POSESIA

POSESIA

NOTIUNEA DE POSESIE CA STARE DE FAPT 1. Posesia are ca obiect numai bunuri corporale

Daca asupra bunurilor corporale, stapanirea reuneste ambele elemente, corpus si animus, asupra bunurilor incorporale,stapanirea cuprinde numai elementul psihologic, intentional animus. Este eveidenta incompatibilitatea dintre ideea de stapanire materiala (corpus) si ideea de incorporal. Bunul este incorporal tocmai pentru ca nu are animus. 2. Posesia are ca obiect numai bunuri corporale aflate in circuitul civil sau care pot intra in circuitul civil 3. Numai bunurile individual-determinate formeaza obiectul posesiei

Aceasta afirmatie acopera doua situatii: Mai intai bunurile de gen pot fi posedate numai dupa individualizarea lor prin numarare, masurare, cantarire sau orice forma de individualizare. Apoi, universalitatile juridice si cele de fapt nu pot forma obiectul posesiei ca stare de fapt. Cu privire la patrimoniu, aceasta incompatibilitate se explica prin caracterul sau inalienabil. In ceea ce priveste masele patrimoniale si universalitatile de fapt, in masura in care acestea devin bunuri prin apropiere, ele nu pot fi posedate intrucat sunt bunuri incorporale. Succesiunile si fondurile de comert intra in aceasta categorie. Pot fi posedate bunurile individual-determinate, corporale,care fac parte dintr-o succesiune sau dintr-un fond de comert, iar nu succesiunea sau fondul ca atare. 4. Posesia este puterea pe care o persoana o exercita cu privire la un bun corporal

Acesta putere nu este insa una de drept, ci de fapt.Se mai spune ca posesia este un raport intre o persoana si un bun. 5. Continutul acestei puteri de fapt este sau apare ca manifestarea exterioara, obiectivarea unui drept real principal. Rezulta deci ca se face o distinctie intre continutul juridic al unui drept real si manifestarea exterioara a acestuia, respectiv obiectivarea prerogativelor dreptului real in procesul exercitarii sale. Exercitarea prerogativelor dreptului real inseamna faptele savarsite si actele juridice incheiate de titular pentru realizarea dreptului sau. Posesia ca stare de fapt insumeaza faptele materiale si actele juridice care apar ca manifestare exterioara ca obiectivarea unui drept real, iniferent daca posesorul este sau nu titularul acestui drept. Afirmatia ca posesia ca stare de fapt corespunde unui drept real principal are doua intelesuri. Un prim inteles subliniaza ca de regula posesorul este chiar titularul dreptului. Al doilea inteles pune in lumina faptul ca, indiferent daca posesorul este sau nu titularul dreptului real, faptele materiale savarsite sau actele materiale inchieate apara ca obiectivarea continutului juridic al unui asemenea drept.

faţă de nuda proprietate. fiind suficient ca posesorul sa aiba aceasta reprezentare subiectiva. uz. dar nu este vorba despre animus possidendi. Definitia posesiei .In acest sens. ci pentru altul. Elementul subiectiv al poseisi. Nu este necesara o eroare comuna. Este posibil ca aceeasi persoana sa aiba dubla calitate de posesor si detentor precar. colectiva in legatura cu calitatea de titular pentru a exista animus. fie. Elementul material al posesie.desi stie ca nu este. neaga dreptul adevaratului titular al dreptui real si se comporta ca si cand ar fi el titularul dreptului respectiv. Animus sibi habendi distinge posesia de detentie. indiferent daca ea corespunde/nu realitatii. cu privire la acelasi bun corporal si in acelasi timp. este obligată să îl restituie sau care îl stăpâneşte cu îngăduinţa acestuia. animus In cazul posesie ca stare de fapt este necesara reprezentarea subiectiva a posesorului care fie crede ca este adevaratul titular al dreptului real. element ce acopera in ansamblul sau nu numai exercitarea atributului ius possidendi. deţinând temporar un bun al altuia. respectiv pentru posesorul care i l-a incedintat. uzufruct. in art 918 alin 1 NCCiv se prevede ca: (1) Nu constituie posesie stăpânirea unui bun de către un detentor precar. Detentorul precar nu stapaneste bunul pentru el. 7. indiferent daca posesorii repsectivi sunt sau nu titularii respectivelor drepturi reale. o persoana poate avea reprezentarea subiectiva (animus) . superficie. Uzufructuarul sau cel care se considera uzufructuar este posesor in raport cu dreptul de uzufruct. cat si proprietarul bunului au reprezentarea clara ca el nu este titularul dreptului de proprietate. Posesia ca stare de fapt reuneste un element materia=CORPUS si un elemnt psihologic=ANIMUS A. Ca urmare. Desigur. ci de animus detinendi. desi atat el. comodatarul.iar cea de-a treia poate crede ca are un drept de servitute. d) orice altă persoană care. b) titularul dreptului de superficie. alta se poate considera uzufructuar. dupa cum poseisa ca stare de fapt este manifestarea exterioara a unuia sau altuia dintre drepturile reale. c) fiecare coproprietar. detentia presupune existenta unui element psihologic pe langa elementul material. precum: a) locatarul.Animus imbraca asadar o forma specifica.6. tot asupra aceluiasi bun pot exista posesii diferite ca natura. creditorul gajist. corpus: Faptele materiale si actele juridice prin cae se exercita prerogativele unui anumit drept real rpincipal alcatuiesc elementul material (corpus). ci si exercitarea celorlalte prerogative ale dreptului real. B. Intrucat asupra aceluiasi bun corporal pot exista mai multe drepturi reale (uzufruct. Din aceasta perspectiva hotul este posesor. în proporţie cu cotele-părţi ce revin celorlalţi coproprietari. ar poate fi in caz de intelegere a partilor. depozitarul. abitaţie sau servitute. nuda proprietate). detentor precar in raport cu cotele-parti din drept ale celorlalti coproprietari.

