Sunteți pe pagina 1din 17

20.10.

2015

Cursul 3
Posesia ca stare de fapt recunoscuta juridic

Notiunea de posesie ca stare de fapt

Reglementarea posesiei ca stare de fapt in Codul civil roman


Art. 916-952
(1) Posesia este exercitarea in fapt a prerogativelor dreptului de proprietate
asupra unui bun de catre persoana care il stapaneste si care se comporta ca un
proprietar.
(2) Dispozitiile prezentului titlu se aplica , in mod corespunzator, si in privinta
posesorului care se comporta cac un titular al unui drept real, cu exceptia drepturilor
reale de garantie.
Posesia este, deci, exercitarea n fapt a unor prerogative ale drepturilor reale
principale. De ce nu i ale drepturilor accesorii? Deoarece acestea nu presupun exercitarea
unor prerogative ale unui drept real nu au atributul folosinei.

Elementele definitorii ale notiunii de posesie ca stare de fapt

1) Posesia ca stare de fapt si protectia sa juridica protectia ca stare de fapt se bucura de


protectie juridica:
direct prin actiunile posesorii
indirect prin recunoasterea unor efecte juridice, in anumite conditii (prezumtia de
proprietate, dobandirea fructelor , a bunurilor mobile si, daca e de buna-credinta, chiar
si a bunurilor imobile, prin ocupatiune sau uzucapiune)

2) Posesia are ca obiect numai bunuri corporale asupra bunurilor corporale stapanirea
reuneste ambele elemente, animus si corpus, dar asupra bunurilor incorporale stapanirea
cuprinde numai elementul psihologic, animus. Este evidenta incompatibilitatea dintre ideea de
stapanire materiala (corpus) si ideea de bun incorporal.
! Chiar si atunci cand bunurile incorporale (ex. mase patrimoniale, creatii intelectuale)
devin apropriabile si formeaza obiectul unor drepturi patrimoniale atipice, asupra lor nu exista
o posesie ca stare de fapt stricto sensu, chiar daca includ in continutul lor juridic ius
possidendi. Este vorba despre o stapanire intelectuala, nu materiala.
! Spre deosebire de drepturile reale principale,care au in continutul lor juridic
prerogativele ius possidendi, ius utendi si ius fruendi, drepturile reale de garantie (accesorii)
nu au in continutul lor asemenea atribute => nu implica o stapanire a bunului corporal sau
incorporal care formeaza obiectul garantiei. Chiar daca garantia reala presupune deposedarea,
titularul ei ramane un simplu detentor precar, iar nu un posesor stricto sensu (ex. nu poate
culege fructele). Singura putere de a se indestula cu preferinta, la scadenta, din valoarea
bunurilor care contituie obiectul garantiei. !! exceptie: art. 2395
3) Posesia are ca obiect numai bunuri corporale aflate in circuitul civil sau care pot intra
in cirucitul civil

* Bunurile aflate in circuitul civil sunt acelea care pot fi dobandite sau instrainate prin acte
juridice (civile translative sau constitutive de drepturi reale).
Accesibilitatea la schimb
materiala presupuse posibilitatea separarii fizice intre subiectul si obiectul
dreptului patrimonial (cel care poseda si obiectul posedat) ! corpul uman nu e
apropriabil si nu poate fi posedat
juridica bunurile corporale sunt apropriabile daca nu exista o interdictie legala
pentru a forma obiectul posesiei ca stare de fapt si pentru a fi apropiabile si a
deveni obiectul unor drepturi reale principale, bunurile corporale trebuie sa fie
in circuitul civil sau sa poata intra in circuitul civil NU trebuie sa fie afara
din comert

4) Numai bunurile individual determinate formeaza obiectul posesiei


Bunurile de gen pot fi posedate numai dupa individualizarea lor (numarare, masurare,
cantarire etc.). Universalitatile juridice/de fapt nu pot forma obiectul posesieica stare de fapt;
nici patrimoniul <= caracterul inalienabil; nici masele patrimoniale si universalitatile de fapt
<= sunt incorporale.

4*) Numai bunurile prezente si licite formeaza obiectul posesiei

5) Posesia este o putere de fapt pe care o persoana o exercita cu privire la un bun


corporal

Posesia ca stare de fapt = puterea exercitata de o persoana asupra unui bun corporal !
putere de fapt, nu de drept
! Puterea de fapt este dublata de o putere de drept (puteri juridice), dar, de obicei, daca
dispare puterea de fapt, dispare si puterea de drept:
ex1. Proprietarul care a pierdut posesia bunului sau risca ca, mai devreme sau mai tarziu, sa
piarda chiar dreptul sau.
ex2. Posesorul care nu e titular al unui drept real principal poate dobandi, in conditiile legii,
dreptul real principal respectiv.
Cele 2 puteri se suprapun => protectia juridica a PF este, indirect, si o protectie juridica a PD
Cele 2 puteri NU se suprapun => protectia juridic a PF intra in conflict cu protectia juridica a
PD
Legea stabileste cine castiga:
- PF neaga PD initiala si este dublata de o PD noua (posesorul devine titular al dreptului real
principal)
- PD initiala isi recupereaza PF (titularul dreptului real principal recastiga posesia ca stare de
fapt)
6) Continutul acestei puteri de fapt este sau apare ca manifestarea exterioara,
obiectivarea unui drept real principal

continutul juridic al unui drept real principal manifestarea lui exterioara (obiectivarea
prerogativelor dreptului real principal in procesul exercitarii sale)
exercitarea prerogativelor = fapte materiale savarsite + acte juridice incheiate de titular pentru
realizarea dreptului sau
Posesia ca stare de fapt insumeaza faptele materiale si actele juridice care apar ca
manifestarea exterioara (obiectivarea) unui drept real principal, indiferent daca posesorul este
sau nu titularul acelui drept.
Posesia ca stare de fapt corespunde unui drept real principal => 2 intelesuri:
1. de regula, posesorul este chiar titularul dreptului real principal
2. indiferent daca posesorul este sau nu titularul dreptului real principal, faptele materiale
savarsite si actele incheiate apar ca obiectivarea continutului juridic al unui asemenea
drept

7) Posesia ca stare de fapt reuneste un element material (corpus) si un element psihologic


(animus)

