POSESIA

NOTIUNEA DE POSESIE CA STARE DE FAPT 1. Posesia are ca obiect numai bunuri corporale

Daca asupra bunurilor corporale, stapanirea reuneste ambele elemente, corpus si animus, asupra bunurilor incorporale,stapanirea cuprinde numai elementul psihologic, intentional animus. Este eveidenta incompatibilitatea dintre ideea de stapanire materiala (corpus) si ideea de incorporal. Bunul este incorporal tocmai pentru ca nu are animus. 2. Posesia are ca obiect numai bunuri corporale aflate in circuitul civil sau care pot intra in circuitul civil 3. Numai bunurile individual-determinate formeaza obiectul posesiei

Aceasta afirmatie acopera doua situatii: Mai intai bunurile de gen pot fi posedate numai dupa individualizarea lor prin numarare, masurare, cantarire sau orice forma de individualizare. Apoi, universalitatile juridice si cele de fapt nu pot forma obiectul posesiei ca stare de fapt. Cu privire la patrimoniu, aceasta incompatibilitate se explica prin caracterul sau inalienabil. In ceea ce priveste masele patrimoniale si universalitatile de fapt, in masura in care acestea devin bunuri prin apropiere, ele nu pot fi posedate intrucat sunt bunuri incorporale. Succesiunile si fondurile de comert intra in aceasta categorie. Pot fi posedate bunurile individual-determinate, corporale,care fac parte dintr-o succesiune sau dintr-un fond de comert, iar nu succesiunea sau fondul ca atare. 4. Posesia este puterea pe care o persoana o exercita cu privire la un bun corporal

Acesta putere nu este insa una de drept, ci de fapt.Se mai spune ca posesia este un raport intre o persoana si un bun. 5. Continutul acestei puteri de fapt este sau apare ca manifestarea exterioara, obiectivarea unui drept real principal. Rezulta deci ca se face o distinctie intre continutul juridic al unui drept real si manifestarea exterioara a acestuia, respectiv obiectivarea prerogativelor dreptului real in procesul exercitarii sale. Exercitarea prerogativelor dreptului real inseamna faptele savarsite si actele juridice incheiate de titular pentru realizarea dreptului sau. Posesia ca stare de fapt insumeaza faptele materiale si actele juridice care apar ca manifestare exterioara ca obiectivarea unui drept real, iniferent daca posesorul este sau nu titularul acestui drept. Afirmatia ca posesia ca stare de fapt corespunde unui drept real principal are doua intelesuri. Un prim inteles subliniaza ca de regula posesorul este chiar titularul dreptului. Al doilea inteles pune in lumina faptul ca, indiferent daca posesorul este sau nu titularul dreptului real, faptele materiale savarsite sau actele materiale inchieate apara ca obiectivarea continutului juridic al unui asemenea drept.

este obligată să îl restituie sau care îl stăpâneşte cu îngăduinţa acestuia. animus In cazul posesie ca stare de fapt este necesara reprezentarea subiectiva a posesorului care fie crede ca este adevaratul titular al dreptului real. uz. Ca urmare. deţinând temporar un bun al altuia. Elementul subiectiv al poseisi. cat si proprietarul bunului au reprezentarea clara ca el nu este titularul dreptului de proprietate.iar cea de-a treia poate crede ca are un drept de servitute. Animus sibi habendi distinge posesia de detentie. B. d) orice altă persoană care. Nu este necesara o eroare comuna. fiind suficient ca posesorul sa aiba aceasta reprezentare subiectiva. nuda proprietate). b) titularul dreptului de superficie. in art 918 alin 1 NCCiv se prevede ca: (1) Nu constituie posesie stăpânirea unui bun de către un detentor precar. ci de animus detinendi. desi atat el. Detentorul precar nu stapaneste bunul pentru el. în proporţie cu cotele-părţi ce revin celorlalţi coproprietari. tot asupra aceluiasi bun pot exista posesii diferite ca natura. c) fiecare coproprietar. respectiv pentru posesorul care i l-a incedintat. creditorul gajist. Definitia posesiei . 7. neaga dreptul adevaratului titular al dreptui real si se comporta ca si cand ar fi el titularul dreptului respectiv. dar nu este vorba despre animus possidendi. Elementul material al posesie. indiferent daca posesorii repsectivi sunt sau nu titularii respectivelor drepturi reale. detentor precar in raport cu cotele-parti din drept ale celorlalti coproprietari.6. Din aceasta perspectiva hotul este posesor. depozitarul. uzufruct. cu privire la acelasi bun corporal si in acelasi timp. Este posibil ca aceeasi persoana sa aiba dubla calitate de posesor si detentor precar.Animus imbraca asadar o forma specifica. ci pentru altul. abitaţie sau servitute. faţă de nuda proprietate. indiferent daca ea corespunde/nu realitatii. colectiva in legatura cu calitatea de titular pentru a exista animus. Posesia ca stare de fapt reuneste un element materia=CORPUS si un elemnt psihologic=ANIMUS A. element ce acopera in ansamblul sau nu numai exercitarea atributului ius possidendi. Desigur. dupa cum poseisa ca stare de fapt este manifestarea exterioara a unuia sau altuia dintre drepturile reale. precum: a) locatarul. Uzufructuarul sau cel care se considera uzufructuar este posesor in raport cu dreptul de uzufruct. ci si exercitarea celorlalte prerogative ale dreptului real. detentia presupune existenta unui element psihologic pe langa elementul material.In acest sens. comodatarul. ar poate fi in caz de intelegere a partilor. corpus: Faptele materiale si actele juridice prin cae se exercita prerogativele unui anumit drept real rpincipal alcatuiesc elementul material (corpus). superficie. o persoana poate avea reprezentarea subiectiva (animus) . alta se poate considera uzufructuar. Intrucat asupra aceluiasi bun corporal pot exista mai multe drepturi reale (uzufruct.desi stie ca nu este. fie.