bucurandu-se de protectie juridica si producand anumite efecte juridice. Elementul corpus se exercita in comun sau de un singur coposesor. in functie de intelegerea coposesorilor. Justificarea protectiei juridice a posesiei ca stare de fapt Exista doua ipoteze. ci cel mult una cantitativa. Intr-o prima ipoteza in care puterea de fapt dubleaza puterea juridica.dar fara cunostinta acestora. Dovada elementului subieciv al posesiei: Intrucat nu este posibila proba directa a elementului subiectiv. ceea ce presupune ideea de mandat . care se regasesc la art 919 in NCCiv: . 9.Altfel spus fiecare coposesor este si posesor ci detentor precar. dar diligent in raport cu bunul posedat. ceilalti NU sunt lipsiti de elemntul material al posesiei . cat si reprezentarea subiectiva ca stapaneste bunul pentru altul (animus detinendi). care se afla sau care poate intra in circuitul civil. Cand un singur coposesor exercita elementul corpus in mod direct cu pririvire la integul bun. ceea ce presupune ideea de gestiune de afaceri. adica posesorul este si titularul dreptului real. legiuitorul a instituit trei prezumtii. In ipoteza in care puterea de fapt de opune puterii juridice (posesorul nu este titularul dreptului). corpore alineno. tinand seama de calitatea sa juridica pe care crede ca o are sau si-o asuma in legatura cu un anumit bun. aparand posesia se apara chiar dreptul real principal. putere care reuneste un element psihologic si un element material si care apare ca o manifestare exterioara a unui drept real principal.Numai in acest caz fiecare coposesor are cu adevarat reprezentarea atat reprezentarea subiectiva ca stapaneste bunul pentru sine (animus sibi habendi). se descurajeaza violenta ca instrument prin care proprietarul care a pierdut posesia ar fi tentat sa isi faca singur dreptate si de asemnea se are in vedere in considerent de echitate care l-a indemnat pe legiuitor sa acorde preferinta posesorului neproprietar. expresa sau tacita. 8. intrucat intre coposesori nu exista o dierenta calitatativa. corespunzator calitatii juridice pe care celalalt crede ca o are sau si-o asuma fata de acelasi bun. fata de proprietarul nediligent care s-a dezinteresat de bun. DOVADA POSESIEI Faptele materiale care alcatuiesc elementul material al posesiei pot fi dovedite cu orice mijloc de proba. ori in functie de reprezentarea pe care o are u coposesor ca lucreaza si pentru ceilalti coposesori.Puterea de fapt pe care o persoana o exercita asupra unui bun corporal individual-determinat. Coposesiunea Numai coposesiunea dreptului de proprietate comuna este coposesiune stricto-sensu. ei exercita elemntul corpus in mod indirect.

