POSESIA

NOTIUNEA DE POSESIE CA STARE DE FAPT 1. Posesia are ca obiect numai bunuri corporale

Daca asupra bunurilor corporale, stapanirea reuneste ambele elemente, corpus si animus, asupra bunurilor incorporale,stapanirea cuprinde numai elementul psihologic, intentional animus. Este eveidenta incompatibilitatea dintre ideea de stapanire materiala (corpus) si ideea de incorporal. Bunul este incorporal tocmai pentru ca nu are animus. 2. Posesia are ca obiect numai bunuri corporale aflate in circuitul civil sau care pot intra in circuitul civil 3. Numai bunurile individual-determinate formeaza obiectul posesiei

Aceasta afirmatie acopera doua situatii: Mai intai bunurile de gen pot fi posedate numai dupa individualizarea lor prin numarare, masurare, cantarire sau orice forma de individualizare. Apoi, universalitatile juridice si cele de fapt nu pot forma obiectul posesiei ca stare de fapt. Cu privire la patrimoniu, aceasta incompatibilitate se explica prin caracterul sau inalienabil. In ceea ce priveste masele patrimoniale si universalitatile de fapt, in masura in care acestea devin bunuri prin apropiere, ele nu pot fi posedate intrucat sunt bunuri incorporale. Succesiunile si fondurile de comert intra in aceasta categorie. Pot fi posedate bunurile individual-determinate, corporale,care fac parte dintr-o succesiune sau dintr-un fond de comert, iar nu succesiunea sau fondul ca atare. 4. Posesia este puterea pe care o persoana o exercita cu privire la un bun corporal

Acesta putere nu este insa una de drept, ci de fapt.Se mai spune ca posesia este un raport intre o persoana si un bun. 5. Continutul acestei puteri de fapt este sau apare ca manifestarea exterioara, obiectivarea unui drept real principal. Rezulta deci ca se face o distinctie intre continutul juridic al unui drept real si manifestarea exterioara a acestuia, respectiv obiectivarea prerogativelor dreptului real in procesul exercitarii sale. Exercitarea prerogativelor dreptului real inseamna faptele savarsite si actele juridice incheiate de titular pentru realizarea dreptului sau. Posesia ca stare de fapt insumeaza faptele materiale si actele juridice care apar ca manifestare exterioara ca obiectivarea unui drept real, iniferent daca posesorul este sau nu titularul acestui drept. Afirmatia ca posesia ca stare de fapt corespunde unui drept real principal are doua intelesuri. Un prim inteles subliniaza ca de regula posesorul este chiar titularul dreptului. Al doilea inteles pune in lumina faptul ca, indiferent daca posesorul este sau nu titularul dreptului real, faptele materiale savarsite sau actele materiale inchieate apara ca obiectivarea continutului juridic al unui asemenea drept.

