POSESIA

NOTIUNEA DE POSESIE CA STARE DE FAPT 1. Posesia are ca obiect numai bunuri corporale

Daca asupra bunurilor corporale, stapanirea reuneste ambele elemente, corpus si animus, asupra bunurilor incorporale,stapanirea cuprinde numai elementul psihologic, intentional animus. Este eveidenta incompatibilitatea dintre ideea de stapanire materiala (corpus) si ideea de incorporal. Bunul este incorporal tocmai pentru ca nu are animus. 2. Posesia are ca obiect numai bunuri corporale aflate in circuitul civil sau care pot intra in circuitul civil 3. Numai bunurile individual-determinate formeaza obiectul posesiei

Aceasta afirmatie acopera doua situatii: Mai intai bunurile de gen pot fi posedate numai dupa individualizarea lor prin numarare, masurare, cantarire sau orice forma de individualizare. Apoi, universalitatile juridice si cele de fapt nu pot forma obiectul posesiei ca stare de fapt. Cu privire la patrimoniu, aceasta incompatibilitate se explica prin caracterul sau inalienabil. In ceea ce priveste masele patrimoniale si universalitatile de fapt, in masura in care acestea devin bunuri prin apropiere, ele nu pot fi posedate intrucat sunt bunuri incorporale. Succesiunile si fondurile de comert intra in aceasta categorie. Pot fi posedate bunurile individual-determinate, corporale,care fac parte dintr-o succesiune sau dintr-un fond de comert, iar nu succesiunea sau fondul ca atare. 4. Posesia este puterea pe care o persoana o exercita cu privire la un bun corporal

Acesta putere nu este insa una de drept, ci de fapt.Se mai spune ca posesia este un raport intre o persoana si un bun. 5. Continutul acestei puteri de fapt este sau apare ca manifestarea exterioara, obiectivarea unui drept real principal. Rezulta deci ca se face o distinctie intre continutul juridic al unui drept real si manifestarea exterioara a acestuia, respectiv obiectivarea prerogativelor dreptului real in procesul exercitarii sale. Exercitarea prerogativelor dreptului real inseamna faptele savarsite si actele juridice incheiate de titular pentru realizarea dreptului sau. Posesia ca stare de fapt insumeaza faptele materiale si actele juridice care apar ca manifestare exterioara ca obiectivarea unui drept real, iniferent daca posesorul este sau nu titularul acestui drept. Afirmatia ca posesia ca stare de fapt corespunde unui drept real principal are doua intelesuri. Un prim inteles subliniaza ca de regula posesorul este chiar titularul dreptului. Al doilea inteles pune in lumina faptul ca, indiferent daca posesorul este sau nu titularul dreptului real, faptele materiale savarsite sau actele materiale inchieate apara ca obiectivarea continutului juridic al unui asemenea drept.

superficie. respectiv pentru posesorul care i l-a incedintat. tot asupra aceluiasi bun pot exista posesii diferite ca natura. indiferent daca ea corespunde/nu realitatii. Este posibil ca aceeasi persoana sa aiba dubla calitate de posesor si detentor precar. Desigur. Animus sibi habendi distinge posesia de detentie. fie. abitaţie sau servitute. ar poate fi in caz de intelegere a partilor.desi stie ca nu este. corpus: Faptele materiale si actele juridice prin cae se exercita prerogativele unui anumit drept real rpincipal alcatuiesc elementul material (corpus). cat si proprietarul bunului au reprezentarea clara ca el nu este titularul dreptului de proprietate. in art 918 alin 1 NCCiv se prevede ca: (1) Nu constituie posesie stăpânirea unui bun de către un detentor precar. Uzufructuarul sau cel care se considera uzufructuar este posesor in raport cu dreptul de uzufruct. detentor precar in raport cu cotele-parti din drept ale celorlalti coproprietari. faţă de nuda proprietate.iar cea de-a treia poate crede ca are un drept de servitute.Animus imbraca asadar o forma specifica. indiferent daca posesorii repsectivi sunt sau nu titularii respectivelor drepturi reale. animus In cazul posesie ca stare de fapt este necesara reprezentarea subiectiva a posesorului care fie crede ca este adevaratul titular al dreptului real. cu privire la acelasi bun corporal si in acelasi timp.In acest sens.6. depozitarul. B. Intrucat asupra aceluiasi bun corporal pot exista mai multe drepturi reale (uzufruct. alta se poate considera uzufructuar. Elementul subiectiv al poseisi. precum: a) locatarul. deţinând temporar un bun al altuia. d) orice altă persoană care. Posesia ca stare de fapt reuneste un element materia=CORPUS si un elemnt psihologic=ANIMUS A. comodatarul. creditorul gajist. fiind suficient ca posesorul sa aiba aceasta reprezentare subiectiva. b) titularul dreptului de superficie. este obligată să îl restituie sau care îl stăpâneşte cu îngăduinţa acestuia. Nu este necesara o eroare comuna. Detentorul precar nu stapaneste bunul pentru el. detentia presupune existenta unui element psihologic pe langa elementul material. neaga dreptul adevaratului titular al dreptui real si se comporta ca si cand ar fi el titularul dreptului respectiv. dar nu este vorba despre animus possidendi. dupa cum poseisa ca stare de fapt este manifestarea exterioara a unuia sau altuia dintre drepturile reale. ci pentru altul. o persoana poate avea reprezentarea subiectiva (animus) . 7. ci de animus detinendi. uzufruct. element ce acopera in ansamblul sau nu numai exercitarea atributului ius possidendi. Din aceasta perspectiva hotul este posesor. Ca urmare. c) fiecare coproprietar. uz. Elementul material al posesie. nuda proprietate). în proporţie cu cotele-părţi ce revin celorlalţi coproprietari. ci si exercitarea celorlalte prerogative ale dreptului real. desi atat el. Definitia posesiei . colectiva in legatura cu calitatea de titular pentru a exista animus.