. Fiind insa vorba despre o prezumtie relativa. chiriasul exercita elementul corpus. Cand se afirma ca paratul care stapaneste bunul are doar calitatea de detentor precar si se invoca in acest sens un contract de depozit. De exemplu. pentru ca intr-o asemenea situatie. reclamantul trebuie sa urmeze regulile probatorii din materia actului juridic pentru a proba precaritatea. DOBANDIREA POSESIEI 1. (3) Până la proba contrară. odată dovedită. Astfel in materie imobilara. Nu este obligatoriu insa ca elementul material si cel subiectiv sa fie dobandite in acelasi timp. Solutia este fireasca. Se presupune ca ca cel ce stapaneste material bunul exercita aceasta stapanire pentru sine. legiuitorul trage concluzia existentei elementului subiectiv. legea ingaduie dovada contrara. de locatiune sau de imprumut incheiat cu detinatorul bunului. (2) Detenţia precară. posesorul este considerat proprietar. el va putea sa faca dovada acelui act cu orice mijloc de proba. Astfel este posibil ca o persoana sa doabndeasca mai intai elemntul material si apoi elementul psihologic. Daca el cumpara cumpara bunul inchiriat.iar nu animus possidendi. dar are animus detinendi. de la stapanierea materiala a bunului. Posesia se dobandeste prin dobandirea elementelor sale Numai in masura in care o persoana are in acelasi timo ambele elemente ale posesiei poate fi calificata ca posesor. Oricum. Regulile privind proba precaritatii difera de la caz la caz. Dobandirea elementului material al posesiei nu presupune in mod obligatoriu savrasirea de fapte materiale si incheierea de acte juridice. cu excepţia imobilelor înscrise în cartea funciară.obligatia de predare a bunului se . mai intai. Astfel. acela care stăpâneşte bunul este prezumat posesor. adica dovada precaritatii. dobandeste si si animus sibi habendi si se transforma din detentor in posesor. plecand de la elemntul material al posesiei .(1) Până la proba contrară. reclamantul si paratul sunt parti in actul juridic din care rezulta precaritatea. este prezumată că se menţine până la proba intervertirii sale. Daca insa reclamantul este tert in raport cu actul juridic. sarcina de a proba precaritatea revine reclamantului.

In acest sens art 917 precizeaza ca “Posesorul poate exercita prerogativele dreptului de proprietate asupra bunului fie în mod nemijlocit. aceasta este legata de o anumita persoana. 1.” Exercitarea elementului material corpore alieno nu inseamna intotdeauna ca detentorul precar are intregul element material al posesiei. cat si elementul animus sunt exercitate prin intermediul altei persoane. fie indirect prin intermediul altei persoane. 2. .” PIERDEREA POSESIEI Cazuri de pierdere a posesiei In principiu.dar il exercita nu in nume propriu . fie prin intermediul unei alte persoane. se pierde chiar posesia. care devine res derelicta. Tot astfel daca posesorul abandoneaza bunul. Depozitarul. prin putere proprie. comodatorul sau chiriasul are elementul corpus. Pierderea simultana a elementelor posesiei Asa se intampla de regula in ipoteza instrainarii bunului posedat. ”Persoanele lipsite de capacitate de exerciţiu şi persoanele juridice exercită posesia prin reprezentantul lor legal. In ceea ce priveste elementul subiectiv. Intinderea exercitarii elemntului corpus depinde de intelegerea care sta la baza incredintarii bunului de catre posesor detentorului precar.ori de cate ori predarea bunului este simultana cu instrainarea. Detentorul precar exercita elemntul corpus. daca se pierde oricare dintre elementele posesiei .dar nu pentru sine. Numai in mod execeptional s-a admis ca elementul psihologic sa poate fi exercitat prin intermediul reprezentantilor legali. elementul material si cel subiectiv se pierd simultan. intrucat ori de cate ori este vorba de o reprezentare subiectiva. exercitarea sa nu este posibila decat prin intermediul posesorului. ci in numele posesorului care i-a incredintat.chiar daca posesorul nu savarseste efectiv alte fapte materiale si nici nu incheie acte juridice avand ca obiect bunul posedat. ci pentru adevaratul posesor. Din acel moment.indeplineste de regula prin remiterea cheilor. pierderea elemntului material si pierderea elemntului psihologic. Aceasta regula este fireasca. Posibilitatea exercitarii elementelor posesiei prin intermediul altei persoane Elementul corpus poate fi exercitat fie direct de catre posesor. se dobandeste elementul corpus in mod efectiv. Sun trei cazuri de pierdere a posesiei:pierderea simultana a elemntelor posesiei. caz in care atat elemntul corpus.

Cumparatorul dobandeste elemntul psihologic al posesiei si exercita elemntul material al acesteia corpore alieno. adica prin intermediul vanzatorului. totusi posesia nu se pierde intrucat elementul subiectiv este exercitat animo alieno. Este de observat ca in toate aceste cazuri pierderea posesiei insoteste incetarea calitatii de proprietar a posesorului asupra unui bun. Nu este insa obligatoriu ca posesorul sa fie si titularul dreptului de proprietate sau a unui alt drept real. ceea ce semnifica punerea sub semnul intrebarii a elemntului intentional al posesiei. Astfel daca bunul este mobil. posesia poate sa inceteze prin pierderea simultana a elementelor sale.dar nu sunt indeplinite conditiile art 937. 889 alin.desi a pierdut elemntul material. e) trecerea bunului în proprietate publică. b) înstrăinarea bunului. dar nu mai are sibi habendi. ci numai animus detinendi. după caz.In art 921 lit b-f sunt mentionate mai multe cazuri in care pierd simultan ambele elemente ale posesiei .dar sa piarda elemntul intelectiv. Aceasta este ipoteza asa-numitului constitut posesor. oraşului sau municipiului. pierderea posesiei este imediata daca sunt indeplinite cerintele prevazute de art 937.posesorul pastreaza posesia solo animo sau animo tantum. d) pieirea bunului. Inscim cand bunul este mobil/imobil . Asa se intampla in ipoteza contractului de vanzare-cumparare. Chiar si atunci cand nu are aceasta calitate. 2. Pierderea elementului intentional Este posibil ca posesorul a pastreze elemntul corpus. . In acest sens. daca vanzatorul nu preda bunul vandut imediat cumparatorului . (2). In mod exceptional cand o persoana devine incapabila. daca nu a trecut un an de la deposedare. art 921 alin 1 arata ca posesia inceteaza prin transformarea sa in detentia precara.Acesta ipoteza este expres mentionata in art 921 lit g in care se precizeaza ca posesia inceteaza prin “deposedare daca posesorul ramane lipsit de posesia bunului mai mult de un an” 3. c) abandonarea bunului mobil sau înscrierea în cartea funciară a declaraţiei de renunţare la dreptul de proprietate asupra unui bun imobil. conform art. Pierderea elementului material Momentul pierderii posesiei in ipoteza pierderii elementului material este insa diferit in functie de natura bunului. Vanzatorul pastreaza elemntul corpus. f) înscrierea dreptului de proprietate al comunei.