deţinând temporar un bun al altuia. Posesia ca stare de fapt reuneste un element materia=CORPUS si un elemnt psihologic=ANIMUS A. ci si exercitarea celorlalte prerogative ale dreptului real. este obligată să îl restituie sau care îl stăpâneşte cu îngăduinţa acestuia.6. ci de animus detinendi. Animus sibi habendi distinge posesia de detentie. indiferent daca ea corespunde/nu realitatii. Elementul subiectiv al poseisi. alta se poate considera uzufructuar. faţă de nuda proprietate. nuda proprietate). abitaţie sau servitute. neaga dreptul adevaratului titular al dreptui real si se comporta ca si cand ar fi el titularul dreptului respectiv. în proporţie cu cotele-părţi ce revin celorlalţi coproprietari. fie. element ce acopera in ansamblul sau nu numai exercitarea atributului ius possidendi. animus In cazul posesie ca stare de fapt este necesara reprezentarea subiectiva a posesorului care fie crede ca este adevaratul titular al dreptului real. ci pentru altul. comodatarul. B. dupa cum poseisa ca stare de fapt este manifestarea exterioara a unuia sau altuia dintre drepturile reale.Animus imbraca asadar o forma specifica. creditorul gajist. Ca urmare. c) fiecare coproprietar. 7. indiferent daca posesorii repsectivi sunt sau nu titularii respectivelor drepturi reale. uzufruct. Definitia posesiei . precum: a) locatarul. Detentorul precar nu stapaneste bunul pentru el. dar nu este vorba despre animus possidendi. Nu este necesara o eroare comuna. d) orice altă persoană care. colectiva in legatura cu calitatea de titular pentru a exista animus. uz.iar cea de-a treia poate crede ca are un drept de servitute. cat si proprietarul bunului au reprezentarea clara ca el nu este titularul dreptului de proprietate.desi stie ca nu este.In acest sens. tot asupra aceluiasi bun pot exista posesii diferite ca natura. respectiv pentru posesorul care i l-a incedintat. Intrucat asupra aceluiasi bun corporal pot exista mai multe drepturi reale (uzufruct. Desigur. Din aceasta perspectiva hotul este posesor. cu privire la acelasi bun corporal si in acelasi timp. fiind suficient ca posesorul sa aiba aceasta reprezentare subiectiva. corpus: Faptele materiale si actele juridice prin cae se exercita prerogativele unui anumit drept real rpincipal alcatuiesc elementul material (corpus). desi atat el. Uzufructuarul sau cel care se considera uzufructuar este posesor in raport cu dreptul de uzufruct. detentor precar in raport cu cotele-parti din drept ale celorlalti coproprietari. depozitarul. Elementul material al posesie. Este posibil ca aceeasi persoana sa aiba dubla calitate de posesor si detentor precar. superficie. ar poate fi in caz de intelegere a partilor. o persoana poate avea reprezentarea subiectiva (animus) . detentia presupune existenta unui element psihologic pe langa elementul material. b) titularul dreptului de superficie. in art 918 alin 1 NCCiv se prevede ca: (1) Nu constituie posesie stăpânirea unui bun de către un detentor precar.

9. Intr-o prima ipoteza in care puterea de fapt dubleaza puterea juridica. Elementul corpus se exercita in comun sau de un singur coposesor. cat si reprezentarea subiectiva ca stapaneste bunul pentru altul (animus detinendi). se descurajeaza violenta ca instrument prin care proprietarul care a pierdut posesia ar fi tentat sa isi faca singur dreptate si de asemnea se are in vedere in considerent de echitate care l-a indemnat pe legiuitor sa acorde preferinta posesorului neproprietar. corpore alineno. legiuitorul a instituit trei prezumtii. Coposesiunea Numai coposesiunea dreptului de proprietate comuna este coposesiune stricto-sensu. care se regasesc la art 919 in NCCiv: .Puterea de fapt pe care o persoana o exercita asupra unui bun corporal individual-determinat. putere care reuneste un element psihologic si un element material si care apare ca o manifestare exterioara a unui drept real principal.Numai in acest caz fiecare coposesor are cu adevarat reprezentarea atat reprezentarea subiectiva ca stapaneste bunul pentru sine (animus sibi habendi). DOVADA POSESIEI Faptele materiale care alcatuiesc elementul material al posesiei pot fi dovedite cu orice mijloc de proba.Altfel spus fiecare coposesor este si posesor ci detentor precar. tinand seama de calitatea sa juridica pe care crede ca o are sau si-o asuma in legatura cu un anumit bun. Dovada elementului subieciv al posesiei: Intrucat nu este posibila proba directa a elementului subiectiv.dar fara cunostinta acestora. Cand un singur coposesor exercita elementul corpus in mod direct cu pririvire la integul bun. 8. ci cel mult una cantitativa. ceilalti NU sunt lipsiti de elemntul material al posesiei . dar diligent in raport cu bunul posedat. aparand posesia se apara chiar dreptul real principal. expresa sau tacita. In ipoteza in care puterea de fapt de opune puterii juridice (posesorul nu este titularul dreptului). ceea ce presupune ideea de mandat . ceea ce presupune ideea de gestiune de afaceri. ori in functie de reprezentarea pe care o are u coposesor ca lucreaza si pentru ceilalti coposesori. fata de proprietarul nediligent care s-a dezinteresat de bun. bucurandu-se de protectie juridica si producand anumite efecte juridice. in functie de intelegerea coposesorilor. intrucat intre coposesori nu exista o dierenta calitatativa. ei exercita elemntul corpus in mod indirect. corespunzator calitatii juridice pe care celalalt crede ca o are sau si-o asuma fata de acelasi bun. care se afla sau care poate intra in circuitul civil. Justificarea protectiei juridice a posesiei ca stare de fapt Exista doua ipoteze. adica posesorul este si titularul dreptului real.