Dovada elementului subieciv al posesiei: Intrucat nu este posibila proba directa a elementului subiectiv. corespunzator calitatii juridice pe care celalalt crede ca o are sau si-o asuma fata de acelasi bun. care se afla sau care poate intra in circuitul civil. care se regasesc la art 919 in NCCiv: . DOVADA POSESIEI Faptele materiale care alcatuiesc elementul material al posesiei pot fi dovedite cu orice mijloc de proba.Puterea de fapt pe care o persoana o exercita asupra unui bun corporal individual-determinat. dar diligent in raport cu bunul posedat.Altfel spus fiecare coposesor este si posesor ci detentor precar. putere care reuneste un element psihologic si un element material si care apare ca o manifestare exterioara a unui drept real principal. In ipoteza in care puterea de fapt de opune puterii juridice (posesorul nu este titularul dreptului). ci cel mult una cantitativa. ei exercita elemntul corpus in mod indirect. ceea ce presupune ideea de mandat . ceilalti NU sunt lipsiti de elemntul material al posesiei . aparand posesia se apara chiar dreptul real principal. expresa sau tacita. Intr-o prima ipoteza in care puterea de fapt dubleaza puterea juridica. tinand seama de calitatea sa juridica pe care crede ca o are sau si-o asuma in legatura cu un anumit bun. se descurajeaza violenta ca instrument prin care proprietarul care a pierdut posesia ar fi tentat sa isi faca singur dreptate si de asemnea se are in vedere in considerent de echitate care l-a indemnat pe legiuitor sa acorde preferinta posesorului neproprietar. ceea ce presupune ideea de gestiune de afaceri. legiuitorul a instituit trei prezumtii. Cand un singur coposesor exercita elementul corpus in mod direct cu pririvire la integul bun. cat si reprezentarea subiectiva ca stapaneste bunul pentru altul (animus detinendi). in functie de intelegerea coposesorilor.Numai in acest caz fiecare coposesor are cu adevarat reprezentarea atat reprezentarea subiectiva ca stapaneste bunul pentru sine (animus sibi habendi). intrucat intre coposesori nu exista o dierenta calitatativa. fata de proprietarul nediligent care s-a dezinteresat de bun.dar fara cunostinta acestora. Elementul corpus se exercita in comun sau de un singur coposesor. corpore alineno. ori in functie de reprezentarea pe care o are u coposesor ca lucreaza si pentru ceilalti coposesori. 8. bucurandu-se de protectie juridica si producand anumite efecte juridice. 9. Coposesiunea Numai coposesiunea dreptului de proprietate comuna este coposesiune stricto-sensu. Justificarea protectiei juridice a posesiei ca stare de fapt Exista doua ipoteze. adica posesorul este si titularul dreptului real.