Pentru ca posesia sa fie viciata este suficient sa lipseasca o calitate a acesteia.” Viciul discontinuitatii se caracterizeaza prin trei trasaturi. fizica sau morala.CALITATILE SI VICIILE POSESIEI Utilitatea posesiei este suma a trei calitati:posesia trebuie sa fie continua. problema se pune insa numai daca nu sunt indeplinite cerintele pentru aplicarea dispozitiilor art 937 2. Art 922 alin 2 consacra aceasta prezumtie de utilitate a posesiei “Până la proba contrară. posesia este prezumată a fi utilă. viciul discontinuitatii se refera atat la bunurile imobile. Rezulta din acest text ca definirea continuitatii si a discontinuitatii are la baza criteriul intermitentelor anormale in exercitarea elementului corpus. Numai daca a trecut un an de la . care presupune si caracterul pasnic al acesteia. aceste conditii fiind cumulative.calitatea posesiei de a fi continua se prezuma. netulburata si publica. violenta si clandestinitatea. ca urmare ea poate fi invocata numai de victimele sale-art 926 alin 2 viciul violentei este temporar –art 927. In ceea ce priveste sarcina probei . Caracterele juridice: spre deosebire de discontinuitate. Violenta In art 924 NCCiv se arata ca “posesia este tulburata atat timp cat este dobandita sau conservata prin acte de violenta. viciul continuitatii exista ori de cate ori faptele materiale si acetele juridice care dau continutul elementului material al posesiei sunt savarsite la intervale de timp mai mari decat este normal. Aceasta idee trebuie insa inteleasa in corelatie cu art 674 alin 2 CPC care reglementeaza actiunea posesorie speciala. De asemenea in art 922 alin 2 fraza finala este consacrata prezumtia de utilitate a posesiei. Intr-adevar . 1. violenta este un viciu relativ. cat si la cele mobile. care nu au fost provocate de o alta persoana”. Discontinuitatea Art 923 : Posesia este discontinuă atât timp cât posesorul o exercită cu intermitenţe anormale în raport cu natura bunului. in ceea ce priveste bunurile mobile. discontinuitatea este un vicu temporar –art 927 arata ca “posesia viciata devine utila de indata ce viciul inceteaza” acest viciu este absolut intrucat poate fi invocat de oricine are interes asa cum se prevede in art 926 alin 1 NCCiv de asemenea. Exista asadar trei vicii ale posesiei:discontinuitatea.