aparand posesia se apara chiar dreptul real principal. In ipoteza in care puterea de fapt de opune puterii juridice (posesorul nu este titularul dreptului). bucurandu-se de protectie juridica si producand anumite efecte juridice. Coposesiunea Numai coposesiunea dreptului de proprietate comuna este coposesiune stricto-sensu. ori in functie de reprezentarea pe care o are u coposesor ca lucreaza si pentru ceilalti coposesori. Cand un singur coposesor exercita elementul corpus in mod direct cu pririvire la integul bun. cat si reprezentarea subiectiva ca stapaneste bunul pentru altul (animus detinendi). care se afla sau care poate intra in circuitul civil.dar fara cunostinta acestora. care se regasesc la art 919 in NCCiv: . tinand seama de calitatea sa juridica pe care crede ca o are sau si-o asuma in legatura cu un anumit bun.Altfel spus fiecare coposesor este si posesor ci detentor precar. adica posesorul este si titularul dreptului real. ci cel mult una cantitativa. 9. Dovada elementului subieciv al posesiei: Intrucat nu este posibila proba directa a elementului subiectiv. se descurajeaza violenta ca instrument prin care proprietarul care a pierdut posesia ar fi tentat sa isi faca singur dreptate si de asemnea se are in vedere in considerent de echitate care l-a indemnat pe legiuitor sa acorde preferinta posesorului neproprietar. Intr-o prima ipoteza in care puterea de fapt dubleaza puterea juridica. putere care reuneste un element psihologic si un element material si care apare ca o manifestare exterioara a unui drept real principal. ei exercita elemntul corpus in mod indirect. Justificarea protectiei juridice a posesiei ca stare de fapt Exista doua ipoteze. fata de proprietarul nediligent care s-a dezinteresat de bun. 8. corespunzator calitatii juridice pe care celalalt crede ca o are sau si-o asuma fata de acelasi bun. legiuitorul a instituit trei prezumtii. DOVADA POSESIEI Faptele materiale care alcatuiesc elementul material al posesiei pot fi dovedite cu orice mijloc de proba. corpore alineno. in functie de intelegerea coposesorilor. intrucat intre coposesori nu exista o dierenta calitatativa. dar diligent in raport cu bunul posedat. Elementul corpus se exercita in comun sau de un singur coposesor. ceilalti NU sunt lipsiti de elemntul material al posesiei .Numai in acest caz fiecare coposesor are cu adevarat reprezentarea atat reprezentarea subiectiva ca stapaneste bunul pentru sine (animus sibi habendi). ceea ce presupune ideea de gestiune de afaceri. expresa sau tacita. ceea ce presupune ideea de mandat .Puterea de fapt pe care o persoana o exercita asupra unui bun corporal individual-determinat.