posesorul este considerat proprietar. DOBANDIREA POSESIEI 1. Regulile privind proba precaritatii difera de la caz la caz. Astfel in materie imobilara. dar are animus detinendi. legea ingaduie dovada contrara. pentru ca intr-o asemenea situatie. sarcina de a proba precaritatea revine reclamantului. mai intai. reclamantul si paratul sunt parti in actul juridic din care rezulta precaritatea. Fiind insa vorba despre o prezumtie relativa. Nu este obligatoriu insa ca elementul material si cel subiectiv sa fie dobandite in acelasi timp. de locatiune sau de imprumut incheiat cu detinatorul bunului. chiriasul exercita elementul corpus. Posesia se dobandeste prin dobandirea elementelor sale Numai in masura in care o persoana are in acelasi timo ambele elemente ale posesiei poate fi calificata ca posesor. Solutia este fireasca. de la stapanierea materiala a bunului. Astfel este posibil ca o persoana sa doabndeasca mai intai elemntul material si apoi elementul psihologic. adica dovada precaritatii. Dobandirea elementului material al posesiei nu presupune in mod obligatoriu savrasirea de fapte materiale si incheierea de acte juridice. Astfel.iar nu animus possidendi. (3) Până la proba contrară. Cand se afirma ca paratul care stapaneste bunul are doar calitatea de detentor precar si se invoca in acest sens un contract de depozit. (2) Detenţia precară. cu excepţia imobilelor înscrise în cartea funciară. De exemplu.. acela care stăpâneşte bunul este prezumat posesor.(1) Până la proba contrară. reclamantul trebuie sa urmeze regulile probatorii din materia actului juridic pentru a proba precaritatea. Daca el cumpara cumpara bunul inchiriat. dobandeste si si animus sibi habendi si se transforma din detentor in posesor. Daca insa reclamantul este tert in raport cu actul juridic. legiuitorul trage concluzia existentei elementului subiectiv. plecand de la elemntul material al posesiei . este prezumată că se menţine până la proba intervertirii sale. Se presupune ca ca cel ce stapaneste material bunul exercita aceasta stapanire pentru sine. Oricum.obligatia de predare a bunului se . el va putea sa faca dovada acelui act cu orice mijloc de proba. odată dovedită.

1. Sun trei cazuri de pierdere a posesiei:pierderea simultana a elemntelor posesiei. In ceea ce priveste elementul subiectiv. Pierderea simultana a elementelor posesiei Asa se intampla de regula in ipoteza instrainarii bunului posedat. Detentorul precar exercita elemntul corpus. comodatorul sau chiriasul are elementul corpus.ori de cate ori predarea bunului este simultana cu instrainarea.indeplineste de regula prin remiterea cheilor. Aceasta regula este fireasca. prin putere proprie. se dobandeste elementul corpus in mod efectiv. ci in numele posesorului care i-a incredintat. aceasta este legata de o anumita persoana. daca se pierde oricare dintre elementele posesiei . Depozitarul.chiar daca posesorul nu savarseste efectiv alte fapte materiale si nici nu incheie acte juridice avand ca obiect bunul posedat. ci pentru adevaratul posesor. 2. Posibilitatea exercitarii elementelor posesiei prin intermediul altei persoane Elementul corpus poate fi exercitat fie direct de catre posesor. care devine res derelicta.” PIERDEREA POSESIEI Cazuri de pierdere a posesiei In principiu. cat si elementul animus sunt exercitate prin intermediul altei persoane. se pierde chiar posesia.dar nu pentru sine. Din acel moment.dar il exercita nu in nume propriu . In acest sens art 917 precizeaza ca “Posesorul poate exercita prerogativele dreptului de proprietate asupra bunului fie în mod nemijlocit. caz in care atat elemntul corpus. pierderea elemntului material si pierderea elemntului psihologic.” Exercitarea elementului material corpore alieno nu inseamna intotdeauna ca detentorul precar are intregul element material al posesiei. elementul material si cel subiectiv se pierd simultan. Numai in mod execeptional s-a admis ca elementul psihologic sa poate fi exercitat prin intermediul reprezentantilor legali. fie indirect prin intermediul altei persoane. Tot astfel daca posesorul abandoneaza bunul. . fie prin intermediul unei alte persoane. Intinderea exercitarii elemntului corpus depinde de intelegerea care sta la baza incredintarii bunului de catre posesor detentorului precar. intrucat ori de cate ori este vorba de o reprezentare subiectiva. exercitarea sa nu este posibila decat prin intermediul posesorului. ”Persoanele lipsite de capacitate de exerciţiu şi persoanele juridice exercită posesia prin reprezentantul lor legal.

In art 921 lit b-f sunt mentionate mai multe cazuri in care pierd simultan ambele elemente ale posesiei . art 921 alin 1 arata ca posesia inceteaza prin transformarea sa in detentia precara. daca vanzatorul nu preda bunul vandut imediat cumparatorului . Este de observat ca in toate aceste cazuri pierderea posesiei insoteste incetarea calitatii de proprietar a posesorului asupra unui bun. c) abandonarea bunului mobil sau înscrierea în cartea funciară a declaraţiei de renunţare la dreptul de proprietate asupra unui bun imobil. Pierderea elementului material Momentul pierderii posesiei in ipoteza pierderii elementului material este insa diferit in functie de natura bunului. (2). adica prin intermediul vanzatorului. 2. Cumparatorul dobandeste elemntul psihologic al posesiei si exercita elemntul material al acesteia corpore alieno. după caz. totusi posesia nu se pierde intrucat elementul subiectiv este exercitat animo alieno. In acest sens. d) pieirea bunului. ceea ce semnifica punerea sub semnul intrebarii a elemntului intentional al posesiei.posesorul pastreaza posesia solo animo sau animo tantum. Pierderea elementului intentional Este posibil ca posesorul a pastreze elemntul corpus. oraşului sau municipiului. Vanzatorul pastreaza elemntul corpus. pierderea posesiei este imediata daca sunt indeplinite cerintele prevazute de art 937. daca nu a trecut un an de la deposedare. ci numai animus detinendi. conform art. f) înscrierea dreptului de proprietate al comunei. Astfel daca bunul este mobil.Acesta ipoteza este expres mentionata in art 921 lit g in care se precizeaza ca posesia inceteaza prin “deposedare daca posesorul ramane lipsit de posesia bunului mai mult de un an” 3. posesia poate sa inceteze prin pierderea simultana a elementelor sale. b) înstrăinarea bunului. e) trecerea bunului în proprietate publică. .dar sa piarda elemntul intelectiv.desi a pierdut elemntul material. dar nu mai are sibi habendi.dar nu sunt indeplinite conditiile art 937. Inscim cand bunul este mobil/imobil . In mod exceptional cand o persoana devine incapabila. Aceasta este ipoteza asa-numitului constitut posesor. 889 alin. Asa se intampla in ipoteza contractului de vanzare-cumparare. Chiar si atunci cand nu are aceasta calitate. Nu este insa obligatoriu ca posesorul sa fie si titularul dreptului de proprietate sau a unui alt drept real.