A. Elementul subiectiv ANIMUS


animus = reprezentare subiectiva a posesorului care fie crede ca este adevaratul
titular al unui drept real, fie, desi stie ca nu este titularul dreptului real, neaga dreptul
adevaratului titular ca si cum ar fi el titularul dreptului respectiv
! nu este necesara o eroare comuna, colectiva, in legatura cu calitatea de titular al dreptului
pentru a exista animus, ci este suficient ca posesorul sa aiba aceasta reprezentare subiectiva,
indiferent ca ea corespunde sau nu realitatii
* teoria aparentei de drept (error communis facit ius) care presupune o reprezentare eronata
atat a celui care se crede titularul dreptului, cat si a celorlalti
=> animus nu exprima concordanta dintre starea de fapt si un anumit drept real! (ex. hotul
este posesor)
Intrucat asupra aceluiasi bun corporal pot exista mai multe drepturi reale => pot exista
si mai multe posesii diferite ca natura (o persoana are animus ca e nudul proprietar, alta se
considera uzufructuar, alta ca are un drept de servitute) => animus imbraca forma specifica
dupa cum posesia ca stare de fapt este manifestarea exterioara a unui sau altuia dintre
drepturile reale principale
Animus sibi habendi distinge posesia de detentie: si detentia presupune existenta unui
element subiectiv, dar nu e vorba de animus possidendi, ci de animus detinendi detentorul
nu stapaneste pentru el, ci pentru altul!
art. 918 alin. (1) C. civ.: 1) Nu constituie posesie stpnirea unui bun de ctre un
detentor precar, precum:

a) locatarul, comodatarul, depozitarul, creditorul gajist - au obligaia ca, la momentul


ncetrii efectelor contractelor, s restituie bunul de aceea este detenie, i nu posesie

b) titularul dreptului de superficie, uzufruct, uz, abitaie sau servitute, fa de nuda


proprietate - uzufructuarul va fi posesor al dreptului de uzufruct fa de celelalte persoane, cu
excepia nudului proprietar fata de care rmne un detentor precar ntotdeauna, deoarece fa
de acesta are obligaia de restituire a bunului n momentul cnd va nceta dezmembrmntul

c) fiecare coproprietar, n proporie cu cotele-pri ce revin celorlali coproprietari - avem cel


puin doi coproprietari, s spunem 50-50%. n calitate de proprietar voi avea o posesie
specific dreptului de proprietate. Cu toate acestea, eu nu pot sa am calitatea de proprietar cu
privire la ntregul bun, pentru c eu nu am dect o cot parte de 50% din bun, pentru cealalt
parte voi fi un detentor precar, pentru ca trebuie s respect acel drept de proprietate.

! - toti coposesorii au animus possidendi => elemntul subiectiv se infatiseaza ca un animus


condomini

- elemntul corpus se exercita in comun sau de catre un singur coproprietar: cand un singur
coposesor exercita in mod direct elemntul corpus cu privire la intregul bun, ceilalti nu sunt
lipsiti de elemnentul material al posesiei, ci exercita elementul corpus in mod indirect
(corpore alieno).

d) orice alt persoan care, deinnd temporar un bun al altuia, este obligat s l restituie
sau care l stpnete cu ngduina acestuia.

=> ! aceeasi persoana poate fi si posesor si detentor precar: uzufructuarul sau cel care
se considera uzufructuar este posesor in raport cu dreptul de uzufruct, dar poate fi, in caz de
intelegere a partilor, detentor precar in raport cu nuda proprietate

B. Elementul material CORPUS


corpus = faptele materiale si actele juridice prin care se exercita prerogativele unui
anumit drept real principal
! acopera nu numai exercitarea lui ius possidendi, ci si a celorlalte prerogative ale dreptului
real
! posesorul nu trebuie sa savarseasca toate faptele materiale si sa incheie toate actele juridice
care obiectiveaza continutul juridic al unui anumit drept real principal sificient sa
savarseasca acele fapte materiale si sa incheie acele acte juridice care exprima, in mod
neechivoc, raportul de fapt intre posesor si bunul posedat, in latura sa materiala

8) Posesia ca stare de fapt este protejata juridic prin actiunile posesorii si produce
anumite efecte juridice

- fara a fi un drept, posesia poate fundamenta, impreuna cu alte elemente prevazute de lege,
dobandirea unui drept: posesia naste o prezumtie de proprietate, determina dobandirea
proprietatii asupra fructelor si bunurilor mobile, este o conditie necesara a ocupatiunii si a
uzucapiunii
-actiunile posesorii sunt instrumentele juridice prin care se asigura, in mod direct, protectia
posesiei ca stare de fapt: posesia este un interes care, fara a imbraca forma unui drept
subiectiv civil, poate fi restabilit prin intermediul justitiei cand este incalcat
9) Definitia posesiei

POSESIA = acea putere de fapt pe care o persoan o exercit asupra unui bun corporal
individual-determinat, care se afl sau poate intra n circuitul civil, putere care reunete un
element psihologic (animus) i un element material (corpus) i care apare ca manifestarea
exterioar a unui drept real principal, bucurndu-se de protecie juridic i producnd
anumite efecte juridice

1. Dovada, dobandirea si pierderea posesiei


A. Dovada posesiei
Dovada posesiei presupune dovedirea celor doua elemente: elementul material
(corpus) si elementul subiectiv (animus).
a) Dovada elementului material
Cat priveste corpus, faptele materiale care intra in continutul sau pot fi dovedite cu
orice mijloc de proba.
In continutul lui corpus pot intra si acte juridice, astfel ca trebuie sa se tina seama de
regulile de proba din materia actelor juridice. Intre parti, exista restrictii probatorii, tertii
putand face dovada cu orice mijloc de proba (deoarece pentru acestia, actul juridic are valoare
de fapt juridic in sens restrans).
b) Dovada elementului subiectiv
Animus este mai greu de dovedit prin probe directe, deoarece reprezentarile subiective
nu pot fi dovedite prin probe directe. Se recurge fie la prezumtii simple, fie la prezumtii
legale. (Prezumtia este un rationament de tip inductiv. Se pleaca de la un fapt cunoscut si se
trage o concluzie cu privire la un fapt vecin si conex.)
Legiuitorul a stabilit 3 prezumtii in art. 919 C. civ., doua dintre acestea prevazand
dovada elementului subiectiv. Toate sunt prezumtii relative.
1. cel care stapaneste bunul este prezumat posesor: dovedirea elementului subiectiv pornind
de la dovada elementului obiectiv: exista corpus => exista animus
2. prezumtia de continuitate a precaritatii: daca sa dovedit detentia precara, daca sa dovedit ca
persoana care are corpus detine bunul pentru alta persoana, isi mentine aceasta calitate pana la
intervertirea precaritatii in posesie (= dovada contrara)
! Exista si o prezumtie de continuitate a posesiei:daca sa dovedit ca o persoana este posessor
isi pastreaza calitatea pana la pierderea unuia sau a ambelor elemente ale posesiei.
3. posesorul este prezumat proprietar, atat timp cat posesia e dovedita.
1+3 sunt asezate ca treptele unei scari:

exista corpus => exista animus => posesorul este proprietar

Fiind vorba de prezumtii relative, legea ingaduie dovada contrara: exista corpus, dar
nu exista animus, dovada precaritatii. Sarcina probei ii revine reclamantului.
Regulile de probare a precaritatii difera:
o se afirma ca cel care stapaneste bunul are calitatea de detentor precar si se invoca un
contract de depozit/locatiune/imprumut incheiat cu detinatorul bunului, reclamantul
trebuie sa urmeze regulile probatorii din materia actului juridic
o daca reclamantul este tert in raport cu actul juridic din care rezulta precaritatea, va
putea folosi orice mijloc de proba
! Prezumtia de proprietate nu functioneaza in situatia imobilelor inscrise in cartea
funciara, ci functioneza prezumtia din art. 900 alin. 1 Daca in cartea funciara s-a inscris un
rept real in folosul unei persoane, se prezuma ca dreptul exista in folosul ei.

B. Dobandirea posesiei
Posesia se dobandeste prin dobandirea ambelor sale elemente; este posibil ca acestea
sa fie dobandite in acelasi timp (ex. cumpararea unei haine), dar este posibil, ca in cazul unui
contract de comodat, sa avem corpus, dar nu animus (detentor precar), insa daca se
interverteste detentia precara in posesie => se dobandeste si animus => se dobandeste posesia.
Dobandirea elementului material nu presupune, in mod obligatoriu, savarsirea faptelor
materiale si incheierea actelor juridice care ii formeaza continutul. Conteaza numai ca
dobandirea elementului material creeaza posibilitatea savarsirii lor.
Astfel, posesorul poate sal exercite in mod direct, dar il poate exercita si prin
intermediul altei persoane, adica corpore alieno (orice detentor precar exercita elementul
material pentru posesor). Numai daca detentorul ar interverti precaritatea in posesie, sar
pierde elementul material si nu se mai poate vorbi de o stapanire corpore alieno. art. 917
De regula,animus nu poate fi exercitat de catre o alta persoana. nu este posesor cel
caruia i se pune un obiect in mana in timp ce doarme
In mod exceptional, este posibil ca si animus sa fie exercitat de catre alte persoane, in
calitate de reprezentanti legali, dar numai daca este vorba de persoane lipsite de capacitate de
exercitiu sau de persoanele juridice(art. 917 al. 2).

C. Pierderea posesiei
Pierderea posesiei se realizeaza prin pierderea unuia sau a ambelor elemente ale
posesiei. De cele mai multe ori, elementele posesiei se pierd simultan, dar exista si cazuri de
pierdere a elementului material sau a elementului subiectiv.
Pierderea simultana a elementelor posesiei
Asa se intampla in ipoteza instrainarii bunului posedat, ori de cate ori predare bunului
este simultana cu instrainarea. Acelasi lucru se intampla daca posesorul abandoneaza bunul.
Art. 921 lit. b)-f) exemple de pierdere simultana a elementelor posesiei.
Pierderea elementului material
exercitarea elementului material prin intermediul altei persoane (corpore alieno)
! neexercitarea lui ius utendi, cat timp alta persoana nu preia elementul material al
posesiei, nu are semnificatia pierderii posesiei (neexercitarea este ea insasi o modalitate de
exercitare a dreptului real)
Momentul pierderii posesiei in ipoteza pierderii elementului material difera in functie
de natura bunului:
bun mobil, daca sunt indeplinite cerintele de la art. 937 pierderea posesiei este imediata
bun mobil, daca nu sunt indeplinite conditiile de la art. 937 posesorul pastreaza posesia
solo animus (posesie imperfecta, numai elementul subiectiv), daca nu a trecut un an de la
deposedare - art. 921 lit g) + art. 951 al. 1 (posesorul initial pastreaza posesia si poate
relua exercitarea elementului corpus pe calea actiunii posesorii)
bun imobil, posesorul pastreaza posesia solo animus
Cel care preia elementul material nu il exercita pentru posesorul care la pierdut, dar
Aceasta este valabila pentru bunurile imobile.
Pierderea elementului subiectiv
- contractul de vanzare in care vanzatorul nu preda imediat bunul cumparatorului, art.
921 lit. a); cumparatorul exercita elementul material corpore alieno prin vanzator
- o persoana devine incapabila si ecercita elementulsubiectiv animo alieno
2. Calitatile si viciile posesiei