el va putea sa faca dovada acelui act cu orice mijloc de proba.obligatia de predare a bunului se . pentru ca intr-o asemenea situatie. reclamantul si paratul sunt parti in actul juridic din care rezulta precaritatea. Se presupune ca ca cel ce stapaneste material bunul exercita aceasta stapanire pentru sine. (2) Detenţia precară. Daca el cumpara cumpara bunul inchiriat. Nu este obligatoriu insa ca elementul material si cel subiectiv sa fie dobandite in acelasi timp. Solutia este fireasca. Daca insa reclamantul este tert in raport cu actul juridic. sarcina de a proba precaritatea revine reclamantului. chiriasul exercita elementul corpus. plecand de la elemntul material al posesiei . Fiind insa vorba despre o prezumtie relativa. Astfel in materie imobilara. posesorul este considerat proprietar. Astfel este posibil ca o persoana sa doabndeasca mai intai elemntul material si apoi elementul psihologic. Cand se afirma ca paratul care stapaneste bunul are doar calitatea de detentor precar si se invoca in acest sens un contract de depozit. reclamantul trebuie sa urmeze regulile probatorii din materia actului juridic pentru a proba precaritatea. (3) Până la proba contrară. Regulile privind proba precaritatii difera de la caz la caz. Oricum. Astfel. legiuitorul trage concluzia existentei elementului subiectiv. Posesia se dobandeste prin dobandirea elementelor sale Numai in masura in care o persoana are in acelasi timo ambele elemente ale posesiei poate fi calificata ca posesor. De exemplu. DOBANDIREA POSESIEI 1. cu excepţia imobilelor înscrise în cartea funciară. odată dovedită. de la stapanierea materiala a bunului. dar are animus detinendi. dobandeste si si animus sibi habendi si se transforma din detentor in posesor. acela care stăpâneşte bunul este prezumat posesor. de locatiune sau de imprumut incheiat cu detinatorul bunului. mai intai. legea ingaduie dovada contrara. este prezumată că se menţine până la proba intervertirii sale.iar nu animus possidendi. Dobandirea elementului material al posesiei nu presupune in mod obligatoriu savrasirea de fapte materiale si incheierea de acte juridice.(1) Până la proba contrară.. adica dovada precaritatii.

chiar daca posesorul nu savarseste efectiv alte fapte materiale si nici nu incheie acte juridice avand ca obiect bunul posedat. Aceasta regula este fireasca. care devine res derelicta. aceasta este legata de o anumita persoana. Depozitarul.” Exercitarea elementului material corpore alieno nu inseamna intotdeauna ca detentorul precar are intregul element material al posesiei. pierderea elemntului material si pierderea elemntului psihologic. ”Persoanele lipsite de capacitate de exerciţiu şi persoanele juridice exercită posesia prin reprezentantul lor legal. In ceea ce priveste elementul subiectiv. cat si elementul animus sunt exercitate prin intermediul altei persoane. elementul material si cel subiectiv se pierd simultan.indeplineste de regula prin remiterea cheilor.” PIERDEREA POSESIEI Cazuri de pierdere a posesiei In principiu. intrucat ori de cate ori este vorba de o reprezentare subiectiva. se pierde chiar posesia.dar nu pentru sine. Sun trei cazuri de pierdere a posesiei:pierderea simultana a elemntelor posesiei. exercitarea sa nu este posibila decat prin intermediul posesorului.dar il exercita nu in nume propriu . In acest sens art 917 precizeaza ca “Posesorul poate exercita prerogativele dreptului de proprietate asupra bunului fie în mod nemijlocit. ci pentru adevaratul posesor. Detentorul precar exercita elemntul corpus. se dobandeste elementul corpus in mod efectiv. Intinderea exercitarii elemntului corpus depinde de intelegerea care sta la baza incredintarii bunului de catre posesor detentorului precar. comodatorul sau chiriasul are elementul corpus. caz in care atat elemntul corpus. Pierderea simultana a elementelor posesiei Asa se intampla de regula in ipoteza instrainarii bunului posedat. 2. prin putere proprie. fie indirect prin intermediul altei persoane.ori de cate ori predarea bunului este simultana cu instrainarea. Posibilitatea exercitarii elementelor posesiei prin intermediul altei persoane Elementul corpus poate fi exercitat fie direct de catre posesor. . Numai in mod execeptional s-a admis ca elementul psihologic sa poate fi exercitat prin intermediul reprezentantilor legali. 1. Tot astfel daca posesorul abandoneaza bunul. Din acel moment. fie prin intermediul unei alte persoane. ci in numele posesorului care i-a incredintat. daca se pierde oricare dintre elementele posesiei .

pierderea posesiei este imediata daca sunt indeplinite cerintele prevazute de art 937.posesorul pastreaza posesia solo animo sau animo tantum. daca nu a trecut un an de la deposedare. conform art. Nu este insa obligatoriu ca posesorul sa fie si titularul dreptului de proprietate sau a unui alt drept real. Inscim cand bunul este mobil/imobil . 889 alin. Astfel daca bunul este mobil.dar sa piarda elemntul intelectiv. după caz. 2.desi a pierdut elemntul material. Pierderea elementului material Momentul pierderii posesiei in ipoteza pierderii elementului material este insa diferit in functie de natura bunului. b) înstrăinarea bunului. c) abandonarea bunului mobil sau înscrierea în cartea funciară a declaraţiei de renunţare la dreptul de proprietate asupra unui bun imobil. f) înscrierea dreptului de proprietate al comunei. art 921 alin 1 arata ca posesia inceteaza prin transformarea sa in detentia precara. Este de observat ca in toate aceste cazuri pierderea posesiei insoteste incetarea calitatii de proprietar a posesorului asupra unui bun. Asa se intampla in ipoteza contractului de vanzare-cumparare. e) trecerea bunului în proprietate publică. (2). Cumparatorul dobandeste elemntul psihologic al posesiei si exercita elemntul material al acesteia corpore alieno. . oraşului sau municipiului. Chiar si atunci cand nu are aceasta calitate. Pierderea elementului intentional Este posibil ca posesorul a pastreze elemntul corpus. In mod exceptional cand o persoana devine incapabila.In art 921 lit b-f sunt mentionate mai multe cazuri in care pierd simultan ambele elemente ale posesiei . posesia poate sa inceteze prin pierderea simultana a elementelor sale. In acest sens. dar nu mai are sibi habendi.Acesta ipoteza este expres mentionata in art 921 lit g in care se precizeaza ca posesia inceteaza prin “deposedare daca posesorul ramane lipsit de posesia bunului mai mult de un an” 3. ci numai animus detinendi. adica prin intermediul vanzatorului. Aceasta este ipoteza asa-numitului constitut posesor. d) pieirea bunului. Vanzatorul pastreaza elemntul corpus. totusi posesia nu se pierde intrucat elementul subiectiv este exercitat animo alieno. daca vanzatorul nu preda bunul vandut imediat cumparatorului . ceea ce semnifica punerea sub semnul intrebarii a elemntului intentional al posesiei.dar nu sunt indeplinite conditiile art 937.