viciul violentei are aplicare in egala masura in pivinta bunurilor mobile si a celor imobile Clandestinitatea In art 925 se arata ca “posesia este clandestina daca se exercita astfel incat sa nu fie cunoscuta”. In toate cazurile in care este necesara buna-credinta . Altfel spus.dar ea nu este viciata in raport cu persoana care cunoaste posesia. Posesia poate fi clandestina fata de acestea. este necesar ca aceasta sa nu fi avut posibilitatea sa o cunosca. neglijenta celui care are interes sa invoce acest viciu nu sunt de natura sa conduca totusi la vicierea posesiei. aceasta convingere trebuie se bazeze insa pe diligentele necesare pentru verificarea registrelor de publicitate. respectiv actele de rezistenta). lipsa de diligenta. Detentorul precar nu poate sa transforme animus detinendi in animus possidendi prin simpla manifestre de vointa. exprimata direct de el insusi sau indirect prin interpusi. Caracterele juridice: viciul clandestinitatii este relativ – art 926 alin 2 viciul este temporar – daca posesia redevine publica. viciul inceteaza poate fi invocata numai in legatura cu bunurile mobile INTERVERTIREA PRECARITATII IN POSESIE Dobandirea posesiei inseamna dobandirea elementelor constitutive ale acesteia. Nu este deci relevant faptul necunoasterii posesiei de catre alte persoane. Intelesul bune-credinte este precizat in NCCiv dupa cum imobilul este sau nu inscris in CF: . ea exprima convingerea tertului dobanditor ca a incheiat contractul translativ cu adevaratul proprietar al dreptuli real principal. Rezulta ca vicul clandestinitatii se defineste numai in raport cu cel care-l invoca. animus si corpus. Prezumtia de utilitate a posesiei este consacrata la art 922 alin 2 aratandu-se totodata si caracterul public al acesteia. Detentorul precar are elementul corpus in limita conferita de dreptul pe care posesorul i l-a constituit sau in limita ingaduintei posesorului . nu este suficient ca persoana care invoca viciul clandestinitatii sa nu cunoasca posesia.ci ar putea fi exercitat in limita conferita de dreptul real care ii corespunde. cel care a intrat in stapanirea bunului prin violenta va putea avea o posesie utila – art 951 alin 1 3. Intervertirea precaritatii in posesie este posibila numai daca manifestarea de vointa a dtentorului precar in sensul transformarii lui animus detinendi in animus possidensi este insotita de un fapt juridic in sens larf (act incheiat cu un tert sau fapt juridic in sens restrans. Recunoasterea unei posibilitati de transformare a lui animus detinendi in animus possidendi ar avea ca efect intregirea elemntului corpus. De asemena.tulburare/deposedare respectiv de la incetarea violentei. intrucat aceasta nu ar mai fi limitat la obiectivarea dreptului constituit de posesorul initial sau la ingaduinta acestua. In materie imobiliara.

altul decta cel care i-a incredintat bunul. Notiunea de acte de rezistenta include in sfera sa toate acele acte care exprima un conflict intre detentorul precar si cel de la care detine bunul in legatura cu schimbarea atitudinii subiective a detentorului. printr-un act translativ de proprietate cu titlu particular. In acesta caz este vorba de o simpla ingaduinta din partea locatorului care intareste ideea de detentie precara. In art 920 alin 1 fraza finala se precizeaza ca in aceeasi ipoteza. Desigur. inclusiv impotriva succesorilor cu titlu particular.dar persoana interesata poate face dovada contrara.În cazul imobilelor înscrise în cartea funciară. adica dovada relei-credinte. Cazurile de intervertire a precaritatii in posesie a) dacă detentorul precar încheie cu bună-credinţă un act translativ de proprietate cu titlu particular cu altă persoană decât cu proprietarul bunului. actele de rezistenta isi pastreaza semnificatia juridica si in cazul in care ele sunt indreptate importiva sucesorilor celui de la care detentorul precar a primit bunul.daca nu exista temeiuri care sa-l dtermine sa creada ca acesta din urma nu este adevratul proprietar. după împrejurări. să cunoască lipsa calităţii de proprietara celui de la care a dobândit bunul. Obligatia de restituire pe care detentorul o avea fata de . cu condiţia ca dobânditorul să fie de bună-credinţă. nu si obligatiile autorului sau.In schimb. intervertirea precaritatii in posesie “nu se va produce insa mai inainte de implinirea termenului prevazut pentru restituirea bunului”.care incepe sa se considere titular al dreptului real. (c) – Pentru justificarea acestui caz s-a observat ca succesorul cu titlu particular dobandeste doar drepturile. Nu este necesar ca acest conflict sa aiaba o natura juridica. Actele de rezistenta sunt necesare pentru obiectivarea vointei detentorului de a schimba animus detinendi in animus possidendi. este de bună-credinţă dobânditorul care nu cunoştea şi nici nu trebuia. dobânditorul este de bună-credinţă dacă înscrie dreptul în folosul său întemeindu-se pe cuprinsul cărţii funciare. simpla neplata a chiriei sau imprejurarea ca locatorul nu solicita plata chiriei nu are semnificatia unui act de rezistenta facut de locatar impotriva locatorului. (b) – Simpla negare a celui a dreptului celui de la care detentorul precara primit bunul nu este suficienta pentru intervertirea precaritatii in posesie. în acest caz. Aceste acte trebuie sa fie indreptate importivas persoanei care a incredintat bunul detentorului precar. Nu este suficient deci ca detentorul sa savarseasca acte de rezistenta impotriva unui pretins proprietar. Se recunosate simpla notificare comunicata de detentor persoanei de la care a primit bunul este suficienta pentru a marca schimbarea lui animus detinendi in animus possidendi. În celelalte cazuri. intervertirea nu se va produce însă mai înainte de împlinirea termenului prevăzut pentru restituirea bunului. b) dacă detentorul precar săvârşeşte împotriva posesorului acte de rezistenţă neechivoce în privinţa intenţiei sale de a începe să se comporte ca un proprietar. c) dacă detentorul precar înstrăinează bunul. Prezumtia de buna-credinta opereaza si in aceasta ipoteza.

