Programul revolutiei de la 1821

Revolutia condusa de Tudor Vladimirescu a avut un caracter social si unul national.

Din desfasurarea revolutiei si din actele adoptate in cursul ei rezulta ca s-au urmarit
desfiintarea dependentei feudale urmare a abuzurilor, inlaturarea dominatiei otomane si
revenirea la domnii pamanteni.

Programul revolutiei de la 1821 a fost exprimat in mai multe acte:

- Proclamatia de la Tismana (Pades) data la inceputul revolutiei

- Cererile norodului romanesc
- Proclamatia de la Bolintin
- Proclamatia de la Bucuresti.

Dintre acestea, cererile norodului romanesc a constitutit un adevarat proiect de

constitutie. Potrivit acestui proiect de constitutie, statul urma sa fie o monarhie
constitutionala, iar domnul trebuia sa jure ca va respecta constitutia.

In dregatoriile de stat si in cele bisericesti numirile urmau a se face numai dupa merit.
Acordarea de catre domn a titlurilor nobiliare depindea numai de exercitarea unei functii
in cadrul statului, reorganizarea sistemului judiciar prin reducerea taxelor si accesul
tuturor la instantele de judecata, infiintarea unei armate nationale, subordonarea bisericii
statului si legilor tarii, alegerea mitropolitului de catre popor, infiintarea de scoli cu
predare in limba romana pentru toti tinerii indiferent de situatia sociala in conditii de
completa gratuitate, desfiintarea vamilor din interiorul tarii si mentinerea numai a celor
de la granita, desfiintarea privilegiilor si scutirilor acordate negustorilor straini, alungarea
din tara a boierilor vinovati de grave abuzuri, preluarea pamanturilor boierilor care s-au
pronuntat impotriva revolutiei, pamanturile dobandite de catre boieri prin abuz si
inselaciune urmau a fi inapoiate taranilor.

Organizarea de stat a Tarii Romanesti si a Moldovei in perioada 1821-1848

Ca urmare a revolutiei de la 1821 si a plangerilor adresate de catre boierii romani

tuturor cancelariilor din Europa, Turcia a hotarat in anul 1822 ca in tarile romane sa se
revina la traditia domniilor pamantene.
Organizarea tarilor romane a fost stabilita prin conventia de la Akkerman din 1826,
conventie care nu a fost aplicata datorita noului razboi ruso-turc.
Sistemul domniilor pamantene a fost suspendat in 1828 cand in urma razboiului ruso-
turc tarile romane au fost ocupate de catre trupele tariste.
Regimul de ocupatie militara a durat pana in 1834, timp in care tarile romane au avut
regimul unor protectorate, iar conducerea lor era exercitata de catre un guvernator rus
numit de catre tar. Potrivit conventiei de la Akkerman si tratatului de la Adrianopol din
1829 in tarile romane urmau a se adopta regulamente organice cu scopul modernizarii
intregii vieti sociale si de stat.

Regulamentele organice au fost elaborate in timpul si din initiativa administratiei ruse.

Acestea au fost aprobate in 1830 de catre adunarile obstesti extraordinare ale celor 2 tari
romane si apoi au fost intarite de catre Poarta otomana.
Regulamentele organice au intrat in vigoare in 1831 in Tara Romaneasca si in 1832 in
Moldova.

Cele mai importante prevederi ale regulamentelor organice se refera la institutia

domniei, dregatori, divanul domnesc, adunarea obsteasca extraordinara, adunarea
obsteasca ordinara, organizarea fiscala, organizarea armatei, organizarea judecatoreasca
si organizarea administrativ-teritoriala.

Potrivit regulamentelor organice domnia:

- era electiva prin aceea ca domnul tarii era ales de catre adunarea obsteasca extraordinara
- era nobiliara prin aceea ca domnul era ales dintre boieri
- era viagera prin faptul ca domnul era ales pe viata.

Domnul ales trebuia sa fie investit de catre Turcia si confirmat de catre Rusia. Cu toate
acestea s-a hotarat ca in mod exceptional primii domni sa fie numiti pe termen de 7 ani
prin acrodul Turciei si Rusiei.

Regulamentele organice prevedeau ca domnul exercita conducerea statului in

conformitate cu legile avand atributii legislative, executive si judecatoresti.
In virtutea acestor atributii, domnul avea initiativa legislativa si ratifica legile votate de
adunarea obsteasca obisnuita.
Domnul numea si revoca dregatorii, comanda armata nationala, prezida sedintele
instantei supreme care era divanul domnesc si intarea hotararile judecatoresti ramase
definitive.