1. In ceea ce priveste sarcina probei . Rezulta din acest text ca definirea continuitatii si a discontinuitatii are la baza criteriul intermitentelor anormale in exercitarea elementului corpus. Discontinuitatea Art 923 : Posesia este discontinuă atât timp cât posesorul o exercită cu intermitenţe anormale în raport cu natura bunului. viciul continuitatii exista ori de cate ori faptele materiale si acetele juridice care dau continutul elementului material al posesiei sunt savarsite la intervale de timp mai mari decat este normal. Intr-adevar . problema se pune insa numai daca nu sunt indeplinite cerintele pentru aplicarea dispozitiilor art 937 2. care presupune si caracterul pasnic al acesteia. viciul discontinuitatii se refera atat la bunurile imobile. Caracterele juridice: spre deosebire de discontinuitate. in ceea ce priveste bunurile mobile. netulburata si publica. aceste conditii fiind cumulative. Violenta In art 924 NCCiv se arata ca “posesia este tulburata atat timp cat este dobandita sau conservata prin acte de violenta. ca urmare ea poate fi invocata numai de victimele sale-art 926 alin 2 viciul violentei este temporar –art 927. violenta si clandestinitatea. Aceasta idee trebuie insa inteleasa in corelatie cu art 674 alin 2 CPC care reglementeaza actiunea posesorie speciala.Pentru ca posesia sa fie viciata este suficient sa lipseasca o calitate a acesteia. De asemenea in art 922 alin 2 fraza finala este consacrata prezumtia de utilitate a posesiei. care nu au fost provocate de o alta persoana”. violenta este un viciu relativ.” Viciul discontinuitatii se caracterizeaza prin trei trasaturi. Art 922 alin 2 consacra aceasta prezumtie de utilitate a posesiei “Până la proba contrară. cat si la cele mobile. fizica sau morala.CALITATILE SI VICIILE POSESIEI Utilitatea posesiei este suma a trei calitati:posesia trebuie sa fie continua. posesia este prezumată a fi utilă.calitatea posesiei de a fi continua se prezuma. Exista asadar trei vicii ale posesiei:discontinuitatea. discontinuitatea este un vicu temporar –art 927 arata ca “posesia viciata devine utila de indata ce viciul inceteaza” acest viciu este absolut intrucat poate fi invocat de oricine are interes asa cum se prevede in art 926 alin 1 NCCiv de asemenea. Numai daca a trecut un an de la .