Se presupune ca ca cel ce stapaneste material bunul exercita aceasta stapanire pentru sine. sarcina de a proba precaritatea revine reclamantului. Posesia se dobandeste prin dobandirea elementelor sale Numai in masura in care o persoana are in acelasi timo ambele elemente ale posesiei poate fi calificata ca posesor. dobandeste si si animus sibi habendi si se transforma din detentor in posesor. reclamantul si paratul sunt parti in actul juridic din care rezulta precaritatea. Cand se afirma ca paratul care stapaneste bunul are doar calitatea de detentor precar si se invoca in acest sens un contract de depozit. adica dovada precaritatii. pentru ca intr-o asemenea situatie. De exemplu. Astfel este posibil ca o persoana sa doabndeasca mai intai elemntul material si apoi elementul psihologic. Nu este obligatoriu insa ca elementul material si cel subiectiv sa fie dobandite in acelasi timp. este prezumată că se menţine până la proba intervertirii sale. Daca el cumpara cumpara bunul inchiriat. legiuitorul trage concluzia existentei elementului subiectiv. (3) Până la proba contrară. cu excepţia imobilelor înscrise în cartea funciară. Oricum. legea ingaduie dovada contrara. Solutia este fireasca.obligatia de predare a bunului se . Fiind insa vorba despre o prezumtie relativa. dar are animus detinendi. de locatiune sau de imprumut incheiat cu detinatorul bunului. acela care stăpâneşte bunul este prezumat posesor. (2) Detenţia precară. Astfel in materie imobilara. odată dovedită. reclamantul trebuie sa urmeze regulile probatorii din materia actului juridic pentru a proba precaritatea.. mai intai. DOBANDIREA POSESIEI 1. de la stapanierea materiala a bunului.(1) Până la proba contrară. el va putea sa faca dovada acelui act cu orice mijloc de proba. chiriasul exercita elementul corpus.iar nu animus possidendi. Regulile privind proba precaritatii difera de la caz la caz. Dobandirea elementului material al posesiei nu presupune in mod obligatoriu savrasirea de fapte materiale si incheierea de acte juridice. posesorul este considerat proprietar. Astfel. Daca insa reclamantul este tert in raport cu actul juridic. plecand de la elemntul material al posesiei .