intrucat judecata in petitoriu presupune si o judecata in posesoriu. Caracterele juridice ale actiunilor posesorii 1. actiunea posesorie trebuie sa cedeze locul actiunii petitorii. Actiunile posesorii protejeaza posesia bunurilor imobile si mobile – actiunile posesorii protejeaza de regula posesia bunurilor imobile si in mod exceptional. Hotararea judecatoresca pronuntata ca urmare a unei actiuni posesorii are autoritate de lucru judecat intr-o actiune posesorie ulterioara care are ca obiect aceleasi fapte de lucru judecat in cepriveste fondul dreptului si nu poate fi invocata in procesul urmator declansat printr-o actiune petitorie. reclamantul in actiunea posesorie este persoana care exercita sau a exercitat efectiv. inclusiv titlurile invocate de parti. Actiunile posesorii se deosebesc de actiunile petitorii In primul rand. PROTECTIA JURIDICA A POSESIEI Actiunile posesorii sunt acele actiuni puse la indemana posesorului pentru a apara posesia ca stare de fapt. Ca urmare. Raporturile dintre actiunile posesorii si actiunile petitorii sunt guvernate de principiul separatiei posesoriului de petitoriu. titularul actiunii posesorii pastreaza posesia solo animo cat timp nu a trecut un an de la tulburare sau deposedare. exprimat si prin ideea autonomiei actiunilor posesorii. intrucat protejeaza juridic starea de fapt a posesiei. 3. actiunile posesorii se deosebesc de actiunile petitorii. intrucat. daca a fost utilizata mai intai calea actiunii petitorii. 2. Actiunile posesorii sunt actiuni reale – nu in sensul ca pun in discutie un drept real. Sub aspect probatoriu. Pierderea si dobandirea posesiei au in vedere pierderea si redobandirea elemntului corpus. Ori de cate ori reclamantul pune in discutie insusi dreptul dreptul subiectiv civil. hotararea judecatoreasca in care a fost solutionata aceasta actiune are autoritate de lucru judecat. ci a unei stari de fapt. In schimb. fara pune in discutie exeistenta unui drept subiectiv. in cadrul actiunilor posesorii pot fi folosite toate mijloacele de proba pentru dovedirea posesiei ca stare de fapt si a tulburarii posesiei. Tocmai pentru acest avantaj de ordin probatoriu actiunile posesorii sunt utilizate si de titularii drepturilor reale principale. . daca acesta este de buna-credinta. elemntul corpus. impotriva oricarei tulburari. pentru a mentine acesta stare sau a redobanfi posesia atunci cand a fost pierduta. respectiv l-a deposedat pe reclamant. in mod direct.persoana i-a incredintat bunul nu se transmite la succesorul sau cu titlu particular. Ca urmare n-ar mai putea fi folosita ulterior o actiune posesorie decat pentru tulburari care au intervenit dupa sesizarea instantei cu actiunea petitorie. Sarcina probatorie a reclamantului este in acest caz mai usoara decat sarcina probatorie a reclamantului dintro actiune petitorie. asa cum am vazut. ci ca protejeaza posesia unui bun corporal. iar paratul este persoana care a tulburat exercitarea acestui elemnt sau si-a insusit elemntul material al posesiei. Ca uramare reclamantul intr-o asemenea actiune nu trebuie sa faca dovada unui drept. posesia celor mobile.

aceasta poate sa apartina chiar proprietarului bunului (art 950) . fara restrictiile prevazute pentru actele de dispozitie juridica. denumita si actiunea in complangere sau actiune de drept comun poate fi utilizata in toate cazurile. Cat priveste calitatea de parat in actiunile posesorii. Conditia comuna pentru execitarea actiunilor posesorii Din prevederile art 951 alin 1 NCCiv rezulta ca exista o conditie comuna pentru exercitarea actiunilor posesorii: sa nu fi trecut un an de la deposedare. Cat priveste posesia corespunzatoare servitutilor. Utilizarea actiunilor posesorii Exercitarea actiunilor posesirii nu constituie un act de dispoztiei juridica. indiferent de natura tulburarii posesiei.actiunile posesorii pot fi utilizate numai pentru ocrotirea posesiei corespunzatoare servitutilor continue si aparente. denumita si actiune in reintegrare poate fi utilizata numai in cazul tulburarii savrasite prin violenta. iar art 949 alin 2 adauga faptul ca “ Exercitiul actiunilor posesorii este recunoscut si detentorului precar”. posesorul este indreptatit sa pretinda despagubiri pentru prejudiciile cauzate –art 949 NCCiv. Acest termen este unul de prescriptie extinctiva si . actiunea posesorie speciala. In schimb. trebuie sa distingem intre tulburarea posesiei sau deposedarea prin violenta si celelalte tulburari ale posesiei.insa conform alin 2. temeiul actiunilor posesorii Necesitatea utilizarii actiunilor posesorii apare in momentul in care se produce o tulburare sau o deposedare. In functie de consecintele cu privire la un bun. “actiunea posesorie nu poate fi insa introdusa impotriva persoanei fata de care exista obligatia de rstituire a bunului” Clasificarea actiunilor posesorii Conform art 951 NCCiv. Temeiul acestor actiuni este deci tocmai tulburarea sau deposedarea.Tulburarea si deposedarea. Art 918 alin 2 precizeaza ca “ Detentorul precar poate invoca efectele recunoscute posesiei numai in cazurile si limitele prevazute de lege”. De aceea actiunile posesorii pot fi exercitate in numele minorilor si incapabililor de persoanele abilitate de lege. Actiunile pot fi exercitate de un singur coproprietar importiva autorului tulburarii posesiei. actul de exerciate a actiunilor posesorii este unul de conservare. victima urmareste sa obtina incetarea tulburarii sau restituirea bunului. In plus. daca acesta nu este si el coproprietar. o masa patrimoniala sau un patrimoniu. Prin intermediul actiunilor posesorii. Actiunea posesorie generala.