aceasta convingere trebuie se bazeze insa pe diligentele necesare pentru verificarea registrelor de publicitate. animus si corpus. neglijenta celui care are interes sa invoce acest viciu nu sunt de natura sa conduca totusi la vicierea posesiei. respectiv actele de rezistenta). lipsa de diligenta.dar ea nu este viciata in raport cu persoana care cunoaste posesia. exprimata direct de el insusi sau indirect prin interpusi. Prezumtia de utilitate a posesiei este consacrata la art 922 alin 2 aratandu-se totodata si caracterul public al acesteia. nu este suficient ca persoana care invoca viciul clandestinitatii sa nu cunoasca posesia. viciul inceteaza poate fi invocata numai in legatura cu bunurile mobile INTERVERTIREA PRECARITATII IN POSESIE Dobandirea posesiei inseamna dobandirea elementelor constitutive ale acesteia. In materie imobiliara.ci ar putea fi exercitat in limita conferita de dreptul real care ii corespunde. ea exprima convingerea tertului dobanditor ca a incheiat contractul translativ cu adevaratul proprietar al dreptuli real principal. este necesar ca aceasta sa nu fi avut posibilitatea sa o cunosca. Altfel spus. Detentorul precar nu poate sa transforme animus detinendi in animus possidendi prin simpla manifestre de vointa. Posesia poate fi clandestina fata de acestea. Detentorul precar are elementul corpus in limita conferita de dreptul pe care posesorul i l-a constituit sau in limita ingaduintei posesorului . cel care a intrat in stapanirea bunului prin violenta va putea avea o posesie utila – art 951 alin 1 3. Caracterele juridice: viciul clandestinitatii este relativ – art 926 alin 2 viciul este temporar – daca posesia redevine publica. Nu este deci relevant faptul necunoasterii posesiei de catre alte persoane.tulburare/deposedare respectiv de la incetarea violentei. De asemena. Recunoasterea unei posibilitati de transformare a lui animus detinendi in animus possidendi ar avea ca efect intregirea elemntului corpus. In toate cazurile in care este necesara buna-credinta . viciul violentei are aplicare in egala masura in pivinta bunurilor mobile si a celor imobile Clandestinitatea In art 925 se arata ca “posesia este clandestina daca se exercita astfel incat sa nu fie cunoscuta”. Intervertirea precaritatii in posesie este posibila numai daca manifestarea de vointa a dtentorului precar in sensul transformarii lui animus detinendi in animus possidensi este insotita de un fapt juridic in sens larf (act incheiat cu un tert sau fapt juridic in sens restrans. Intelesul bune-credinte este precizat in NCCiv dupa cum imobilul este sau nu inscris in CF: . intrucat aceasta nu ar mai fi limitat la obiectivarea dreptului constituit de posesorul initial sau la ingaduinta acestua. Rezulta ca vicul clandestinitatii se defineste numai in raport cu cel care-l invoca.

Obligatia de restituire pe care detentorul o avea fata de . (c) – Pentru justificarea acestui caz s-a observat ca succesorul cu titlu particular dobandeste doar drepturile. În celelalte cazuri. altul decta cel care i-a incredintat bunul. actele de rezistenta isi pastreaza semnificatia juridica si in cazul in care ele sunt indreptate importiva sucesorilor celui de la care detentorul precar a primit bunul. Nu este suficient deci ca detentorul sa savarseasca acte de rezistenta impotriva unui pretins proprietar. dobânditorul este de bună-credinţă dacă înscrie dreptul în folosul său întemeindu-se pe cuprinsul cărţii funciare. Desigur. c) dacă detentorul precar înstrăinează bunul.În cazul imobilelor înscrise în cartea funciară. intervertirea nu se va produce însă mai înainte de împlinirea termenului prevăzut pentru restituirea bunului. simpla neplata a chiriei sau imprejurarea ca locatorul nu solicita plata chiriei nu are semnificatia unui act de rezistenta facut de locatar impotriva locatorului. să cunoască lipsa calităţii de proprietara celui de la care a dobândit bunul. adica dovada relei-credinte. Nu este necesar ca acest conflict sa aiaba o natura juridica. Prezumtia de buna-credinta opereaza si in aceasta ipoteza. intervertirea precaritatii in posesie “nu se va produce insa mai inainte de implinirea termenului prevazut pentru restituirea bunului”. este de bună-credinţă dobânditorul care nu cunoştea şi nici nu trebuia. după împrejurări. Notiunea de acte de rezistenta include in sfera sa toate acele acte care exprima un conflict intre detentorul precar si cel de la care detine bunul in legatura cu schimbarea atitudinii subiective a detentorului. (b) – Simpla negare a celui a dreptului celui de la care detentorul precara primit bunul nu este suficienta pentru intervertirea precaritatii in posesie. Cazurile de intervertire a precaritatii in posesie a) dacă detentorul precar încheie cu bună-credinţă un act translativ de proprietate cu titlu particular cu altă persoană decât cu proprietarul bunului. Actele de rezistenta sunt necesare pentru obiectivarea vointei detentorului de a schimba animus detinendi in animus possidendi.dar persoana interesata poate face dovada contrara. printr-un act translativ de proprietate cu titlu particular.care incepe sa se considere titular al dreptului real. nu si obligatiile autorului sau. Aceste acte trebuie sa fie indreptate importivas persoanei care a incredintat bunul detentorului precar. cu condiţia ca dobânditorul să fie de bună-credinţă.In schimb. în acest caz. Se recunosate simpla notificare comunicata de detentor persoanei de la care a primit bunul este suficienta pentru a marca schimbarea lui animus detinendi in animus possidendi. inclusiv impotriva succesorilor cu titlu particular. In acesta caz este vorba de o simpla ingaduinta din partea locatorului care intareste ideea de detentie precara. b) dacă detentorul precar săvârşeşte împotriva posesorului acte de rezistenţă neechivoce în privinţa intenţiei sale de a începe să se comporte ca un proprietar.daca nu exista temeiuri care sa-l dtermine sa creada ca acesta din urma nu este adevratul proprietar. In art 920 alin 1 fraza finala se precizeaza ca in aceeasi ipoteza.