Numai daca a trecut un an de la . posesia este prezumată a fi utilă. aceste conditii fiind cumulative. discontinuitatea este un vicu temporar –art 927 arata ca “posesia viciata devine utila de indata ce viciul inceteaza” acest viciu este absolut intrucat poate fi invocat de oricine are interes asa cum se prevede in art 926 alin 1 NCCiv de asemenea. cat si la cele mobile. in ceea ce priveste bunurile mobile. Art 922 alin 2 consacra aceasta prezumtie de utilitate a posesiei “Până la proba contrară. netulburata si publica. violenta si clandestinitatea.CALITATILE SI VICIILE POSESIEI Utilitatea posesiei este suma a trei calitati:posesia trebuie sa fie continua.Pentru ca posesia sa fie viciata este suficient sa lipseasca o calitate a acesteia. 1. Aceasta idee trebuie insa inteleasa in corelatie cu art 674 alin 2 CPC care reglementeaza actiunea posesorie speciala. viciul continuitatii exista ori de cate ori faptele materiale si acetele juridice care dau continutul elementului material al posesiei sunt savarsite la intervale de timp mai mari decat este normal.calitatea posesiei de a fi continua se prezuma. Rezulta din acest text ca definirea continuitatii si a discontinuitatii are la baza criteriul intermitentelor anormale in exercitarea elementului corpus. violenta este un viciu relativ. Intr-adevar . care nu au fost provocate de o alta persoana”. care presupune si caracterul pasnic al acesteia. ca urmare ea poate fi invocata numai de victimele sale-art 926 alin 2 viciul violentei este temporar –art 927. In ceea ce priveste sarcina probei . viciul discontinuitatii se refera atat la bunurile imobile. problema se pune insa numai daca nu sunt indeplinite cerintele pentru aplicarea dispozitiilor art 937 2. Exista asadar trei vicii ale posesiei:discontinuitatea. Discontinuitatea Art 923 : Posesia este discontinuă atât timp cât posesorul o exercită cu intermitenţe anormale în raport cu natura bunului.” Viciul discontinuitatii se caracterizeaza prin trei trasaturi. De asemenea in art 922 alin 2 fraza finala este consacrata prezumtia de utilitate a posesiei. Caracterele juridice: spre deosebire de discontinuitate. fizica sau morala. Violenta In art 924 NCCiv se arata ca “posesia este tulburata atat timp cat este dobandita sau conservata prin acte de violenta.