Din interpretarea per a contrario a art. 922 alin. 2 => utilitatea posesiei = suma a 3
calitati, carora le corepund, in oglinda, 3 vicii, reglementate de art. 922927:
1. calitatea de a fi continua vs. discontinuitatea
2. calitatea de a fi pasnica vs.violenta
3. calitatea de a fi publica vs. clandestinitatea
Aceste calitati definesc utilitatea posesiei.Absenta oricarei calitati inseamna un viciu al
posesiei:
1. discontinuitatea (923) presupune acte de intermitenta in stapanirea materiala a
bunului. Intermitenta se apreciaza de la caz la caz, in functie de natura bunului. Daca
intermitenta stapanirii este anormala => posesie discontinua, avand trei caractere:
a. absolut = opereaza fata de toate persoanele art. 926 alin. 1
b. temporar = inceteaza odata cu intermitenta art. 927
c. priveste atat bunurile imobile, cat si bunurile mobile
NB: Intermitenta nu trebuie confundata cu intreruperea posesiei. Daca timp de un an
posesorul nu incearca sa recupereze stapanirea bunului, are loc intreruperea => se pierde
posesia; intrerupere > intermitenta. Cauzele de intrerupere a posesiei au relevanta, in
principal, in materia uzucapiunii si privesc, in realitate, cursul prescriptiei achizitive.
Viciul discontinuitatii are relevanta atat in materia protectiei juridice a posesiei, cat si
in domeniul efectelor posesiei.
Calitatea posesiei de a fi continua se prezuma (art. 922 alin. 2 prezumtia de utilitate a
posesiei => se prezuma fiecare dintre cele 3 calitati care definesc utilitatea posesiei). Sarcina
probei ii incumba celui care invoca acest viciu.
2. violenta fizica sau morala indiferent de caz, posesia este viciata. Acest viciu este:
a. relativ = opereaza doar in raport cu persoana impotriva careia se exercita
violenta: art. 926 alin. 2 poate fi invocata numai de victimele violentei
b. temporar = inceteaza odata cu violenta - art. 927
! art. 951 alin. 1 actiunea posesorie speciala: numai daca a trecut un an de la
tulburare sau deposedare, respectiv de la incetarea violentei, cel care a intrat in
stapanirea bunului prin violenta va putea avea o posesie utila
c. priveste si posesia bunurilor imobile si posesia bunurilor mobile
! art. 924 => posesorul care se apara impotriva unor acte de violenta savarsite de o alta
persoana impotriva sa nu isi viciaza posesia
Numai cel care intra in stapanirea bunui si isi conserva aceasta stapanire prin violenta,
fara a fi atacat de altcineva, are o posesie viciata.
!! nu trebuie sa se confunde viciul violentei din materia posesiei cu vicul din materia
inchierii actului juridic; este posibil ca posesorul sa fi intrat in stapanirea bunului pe baza
unui titlu de proprietate afectat de viciul violentei, fara ca posesia sa fie ea insasi afectata
de acest viciu.
Sarcina probei ii revine, de asemenea, celui care invoca acest viciu.
3. clandestinitatea atunci cand stapanirea se face pe ascuns de ceilalti. Prezinta, de
asemenea, trei caractere:
a. relativ = opereaza numai in raport cu persoanele fata de care se ascunde
posesia - art.926 alin. 2 => nu este viciata in raport cu persoanele care cunosoc
posesia
! nu numai sa nu cunoasca, ci si sa nu fi avut posibilitatea sa cunoasca
b. temporar posesia devine publica, viciul inceteaza
c. in principiu, prin natura lucrurilor, se refera numai la bunurile mobile. Sa spus
in doctrina si sau dat exemple cu privire la ascunderea unor bunuri imobile nu
e imposibil. Prin definitie, clandestinitatea priveste doar bunurile mobile, dar
nu e exclus sa priveasca si bunurile imobile.
Sarcina probei incumba celui care invoca viciul. Acesta poate folosi orice mijloc de
proba, insa este suficienta dovedirea faptelor prin care se realizeaza ascunderea posesiei,
nefiind importanta intentia posesorului de a ascunde bunul.

Sanctiunea viciilor posesiei


Conditia utilitatii posesiei este necesara ca premisa pentru producerea oricaruia dintre
efectele recunoscute de lege acestui fapt juridic art. 922 alin. 1.
Sanctiunea = suspendarea cursului posesiei => ori de cate ori un efect al posesiei este
conditionat de o anumita durata a acesteia, perioada de timp in care psoesia a fost viciata nu
va fi inclusa in calculul termenului cerut de lege pentru producerea acelui efect.
Cat posesia este viciata, acea perioada nu se ia in calculul termenului posesiei. Este un
caz specific de suspendare a cursului posesiei care se adauga cazurilor de suspendare a
prescriptiei achizitive.
Ex.1 calculul termenelor pt. uzucapiune nu va include perioadele de timp in care
posesia a fost viciata, indiferent de natura viciului art. 932 alin. 2
Ex.2 posesia viciata nu se are in vedere pt. calcularea termenului de un an cerut pentru
posesia utila in cazul actiunii posesorii generale
Sanciunea opereaza diferit in functie de caracterul absolut sau relativ al viciilor:
discontinuitate viciu absolut suspendarea cursului prescriptiei achizitive
opereaza fata de toate persoanele
clandestinitate si violenta vicii relative opereaza numai in raport cu
persoanele fata de care s-a ascuns posesia sau s-a exercitat violenta
Cand producerea efectelor posesiei nu este conditionata de o durata a posesiei,
sanctiunea = nerecunoasterea acestor efecte: dobandirea fructelor (948) si dobandirea
bunurilor mobile (937) depind de utilitatea posesiei.

Sub imperiul VCC, in doctrina si jurisprudenta se spunea ca exista si viciul


echivocului posesiei, dar nici in VCC, nici in NCC nu avem niciun text care sa trimita la
viciul echivocului. Doctrina si jurisprudenta corespunzatoare VCC au vorbit de acest viciu
pornind de la Codul Civil francez, care a fost modelul Codului Civil din 1864. Acesta
mentiona viciul echivocului, ceea ce nau stiut cei care afirmau ca trebuie sa avem si noi acest
viciu este ca a fost criticat codul sub acest aspect.
Viciul echivocului se refera la situatia in care cel ce stapaneste bunul nu ofera
certitudinea ca stapaneste bunul pentru el sau pentru altul = nu se stia daca este posesor sau
detentor precar. In realitate, problema echivocului se traducea in termenii precaritatii. De
aceea, viciul echivocului nu a fost preluat de Codul Civil din 1864.

3. Intervertirea precaritatii in posesie

- posesie precaritate animus possidendi animus detinendi : detentorul precar nu


stapaneste bunul pentru el, ci pentru altul
- corpus al posesiei > corpus al detentiei: corpus al posesiei este exercitat corpore
alieno, prin intermediul detentorului precar, dar numai partial, in limita dreptului constituit de
posesor in favoarea detentorului precar sau in limita ingaduintei posesorului (art. 918 alin. 1
lit. d)

Intervertirea precaritatii in posesie


Dobandirea posesiei <= dobandirea elementelor constitutive: corpus si animus.
Detentorul precar are:
corpus, in limita dreptului constituit de posesor in favoarea sa sau in limita ingaduintei
posesorului
animus detinendi
Se pune problema: se poate transforma animus detinendi in animus possidendi =>
detentorul precar sa devina posesor? ! recunoasterea acestei posibilitati ar presupune si
intregirea elementului corpus

Raspunsul <= 2 reguli care guverneaza detentia precara:


1. art. 919 alin. (2) prezumtia de continuitate a detentiei precare: a face dovada contrara
= a dovedi trasformarea detentiei in posesie (animus detinendi animus possidendi)
2. art. 919 alin. (2) + art. 920 => a face dovada contrara = a proba una dintre
imprejurarile prevazute la art. 920
Concluzia: intervertirea precaritatii in posesie = trasformarea lui animus detinendi
in animus possidendi + extinderea lui corpus in limitele dreptului real caruia ii corespunde
posesia nou dobandita
Intervertirea precaritatii in posesie este posibila numai in cazurile limitativ prevazute
in art. 920 alin. 1 , deoarece numai in aceste cazuri se poate face dovada contrara prezumtiei
de continuitate a precaritatii instituie prin art. 919 alin. 2.
Obs! posesia <= intervertirea precaritatii nu corespunde unui drept de proprietate
Buna-credinta exprima convingerea tertului dobanditor ca a incheiat contractul
translativ cu adevaratul titular al dreptului real principal.
In materie imobiliara aceasta trebuie sa se bazeze pe diligentele necesare pentru
verificarea registrelor de publicitate. Astfel, dobanditorul este de buna-credinta:
imobil care este incris in CF daca inscrie bunul in folosul sau intemeindu-se pe
cuprinsul CF
imobil care NU este inscris in CF daca nu cunostea si nici nu trebuia, dupa
imprejurari, sa cunoasca lipsa calitatii de proprietar a celui de la care a dobandit bunul

Cazurile de intervertire a precaritatii in posesie

Art. 920 - (1) Intervertirea deteniei precare n posesie nu se poate face dect n
urmtoarele cazuri:

a) dac detentorul precar ncheie cu bun-credin un act translativ de proprietate cu


titlu particular cu alt persoan dect cu proprietarul bunului

- ex. locatarul incheie un contract de vazare-cumparare cu o terta persoana, alta decat


adevaratul proprietar al lucrului
- NU este obligatoriu ca tertul sa aiba calitatea de proprietar aparent sau de mostenitor
aparent, adica sa existe o eroare comuna si invincibila in legatura cu calitatea sa de proprietar
(error communis facit ius)

- conditia: buna-credinta a detentorului precar (altfel, printr-o intelegere cu un tert, detentorul


precar ar putea oricand sa isi schimbe calitatea in aceea de posesor)

- este vorba, deci, de ncercarea detentorului precar de a deveni proprietar asupra bunului. I se
schimb animus din ius detinendi n ius possidendi, pentru c el, cu bun-credin, ncheie un
act translativ de proprietate n temeiul cruia acum se consider proprietar.

b) dac detentorul precar svrete mpotriva posesorului acte de rezisten neechivoce


n privina inteniei sale de a ncepe s se comporte ca un proprietar; n acest caz,
intervertirea nu se va produce ns mai nainte de mplinirea termenului prevzut
pentru restituirea bunului

- ! simpla negare a dreptului celui de la care detentorul a primit bnul nu este suficienta pentru
intervertire

- sunt necesare acte de rezistenta pentru obiectivarea vointei detentorului de a schimba animus
detinendi in animus possidendi; acestea trebuie sa fie indreptate impotriva celui care i-a
incredintat bunul => nu este suficient sa savarseasca acte de rezistenta impotriva unui pretins
proprietar, altul decat cel care i-a incredintat bunul (!actele de rezistenta isi pastreaza
semnificatia daca sunt indreptate impotriva succesorilor celui de la care a primit bunul)

- acte de rezistenta = toate acele acte care exprima un conflict intre detentorul precar si cel de
la care detine bunul in legatura cu schimbarea atitudinii subiective a detentorului, care incepe
sa se considere titular al dreptului de proprietate sau al altui drept real principal

acte de rezisten neechivoce - m opun acelor obligaii care mi-ar incumba mie n calitate
de detentor orice act prin care eu refuz s-mi ndeplinesc o obligaie, prin care neg calitatea
de proprietar a celuilalt i o fac motivat de faptul c eu m cred proprietar

- ! nu este necesar un conflict judiciar, simpla notificare este suficienta; in schimb, simpla
neplata a chiriei nu este un act de rezistenta

- intervertirea nu se va produce mai inainte de implinirea termenului prevazut pentru


restituirea bunului

- in aceasta ipoteza detentorul este de rea-credinta; se produce intervertirea, dar cel care
devine posesor nu va beneficia de acele efecte juridice conditionate de buna-credinta
c) dac detentorul precar nstrineaz bunul, printr-un act translativ de proprietate cu
titlu particular, cu condiia ca dobnditorul s fie de bun-credin

- NU mai este vorba doar de o schimbare a atitudinii subiective a detentorului precar: prin
incheierea actului de dispozitie cu privire la bunul care i-a fost incredintat, este evidenta
schimvarea atitudinii sale subiective

- bunul este transmis catre o terta persoana, care va avea calitatea de posesor, cu conditia sa
fie de buna-credinta => intervertirea precaritatii in posesie se produce in persoana tertului
dobanditor, nu in persoana detentorului precar

- !! in lipsa bunei-credinte, detentia precara nu se poate transforma in posesie (nu poate invoca
uzucapiunea, deoarece aceasta se intemeiaza pe posesie) => dobanditorul de rea-credinta va
fi tartat ca un detentor precar

(Exista principiul conform cruia nimeni nu poate da mai mult dect are.)
* cazul succesorului cu titlu particular: acesta dobandeste numai drepturile, nu si obligatiile
=> obligatia de restituire pe care detentorul o avea fata de persoana care i-a incredintat bunul
nu se transmite succesorului cu titlu particular de buna-credinta

4. Protectia juridica a posesiei

Mai intai, posesia coincide cu dreptul real principal susceptibil de apropriere, deci prin
posesie se apara chiar dreptul real principal.
protectia juridica directa a posesiei efectele juridice ale posesiei (protectie indirecta)
Posesia se apara pentru ca:
1. nimeni nusi poate face singur dreptate => protectia juridica a posesiei este o metoda
de impiedicare a violentei
2. intre titularul dreptului real principal nediligent (care a pierdut posesia) si
posesor, pana se judeca situatia dreptului, posesia este aparata

Actiunile posesorii
Au fost elaborate 2 instrumente juridice pentru protectia posesiei numite actiuni
posesorii.
Actiunea = suma de mijloace procedurale prin care persoana al carei drept sau interes
a fost incalcat poate cere justitiei fie restabilirea dreptului, fie protectia interesului incalcat.
Actiunile posesorii = actiunile prin care posesorul caruia i se tulbura posesia sau este
deposedat poate cere justitiei fie incetarea tulburari, fie restituirea posesiei.
Pierderea/restituirea posesiei au in vedere elementul material corpus titularul actiunii
posesorii pastreaza posesia solo animus cat timp nu a trecut termenul de 1 an de la
tulburare/deposedare.
reclamantul = cel care exercita/a exercitat in mod direct corpus
paratul = cel care a tulburat exercitarea lui corpus sau si-a insusit corpus (l-a
deposedat pe reclamant)
!aceasta calitate poate sa apartina si proprietarului bunlui (art. 950 al. 1)
!art. 950 al. 2 => actiunea posesorie nu poate fi introdusa impotriva
persoanei fata de care exista obligatia de restituire
Temeiul actiunilor posesorii tulburarea sau deposedarea, victima urmareste
incetarea acestora, iar, in plus, posesorul este indreptatit sa pretinda despagubiri pentru
prejudiciile cauzate (art. 949 alin. 1).
Astfel intelese, actiunile posesorii sunt reglementate in art. 949951 inovatie inainte,
erau reglementate de procedura civila.