se pierde chiar posesia. pierderea elemntului material si pierderea elemntului psihologic. 1. Depozitarul.chiar daca posesorul nu savarseste efectiv alte fapte materiale si nici nu incheie acte juridice avand ca obiect bunul posedat.” PIERDEREA POSESIEI Cazuri de pierdere a posesiei In principiu. In ceea ce priveste elementul subiectiv. caz in care atat elemntul corpus. comodatorul sau chiriasul are elementul corpus. Numai in mod execeptional s-a admis ca elementul psihologic sa poate fi exercitat prin intermediul reprezentantilor legali. fie prin intermediul unei alte persoane. . aceasta este legata de o anumita persoana. Din acel moment. Detentorul precar exercita elemntul corpus. elementul material si cel subiectiv se pierd simultan. fie indirect prin intermediul altei persoane.” Exercitarea elementului material corpore alieno nu inseamna intotdeauna ca detentorul precar are intregul element material al posesiei.dar il exercita nu in nume propriu . Pierderea simultana a elementelor posesiei Asa se intampla de regula in ipoteza instrainarii bunului posedat.indeplineste de regula prin remiterea cheilor. ci pentru adevaratul posesor. prin putere proprie. care devine res derelicta. Intinderea exercitarii elemntului corpus depinde de intelegerea care sta la baza incredintarii bunului de catre posesor detentorului precar. cat si elementul animus sunt exercitate prin intermediul altei persoane. ”Persoanele lipsite de capacitate de exerciţiu şi persoanele juridice exercită posesia prin reprezentantul lor legal. intrucat ori de cate ori este vorba de o reprezentare subiectiva.ori de cate ori predarea bunului este simultana cu instrainarea. Posibilitatea exercitarii elementelor posesiei prin intermediul altei persoane Elementul corpus poate fi exercitat fie direct de catre posesor. ci in numele posesorului care i-a incredintat. se dobandeste elementul corpus in mod efectiv. In acest sens art 917 precizeaza ca “Posesorul poate exercita prerogativele dreptului de proprietate asupra bunului fie în mod nemijlocit. 2. exercitarea sa nu este posibila decat prin intermediul posesorului. Tot astfel daca posesorul abandoneaza bunul.dar nu pentru sine. daca se pierde oricare dintre elementele posesiei . Aceasta regula este fireasca. Sun trei cazuri de pierdere a posesiei:pierderea simultana a elemntelor posesiei.

dar nu sunt indeplinite conditiile art 937.posesorul pastreaza posesia solo animo sau animo tantum. Chiar si atunci cand nu are aceasta calitate. Cumparatorul dobandeste elemntul psihologic al posesiei si exercita elemntul material al acesteia corpore alieno. (2). Vanzatorul pastreaza elemntul corpus. In mod exceptional cand o persoana devine incapabila. daca nu a trecut un an de la deposedare. . Asa se intampla in ipoteza contractului de vanzare-cumparare. ceea ce semnifica punerea sub semnul intrebarii a elemntului intentional al posesiei. d) pieirea bunului. Pierderea elementului intentional Este posibil ca posesorul a pastreze elemntul corpus. f) înscrierea dreptului de proprietate al comunei. oraşului sau municipiului. daca vanzatorul nu preda bunul vandut imediat cumparatorului . 889 alin. art 921 alin 1 arata ca posesia inceteaza prin transformarea sa in detentia precara. Inscim cand bunul este mobil/imobil . Pierderea elementului material Momentul pierderii posesiei in ipoteza pierderii elementului material este insa diferit in functie de natura bunului. e) trecerea bunului în proprietate publică. după caz. b) înstrăinarea bunului. Este de observat ca in toate aceste cazuri pierderea posesiei insoteste incetarea calitatii de proprietar a posesorului asupra unui bun. totusi posesia nu se pierde intrucat elementul subiectiv este exercitat animo alieno. c) abandonarea bunului mobil sau înscrierea în cartea funciară a declaraţiei de renunţare la dreptul de proprietate asupra unui bun imobil. conform art. pierderea posesiei este imediata daca sunt indeplinite cerintele prevazute de art 937. dar nu mai are sibi habendi. adica prin intermediul vanzatorului. posesia poate sa inceteze prin pierderea simultana a elementelor sale. Nu este insa obligatoriu ca posesorul sa fie si titularul dreptului de proprietate sau a unui alt drept real. Aceasta este ipoteza asa-numitului constitut posesor. ci numai animus detinendi.desi a pierdut elemntul material.In art 921 lit b-f sunt mentionate mai multe cazuri in care pierd simultan ambele elemente ale posesiei . Astfel daca bunul este mobil. 2. In acest sens.dar sa piarda elemntul intelectiv.Acesta ipoteza este expres mentionata in art 921 lit g in care se precizeaza ca posesia inceteaza prin “deposedare daca posesorul ramane lipsit de posesia bunului mai mult de un an” 3.