aceasta convingere trebuie se bazeze insa pe diligentele necesare pentru verificarea registrelor de publicitate. Caracterele juridice: viciul clandestinitatii este relativ – art 926 alin 2 viciul este temporar – daca posesia redevine publica. lipsa de diligenta. In materie imobiliara. Rezulta ca vicul clandestinitatii se defineste numai in raport cu cel care-l invoca. este necesar ca aceasta sa nu fi avut posibilitatea sa o cunosca. ea exprima convingerea tertului dobanditor ca a incheiat contractul translativ cu adevaratul proprietar al dreptuli real principal. Posesia poate fi clandestina fata de acestea.tulburare/deposedare respectiv de la incetarea violentei. Recunoasterea unei posibilitati de transformare a lui animus detinendi in animus possidendi ar avea ca efect intregirea elemntului corpus. respectiv actele de rezistenta). intrucat aceasta nu ar mai fi limitat la obiectivarea dreptului constituit de posesorul initial sau la ingaduinta acestua. Detentorul precar are elementul corpus in limita conferita de dreptul pe care posesorul i l-a constituit sau in limita ingaduintei posesorului . viciul violentei are aplicare in egala masura in pivinta bunurilor mobile si a celor imobile Clandestinitatea In art 925 se arata ca “posesia este clandestina daca se exercita astfel incat sa nu fie cunoscuta”.ci ar putea fi exercitat in limita conferita de dreptul real care ii corespunde.dar ea nu este viciata in raport cu persoana care cunoaste posesia. nu este suficient ca persoana care invoca viciul clandestinitatii sa nu cunoasca posesia. Nu este deci relevant faptul necunoasterii posesiei de catre alte persoane. neglijenta celui care are interes sa invoce acest viciu nu sunt de natura sa conduca totusi la vicierea posesiei. Intelesul bune-credinte este precizat in NCCiv dupa cum imobilul este sau nu inscris in CF: . viciul inceteaza poate fi invocata numai in legatura cu bunurile mobile INTERVERTIREA PRECARITATII IN POSESIE Dobandirea posesiei inseamna dobandirea elementelor constitutive ale acesteia. exprimata direct de el insusi sau indirect prin interpusi. cel care a intrat in stapanirea bunului prin violenta va putea avea o posesie utila – art 951 alin 1 3. De asemena. Prezumtia de utilitate a posesiei este consacrata la art 922 alin 2 aratandu-se totodata si caracterul public al acesteia. Altfel spus. In toate cazurile in care este necesara buna-credinta . Intervertirea precaritatii in posesie este posibila numai daca manifestarea de vointa a dtentorului precar in sensul transformarii lui animus detinendi in animus possidensi este insotita de un fapt juridic in sens larf (act incheiat cu un tert sau fapt juridic in sens restrans. animus si corpus. Detentorul precar nu poate sa transforme animus detinendi in animus possidendi prin simpla manifestre de vointa.

intervertirea precaritatii in posesie “nu se va produce insa mai inainte de implinirea termenului prevazut pentru restituirea bunului”. Obligatia de restituire pe care detentorul o avea fata de . actele de rezistenta isi pastreaza semnificatia juridica si in cazul in care ele sunt indreptate importiva sucesorilor celui de la care detentorul precar a primit bunul. inclusiv impotriva succesorilor cu titlu particular. Actele de rezistenta sunt necesare pentru obiectivarea vointei detentorului de a schimba animus detinendi in animus possidendi. intervertirea nu se va produce însă mai înainte de împlinirea termenului prevăzut pentru restituirea bunului. Cazurile de intervertire a precaritatii in posesie a) dacă detentorul precar încheie cu bună-credinţă un act translativ de proprietate cu titlu particular cu altă persoană decât cu proprietarul bunului.dar persoana interesata poate face dovada contrara. În celelalte cazuri. c) dacă detentorul precar înstrăinează bunul. Nu este necesar ca acest conflict sa aiaba o natura juridica. în acest caz. dobânditorul este de bună-credinţă dacă înscrie dreptul în folosul său întemeindu-se pe cuprinsul cărţii funciare. In acesta caz este vorba de o simpla ingaduinta din partea locatorului care intareste ideea de detentie precara. Notiunea de acte de rezistenta include in sfera sa toate acele acte care exprima un conflict intre detentorul precar si cel de la care detine bunul in legatura cu schimbarea atitudinii subiective a detentorului. adica dovada relei-credinte.care incepe sa se considere titular al dreptului real. nu si obligatiile autorului sau. b) dacă detentorul precar săvârşeşte împotriva posesorului acte de rezistenţă neechivoce în privinţa intenţiei sale de a începe să se comporte ca un proprietar. este de bună-credinţă dobânditorul care nu cunoştea şi nici nu trebuia.daca nu exista temeiuri care sa-l dtermine sa creada ca acesta din urma nu este adevratul proprietar. altul decta cel care i-a incredintat bunul. Prezumtia de buna-credinta opereaza si in aceasta ipoteza. simpla neplata a chiriei sau imprejurarea ca locatorul nu solicita plata chiriei nu are semnificatia unui act de rezistenta facut de locatar impotriva locatorului. printr-un act translativ de proprietate cu titlu particular. Se recunosate simpla notificare comunicata de detentor persoanei de la care a primit bunul este suficienta pentru a marca schimbarea lui animus detinendi in animus possidendi. după împrejurări. Nu este suficient deci ca detentorul sa savarseasca acte de rezistenta impotriva unui pretins proprietar. (b) – Simpla negare a celui a dreptului celui de la care detentorul precara primit bunul nu este suficienta pentru intervertirea precaritatii in posesie.In schimb.În cazul imobilelor înscrise în cartea funciară. Desigur. (c) – Pentru justificarea acestui caz s-a observat ca succesorul cu titlu particular dobandeste doar drepturile. In art 920 alin 1 fraza finala se precizeaza ca in aceeasi ipoteza. să cunoască lipsa calităţii de proprietara celui de la care a dobândit bunul. cu condiţia ca dobânditorul să fie de bună-credinţă. Aceste acte trebuie sa fie indreptate importivas persoanei care a incredintat bunul detentorului precar.