Caracterele juridice ale actiunilor posesorii


A. Actiunile posesorii se deosebesc de actiunile petitorii
Actiunile posesorii protejaza juridic starea de fapt a posesiei, fara a pune in discutie
existenta unui drept subiectiv civil. (Daca intro actiune posesorie sar invoca dreptul asupra
bunului, ar insemna ca ignoram ca este vorba de o stare de fapt.)
Reclamantul nu trebuie sa faca dovada unui drept, ci a unei stari de fapt => sarcina
probei este mai usoara decat in cazul actiunilor petitorii.
Petitoriul absoarbe posesoriul printrun petitoriu se cerceteaza si dreptul si situatia de
fapt. Dar, exista principiul separatiei posesoriului de petitoriu, exprimat prin ideea autonomiei
actiunilor posesorii.
Reclamantul are dreptul sa aleaga intre cele 2, exercitarea concomitenta nefiind
posibila, intrucat se exclud reciproc prin obiectul lor.
B. Actiunile posesorii sunt actiuni reale NU in sensul ca pun in discutie un drept
real, ci in sensul ca protejeaza posesia unui bun corporal
C. Actiunile posesorii protejeaza posesia bunurilor imobile si mobile regula,
bunurile imobile, in mod exceptional, si bunurile mobile

Titularii actiunilor posesorii sunt posesorul si detentorul precar (ceea ce conteaza


cand vine vorba de aparea posesiei este elementul material, de aceea i sa recunoscut si
acestuia calitatea de titular al actiunilor posesorii) art. 918 alin. 2 + art. 949 alin. 2

Clasificarea actiunilor posesorii


Art. 951 trebuie sa distingem intre:
tulburarea posesiei savarsita prin violenta
celelalte tulburari
=> exista 2 categorii de actiuni posesorii:
1. actiunea posesorie generala (in complangere/de drept comun) poate fi
utilizata in toate cazurile, indiferent de natura tulburarii posesiei
2. actiune posesorie speciala (in reintegrare/reintegranda) poate fi folosita
numai in cazul tulburarii savarsite prin violenta, chiar si de cel a carui posesie
este viciata (art. 951 al. 2)

Conditia comuna pentru exercitarea actiunilor posesorii


Din prevederile art. 951 alin. (1) rezulta ca exista o conditie comuna pentru exercitarea
actiunilor posesorii: sa nu fi trecut un an de la data tulburarii sau deposedarii.
Care este natura juridica a acestui termen? Nu este termen de decadere (sanctiune ce
determina stingerea dreptului subiectiv civil), deoarece poasesia ca stare de fapt nu se
confunda cu un drept subiectiv civil.
Este un termen de prescriptie extinctiva, intrucat se apara starea juridica a posesiei cu
tot ceea ce presupune aceasta; chiar daca nu exista un drept subiectiv propriuzis, exista un
interes legitim si actual care trebuie aparat. (este o situatie in care dreptul material la actiune
insoteste un simplu interes)
! cand s-au savarsit mai multe fapte succesive de tulburare:
daca nu au legatura intre ele - termenul de un an incepe sa curga de la data fiecarui
act de tulburare
daca tulburarea este continua sau faptele succesive de tulburare au legatura intre
ele - termenul incepe sa curga de la data inceperii tulburarii

Actiunea posesorie speciala


Nicio alta cerinta nu mai e prevazuta de lege cand este vorba de actiunea posesorie
speciala, dar presupune ca posesia a fost pierduta sau tulburata prin violenta. Asadar,
posesorul care este tulburat sau deposedat prin violenta poate introduce actiunea posesorie
speciala, fiind necesara o singura dovada aceea ca nu a trecut un an de la data
tulburarii/deposedarii.
Actiunea posesorie generala conditii suplimentare necesare pentru exercitare
Daca nu este vorba de tulburare/deposedare prin violenta, se introduce actiunea
posesorie generala,care presupune, in plus, inca doua dovezi:
1) utilitatea - posesia trebuie sa fie utila (exista o prezumtie de utilitate a posesiei art.
922 al. 2), deoarece conform art. 922 al. 1 nu poate produce efecte juridice decat posesia utila,
adica neviciata
!pe durata actiunii unuia dintre vicii posesia este suspendata => timpul in care este
viciata nu se ia calcul termenului de un an
2) durata de un an - este nevoie ca posesorulreclamant sa faca dovada ca posesorul sa
fi posedat bunul cel putin un an inainte de tulburare/deposedare
Care este natura juridica a acestui termen? Nu este un termen de prescriptie
extinctiva: in absenta posesiei de un an, victima tulburarii sau deposedarii nu are dreptul
material la actiunea in complangere nu se pune problema stingerii acestui drept material. Nu
este un termen de decadere: nu se discuta chestiunea stingerii unui drept subiectiv civil.
Termenul de un an masoara durata posesiei utile necesara pentru ca aceasta posesie sa
poata fi protejata juridic pe calea actiunii posesorii generale. Astfel, este un termen
asemanator termenului de prescriptie achizitiva (ca la termenul de uzucapiune, care masoara
durata ceruta de lege pentru ca posesia sa produca un anumit efect).
Dovada posesiei si a duratei sale de un an:
dovada lui corpus duce la concluzia existentei lui animus (art. 919 al. 1) s
dovedirea posesiei la un moment dat duce la concluzia continuitatii ei pana la dovada
contrara - prezumtia de utilitate a posesiei (art. 922 al. 2) => prezumtia elementelor sale
=> prezumtia continuitatii posesiei