Caracterele juridice: spre deosebire de discontinuitate.calitatea posesiei de a fi continua se prezuma. De asemenea in art 922 alin 2 fraza finala este consacrata prezumtia de utilitate a posesiei. discontinuitatea este un vicu temporar –art 927 arata ca “posesia viciata devine utila de indata ce viciul inceteaza” acest viciu este absolut intrucat poate fi invocat de oricine are interes asa cum se prevede in art 926 alin 1 NCCiv de asemenea. violenta este un viciu relativ. problema se pune insa numai daca nu sunt indeplinite cerintele pentru aplicarea dispozitiilor art 937 2. netulburata si publica. care nu au fost provocate de o alta persoana”. viciul continuitatii exista ori de cate ori faptele materiale si acetele juridice care dau continutul elementului material al posesiei sunt savarsite la intervale de timp mai mari decat este normal. 1. Aceasta idee trebuie insa inteleasa in corelatie cu art 674 alin 2 CPC care reglementeaza actiunea posesorie speciala. in ceea ce priveste bunurile mobile. Intr-adevar . aceste conditii fiind cumulative. Numai daca a trecut un an de la . Rezulta din acest text ca definirea continuitatii si a discontinuitatii are la baza criteriul intermitentelor anormale in exercitarea elementului corpus. Exista asadar trei vicii ale posesiei:discontinuitatea. Violenta In art 924 NCCiv se arata ca “posesia este tulburata atat timp cat este dobandita sau conservata prin acte de violenta.Pentru ca posesia sa fie viciata este suficient sa lipseasca o calitate a acesteia. Art 922 alin 2 consacra aceasta prezumtie de utilitate a posesiei “Până la proba contrară.CALITATILE SI VICIILE POSESIEI Utilitatea posesiei este suma a trei calitati:posesia trebuie sa fie continua. ca urmare ea poate fi invocata numai de victimele sale-art 926 alin 2 viciul violentei este temporar –art 927.” Viciul discontinuitatii se caracterizeaza prin trei trasaturi. fizica sau morala. In ceea ce priveste sarcina probei . Discontinuitatea Art 923 : Posesia este discontinuă atât timp cât posesorul o exercită cu intermitenţe anormale în raport cu natura bunului. violenta si clandestinitatea. posesia este prezumată a fi utilă. cat si la cele mobile. viciul discontinuitatii se refera atat la bunurile imobile. care presupune si caracterul pasnic al acesteia.

cel care a intrat in stapanirea bunului prin violenta va putea avea o posesie utila – art 951 alin 1 3. Caracterele juridice: viciul clandestinitatii este relativ – art 926 alin 2 viciul este temporar – daca posesia redevine publica.tulburare/deposedare respectiv de la incetarea violentei. Recunoasterea unei posibilitati de transformare a lui animus detinendi in animus possidendi ar avea ca efect intregirea elemntului corpus. este necesar ca aceasta sa nu fi avut posibilitatea sa o cunosca. neglijenta celui care are interes sa invoce acest viciu nu sunt de natura sa conduca totusi la vicierea posesiei.ci ar putea fi exercitat in limita conferita de dreptul real care ii corespunde. respectiv actele de rezistenta). Nu este deci relevant faptul necunoasterii posesiei de catre alte persoane. Detentorul precar nu poate sa transforme animus detinendi in animus possidendi prin simpla manifestre de vointa. Posesia poate fi clandestina fata de acestea. nu este suficient ca persoana care invoca viciul clandestinitatii sa nu cunoasca posesia. aceasta convingere trebuie se bazeze insa pe diligentele necesare pentru verificarea registrelor de publicitate. Intervertirea precaritatii in posesie este posibila numai daca manifestarea de vointa a dtentorului precar in sensul transformarii lui animus detinendi in animus possidensi este insotita de un fapt juridic in sens larf (act incheiat cu un tert sau fapt juridic in sens restrans. Detentorul precar are elementul corpus in limita conferita de dreptul pe care posesorul i l-a constituit sau in limita ingaduintei posesorului . In toate cazurile in care este necesara buna-credinta . viciul violentei are aplicare in egala masura in pivinta bunurilor mobile si a celor imobile Clandestinitatea In art 925 se arata ca “posesia este clandestina daca se exercita astfel incat sa nu fie cunoscuta”. animus si corpus. exprimata direct de el insusi sau indirect prin interpusi. Prezumtia de utilitate a posesiei este consacrata la art 922 alin 2 aratandu-se totodata si caracterul public al acesteia. Altfel spus. ea exprima convingerea tertului dobanditor ca a incheiat contractul translativ cu adevaratul proprietar al dreptuli real principal. Intelesul bune-credinte este precizat in NCCiv dupa cum imobilul este sau nu inscris in CF: . intrucat aceasta nu ar mai fi limitat la obiectivarea dreptului constituit de posesorul initial sau la ingaduinta acestua. In materie imobiliara. viciul inceteaza poate fi invocata numai in legatura cu bunurile mobile INTERVERTIREA PRECARITATII IN POSESIE Dobandirea posesiei inseamna dobandirea elementelor constitutive ale acesteia. lipsa de diligenta. De asemena.dar ea nu este viciata in raport cu persoana care cunoaste posesia. Rezulta ca vicul clandestinitatii se defineste numai in raport cu cel care-l invoca.