intrucat posesia ca stare de fapt nu se confunda cu un dret subiectiv civil. fie in sarcina persoanei impotriva careia se iau masurile de conservare a bunului posedat. Doua conditii sunt necesare pentru admiterea cererii intemeiate pe dispozitiile art 925 NCCiv. In al doilea rand . posesorul este indreptatit “sa ceara luarea masurilor necesare pentru evitarea pericolului sau. Conditii suplimentare necesare pentru exercitarea actiunii posesorii generale (in complangere) Potrivit art 949 NCCiv. .Spre deosebire de actiunile posesorii.care sunt instrumente de protectie juridica post factum. respectiv sa faca probaa pericolului iminent de distrugere a bunului posedat. In plus. taierea unor arbori ori efectuarea unor sapaturi pe fondul invecinat.nu de decadere care presupune chiar stingerea unui drept subiectiv. ea este practic suspendata. atat in sensul ca dovada elemntului corpus duce la concluzia existentei elemntului animus. A doua conditie este utilitatea poseiei. adica dupa ce deposedarea sau tulburarea posesiei s-a produs. Pe durata actiunii unuia dintre viciile posesiei. el a posedat bunul cel putin un an. conform art 922.” Daca aceste doua masuri sunt indeplinite. iar acest timp nu se ia in calculul termenului de un an. fie in sarcina posesorului ca reclamant. Simpla posesie este suficienta pentru a justifica o asemenea cerere. masurile pentru conservarea bunului posedat sunt instrumente juridice care previn producerea tulburarii. in NCCiv a fost prevazuta si o protectie juridica speciala a posesiei. în mod provizoriu. constand in luarea masurilor pentru conservarea bunului posedat. daca este cazul incetarea lucrarilor”. fie de existenta “unor lucrari precum ridicarea unor constructii. reclamantul trebuie sa faca dovada imprejurarii ca. ca parat. opereaza si in acest caz prima prezumtie instituita prin dispozitiile art 919 alin 1. Luarea masurilor pentru conservarea bunului posedat Pe langa actiunile posesorii. aceste pericol sa fie generat fie de “actiunea” unui lucru aflat in posesia unei alte persoane. Mai intai trebuie sa existe motive temeinice. durata necesara pentru ca aceasta posesie sa poata fi protejata juridic pe cale actiunilor posesorii generale. inainte de exercitarea actiunilor posesorii in complangere. adica neviciata. astfel încât să se poată repara prejudiciul ce s-ar cauza pârâtului prin această măsură. a) dacă instanţa dispune. cauţiunea se stabileşte în sarcina posesorului. Aceasta durata de un an masoara durata posesiei utile. posesia trebuie sa fie utila. Cat priveste dovada posesiei si a duratei de un an. In acelasi articol este prevzut un mecansim juridic specific pentru stabilirea unei cautiuni. cat si in sensul ca dovedirea posesiei la un moment dat duce la concluzia continuitatii acesteia pana la dovada contrara. Dovada viciilor trebuie sa fie facuta de catre parat. deplasarea lucrului ori încetarea lucrărilor.