Luarea masurilor pentru conservarea bunului posedat


Art. 952 instituie o protectie juridica speciala a posesiei, prin luarea de catre instanta a
unor masuri de conservare a bunului posedat. Nu trebuie sa faca dovada existentei unui drept
real principal asupra bunului aflat in pericol simpla posesie ca stare de fapt este suficienta
pentru a justifica o asemenea cerere. Nu este vorba de tulburare sau de deposedare (nu
actioneaza post factum), dar exista un pericol de distrugere, deteriorare sau pierdere a bunului
(prevenire).
Doua conditii sunt necesare:
1. sa existe motive temeinice proba pericolului iminent
2. pericolul sa fie generat de actiunea unui lucru aflat in posesia unei alte persoane / de
existenta unor lucrari precum ridicarea unei constructii, taierea unor arbori ori efectuarea
unor sapaturi pe fondul invecinat
Este prevazut mecanismul juridic specific pentru stabilirea unei cautiuni:
in sarcina posesorului, ca reclamant - posesorul poate solicita luarea unor masuri
provizorii de conservare (ex. incetarea lucrarilor pana la solutionare procesului), instanta
putand sa stabileasca o cautiune in sarcina reclamantului, cautiune destinata repararii
prejudiciului cauzat paratului prin aceste masuri (al. 2 lit. a)
in sarcina persoanei impotriva careia se iau masurile de conservare a bunului posedat, ca
parat nu se iau masuri provizorii de conservare, dar cautiunea asigura posesorului
sumele necesare pentru restabilirea situatiei anterioare (al. 2 lit. b)

4. Efectele posesiei

Calitatile posesiei si efectele juridice ale acesteia


Efectele juridice ale posesiei sunt:
1. Prezumtia de proprietate posesia ceeaza o prezumtie de proprietate
2. Dobanirea fructelor - daca este de buna credinta, posesia permite dobandirea fructelor
3. Dobandirea bunurilor mobile - daca e de buna credinta, posesia permite dobandirea
drepturilor reale principale asupra bunurilor mobile
4. Ocupatiunea - posesia ca element al ocupatiunii permite dobandirea unor bunuri prin
ocupatiune
5. Uzucapiunea - posesia care are o anumita durata permite uzucapiunea (prescriptia
achizitiva), adica permite dobandirea drepturilor reale principale
Fiecare efect juridic presupune anumite calitati:
utilitatea calitatea generala, necesara pentru nasterea oricarui efect juridic (art. 922 al. 1)
suficienta pt. nasterea prezumtiei de proprietate
pentru celelalte efecte sunt necesare calitati suplimentare

1. Prezumtia de proprietate

Temeiul legal al prezumtiei


Dispozitiile art. 919 al. 1 => prezumtie de existenta a elementului animus, al. 3 =>
prezumtie de proprietate in favoarea posesorului
Pentru probarea prezumtiei de proprietate este suficienta dovedirea lui corpus,
indiferent daca acesta este exercitat direct sau corpore alieno => nu poate opera prezumtia de
proprietate in cazul posesorului solo animo pentru perioada ulterioara deposedarii.
Prezumtia de proprietate opereaza indiferent daca posesorul este de buna sau de rea-
credinta.
Intrucat posesia ca stare de fapt are o configuratie specifica fiecarui drept real
principal, se poate spune ca este nu numai temeiul unei prezumtii de proprietate, ci si temeiul
unei prezumtii referitoare la existenta altui drept real principal (daca o persoana are poate sa
faca dovada ca posesia nu corespunde dreptului de proprietate, ci unui alt drept real).

In materie imobiliara, posesia creeaza, de regula, o prezumtie relativa de


proprietate
Posesia, odata dovedita, naste o prezumtie de proprietate (art. 919 alin. 3) => cel care
detine un imobil este considerat posesor si, pe cale de consecinta, proprietar. Acesta are
calitatea de parat in actiunea in revendicare, corpus fiind determinant pentru stabilirea calitatii
procesuale pasive intr-o asemenea actiune (de aceea poate fi introdusa si impotriva
detentorului precar).
Obiectivul principal al reclamantului in actiunea in revendicare este rasturnarea
prezumtiei de proprietate, iar nu a prezutiei din art. 919 al. 1. (paratul este interesat sa
preobeze ca nu este posesor face dovada raportului juridic de detentie precara intre el si un
tert).
Intensitatea prezumtiei de proprietate este diferita in cadrul unui actiuni in revendicare
in ipoteza in care niciuna din parti nu are titlu:
reclamantul nu a avut calitatea de posesor se aplica principiul in pari cauza, melior est
causa possidendis => prezumtia de proprietate nu este rasturnata, se respinge actiunea in
revendicare
reclamantul a avut si el calitatea de posesor (anterior paratului) va fi preferata partea a
carei posesie este mai caracterizata => va avea castig de cauza partea a carei prezumtie de
proprietate este mai intensa (are calitati mai puternice durata, buna-credinta)
dovada contrara prezumtiei de proprietate incetarea prezumtiei de proprietate ca
urmare a incetarii posesiei
Actiunile posesorii nu au ca scop resturnarea prezumtiei de proprietate, ci reluarea
stapanirii bunului de catre reclamant (care se va bucura la randul sau de o prezumtie de
proprietate, daca va redobandi corpus). Restituirea posesiei nu este consecinta recunoasterii
dreptului de proprietate, ci rezultatul indeplinirii conditiilor pt. exercitarea si admiterea
actiunilor posesorii.

Prezumtia de proprietate in materie mobiliara


In materie mobiliara, prezumtia de proprietate nu este decat in putine cazuri
importanta, deoarece posesia de buna-credinta in aceasta materie duce chiar la dobandirea
proprietatii, este chiar un titlu de proprietate (art. 935). Prezumtia de proprietate in materie
mobiliara ramane importanta in acele cazuri in care nu sunt intrunite acele conditii pentru ca
posesia de buna-credinta sa duca la dobandirea dreptului de proprietate.

