practicii europene
din acea vreme.
Dintre legiuirile elaborate in aceasta perioada mentionam „Pravilniceasca Condica”,
„Codul Calimach” si „Legiuirea Caragea”.

„Pravilniceasca condica” a fost elaborata in Tara Romaneasca si promulgata de catre

Alexandru Ipsilanti in 1775.
Datorita opozitiei Turciei a intrat in vigoare in 1780. A fost scrisa in limba romana si
in limba greaca.
Intre cele 2 versiuni nu sunt deosebiri importante, totusi cea in limba romana este mai
clara, terminologia juridica fiind formulata pe intelesul poporului.
Izvoarele acestei legiuiri au fost Legea Tarii, bazilicalele sau legiuirile imparatesti,
jurisprudenta si doctrina juridica a vremii.
Autorul acestei legiuiri nu e cunoscut, dar se pare ca el a fost Enachita Vacarescu
intrucat el poseda cunostintele necesare elaborarii unei asemenea legiuiri si anume
cunoasterea dreptului bizantin, a limbilor greaca si romana, a Legii Tarii si a doctrinei
juridice a vremii.

Prin Pravilniceasca Condica s-a facut un pas important in directia modernizarii

organizarii justitiei. Aceasta modernizare a fost promovata cu scopul de a simplifica
aplicarea sistemului capitulatiilor in Tara Romaneasca.

Acest sistem se aplica in Turcia. Potrivit sistemului capitulatiilor, cetatenii straini aflati
in Turcia erau judecati dupa legile tarii lor. Ca urmare, si taranii aflati in Tara
Romaneasca pretindeau sa se aplice si aici regimul capitulatiilor. La aceasta cerinta
Alexandru Ipsilanti a precizat ca in Tara Romaneasca nu se aplica Coranul.
Fata de aceasta precizare strainii au protestat aratand ca procedura de judecata in Tara
Romaneasca e primitiva. Tocmai de aceea, Alexandru Ipsilanti a urmarit prin
Pravilniceasca Condica modernizarea organizarii instantelor si a procedurii de judecata.
Pe langa aceste reglementari, aceasta legiuire mai cuprinde dispozitii de drept civil, de
drept administrativ si cu privire la raporturile dintre boieri si tarani.
 Pravilniceasca Condica s-a aplicat pana la adoptarea Codului Caragea in 1818, dar a
fost abrogata in mod expres abia in anul 1865 cand a intrat in vigoare Codul Civil
Roman.

Codul Calimach

In 1817 in Moldova a fost elaborat Codul Calimach numit si „Codica Tivila a

Moldovei” la initiativa domnitorului Scarlat Calimach.
Acest cod a fost publicat in limba greaca in 1817 si in limba romana in 1833. Autorii
versiunii in limba greaca au fost Christian Flechtenmacher, Andronache Donici si Anania
Cusanos, iar autorii versiunii in limba romana au fost Christian Flechtenmacher, Petrache
Asachi si Damaschin Bojinca.

Principalele izvoare ale Codului Calimach au fost Legea Tarii, bazilicalele sau
legiuirile imparatesti, Codul Civil Francez de la 1804 si Codul Civil Austriac de la 1811.
Acest cod, prin continutul si forma sa s-a apropiat foarte mult de codurile civile
europene de la acea vreme.

Codul Calimach cuprinde o introducere, iar continutul a fost structurat in 3 parti:

1) Prima parte se refera la dreptul persoanelor
2) A doua parte se refera la dreptul lucrurilor
3) A 3a parte este intitulata „Inmarginiri ce privesc dritul persoanelor dimpreuna cu al
lucrurilor.”

In partea finala sunt incluse 2 anexe care cuprind regulile aplicate concursului
creditorilor si licitatiei.

Legiuirea Caragea a fost elaborata in 1818 si publicata in Tara Romaneasca din

ordinul domnitorului Ioan Gheorghe Caragea. Aceasta legiuire mai e denumita si Codul
Caragea.
Autorii acestei legiuiri au fost logofatul Nestor, Atanasie Hristopol, stolnicii
Constantin si Ionita Balaceanu.

Legiuirea Caragea cuprinde norme de drept civil, de drept penal si de procedura. Este
sistematizata in 6 parti care trateaza despre:

1) Persoane
2) Bunuri
3) Contracte
4) Donatii si succesiuni
5) Fapte penale
6) dispozitii de procedura

Rezulta ca primele 4 parti formeza un adevarat cod civil, partea a5-a un Cod penal, iar
partea a6-a un Cod de procedura.
 Cele 3 legiuiri „Pravilniceasca Condica”, „Codul Calimach” si „Legiuirea Caragea” au
fost promulgate de catre domni la aparitie si au fost abrogate la 1 decembrie 1865 cand a
intrat in vigoare Codul Civil Roman.

Dispozitiile din „Pravilniceasca Condica”, „Codul Calimach” si „Legiuirea

Caragea”

Legiuirile mentionate se deosebesc de cele anterioare prin continut si forma intrucat au

fost adoptate in conditiile dezvoltarii relatiilor marfa-bani si sub influenta unor
reglementari juridice europene moderne.

Aceste legiuiri cuprind dispozitii referitoare la proprietate, persoane, organizarea

familiei, succesiuni, obligatii de drept penal si de drept procesual, astfel in materia
proprietatii codurile mentionate au consacrat dreptul absolut de proprietate facand
distinctie intre proprietatea absoluta si proprietatea divizata.

In cazul proprietatii absolute numita si desavarsita sau neimpartita toate atributele

dreptului de proprietate sunt exercitate de catre aceeasi persoana.
In cazul proprietatii divizate atributele dreptului de proprietate se impart intre 2
persoane distincte, astfel o persoana exercita dreptul fiintei lucrului, iar o alta persoana
exercita dreptul folosului lucrului.