Dregatoriile au fost organizate intr-un sistem unitar pe domenii de activitate ca o

expresie a tendintei catre specializarea lor si a principiului separatiei puterilor in stat.
Dintre dregatori erau considerati ca fiind cei mai de seama marele vornic al treburilor
din launtru, (un fel de ministru de interne de azi), marele logofat al dreptatii (un fel de
ministru al justitiei), marele vistiernic, marele logofat al pricinilor bisericesti (ministru al
cultelor), marele spatar (un fel de ministru al apararii) si marele postelnic (un fel de
ministru de externe).
Acestia se reuneau sub presedintia domnului si hotarau asupra masurilor administrative
si asupra proiectului de legi pe care domnul urma sa il supuna spre aprobare adunarii
obstesti obisnuite.
Problemele curente ale statului erau solutionate de catre sfatul administrativ,
asemanator unui consiliu restrans de ministrii de azi, compus din marele vornic, marele
vistiernic si marele postelnic.
 Atributiile divanului domnesc s-au restrans intrucat atributiile sale legislative au fost
preluate de adunarea obsteasca obisnuita, iar cele administrative de catre sfatul
administrativ.

Adunarea obsteasca extraordinara era formata din boieri, negustori si mestesugari.

Avea ca atributii alegerea domnului, iar dupa alegere solicita Portii otomane investirea
domnului, iar Curtii tariste confirmarea sa.

Adunarea obsteasca ordinara era formata din reprezentanti ai boierilor si clerului fiind
un parlament in forma embrionara avand ca atributii adoptarea legilor si bugetului,
controlul veniturilor si cheltuielilor statului, domnul avand obligatia de a da dare de
seama asupra cheltuielilor statului in fata sa. Totodata propunea domnului masuri in
domenii ca agricultura, industria, comertul si ordinea publica.

Prin regulamentele organice s-au luat masuri de modernizare a finantelor statului,

astfel s-a prevazut separarea visteriei statului de camara domnului, introducerea
contabilitatii publice si a sistemului pensiilor, desfiintarea vamilor interne inclusiv dintre
Tara Romaneasca si Moldova, iar instantele de judecata au fost reorganizate si
modernizate pe baza principiilor ierarhizarii si specializarii.

Sistemul judiciar introdus prin regulamentele organice era format din tribunalul satesc
format din preotul satului si 3 reprezentanti ai taranilor, tribunal care judeca
neintelegerile dintre tarani.
Ispravnicii judetelor, tribunalele politiei indreptatoare, tribunalele judetene, divanurile
judecatoresti, tribunalele apelative de comert, inaltul divan, divanul domnesc (existent
numai in Moldova) si Inalta curte de revizie care functiona numai in Tara Romaneasca.

Prin regulamentele organice in plan administrativ s-au luat masuri pentru centralizarea
puterii de stat. Au fost desfiintate marile subdiviziuni teritoriale ca Tara de Sus si Tara de
Jos, precum si Caimacamia Craiovei. In rest, organizarea administrativ-teritoriala a ramas
neschimbata, insa numarul judetelor si tinuturilor a fost redus. Ca unitati administrativ-
terioriale mai erau plaiurile, plasile, ocoalele, orasele si satele.

Evolutia dreptului in Tara Romaneasca si Moldova in perioada 1821-1848

Dezvoltarea economiei si intensificarea comertului in aceasta perioada au impus noi

reglementari legislative. In acest scop a fost preluata experienta legislativa a statelor
avansate in deosebi cea franceza.
S-a organizat invatamantul superior juridic romanesc si au fost trimisi tineri romani la
studii juridice in strainatate. In aceasta perioada s-au cristalizat ramurile dreptului
caracterizate prin unitate de principii si diferentierea reglementarilor pe institutii juridice.

Cele mai importante reglementari au intervenit in materia dreptului constitutional,

dreptului civil, dreptului comercial, dreptului penal si cu privire la organizarea instantelor
judecatoresti.
 Normele de drept constitutional sunt cuprinse in regulamentele organice care au dat
celor 2 tari romane aceeasi organizare politica.

Dispozitiile privitoare la organizarea statului din regulamentele organice au introdus

primele principii de drept constitutional in istoria legislatiei noastre. Dintre acestea
mentionam principiul separatiei puterior in stat, distinctia dintre notiunea de stat si
persoana domnului, separarea veniturilor statului de cele ale domnului precum si sistemul
contabilitatii publice.

