Istoria Statului şi Dreptului Românesc

-schiţe- 2/2

12. Pravilele Bisericeşti

- elaborate la nivelul Bisericii Ortodoxe, după canoanele bizantine, şi aplicabile pe întregul
teritoriu.
- au caracter oficial, au fost întocmite din ordinul Domnului sau al Mitropolitului şi pe
cheltuiala acestuia.
- ,,biserica", provine din latina, ,,basilica". In alte limbi, provine din greaca, ,,eclesia".
- primele pravile au fost redactate în limba slavonă, iar din sec.XVI în română.
- au fost la inceput multiplicate ca manuscrise, iar din sec. 17, apar pravilele tiparite.
A. Pravile in slavona sunt:
1. ,,Pravila de la Targoviste", elaborata de catre gramaticul Dragomir, din
porunca domnului Vladislav al Tarii Romanesti in anul 1452.
2. ,,Pravila de la Putna", bilingva (text interliniar in romana), din anul 1581.
3. ,,Pravila de la manastirea Bistrita" (Moldova), in anul 1618.
4. ,,Pravila de la manastirea Bistrita" (Oltenia), elaborata la 1636.
Izvoarele acestor pravile sunt:
a. ,,Sintagma alfabetica" a lui Matei Vlastares
b. ,,Hexabiblul" lui Constantin Armenopulos (judecator la Salonic)
c. ,,Nomocanoanele parintilor Bisericii (literatura patristica)
d. Legislatia imparatilor bizantini:
1. ,,Bazilicalele" lui Leon al II-lea filosoful
2. ,,Nomos Ghiorghicos" (,,Legiuirea Agrara Bizantina")
3. ,,Prohironul" si ,,Epanagoga" elaborate in timpul lui Vasile
Macedoneanul
B. Pravile in romana sunt:
1. ,,Pravila Sfantilor Apostoli", elaborata de Diaconul Coresi la Brasov intre
1560 si 1580. Un exemplu este ,,Pravila de la Ieud, numita dupa numele unui
locuitor din Maramures, unde a fost descoperita in 1921, fiind singurul exemplar ce
s-a pastrat.
2. ,,Pravila Aleasa", elaborata de logofatul Eustache, in Moldova, in 1632.
3. ,,Pravila de la Govora" (,,Pravila cea Mica"), tiparita in Tara Romaneasca,
in 1640, in 2 editii identice: una pentru Tara Romaneasca, prefata de mitropolitul Theofil si una
pentru Transilvania, prefata de mitropolitul Ghenadie al Transilvaniei.
Continutul pravilelor bisericesti este eterogena, foarte variata, pentru ca alaturi de textele cu
caracter juridic propriu - zis exista si altele texte din diverse alte domenii:
a. extrase din lucrarile religioase
b. date istorice despre sinoadele bisericesti si cele ale parintilor Bisericii,
autori de pravile
c. cronici
d. tabele de calculare a timpului.
e. diferite alte formulare pentru intomirea actelor.
La rândul lor, textele juridice nu sunt sistematizate pe ramuri si instituţii de drept, in sensul ca
dispoziţiile juridice pe care le cuprind sunt amestecate: norme de drept civil, intercalate cu cele
penale si procesuale.
 Infractiunile era socotite pacate, iar pedepsele clasificate in pedepse fizice si pedepse
duhovnicesti erau socotite ca forme de ispasire a pacatelor.
Dreptul român a evoluat sub influenţa dreptului roman, astfel cum a fost receptat pe filieră
bizantină.
Pravilele aveau conţinut asemănător în toate ţările române şi erau destinate aplicării practice
în instanţele judecătoreşti, însă puţine dovezi s-au păstrat în acest sens.
Hotărârea pronunţată in litigiul dintre Florica (fiica legitima) si Maria (fiica naturala), fiicele lui
Mihai Viteazul, având ca obiect o moşie.