Legiuirile in cauza prevad ca raporturile dintre boieri si tarani se stabilesc pe baza

contractului de arenda numit si „Contractul de emfiteoza”.

In materia persoanelor, oamenii erau clasificati in liberi, robi si dezrobiti.

In categoria oamenilor liberi erau inclusi si taranii clacasi. Era stabilit numar minim si
maxim al zilelor de claca.

Robii erau asimilati cu lucrurile, totusi li s-a recunoscut o anumita capacitate juridica
putand reprezenta pe stapanii lor in relatiile cu terte persoane.

Pentru prima data in dreptul romanesc sunt reglementari cu privire la persoanele

juridice.
Persoanele juridice sunt desemnate prin termenul de „tovarasie” in Pravilniceasca
Condica si Legiuirea Caragea si prin termenul de „persoane moralicesti” in Codul
Calimach.
Se prevad reglementari amanuntite cu privire la infiintarea, administrarea, raspunderea
si stingerea persoanei juridice, totodata sunt reglementari referitoare la formarea
capitalului si impartirea castigului.

Familia, casatoria si rudenia sunt reglementate in mare conform dispozitiilor din

pravilele anterioare.
 Se consacra „Principiul raspunderii personale”, astfel se precizeaza ca sotia nu
raspunde pentru faptele sotului, iar parintii nu raspund pentru faptele copiilor care sunt
majori.

Se interzic casatoriile intre crestini si necrestini, intre oameni liberi si robi.

Obligatia de inzestrare a fetelor revine parintilor si fratilor potrivit prevederilor din

Pravilniceasca Condica si Legiuirea Caragea, pe cand Codul Calimach o prevede numai
in sarcina parintilor.
Zestrea fetelor trebuia apreciata in bani in momentul constituirii, pentru ca la un
eventual divort din vina barbatului femeia sa redobandeasca bunuri in aceeasi valoare cu
zestrea avuta.
Divortul datorat adulterului sotiei avea ca efect pierderea zestrei care trecea in
proprietatea baratului. Sunt reglementate adoptiunea, tutela si uratela.

Rudenia putea fi de sange sau duhovniceasca.

Rudenia de sange era in linie dreapta suitoare, in linie dreapta coboratoare precum si in
linie laturalnica.

Cele 3 legiuiri reglementeaza succesiunea fara testament denumita si „succesiunea

legala” precum si succesiunea testamentara.
Se precizeaza care este rezerva succesorala precum si cota disponibila, adica acea parte
care poate fi lasata ca mostenire unor persoane straine de familie.
Vocatia succesorala apartinea celor 3 categorii de rude de sange si anume ascendenti,
descendenti si colaterali.

Copii naturali veneau la mostenitre in concurs cu cei legitimi potrivit Codului

Calimach, pe cand potrivit Codului Caragea veneau numai la succesiunea mamei.

Sotul supravietuitor dobandea uzufructul asupra unei parti din bunurile succesorale
cand venea in concurs cu copii, adica primea spre folosinta o parte din mostenire egala cu
partea ce revenea unui copil urmand ca la moarte acele bunuri sa revina copiilor. Sotul
supravietuitor dobandea intreaga succesiune in lipsa altor mostenitori.

Ca izvoare ale obligatiilor sunt aratate legea, contractul si delictul.

Contractele sunt clasificate dupa forma in: contracte scrise si contracte nescrise, iar
dupa efecte in: contracte unilaterale si contracte bilaterale.

Se preciza ca un contract, pentru a fi valabil incheiat trebuie sa fie potrivit legii si

bunelor moravuri. Ca elemente esentiale ale contractului sunt aratate consimtamantul,
capacitatea si obiectul.
Sunt amanuntit reglementate contractele de vanzare, inchiriere, arenda, schimb, de
depozit si de comodat.
 In domeniul dreptului penal cele 3 legiuiri preiau in linii mari dispozitiile din legiuirile
anterioare, astfel infractiunile sunt numite vini, iar acestea in functie de gravitatea lor sunt
clasificate in vini mari si vini mici.
Pentru prima data sunt incriminate faptele slujbasilor si dregatorilor cum ar fi abuzurile
judecatorilor fata de parti, abuzurile ispravnicilor fata de cetateni si nedreapta luare de
catre vornici a amenzilor de la tarani.

Erau aspru pedepsiti plastografii (cei care falsificau acte oficiale), acestia erau trecuti
in Condica Siretilor spre a nu mai putea depune marturie in viitor.
Urmarindu-se consolidarea economiei de schimb erau pedepsiti cei care in mod
fraudulos declarau ca sunt in stare de incetare a platilor pentru a nu-si plati datoriile. In
sistemul pedepselor se mentine pedeapsa capitala pentru viclenie, omor si talharie.

S-au mentinut pedepse privative de libertate si anume ocna, temnita si surghiunul la

manastire.

In domeniul dreptului procesual cele 3 legiuiri au urmarit modernizarea organizarii

instantelor, astfel de reglementari se refera la introducerea condicelor de judecata la toate
instantele, formularea in scris a hotararilor judecatoresti si motivarea lor cu aratarea
capului de pravila, introducerea reprezentarii in justitie prin mandatari sau avocati,
ierarhizarea probelor in justitie cu accent pe probele scrise, introducerea publicitatii
tranzactiilor imobiliare prin tinerea la judecatoriile de judet prin condici speciale pentru
vanzarile de pamant si cladiri precum si pentru testamente si foi de zestre.
Au fost stabilite reguli cu privire la procedurile speciale ca licitatia, falimentul si
judecarea comerciantilor de catre arbitrii.