Concluzie: posesia, odata dovedita, naste o prezumtie de proprietate, cu exceptia


imobilelor inscrise in CF, prezumtie ce opereaza in mod diferit in functie de natura bunului:
bunuri imobile neinscrise in CF posesia naste o prezumtie de proprietate a carei forta
depinde de calitatile posesiei
bunurile mobile prezumtia opereaza, dar semnificatia ei este redusa

2. Dobandirea fructelor ca efect al posesiei de buna-credinta


Fructele si productele
art. 547 - produsele bunurilor sunt:
fructele 2 elemente definitorii (art. 548 alin. 1):
o caracterul lor periodic rezonabil (pamantul produce periodic copaci, dar
acestia nu sunt fructe
o conservarea substantei lucrului care le produce
productele nu au caracterul periodicitatii si consuma substanta lucrului care le
produce - ex. copacii unei paduri (art. 549)
Fructele naturale, fructele industriale si fructele civile
art. 548 clasificarea fructelor:
fructe naturale (alin. 2) produse directe si periodice ale unui bun, obtinute fara
interventia omului (ex. sporul animalelor)
fructe industriale (alin. 3) produsele directe si periodice ale unui bun, obtinute ca
rezultat al interventiei omului (ex. recoltele)
fructe civile (alin. 4) veniturile rezultate din folosirea bunului de catre o alta persoana in
virtutea unui acti juridic (ex. chiriile, dobanzile) => sunt rezultate din cedarea folosintei
bunului
! in absenta unui contract, folosirea bunului altuia cu rea-credinta il indreptateste pe
proprietar la despagubiri fructele civile

Regula dobandirii fructelor de catre proprietar


Conform. art. 550 alin. 1 fructele se cuvin proprietarului, daca prin lege nu se
dispune altfel.
Exista o diferenta in ceea ce priveste momentul dobandirii dreptului de proprietate
asupra fructelor:
pentru fructele naturale si industriale: in cazul proprietarului, nu are relevanta ideea de
percepere (culegere/adunare), ci cea de separatiune, prin separatiune fructele dobandind o
existenta autonoma dreptul de proprietate asupra fructelor (dreptul de proprietate
asupra bunului frugifer) se dobandeste la data separarii fructelor de bunul care le-a produs
(art. 550 alin. 2)
pentru fructele civile: proprietarul le va dobandi conform termenilor contractuali, iar in
absenta acestora, zi cu zi, pe masura trecerii timpului (art. 550 alin. 3)

Dobandirea fructelor de catre posesorul de buna-credinta exceptie


Conform art. 948 alin. 1 posesorul de buna credinta dobandeste dreptul de
proprietate asupra fructelor bunului posedat.
Consecinta: chiar daca proprietarul bunului frugifer care a pierdut posesia acestuia o
redobandeste pe calea actiunii in revendicare, el nu va fi indreptatit sa ceara restituirea
fructelor de la posesorul de buna-credinta.
Buna-credinta se defineste diferit:
daca este vorba de fructe produse de imobile inscrise in CF: buna-credinta se apreciaza in
raport cu conditiile cerute tertilor dobanditori pentru a se respinge actiunea in rectificare
(art. 948 alin. 3)
daca este vorba de fructe produse de imobile neinscrise in CF sau de bunuri mobile:
posesorul este de buna-credinta daca are convingerea ca este proprietarul bunului in
temeiul unui act translativ de proprietate ale carui cauze de ineficacitate nu le cunoaste si
nici nu ar trebui, dupa imprejurari, sa le cunoasca (art. 948 alin. 4) => posesorul isi
intemeiaza convingerea ca este proprietar pe un just titlu, este in eroare (!justul titlu
trebuie dovedit)
just titlu: titlu care emana de la adevaratul proprietar, dar e nul; titlu care emana de la o
persoana care nu este adevaratul proprietar; contractul bilateral defiintat pentru o cauzad=
de ineficacitate; titlul putativ (exista numai in imaginatia posesorului, exista imprejurari
care il determina sa creada asta)
Pentru dobandirea fructelor, posesorul trebuie sa fie de buna-credinta nu numai in
momentul intrarii in posesia bunului frugifer, ci si in momentul culegerii fructelor (art. 948
alin. 2). Daca a incetat buna-credinta, nu mai devine proprietarul fructelor. Daca posesorul nu
e de buna credinta nu dobandeste proprietatea fructelor.)
In aceasta materie, toate fructele se dobandesc de catre posesorul de buna-credinta in
masura in care au fost percepute.
*percepere anticipata (numai fructele civile) fructele se cuvin posesorului cat timp
proprietarul nu face dovada ca buna-credinta a incetat inainte de momentul scadentei

Fundamentul juridic al dobandirii fructelor de catre posesorul de buna-credinta


Concluzia dobandirii fructelor de catre posesorul de buna-credinta nu este o aplicatie a
dobandirii bunurilor mobile prin posesia de buna-credinta, deoarece, daca ar fi, posesorul ar
trebui sa dobandeasca si productele.
In realitate, justificarea se gaseste in principiul echitatii:
proprietarul este sanctionat pentru neglijenta si pasivitatea sa, intrucat s-a deinteresat
de lucru si a permis sa intre in posesia altei persoane
posesorul este recompensat pentru buna sa credinta ar fi oneros si nemeritat ca el sa
restituie fructele
Exceptie de la prevederile art. 948 alin. 1 exceptie de la exceptie
Regimul juridic special al dreptului de proprietate publica nu ingaduie dobandirea
fructelor unui bun care formeaza obiectul unui asemenea drept, chiar daca posesorul este de
buna-credinta.
In consecinta, posesorul parat va fi obligat sa restituie toate fructele produse de bun,
percepute sau nepercepute, iar daca au fost consumate, contravaloarea acestora.
Posesorul va putea insa sa ceara cheltuielile facute cu producerea fructelor.

Restituirea fructelor de catre posesorul de rea-credinta


Fructele percepute si neperceputese cuvin reclamantului, daca acesta face dovada
relei-credinte a paratului. Posesorul va fi obligat si la restituirea contravalorii fructelor pe care
a omis sa le perceapa, daca din aceasta cauza s-au degradat sau s-au distrus.

Concluzie:
REGULA proprietarul dobandeste fructele - separatie: fructele naturale si industriale
- zi cu zi: fructele civile
EXCEPTIA posesorul de buna-credinta dobandeste fructele - in masura in care au fost
percepute de acesta
EXCEPTIE DE LA EXCEPTIE posesorul de buna-credinta NU dobandeste fructele produse
de un bun care face obiectul dreptului de proprietate publica
RESTITUIREA - in cazul tututor fructelor produse de bunuri care fac obiectul dreptului de
proprietate publica
- in cazul posesorului de rea-credinta: si cele percepute, si cele
nepercepute / contravaloarea acestora daca din acest motiv s-au
degradat / distrus