Sub aspect probatoriu. ci ca protejeaza posesia unui bun corporal.persoana i-a incredintat bunul nu se transmite la succesorul sau cu titlu particular. 3. 2. intrucat judecata in petitoriu presupune si o judecata in posesoriu. impotriva oricarei tulburari. fara pune in discutie exeistenta unui drept subiectiv. Tocmai pentru acest avantaj de ordin probatoriu actiunile posesorii sunt utilizate si de titularii drepturilor reale principale. iar paratul este persoana care a tulburat exercitarea acestui elemnt sau si-a insusit elemntul material al posesiei. intrucat. Hotararea judecatoresca pronuntata ca urmare a unei actiuni posesorii are autoritate de lucru judecat intr-o actiune posesorie ulterioara care are ca obiect aceleasi fapte de lucru judecat in cepriveste fondul dreptului si nu poate fi invocata in procesul urmator declansat printr-o actiune petitorie. Actiunile posesorii se deosebesc de actiunile petitorii In primul rand. daca a fost utilizata mai intai calea actiunii petitorii. Actiunile posesorii sunt actiuni reale – nu in sensul ca pun in discutie un drept real. respectiv l-a deposedat pe reclamant. Pierderea si dobandirea posesiei au in vedere pierderea si redobandirea elemntului corpus. Ca urmare. Actiunile posesorii protejeaza posesia bunurilor imobile si mobile – actiunile posesorii protejeaza de regula posesia bunurilor imobile si in mod exceptional. exprimat si prin ideea autonomiei actiunilor posesorii. ci a unei stari de fapt. intrucat protejeaza juridic starea de fapt a posesiei. hotararea judecatoreasca in care a fost solutionata aceasta actiune are autoritate de lucru judecat. inclusiv titlurile invocate de parti. reclamantul in actiunea posesorie este persoana care exercita sau a exercitat efectiv. Ca uramare reclamantul intr-o asemenea actiune nu trebuie sa faca dovada unui drept. titularul actiunii posesorii pastreaza posesia solo animo cat timp nu a trecut un an de la tulburare sau deposedare. in mod direct. elemntul corpus. asa cum am vazut. actiunile posesorii se deosebesc de actiunile petitorii. Ori de cate ori reclamantul pune in discutie insusi dreptul dreptul subiectiv civil. posesia celor mobile. Caracterele juridice ale actiunilor posesorii 1. Ca urmare n-ar mai putea fi folosita ulterior o actiune posesorie decat pentru tulburari care au intervenit dupa sesizarea instantei cu actiunea petitorie. pentru a mentine acesta stare sau a redobanfi posesia atunci cand a fost pierduta. PROTECTIA JURIDICA A POSESIEI Actiunile posesorii sunt acele actiuni puse la indemana posesorului pentru a apara posesia ca stare de fapt. Raporturile dintre actiunile posesorii si actiunile petitorii sunt guvernate de principiul separatiei posesoriului de petitoriu. In schimb. actiunea posesorie trebuie sa cedeze locul actiunii petitorii. Sarcina probatorie a reclamantului este in acest caz mai usoara decat sarcina probatorie a reclamantului dintro actiune petitorie. in cadrul actiunilor posesorii pot fi folosite toate mijloacele de proba pentru dovedirea posesiei ca stare de fapt si a tulburarii posesiei. . daca acesta este de buna-credinta.

iar art 949 alin 2 adauga faptul ca “ Exercitiul actiunilor posesorii este recunoscut si detentorului precar”. Cat priveste posesia corespunzatoare servitutilor. aceasta poate sa apartina chiar proprietarului bunului (art 950) . De aceea actiunile posesorii pot fi exercitate in numele minorilor si incapabililor de persoanele abilitate de lege. actul de exerciate a actiunilor posesorii este unul de conservare. Art 918 alin 2 precizeaza ca “ Detentorul precar poate invoca efectele recunoscute posesiei numai in cazurile si limitele prevazute de lege”. actiunea posesorie speciala. trebuie sa distingem intre tulburarea posesiei sau deposedarea prin violenta si celelalte tulburari ale posesiei. denumita si actiune in reintegrare poate fi utilizata numai in cazul tulburarii savrasite prin violenta. Temeiul acestor actiuni este deci tocmai tulburarea sau deposedarea.actiunile posesorii pot fi utilizate numai pentru ocrotirea posesiei corespunzatoare servitutilor continue si aparente. Prin intermediul actiunilor posesorii. In schimb. Actiunile pot fi exercitate de un singur coproprietar importiva autorului tulburarii posesiei. Utilizarea actiunilor posesorii Exercitarea actiunilor posesirii nu constituie un act de dispoztiei juridica. fara restrictiile prevazute pentru actele de dispozitie juridica. o masa patrimoniala sau un patrimoniu. Acest termen este unul de prescriptie extinctiva si .insa conform alin 2. In functie de consecintele cu privire la un bun.Tulburarea si deposedarea. Cat priveste calitatea de parat in actiunile posesorii. “actiunea posesorie nu poate fi insa introdusa impotriva persoanei fata de care exista obligatia de rstituire a bunului” Clasificarea actiunilor posesorii Conform art 951 NCCiv. denumita si actiunea in complangere sau actiune de drept comun poate fi utilizata in toate cazurile. victima urmareste sa obtina incetarea tulburarii sau restituirea bunului. daca acesta nu este si el coproprietar. temeiul actiunilor posesorii Necesitatea utilizarii actiunilor posesorii apare in momentul in care se produce o tulburare sau o deposedare. In plus. indiferent de natura tulburarii posesiei. Actiunea posesorie generala. posesorul este indreptatit sa pretinda despagubiri pentru prejudiciile cauzate –art 949 NCCiv. Conditia comuna pentru execitarea actiunilor posesorii Din prevederile art 951 alin 1 NCCiv rezulta ca exista o conditie comuna pentru exercitarea actiunilor posesorii: sa nu fi trecut un an de la deposedare.