Regulamentele organice au consacrat un regim juridic unitar pentru romanii din Tara
Romaneasca si Moldova. Acestia puteau circula liber dintr-o tara in alta si puteau
dobandi bunuri de orice fel in oricare din cele 2 tari, aspecte din care rezulta ca romanii
erau socotiti cetateni ai aceluiasi stat.

In domeniul dreptului civil au continuat sa se aplice Codul Calimach si Legiuirea

Caragea. Regulamentele organice prevedeau ca toate procesele civile vor fi judecate dupa
aceste coduri.
Reglementarile de drept civil erau aproape identice in cele 2 tari romane intrucat
codurile mentionate erau in multe privinte asemanatoare. Totodata normele de drept civil
cuprinse in regulamentele organice erau identice.
Regulamentele organice au consacrat „Drepturile sfinte ale proprietarilor” de natura sa
sublinieze inca odata caracterul absolut si sacru al dreptului de proprietate. S-a
generalizat rolul actelor scrise in relatiile civile prin obligativitatea inregistrarii
contractelor de ipoteca si de dota ca si a actelor de stare civila.
S-a subliniat caracterul personal al raspunderii civile si au fost desfiintate formele de
raspundere colectiva precum si dreptul de protimis.

Dezvoltarea comertului a impus crearea unei noi ramuri de drept si anume dreptul
comercial. Raspunzand aceste cerinte, in Moldova, Iacovache Veisa in 1833 si Emanoil
Draghici in 1841 au tradus Codul Comercial francez.
Tot pe baza Codului Comerial francez in Tara Romaneasca in 1840 Simion Marcovici
a elaborat un cod comercial intitulat „Condica de comerciu cu anexele sale”.

Acest cod s-a aplicat in practica instantelor de judecata atat in Tara Romaneasca cat si
in Moldova.
Cuprinde 3 carti care reglementeaza:
1. Actele de comert in general
2. Falimentul si procedura falimentului
3. Comertul fluvial si maritim, precum si regimul vaselor maritime.

In domeniul dreptului penal se remarca aparitia in Moldova a unui cod penal si de

procedura penala denumit „Criminaliceasca condica”.
Prima parte a acestei condici a aparut in 1820 si cuprinde un cod de procedura penala.
Partea a doua a aparut in 1826 si cuprinde un cod penal.
 Potrivit acestui cod, infractiunile sunt numite crime si sunt impartite in 2 mari grupe:
1. crime impotriva ordinii obstesti
2. crime impotriva persoanei si avutului personal.

In 1851 a aparut in Tara Romaneasca „Condica criminaliceasca” identica cu cea din

Moldova.

Organizarea armatei nationale a impus adoptarea de coduri militare prin care sa fie
sanctionate infractiunile si abaterile disciplinare comise de catre militari. In acest scop, in
1832 s-a elaborat „Asezamantul ostasesc pentru straja pamanteasca a Valahiei” in Tara
Romaneasca si „Condica militara” in Moldova.

Dintre infractiunile prevazute in codurile militare mentionam: nesupunerea, fuga de

sine si departarea de slujba, nepazirea sau sustragerea munitiilor si lucrarilor de razboi,
intrebuintarea soldatilor in interes particular.
Infractiunile erau judecate de catre instante specializate si erau pedepsite cu bataia,
destituirea sau munca zilnica.

In domeniul dreptului procesual, in aceasta perioada a continuat imbunatatirea

organizarii judecatoresti si a desfasurarii proceselor. In acest sens mentionam dispozitiile
cu privire la separarea instantelor judecatoresti de cele administrative, specializarea
instantelor, organizarea procedurii scrise, organizarea avocaturii, procedura apelului si
revizuirea hotararilor judecatoresti, delimitarea competentei instantelor civile de cea a
instantelor bisericesti, supravegherea actiunii penale de catre procuror, garantarea
inviolabilitatii persoanei, introducerea mandatului de arestare, obligatia cercetarii celui
arestat in termen de 24 de ore de la aducere, regimul probelor scrise, al actelor notariale si
al actelor de stare civila, inamovibilitatea judecatorilor, egalitatea tuturor in fata legilor si
totodata prin regulamentele organice s-a introdus pentru prima data in legislatia
romaneasca „principiul autoritatii lucrului judecat”.