Este necesar insa ca cel care invoca prezumtia de proprietate sa faca dovada elementului corpus. isi gaseste aplicarea adagiului in pari causa. indierent daca aesta este exercitat direct sau corpore alieno.b) dacă instanţa încuviinţează menţinerea lucrului în starea sa actuală ori continuarea lucrărilor. prezumtia de proprietate dobandirea fructelor uzucapiunea dobandirea bunurilor mobile ocupatiunea Prezumtia de proprietate Art 919 alin 1 si 3 instituie nu numai o prezumtie privind existenta elemntului animus. Intr-o asemenea ipoteza. In materie imobiliara. Nu poate deci opera prezumtia de proprietate in cazul posesorului solo animo pentru perioada ulterioara deposedarii. . melior este causa possidendis. Prezumtia de proprietate opereaza indiferent daca posesorul este de buna credinta sau de reacredinta. o prezumtie relativa de proprietate Astfel cel care detine un bun imobil este considerat posesor si pe cale de consecinta . va fi preferata partea a carei posesie este mai caracterizata. Iata de ce se accepta ca actiunea in revendicare poate fi introdusa si impotriva unui detentor precar. Pe aceasta baza s-a considerat ca posesia are o functie probatorie. Elementul corpus este deci determinant in stabilirea calitatii procesuale a paratului intr-o asemenea actiune. Altfel spus. ci si o prezumtie de proprietate in favoarea posesorului. anterior posesiei paratului. Daca reclamantul nu a avut calitatea de posesor. avand calitatea de parat in actiunea in revendicare. EFECTELE JURIDICE ALE POSESIEI 1. prezumtie de proprietate nu este rasturnata.In urma acestei comparari. se compara prezumtia de care a beneficiat reclamantul cat timp a avut elemntul corpus cu prezumtia de care beneficiaza paratul dupa dobandirea acestui drept. Daca reclamantul a avut si el calitatea de posesor. posesia creeaza de regula. Intensitatea prezumtiei de proprietate este diferita in cadrul unei actiuni in revendicare in ipoteza in care niciuna dintre parti nu are titlu. indiferent daca reclamantul a avut sau nu anterior calitatea de posesor. cauţiunea se stabileşte în sarcina pârâtului astfel încât să se asigure posesorului sumele necesare pentru restabilirea situaţiei anterioare. proprietar. Forta juridica a posesiei este diferita in functie de natura bunului posedat. va avea castig de cauza partea a carei prezumtie este mai intensa.

unde se face distinctie intre modul de dobandire a fructelor de catre uzufructuar in functie de natura acestora (fructele naturale si industriale se dobandesc prin percepere.daca este vorba de fructe produse de imobile inscrise in CF. pe altă cale. sunt îndeplinite următoarele condiţii: a) nu a fost înregistrată nicio acţiune prin care se contestă cuprinsul cărţii funciare. Ori de cate ori este vorba despre imobile neinscrise in CF sau despre bunuri mobile. aceasta luare la cunostinta poate fi dovedita prin orice mijloc. in aceasta materie toate fructele se dobandesc de catre posesorul de buna-credinta numai in masura in care au fost percepute. care arata ca: (2) Terţul dobânditor este considerat de bună-credinţă numai dacă. Din dispozitiile art 908 alin 4 rezulta ca sunt avute in vedere conditiile prevazute in art 901 alin 2. posesorul trebuie sa fie de buna-credinta nu numai in momentul in care a intrat in stapanirea bunului furigifer.posesorul este de bună-credinţă atunci când are convingerea că este proprietarul bunului în temeiul unui act translativ de proprietate ale cărui cauze de ineficacitate nu le cunoaşte şi nici nu ar trebui. chiar daca proprietarul bunului frugifer care a pierdut posesia bunului o redobandeste pe calea actiunii in revendicare. Intrucat este vorba de o imprejurare de fapt. zi cu zi). după împrejurări. el nu va fi indreptatit sa ceara si restituirea fructelor de la posesorul de buna-credinta. b) din cuprinsul cărţii funciare nu rezultă nicio cauză care să justifice rectificarea acesteia în favoarea altei persoane. In aceasta materie. Astfel. notiunea de buna-credinta a posesorului este definita diferentiat in NCCiv. să le cunoască. Pentru dobandirea fructelor. . şi c) nu a cunoscut. Proprietarul are dreptul la restituirea fructelor percepute de posesor dupa momentul in care acesta din urma a luat cunostinta de viciile titlului sau. inexactitatea cuprinsului cărţii funciare. Dobandirea fructelor ca efect al posesiei de buna-credinta Art 948 NCCiv prevede ca “Posesorul de buna-credinta dobandeste dreptul de proprietate asupra fructelor bunului posedat.2. “buna-crdinta se apreciaza in raport cu cerintele cerute tertilor dobanditori pentru a respinge actiunea in rectificare (art 948 alin 3). Ca urmare. pe temiul exercitarii firesti a atributului ius fruendi. la data înregistrării cererii de înscriere a dreptului în folosul său.iar cele civile.” Aeasta dipsozitie este o exceptie de la regula conform careia fructele apartin proprietarului bunului frugifer. Spre deosebire de materia uzufructului. ci si in fiecare moment in care percepe bunurile.Ea rezulta de asmenea din art 948 alin 4 in care se precizeaza ca buna-credinta inceteaza in momentul in care posesorul ia cunstinta de viciile titlului sau.

cat timp proprietarul nu face dovada ca buna-credinta a incetat inainte de momentul scadentei. . acestea se cuvin posesorului. ceea ce este posibil numai in cazul fructelor civile.Chiar daca este vorba deo percepere anticipata.

Sign up to vote on this title
UsefulNot useful