Schițe BUNURI

Clasificarea bunurilor

Bunurile – desemnate prin res; cuv. care desemna și lucrurile în general => lipsa unei clasificări distincte la
romani pentru bunuri și lucruri
Patrimoniu – la origine, erau incluse lucrurile corporale reprezentate de sclavi (familia) și vite (pecunia); în
ep. clasică apare termenul patrimonium cu un sens apropiat de cel modern; ep. lui Justinian, desemnat prin
cuv. substantia
Elementele patrimoniului – în dr clasic – drepturile reale și personale

RES IN PATRIMONIO și RES EXTRA PATRIMONIUM (lucruri patrimoniale și lucruri aflate în afara
patrimoniului):
- Diviziunea fundamentală a lucrurilor
- Ocupă un loc important în Institutele lui Justinian
- Res in patrimonio – pot face obiect de proprietate privată
- Res extra patrimonium – lucrurile care prin natura lor nu făceau obiect de proprietate; intrau aici și
lucrurile care prin destinația lor nu puteau intra în proprietatea unei persoane (ex.: zidurile cetății și
templele)

RES IN PATRIMONIO
- Clasificate după mai multe criterii:
o Res mancipi și res nec mancipi – criteriu de natură economică (Gaius); clasificare cunoscută
încă din vremea L XII T
 Res mancipi – mai prețioase în raport cu res nec mancipi;
 în ep. L XII T – res mancipi: pământul Romei, sclavii, vitele de muncă; res nec mancipi:
banii, drepturile de creanță

o Res corporales și res incorporales = lucruri corporale și incorporale

 Incluse în categ lucrurilor corporale cele care puteau fi atinse cu mâna (formă materială)
 Lucrurile fără formă materială = res incorporales
 Curiozitate: dreptul de proprietate era inclus în res corporales

o Res mobiles și res soli = lucruri mobile și lucruri imobile

 Clasificarea nu este expresă, dar rezultă din mecanismul unor figuri juridice
 Lucrurile mobile – se pot mișca prin putere proprie / pot fi mișcate printr-o forță
exterioară lor, fără a-și pierde identitatea
 Lucrurile imobile – își schimbă forma dacă sunt mutate

o Genera și species = lucruri de gen și lucruri individual determinate

 Lucrurile de gen – identificate prin trăsături ce aparțin categoriei din care fac parte
 Species = lucrurile care se individualizează prin trăsături proprii numai lor
 Această clasificare este creată prin convenția părților, nu după natura lucrurilor
 Distincția prezintă importanță deosebită în materia riscurilor – dc bunul datorat dispare
prin caz fortuit, debitorul continuă să fie obligat potrivit principiului genera non pereunt
 (lucrurile de gen nu pier); dc lucrul este individual determinat, debitorul este exonerat de
răspundere

o Produse și fructe
 Produsele – lucrurile cărora le lipsește caracterul periodicității
 Fructele – create de un alt lucru, în mod periodic, în conformitate cu destinația lui
economică și fără a-i consuma substanța

o Res que pondere numero mensurave constant – lucrurile care, prin natura lor, pot fi înlocuite
unele prin altele

Posesiunea

= stare de fapt constând în stăpânirea materială a unui lucru, stăpânire ce se bucură de protecție juridică
- Concept ce apare în legătură cu exploatarea possessiones (terenuri primite de către patricieni spre
folosință de la stat în mod gratuit / pentru o sumă de bani); ocrotirea juridică a conceptului odată cu
crearea interdictului de precario

ELEMENTELE POSESIUNII:
- Animus + corpus
- Animus = intenția de a păstra un lucru pentru sine; posesorul se comportă față de lucru ca un adevărat
proprietar; cel ce ia cu împrumut un lucru în vederea folosinței și intenționează să-l restituie
proprietarului nu este posesor – nu are animus; nu îl stăpânește pentru sine, ci pentru altul
- Corpus = totalitatea actelor materiale prin care se realizează stăpânirea asupra unui lucru – ex.: instalare
într-o casă, cultivarea unui teren
Toți proprietarii sunt și posesori, dar nu toți posesorii sunt și proprietari.