2. respectiv l-a deposedat pe reclamant. titularul actiunii posesorii pastreaza posesia solo animo cat timp nu a trecut un an de la tulburare sau deposedare. In schimb. Ca urmare n-ar mai putea fi folosita ulterior o actiune posesorie decat pentru tulburari care au intervenit dupa sesizarea instantei cu actiunea petitorie. daca a fost utilizata mai intai calea actiunii petitorii. hotararea judecatoreasca in care a fost solutionata aceasta actiune are autoritate de lucru judecat. . exprimat si prin ideea autonomiei actiunilor posesorii. Raporturile dintre actiunile posesorii si actiunile petitorii sunt guvernate de principiul separatiei posesoriului de petitoriu. actiunile posesorii se deosebesc de actiunile petitorii. impotriva oricarei tulburari. in mod direct. Ca uramare reclamantul intr-o asemenea actiune nu trebuie sa faca dovada unui drept. actiunea posesorie trebuie sa cedeze locul actiunii petitorii. Sub aspect probatoriu. Ca urmare. PROTECTIA JURIDICA A POSESIEI Actiunile posesorii sunt acele actiuni puse la indemana posesorului pentru a apara posesia ca stare de fapt. Caracterele juridice ale actiunilor posesorii 1. intrucat judecata in petitoriu presupune si o judecata in posesoriu.persoana i-a incredintat bunul nu se transmite la succesorul sau cu titlu particular. Actiunile posesorii se deosebesc de actiunile petitorii In primul rand. elemntul corpus. pentru a mentine acesta stare sau a redobanfi posesia atunci cand a fost pierduta. asa cum am vazut. fara pune in discutie exeistenta unui drept subiectiv. intrucat protejeaza juridic starea de fapt a posesiei. ci a unei stari de fapt. Pierderea si dobandirea posesiei au in vedere pierderea si redobandirea elemntului corpus. reclamantul in actiunea posesorie este persoana care exercita sau a exercitat efectiv. iar paratul este persoana care a tulburat exercitarea acestui elemnt sau si-a insusit elemntul material al posesiei. Actiunile posesorii sunt actiuni reale – nu in sensul ca pun in discutie un drept real. intrucat. inclusiv titlurile invocate de parti. Tocmai pentru acest avantaj de ordin probatoriu actiunile posesorii sunt utilizate si de titularii drepturilor reale principale. ci ca protejeaza posesia unui bun corporal. 3. posesia celor mobile. Hotararea judecatoresca pronuntata ca urmare a unei actiuni posesorii are autoritate de lucru judecat intr-o actiune posesorie ulterioara care are ca obiect aceleasi fapte de lucru judecat in cepriveste fondul dreptului si nu poate fi invocata in procesul urmator declansat printr-o actiune petitorie. daca acesta este de buna-credinta. Ori de cate ori reclamantul pune in discutie insusi dreptul dreptul subiectiv civil. in cadrul actiunilor posesorii pot fi folosite toate mijloacele de proba pentru dovedirea posesiei ca stare de fapt si a tulburarii posesiei. Sarcina probatorie a reclamantului este in acest caz mai usoara decat sarcina probatorie a reclamantului dintro actiune petitorie. Actiunile posesorii protejeaza posesia bunurilor imobile si mobile – actiunile posesorii protejeaza de regula posesia bunurilor imobile si in mod exceptional.

Prin intermediul actiunilor posesorii. indiferent de natura tulburarii posesiei. Cat priveste posesia corespunzatoare servitutilor.actiunile posesorii pot fi utilizate numai pentru ocrotirea posesiei corespunzatoare servitutilor continue si aparente. aceasta poate sa apartina chiar proprietarului bunului (art 950) . temeiul actiunilor posesorii Necesitatea utilizarii actiunilor posesorii apare in momentul in care se produce o tulburare sau o deposedare. o masa patrimoniala sau un patrimoniu. fara restrictiile prevazute pentru actele de dispozitie juridica.Tulburarea si deposedarea. In schimb. victima urmareste sa obtina incetarea tulburarii sau restituirea bunului. actul de exerciate a actiunilor posesorii este unul de conservare. In functie de consecintele cu privire la un bun. “actiunea posesorie nu poate fi insa introdusa impotriva persoanei fata de care exista obligatia de rstituire a bunului” Clasificarea actiunilor posesorii Conform art 951 NCCiv. Temeiul acestor actiuni este deci tocmai tulburarea sau deposedarea. iar art 949 alin 2 adauga faptul ca “ Exercitiul actiunilor posesorii este recunoscut si detentorului precar”. denumita si actiune in reintegrare poate fi utilizata numai in cazul tulburarii savrasite prin violenta. denumita si actiunea in complangere sau actiune de drept comun poate fi utilizata in toate cazurile. In plus. actiunea posesorie speciala. Art 918 alin 2 precizeaza ca “ Detentorul precar poate invoca efectele recunoscute posesiei numai in cazurile si limitele prevazute de lege”. Acest termen este unul de prescriptie extinctiva si . Conditia comuna pentru execitarea actiunilor posesorii Din prevederile art 951 alin 1 NCCiv rezulta ca exista o conditie comuna pentru exercitarea actiunilor posesorii: sa nu fi trecut un an de la deposedare. daca acesta nu este si el coproprietar.insa conform alin 2. Cat priveste calitatea de parat in actiunile posesorii. De aceea actiunile posesorii pot fi exercitate in numele minorilor si incapabililor de persoanele abilitate de lege. Actiunea posesorie generala. posesorul este indreptatit sa pretinda despagubiri pentru prejudiciile cauzate –art 949 NCCiv. trebuie sa distingem intre tulburarea posesiei sau deposedarea prin violenta si celelalte tulburari ale posesiei. Utilizarea actiunilor posesorii Exercitarea actiunilor posesirii nu constituie un act de dispoztiei juridica. Actiunile pot fi exercitate de un singur coproprietar importiva autorului tulburarii posesiei.