Organizarea de stat a Tarii Romanesti si a Moldovei in perioada 1848-1859

Dupa infrangerea revolutiei de la 1848, tarile romane au fost supuse unui regim de
ocupatie militara turco-tarista. Aceasta ocupatie a luat sfarsit dupa 2 ani si jumatate, dar
pentru scurt timp deoarece in perioada razboiului Crimeei, principatele romanesti au fost
ocupate pe rand de Austria si Turcia.

In aprilie 1849 prin conventia de la Balta Liman incheiata intre Rusia si Turcia s-a
consfintit inabusirea miscarii revolutionare in Tara Romaneasca si Moldova.
Prin aceasta conventie, Grigore Ghica in Moldova si Barbu Stirbei in Tara
Romaneasca au fost numiti domni pe 7 ani si pusi sub controlul puterilor de ocupatie.

Adunarile obstesti prevazute in regulamentele organice au fost inlocuite cu divanuri

legislative compuse din boieri numiti de catre domni.
 Prevederile conventiei de la Balta Liman prin felul in care au fost formulate, dar mai
ales prin felul cum au fost interpretate ofereau posibilitatea unor transformari in favoarea
tarilor romane, astfel conventia amintita prevedea reintroducerea regulamentelor
organice, dar cu o serie de schimbari lasandu-se posibilitatea modificarilor in viitor.

Formal, regulamentele organice constituiau legea fundamentala a celor 2 tari romane,

dar in fapt nu s-a revenit la regimul regulamentar anterior.
S-a modificat vechiul sistem privitor la institutia domniei care nu mai era nici viagera,
nici electiva. Domnii erau numiti de catre puterea suzerana si de catre cea protectoare pe
timp de 7 ani dintre boierii credinciosi acestora.

Intre 1850 si 1856 au functionat divanurile obstesti compuse din reprezentanti ai

boierului si clerului si care aveau in competenta adoptarea legilor si bugetului, controlul
organelor administrative, centrale si locale si controlul finantelor publice.

Prevederile conventiei de la Balta Liman au fost completate cu altele cuprinse in acte

internationale si hotarari interne, astfel prin tratatul de pace de la Paris din 1856
protectoratul rusesc asupra Tarii Romanesti si Moldovei a fost inlaturat, principatele
ramanand numai sub suzeranitatea turceasca.

Regulamentele organice urmau sa fie desfiintate si inlocuite cu o legiuire alcatuita de

marile puteri tinand seama de dorintele romanilor.

Pentru exprimarea acestor dorinte au fost convocate adunarile ad-hoc care au

functionat in perioada septembrie-decembrie 1857.
Adunarile ad-hoc exprimand vointa romanilor au adoptat hotarari fundamentale cu
privire la viata de stat a tarilor romane, decisive pentru viitorul acestora.

Aceste hotarari prevedeau:

- recunoasterea autonomiei si neutralitatii celor 2 tari romane
- unirea Tarii Romanesti si a Moldovei intr-un singur stat sub numele de Romania
- aducerea unui principe dintr-o familie domnitoare straina
- formarea unui guvern reprezentativ si constitutional.

Aceste hotarari, impreuna cu un raport al Comisiei europene au fost trimise

reprezentantilor puterilor garante care s-au intrunit la Paris in mai 1858.

Conferinta de la Paris care si-a desfasurat lucrarile in perioada mai-august 1858 a

stabilit printr-o conventie statutul international si viitoarea organizare interna a
principatelor romane.

Reflectand divergentele dintre cele 7 puteri, conventia de la Paris a fost plina de ezitari
si contradictii pe care insa oamenii politici romani ai vremii, animati de un profund
patriotism au stiut sa le depaseasca in favoarea unirii.
 Conventia de la Paris prevedea ca cele 2 tari romane urmau a purta numele de
Principatele Unite ale Moldovei si Tarii Romanesti, dar cu o organizare separata, cu
domni distincti, cu adunari legiuitoare si capitale distincte.

Se prevedea formarea unei comsii centrale la Focsani care sa elaboreze proiecte de legi
comune, o Curte de Casatie unica, conducerea armatei de catre un comandant ales prin
rotatie din cele 2 tari, punerea pe baze noi prin modificarea legislatiei a relatiilor dintre
boieri si tarani.
Conventia avea anexata si legea electorala prin care s-a introdus un sistem cenzitar prin
care mosierimea era in mod vadit favorizata.

Conventia de la Paris, fara a raspunde in totalitate aspiratiilor romanilor, a fost prima

confirmare internationala a dreptului romanilor de a trai intr-un stat national unitar.