în mod provizoriu. constand in luarea masurilor pentru conservarea bunului posedat. Simpla posesie este suficienta pentru a justifica o asemenea cerere. respectiv sa faca probaa pericolului iminent de distrugere a bunului posedat. ca parat. durata necesara pentru ca aceasta posesie sa poata fi protejata juridic pe cale actiunilor posesorii generale. fie in sarcina posesorului ca reclamant. in NCCiv a fost prevazuta si o protectie juridica speciala a posesiei. inainte de exercitarea actiunilor posesorii in complangere. adica dupa ce deposedarea sau tulburarea posesiei s-a produs. masurile pentru conservarea bunului posedat sunt instrumente juridice care previn producerea tulburarii. adica neviciata. atat in sensul ca dovada elemntului corpus duce la concluzia existentei elemntului animus. deplasarea lucrului ori încetarea lucrărilor. Pe durata actiunii unuia dintre viciile posesiei. taierea unor arbori ori efectuarea unor sapaturi pe fondul invecinat. aceste pericol sa fie generat fie de “actiunea” unui lucru aflat in posesia unei alte persoane. Cat priveste dovada posesiei si a duratei de un an. Luarea masurilor pentru conservarea bunului posedat Pe langa actiunile posesorii. conform art 922. Mai intai trebuie sa existe motive temeinice. Aceasta durata de un an masoara durata posesiei utile. astfel încât să se poată repara prejudiciul ce s-ar cauza pârâtului prin această măsură. fie de existenta “unor lucrari precum ridicarea unor constructii.care sunt instrumente de protectie juridica post factum. A doua conditie este utilitatea poseiei. reclamantul trebuie sa faca dovada imprejurarii ca.Spre deosebire de actiunile posesorii.nu de decadere care presupune chiar stingerea unui drept subiectiv. intrucat posesia ca stare de fapt nu se confunda cu un dret subiectiv civil. a) dacă instanţa dispune. cat si in sensul ca dovedirea posesiei la un moment dat duce la concluzia continuitatii acesteia pana la dovada contrara. Conditii suplimentare necesare pentru exercitarea actiunii posesorii generale (in complangere) Potrivit art 949 NCCiv. In al doilea rand . ea este practic suspendata.” Daca aceste doua masuri sunt indeplinite. . iar acest timp nu se ia in calculul termenului de un an. posesorul este indreptatit “sa ceara luarea masurilor necesare pentru evitarea pericolului sau. fie in sarcina persoanei impotriva careia se iau masurile de conservare a bunului posedat. Dovada viciilor trebuie sa fie facuta de catre parat. posesia trebuie sa fie utila. daca este cazul incetarea lucrarilor”. In acelasi articol este prevzut un mecansim juridic specific pentru stabilirea unei cautiuni. el a posedat bunul cel putin un an. In plus. Doua conditii sunt necesare pentru admiterea cererii intemeiate pe dispozitiile art 925 NCCiv. cauţiunea se stabileşte în sarcina posesorului. opereaza si in acest caz prima prezumtie instituita prin dispozitiile art 919 alin 1.