Pe durata actiunii unuia dintre viciile posesiei. aceste pericol sa fie generat fie de “actiunea” unui lucru aflat in posesia unei alte persoane. Aceasta durata de un an masoara durata posesiei utile. . adica neviciata. daca este cazul incetarea lucrarilor”. intrucat posesia ca stare de fapt nu se confunda cu un dret subiectiv civil. astfel încât să se poată repara prejudiciul ce s-ar cauza pârâtului prin această măsură. Mai intai trebuie sa existe motive temeinice. posesorul este indreptatit “sa ceara luarea masurilor necesare pentru evitarea pericolului sau. Doua conditii sunt necesare pentru admiterea cererii intemeiate pe dispozitiile art 925 NCCiv. In plus. inainte de exercitarea actiunilor posesorii in complangere. atat in sensul ca dovada elemntului corpus duce la concluzia existentei elemntului animus.care sunt instrumente de protectie juridica post factum. durata necesara pentru ca aceasta posesie sa poata fi protejata juridic pe cale actiunilor posesorii generale. iar acest timp nu se ia in calculul termenului de un an. A doua conditie este utilitatea poseiei. fie in sarcina posesorului ca reclamant. Luarea masurilor pentru conservarea bunului posedat Pe langa actiunile posesorii.Spre deosebire de actiunile posesorii. reclamantul trebuie sa faca dovada imprejurarii ca. posesia trebuie sa fie utila. In acelasi articol este prevzut un mecansim juridic specific pentru stabilirea unei cautiuni. cat si in sensul ca dovedirea posesiei la un moment dat duce la concluzia continuitatii acesteia pana la dovada contrara. Simpla posesie este suficienta pentru a justifica o asemenea cerere. el a posedat bunul cel putin un an.nu de decadere care presupune chiar stingerea unui drept subiectiv. a) dacă instanţa dispune. masurile pentru conservarea bunului posedat sunt instrumente juridice care previn producerea tulburarii. adica dupa ce deposedarea sau tulburarea posesiei s-a produs. In al doilea rand . ea este practic suspendata. conform art 922. cauţiunea se stabileşte în sarcina posesorului. Conditii suplimentare necesare pentru exercitarea actiunii posesorii generale (in complangere) Potrivit art 949 NCCiv. ca parat. fie in sarcina persoanei impotriva careia se iau masurile de conservare a bunului posedat. respectiv sa faca probaa pericolului iminent de distrugere a bunului posedat. in NCCiv a fost prevazuta si o protectie juridica speciala a posesiei. Dovada viciilor trebuie sa fie facuta de catre parat. fie de existenta “unor lucrari precum ridicarea unor constructii. constand in luarea masurilor pentru conservarea bunului posedat. opereaza si in acest caz prima prezumtie instituita prin dispozitiile art 919 alin 1. deplasarea lucrului ori încetarea lucrărilor. taierea unor arbori ori efectuarea unor sapaturi pe fondul invecinat. în mod provizoriu. Cat priveste dovada posesiei si a duratei de un an.” Daca aceste doua masuri sunt indeplinite.