13. Hrisoavele Legislative

Iniţial conţineau acte cu caracter individual, acte prin care dispoziţiile Legii Ţarii erau aplicate
de domn la cazuri particulare. De la sfârşitul sec.XVI apar hrisoavele legislative, care conţineau
dispoziţii cu caracter general, emise de domn.
Primul si cel mai important hrisov dat de Mihai Viteazul este cel din anul 1595, care prevede,
cu referire la ţăranii dependenti, ca ,,fiecare pe unde va fi, sa fie ruman pe veci". In legatura cu acest
hrisov, unii autori au afirmat ca prin intermediul lui, Mihai Viteazul, fortat de o conjunctura
nefavorabila si sub presiunea boierilor, ar fi procedat la legarea taranilor dependenti, de glie. Opinia
nu poate fi împărtăşită, pentru ca in 1595 se afla in plina desfasurare riposta militara otomana in Tara
Romaneasca, iar poporul din stânga Oltului s-a refugiat pe moşiile din dreapta Oltului, ce apartineau
Domnului si boierilor ce-l sprijineau.
Mihai Viteazul nu i-a legat pe ţărani de glie, ci pentru a-i favoriza pe boierii olteni, a modificat
dispozitiile Legii Ţarii, ce anterior anului 1595 prevedeau legarea de glie a taranilor dependenti. Daca
s-ar fi aplicat dispozitiile legii tarii, boierii din dreapta Oltului ar fi trebuit sa-i remita pe taranii
dependenti din stanga Oltului, refugiati pe mosiile lor, stapanilor acestora, ori prin asezamant Mihai
Viteazul ii elibera pe boierii din dreapta Oltului de aceasta obligatie legala, pentru a-i favoriza.
Hrisoavele domnesti au continut asemanator, au fost adoptate si in Moldova de catre domnii
Stefan Tomsa si Miron Barnovschi. Iar din sec. XVI, pe masura centralizarii statului feudal si intaririi
puterii domnesti, numarul hrisoavelor legislative a crescut in mod semnificativ.

14. Pravilele Laice

Pravilele laice au fost adoptate la mijlocul sec. 17, aproape simultan si cu un continut similar
in Tara Romaneasca si in Moldova.
In acelasi timp, praviele laice au reprezentat pentru boieri si intrumente de limitare a puterii
domnului, caci, cum zicea Grigore Ureche, ,,acolo unde nu sunt pravile, din voia domnilor, multe
strambatati se fac".
Prima pravila laica a fost adoptata in Moldova, din porunca domnului Vasile Lupu in 1646,
fiind tiparita la tipografia Manastirii “Trei Ierarhi” si se numea “Cartea romaneasca de invatatura”.
Termenul de ,,invatatura" nu are un sens didactic, ci unul juridic. Invatatura este o porunca
domneasca care atrage sanctiunea domnului asupra celor ce nu respecta aceste invataturi.
Doua lucrari sunt izvoarele principale ale pravilelor laice:
- Nomos Ghiorghicos - legiuirea agrara bizantina adoptata in timpul domnului
Leon Isaul.
- Lucrarile penalistului italian Prospero Farrinaci, latinizat Farrinacius,
intitulate Praxis et teoriae criminalis.

In Tara Romaneasca, din porunca domnului Matei Basarab, Daniil Panoneanul, un calugar
ajuns ulterior mitropolit al Transilvaniei, a elaborat lucrarea ,,Indreptarea legii" sau ,,Pravila cea
mare", tiparita la Targoviste. Cuprinsul este mai amplu decat cel al ,,Cartii romanesti de invatatura".
Totodata, in partea finala a pravilei sunt expuse o serie de probleme de interes mai general din
domenii nejuridice (medicina, gramatica, filosofie), dar si chestiuni de interes canonic.
Continutul juridic al celor 2 pravile este asemanator si sunt structurate in pricini, glave si
zaciale, adica sectiuni, capitole si articole. Se refera in principal la reglementarea relatiilor din
agricultura si sanctionarea faptelor cu caracter penal, iar dispozitiile de drept civil si drept procesual
sunt putin numeroase.
Dispozitiile juridice din pravile sunt sistematizate in 2 parti:
Prima parte contine:
- prevederi ce reglementeaza relatii feudale din agricultura si care consacra:
1. legarea de pamant a taranilor dependenti
2. drepturile stapanilor feduali de a-i urmari pe taranii dependenti
fugiti de pe mosii si de a-i aduce inapoi.
3. interdictia celorlalti boieri de a-i primi pe mosiile lor pe taranii
fugari si obligatia de a-i remite stapanilor lor.
4. obligatiile de renta feudala ale taranilor aserviti fata de boieri si
drepturile acestora din urma de a-i pedepsi pe taranii ce nu-si executa obligatiile.
- reglementari care vizeaza:
1. paza hotarelor
2. paza recoltelor
3. paza bunurilor agricole
4. cresterea vitelor
5. impartirea recoltelor
6. schimburile de terenuri