indiferent daca reclamantul a avut sau nu anterior calitatea de posesor. prezumtie de proprietate nu este rasturnata. Intr-o asemenea ipoteza. prezumtia de proprietate dobandirea fructelor uzucapiunea dobandirea bunurilor mobile ocupatiunea Prezumtia de proprietate Art 919 alin 1 si 3 instituie nu numai o prezumtie privind existenta elemntului animus. EFECTELE JURIDICE ALE POSESIEI 1. anterior posesiei paratului. . Intensitatea prezumtiei de proprietate este diferita in cadrul unei actiuni in revendicare in ipoteza in care niciuna dintre parti nu are titlu. Elementul corpus este deci determinant in stabilirea calitatii procesuale a paratului intr-o asemenea actiune. avand calitatea de parat in actiunea in revendicare. va fi preferata partea a carei posesie este mai caracterizata. se compara prezumtia de care a beneficiat reclamantul cat timp a avut elemntul corpus cu prezumtia de care beneficiaza paratul dupa dobandirea acestui drept. proprietar. Forta juridica a posesiei este diferita in functie de natura bunului posedat. melior este causa possidendis. isi gaseste aplicarea adagiului in pari causa. cauţiunea se stabileşte în sarcina pârâtului astfel încât să se asigure posesorului sumele necesare pentru restabilirea situaţiei anterioare. Nu poate deci opera prezumtia de proprietate in cazul posesorului solo animo pentru perioada ulterioara deposedarii. Daca reclamantul a avut si el calitatea de posesor.In urma acestei comparari. Daca reclamantul nu a avut calitatea de posesor. Pe aceasta baza s-a considerat ca posesia are o functie probatorie. Prezumtia de proprietate opereaza indiferent daca posesorul este de buna credinta sau de reacredinta. va avea castig de cauza partea a carei prezumtie este mai intensa. In materie imobiliara. indierent daca aesta este exercitat direct sau corpore alieno. Altfel spus. ci si o prezumtie de proprietate in favoarea posesorului. Este necesar insa ca cel care invoca prezumtia de proprietate sa faca dovada elementului corpus. Iata de ce se accepta ca actiunea in revendicare poate fi introdusa si impotriva unui detentor precar.b) dacă instanţa încuviinţează menţinerea lucrului în starea sa actuală ori continuarea lucrărilor. o prezumtie relativa de proprietate Astfel cel care detine un bun imobil este considerat posesor si pe cale de consecinta . posesia creeaza de regula.

chiar daca proprietarul bunului frugifer care a pierdut posesia bunului o redobandeste pe calea actiunii in revendicare. şi c) nu a cunoscut. Intrucat este vorba de o imprejurare de fapt. pe temiul exercitarii firesti a atributului ius fruendi. posesorul trebuie sa fie de buna-credinta nu numai in momentul in care a intrat in stapanirea bunului furigifer. Proprietarul are dreptul la restituirea fructelor percepute de posesor dupa momentul in care acesta din urma a luat cunostinta de viciile titlului sau. b) din cuprinsul cărţii funciare nu rezultă nicio cauză care să justifice rectificarea acesteia în favoarea altei persoane. Ca urmare. Spre deosebire de materia uzufructului. “buna-crdinta se apreciaza in raport cu cerintele cerute tertilor dobanditori pentru a respinge actiunea in rectificare (art 948 alin 3). să le cunoască.daca este vorba de fructe produse de imobile inscrise in CF. după împrejurări.2. Astfel. zi cu zi).unde se face distinctie intre modul de dobandire a fructelor de catre uzufructuar in functie de natura acestora (fructele naturale si industriale se dobandesc prin percepere. sunt îndeplinite următoarele condiţii: a) nu a fost înregistrată nicio acţiune prin care se contestă cuprinsul cărţii funciare. aceasta luare la cunostinta poate fi dovedita prin orice mijloc. in aceasta materie toate fructele se dobandesc de catre posesorul de buna-credinta numai in masura in care au fost percepute. Dobandirea fructelor ca efect al posesiei de buna-credinta Art 948 NCCiv prevede ca “Posesorul de buna-credinta dobandeste dreptul de proprietate asupra fructelor bunului posedat. ci si in fiecare moment in care percepe bunurile. In aceasta materie. el nu va fi indreptatit sa ceara si restituirea fructelor de la posesorul de buna-credinta.Ea rezulta de asmenea din art 948 alin 4 in care se precizeaza ca buna-credinta inceteaza in momentul in care posesorul ia cunstinta de viciile titlului sau. Din dispozitiile art 908 alin 4 rezulta ca sunt avute in vedere conditiile prevazute in art 901 alin 2. la data înregistrării cererii de înscriere a dreptului în folosul său. inexactitatea cuprinsului cărţii funciare. Ori de cate ori este vorba despre imobile neinscrise in CF sau despre bunuri mobile.” Aeasta dipsozitie este o exceptie de la regula conform careia fructele apartin proprietarului bunului frugifer. Pentru dobandirea fructelor. care arata ca: (2) Terţul dobânditor este considerat de bună-credinţă numai dacă.iar cele civile. . pe altă cale.posesorul este de bună-credinţă atunci când are convingerea că este proprietarul bunului în temeiul unui act translativ de proprietate ale cărui cauze de ineficacitate nu le cunoaşte şi nici nu ar trebui. notiunea de buna-credinta a posesorului este definita diferentiat in NCCiv.

Chiar daca este vorba deo percepere anticipata. ceea ce este posibil numai in cazul fructelor civile. acestea se cuvin posesorului. . cat timp proprietarul nu face dovada ca buna-credinta a incetat inainte de momentul scadentei.