Aceste acte trebuie sa fie indreptate importivas persoanei care a incredintat bunul detentorului precar. In acesta caz este vorba de o simpla ingaduinta din partea locatorului care intareste ideea de detentie precara. după împrejurări. intervertirea precaritatii in posesie “nu se va produce insa mai inainte de implinirea termenului prevazut pentru restituirea bunului”. In art 920 alin 1 fraza finala se precizeaza ca in aceeasi ipoteza. Se recunosate simpla notificare comunicata de detentor persoanei de la care a primit bunul este suficienta pentru a marca schimbarea lui animus detinendi in animus possidendi. intervertirea nu se va produce însă mai înainte de împlinirea termenului prevăzut pentru restituirea bunului. Obligatia de restituire pe care detentorul o avea fata de .In schimb. (b) – Simpla negare a celui a dreptului celui de la care detentorul precara primit bunul nu este suficienta pentru intervertirea precaritatii in posesie.care incepe sa se considere titular al dreptului real. Actele de rezistenta sunt necesare pentru obiectivarea vointei detentorului de a schimba animus detinendi in animus possidendi. Nu este suficient deci ca detentorul sa savarseasca acte de rezistenta impotriva unui pretins proprietar. adica dovada relei-credinte. c) dacă detentorul precar înstrăinează bunul. nu si obligatiile autorului sau. printr-un act translativ de proprietate cu titlu particular.dar persoana interesata poate face dovada contrara. Nu este necesar ca acest conflict sa aiaba o natura juridica. b) dacă detentorul precar săvârşeşte împotriva posesorului acte de rezistenţă neechivoce în privinţa intenţiei sale de a începe să se comporte ca un proprietar. actele de rezistenta isi pastreaza semnificatia juridica si in cazul in care ele sunt indreptate importiva sucesorilor celui de la care detentorul precar a primit bunul. în acest caz. să cunoască lipsa calităţii de proprietara celui de la care a dobândit bunul. Notiunea de acte de rezistenta include in sfera sa toate acele acte care exprima un conflict intre detentorul precar si cel de la care detine bunul in legatura cu schimbarea atitudinii subiective a detentorului.În cazul imobilelor înscrise în cartea funciară. simpla neplata a chiriei sau imprejurarea ca locatorul nu solicita plata chiriei nu are semnificatia unui act de rezistenta facut de locatar impotriva locatorului. inclusiv impotriva succesorilor cu titlu particular. Prezumtia de buna-credinta opereaza si in aceasta ipoteza. (c) – Pentru justificarea acestui caz s-a observat ca succesorul cu titlu particular dobandeste doar drepturile. este de bună-credinţă dobânditorul care nu cunoştea şi nici nu trebuia.daca nu exista temeiuri care sa-l dtermine sa creada ca acesta din urma nu este adevratul proprietar. Desigur. dobânditorul este de bună-credinţă dacă înscrie dreptul în folosul său întemeindu-se pe cuprinsul cărţii funciare. cu condiţia ca dobânditorul să fie de bună-credinţă. Cazurile de intervertire a precaritatii in posesie a) dacă detentorul precar încheie cu bună-credinţă un act translativ de proprietate cu titlu particular cu altă persoană decât cu proprietarul bunului. altul decta cel care i-a incredintat bunul. În celelalte cazuri.