A doua parte contine institutii de drept civil, de drept penal si de drept procesual.
1. Materia persoanelor: reglementarea statutului juridic al persoanelor se face dupa criteriul
conditiei sociale. Persoanele fizice se impart in: slobozi (erau pe de-o parte taranii liberi si pe de alta
parte erau boierii, clerul) si robi (nu-si puteau schimba statutul juridic decat cu acordul stapanului
sau ca rasplata pentru denuntarea stapanului vinovat de savarsirea anumitor infractiuni; asupra
robillor, stapanul avea avea un intins drept de corectie).
2. Institutia familiei, a casatoriei, a rudeniei sunt reglementate pe baza acelorasi principii ca si
in pravilele bisericesti. Casatoria este precedata de logodna si confera sotului puterea maritala
asupra sotiei si dreptul de a-i administra zestrea. Puterea maritala presupune ca sotul are asupra
sotiei un drept de corectie, incluzand bataia si inchiderea ei.
3. In materia bunurilor este protejata proprietatea asupra imobilelor si proprietatea asupra
pamantului. Uzucapiunea nu este recunoscuta ca drept de proprietate de pravile astfel incat actiunea
in revendicare putea fi intentata oricand.
4. Succesiunea poate fi deferita prin testament, potrivit legii tarii, introducandu-se anumite
incapacitati de a culege si a testa. Categorii de mostenitori legali: ascendentii si descendentii pana la
infinit si colateralii pana la gradul 9. Copii naturali vin doar la succesiunea mamei si sunt
reglementate rezervele succesorale si cantitatea disponibila in functie de numarul copiilor.
5. In materia obligatiilor sunt reglementate si consacrate ca izvoare de obligatii: tocmelile
(contractele) si delictele. Pentru validitatea contractelor se cere ca vointa partilor contractante sa nu
fie vitiata prin violenta (sila) sau prin dol (amagire). Principalele contracte sunt: de vanzare,
inchiriere, imprumut, donatie.
6. Materia dreptului penal cunoaste o ampla reglementare, potrivit celor mai avansate
principii ale epocii. Infractiunile continua sa se numeasca vini si erau impartite in vini mari si vini mici.
Este reglementat conceptul de infractiune flagranta. Pentru calificarea infractiunii se aveau in vedere
momentul si locul infractiunii. Sunt introduse unele categorii juridice noi: tentativa, concursul de
infractiuni, complicitatea si recidiva. De asemenea, sunt prevazute cauze ce inlatura raspunderea
penala (nebunia), care atenueaza raspunderea penala (betia, batrania) sau care agraveaza
raspunderea penala(hiclenia in cazul boierilor).
 Sistemul sanctionator cuprindea: pedeapsa cu moartea, alte pedepse fizice, pedepsele
privative de libertate (temnita, surghiunul la manastire), pedepse cu caracter religios (interdictia de a
intra in Biserica), pedepse infamante (darea prin targ) si pedepse pecuniare sau gloabe (amenzi).
La stabilirea pedepsei, judecatorul avea o larga posibilitate de apreciere. Se spunea ca
pedepsele se stabileau dupa ,,voia giudetului" (a judecatorului), astfel incat acesta, in anumite cazuri,
putea dispune schimbarea pedepsei si chiar iertarea pedepsei. Pravilele recomanda ca boierilor si
clericilor sa nu li se aplice pedepse fizice, ci acestea sa fie inlocuite de amenzi, iar aplicarea
pedepselor fizice sa fie pentru infractorul ,, de gios" (cei ce apartineau unei categorii sociale
inferioare).
7. In materia dreptului procesual, pravilele continua sa nu reglementeze sub aspect
procedural principiul specializarii instantelor, astfel incat instantele judecau si pricinile civile si cele
penale.
In materia penala, actiunea penala putea si intentata atat de victima, cat si de alte persoane:
parintele (pentru copil), stapanul (pentru sluga), sotul (pentru sotie). Exista anumite infractiuni,
precum hiclenia si falsificarea monedei, pentru care denuntul era obligatoriu, iar nedenuntarea era
infractiune.
Mijloacele de proba erau martorii, juramintele, inscrisurile si mijloace de proba noi:
juramantul in fata instantei, expertiza si prezumtiile. Era admisa si tortura pentru a smulge
marturisirea invinuitului ce nega comiterea faptei. Element discriminator tipic feudal, valoarea
marturiei trebuia apreciata de judecator in mod diferit, in raport de statutul juridic al martorului,
spunandu-se in pravile ca boierii si clerul trebuie crezuti mai mult. Nu era insa cunoscut conceptul
de ,,cale de atac", insa pravilele permiteau celor nemultumiti de hotararea pronuntata sa se adreseze
judecatorilor superiori. De asemenea, nu exista ,,autoritate de lucru judecat", insa erau prevazute
anumite termene de prescriptie ale dreptului material la actiune.