Forta juridica a posesiei este diferita in functie de natura bunului posedat. Este necesar insa ca cel care invoca prezumtia de proprietate sa faca dovada elementului corpus. va avea castig de cauza partea a carei prezumtie este mai intensa. va fi preferata partea a carei posesie este mai caracterizata. Altfel spus. melior este causa possidendis. cauţiunea se stabileşte în sarcina pârâtului astfel încât să se asigure posesorului sumele necesare pentru restabilirea situaţiei anterioare.In urma acestei comparari. indiferent daca reclamantul a avut sau nu anterior calitatea de posesor. Daca reclamantul nu a avut calitatea de posesor.b) dacă instanţa încuviinţează menţinerea lucrului în starea sa actuală ori continuarea lucrărilor. Nu poate deci opera prezumtia de proprietate in cazul posesorului solo animo pentru perioada ulterioara deposedarii. Iata de ce se accepta ca actiunea in revendicare poate fi introdusa si impotriva unui detentor precar. Intensitatea prezumtiei de proprietate este diferita in cadrul unei actiuni in revendicare in ipoteza in care niciuna dintre parti nu are titlu. se compara prezumtia de care a beneficiat reclamantul cat timp a avut elemntul corpus cu prezumtia de care beneficiaza paratul dupa dobandirea acestui drept. In materie imobiliara. Intr-o asemenea ipoteza. indierent daca aesta este exercitat direct sau corpore alieno. o prezumtie relativa de proprietate Astfel cel care detine un bun imobil este considerat posesor si pe cale de consecinta . ci si o prezumtie de proprietate in favoarea posesorului. . Pe aceasta baza s-a considerat ca posesia are o functie probatorie. proprietar. anterior posesiei paratului. prezumtia de proprietate dobandirea fructelor uzucapiunea dobandirea bunurilor mobile ocupatiunea Prezumtia de proprietate Art 919 alin 1 si 3 instituie nu numai o prezumtie privind existenta elemntului animus. prezumtie de proprietate nu este rasturnata. isi gaseste aplicarea adagiului in pari causa. EFECTELE JURIDICE ALE POSESIEI 1. Elementul corpus este deci determinant in stabilirea calitatii procesuale a paratului intr-o asemenea actiune. Prezumtia de proprietate opereaza indiferent daca posesorul este de buna credinta sau de reacredinta. Daca reclamantul a avut si el calitatea de posesor. avand calitatea de parat in actiunea in revendicare. posesia creeaza de regula.

Astfel. Din dispozitiile art 908 alin 4 rezulta ca sunt avute in vedere conditiile prevazute in art 901 alin 2. chiar daca proprietarul bunului frugifer care a pierdut posesia bunului o redobandeste pe calea actiunii in revendicare. ci si in fiecare moment in care percepe bunurile. sunt îndeplinite următoarele condiţii: a) nu a fost înregistrată nicio acţiune prin care se contestă cuprinsul cărţii funciare. pe temiul exercitarii firesti a atributului ius fruendi.posesorul este de bună-credinţă atunci când are convingerea că este proprietarul bunului în temeiul unui act translativ de proprietate ale cărui cauze de ineficacitate nu le cunoaşte şi nici nu ar trebui. pe altă cale. după împrejurări. “buna-crdinta se apreciaza in raport cu cerintele cerute tertilor dobanditori pentru a respinge actiunea in rectificare (art 948 alin 3). . posesorul trebuie sa fie de buna-credinta nu numai in momentul in care a intrat in stapanirea bunului furigifer.iar cele civile. care arata ca: (2) Terţul dobânditor este considerat de bună-credinţă numai dacă.Ea rezulta de asmenea din art 948 alin 4 in care se precizeaza ca buna-credinta inceteaza in momentul in care posesorul ia cunstinta de viciile titlului sau. Intrucat este vorba de o imprejurare de fapt. notiunea de buna-credinta a posesorului este definita diferentiat in NCCiv. la data înregistrării cererii de înscriere a dreptului în folosul său.daca este vorba de fructe produse de imobile inscrise in CF. Ori de cate ori este vorba despre imobile neinscrise in CF sau despre bunuri mobile.unde se face distinctie intre modul de dobandire a fructelor de catre uzufructuar in functie de natura acestora (fructele naturale si industriale se dobandesc prin percepere. Ca urmare. Dobandirea fructelor ca efect al posesiei de buna-credinta Art 948 NCCiv prevede ca “Posesorul de buna-credinta dobandeste dreptul de proprietate asupra fructelor bunului posedat. Pentru dobandirea fructelor. in aceasta materie toate fructele se dobandesc de catre posesorul de buna-credinta numai in masura in care au fost percepute. In aceasta materie. b) din cuprinsul cărţii funciare nu rezultă nicio cauză care să justifice rectificarea acesteia în favoarea altei persoane.2. inexactitatea cuprinsului cărţii funciare. Proprietarul are dreptul la restituirea fructelor percepute de posesor dupa momentul in care acesta din urma a luat cunostinta de viciile titlului sau. aceasta luare la cunostinta poate fi dovedita prin orice mijloc.” Aeasta dipsozitie este o exceptie de la regula conform careia fructele apartin proprietarului bunului frugifer. Spre deosebire de materia uzufructului. el nu va fi indreptatit sa ceara si restituirea fructelor de la posesorul de buna-credinta. zi cu zi). să le cunoască. şi c) nu a cunoscut.

ceea ce este posibil numai in cazul fructelor civile. acestea se cuvin posesorului. .Chiar daca este vorba deo percepere anticipata. cat timp proprietarul nu face dovada ca buna-credinta a incetat inainte de momentul scadentei.

Sign up to vote on this title
UsefulNot useful