Posesiune – dobândită prin întrunirea celor două elemente asupra aceleiași persoane.
Regulă – posesiunea se dobândește prin sine însuși
Excepție – posesiune dobândită prin altul – posibilă doar după admiterea reprezentării și în această materie
Posesiunea se pierde prin pierderea fie a unuia dintre elemente, fie a amândurora. Ex.: cel ce vinde casa, dar
continuă să locuiască în ea în calitate de chiriaș (pierde animus)

CATEGORII DE POSESIUNE:
Posesiune – de mai multe feluri – în funcție de protecția juridică de care se bucură, de efectele pe care le
produce sau de obiectul asupra căruia poartă
1. Possessio ad interdicta – posesiunea protejată juridic prin intermediul interdictelor
2. Possessio ad usucapionem – are ca efect dobândirea proprietății prin uzucapiune dacă, în afara
posesiunii, sunt întrunite și celelalte condiții ale uzucapiunii
3. Possessio iniusta – vicioasă în raport cu o anumită persoană; are ca efect ridicarea protecției
posesiunii față de persona în cauză; viciile posesiunii: violența, clandestinitatea și precaritatea
 4. Possessio iuris = posesiunea unui drept; la origine, doar lucrurile materiale puteau fi posedate =>
ulterior, dreptul de servitute poate fi posedat => generalizarea ideii de posesiune a unui drept

EFECTELE POSESIUNII:
- Posesorul – are protecție juridică prin intermediul interdictelor
- În eventualitatea unui proces, pârâtul are calitatea de posesor => se apără spunând ”posed pentru că
posed” => sarcina probei revine reclamantului; trebuie să facă dovada că este proprietar
- Dacă sunt întrunite anumite condiții, posesorul poate deveni proprietar prin uzucapiune

INTERDICTELE POSESORII:
= mijloace juridice de ocrotire a posesiunii
- Prezintă utilitatea că:
o Asigură în același timp și protecția proprietății (de cele mai multe ori posesorul este și proprietar)
o Prin protejarea posesiunii, romanii au ocrotit anumite drepturi (ex.: protecția juridică acordată
stăpânirii de fapt asupra pământului statului)
o S-a asigurat respectarea stării de fapt existentă la un moment dat în cadrul societății

1. Interdicte recuperandae possessionis causa (pentru recuperarea posesiunii pierdute):

o Interdictele unde vi (deoarece prin violență)
a. unde vi cottidiana – acordate în cazul deposedării prin violență obișnuită
b. unde vi armata – acordate în cazul deposedării prin violență armată
o Interdictul de precario – creat în legătură cu exploatarea lui ager publicus, ulterior aplicat și în
alte cazuri; prin acesta, cel ce transmitea un lucru cu titlu de precar putea reintra oricând în
stăpânirea lui, deoarece detentorul era obligat să restituie lucrul la cerere
o Interdictul de clandestina possessione (cu privire la posesiunea clandestină) – se dădea împotriva
celui care intra în stăpânirea unui lucru fără știrea proprietarului

2. Interdictele retirendae possessionis causa – date cu scopul păstrării unei posesiuni existente:
o Interdictul utrubi (care din doi) – se aplica la lucrurile mobile și se acorda părții care a posedat
lucrul mai multă vreme în anul anterior interdictului
o Interdictul uti possidetis (după cum posedați) – se aplica în cazul imobilelor și se acorda părții
care poseda lucrul în momentul eliberării interdictului
Interdictele nu dădeau litigiilor cu privire la posesiune o soluție definitivă, ci doar una provizorie. Litigiul
urma să fie soluționat definitiv în urma unui proces în revendicare.

DETENȚIUNEA:
= animus + corpus
- Corpus al detențiunii = corpus al posesiunii
- Animus al detențiunii = intenția de a păstra lucrul pentru altul (intenționează să restituie lucrul)
- Crearea detențiunii a făcut posibilă efectuarea mai multor operațiuni juridice; ex.: împrumutul de
folosință, arendarea, depozitul