ci a unei stari de fapt. daca acesta este de buna-credinta. intrucat. Sub aspect probatoriu. Ca urmare. ci ca protejeaza posesia unui bun corporal. impotriva oricarei tulburari. 2. elemntul corpus. Ca urmare n-ar mai putea fi folosita ulterior o actiune posesorie decat pentru tulburari care au intervenit dupa sesizarea instantei cu actiunea petitorie. Actiunile posesorii protejeaza posesia bunurilor imobile si mobile – actiunile posesorii protejeaza de regula posesia bunurilor imobile si in mod exceptional. iar paratul este persoana care a tulburat exercitarea acestui elemnt sau si-a insusit elemntul material al posesiei. hotararea judecatoreasca in care a fost solutionata aceasta actiune are autoritate de lucru judecat. PROTECTIA JURIDICA A POSESIEI Actiunile posesorii sunt acele actiuni puse la indemana posesorului pentru a apara posesia ca stare de fapt. asa cum am vazut. Ca uramare reclamantul intr-o asemenea actiune nu trebuie sa faca dovada unui drept. . Tocmai pentru acest avantaj de ordin probatoriu actiunile posesorii sunt utilizate si de titularii drepturilor reale principale. In schimb. in mod direct. Hotararea judecatoresca pronuntata ca urmare a unei actiuni posesorii are autoritate de lucru judecat intr-o actiune posesorie ulterioara care are ca obiect aceleasi fapte de lucru judecat in cepriveste fondul dreptului si nu poate fi invocata in procesul urmator declansat printr-o actiune petitorie. respectiv l-a deposedat pe reclamant. Actiunile posesorii sunt actiuni reale – nu in sensul ca pun in discutie un drept real. intrucat protejeaza juridic starea de fapt a posesiei. posesia celor mobile. actiunea posesorie trebuie sa cedeze locul actiunii petitorii. exprimat si prin ideea autonomiei actiunilor posesorii. pentru a mentine acesta stare sau a redobanfi posesia atunci cand a fost pierduta. Caracterele juridice ale actiunilor posesorii 1. inclusiv titlurile invocate de parti. daca a fost utilizata mai intai calea actiunii petitorii. 3. Actiunile posesorii se deosebesc de actiunile petitorii In primul rand. Raporturile dintre actiunile posesorii si actiunile petitorii sunt guvernate de principiul separatiei posesoriului de petitoriu. in cadrul actiunilor posesorii pot fi folosite toate mijloacele de proba pentru dovedirea posesiei ca stare de fapt si a tulburarii posesiei. Ori de cate ori reclamantul pune in discutie insusi dreptul dreptul subiectiv civil. Sarcina probatorie a reclamantului este in acest caz mai usoara decat sarcina probatorie a reclamantului dintro actiune petitorie. intrucat judecata in petitoriu presupune si o judecata in posesoriu. reclamantul in actiunea posesorie este persoana care exercita sau a exercitat efectiv. fara pune in discutie exeistenta unui drept subiectiv. Pierderea si dobandirea posesiei au in vedere pierderea si redobandirea elemntului corpus. titularul actiunii posesorii pastreaza posesia solo animo cat timp nu a trecut un an de la tulburare sau deposedare. actiunile posesorii se deosebesc de actiunile petitorii.persoana i-a incredintat bunul nu se transmite la succesorul sau cu titlu particular.

“actiunea posesorie nu poate fi insa introdusa impotriva persoanei fata de care exista obligatia de rstituire a bunului” Clasificarea actiunilor posesorii Conform art 951 NCCiv. fara restrictiile prevazute pentru actele de dispozitie juridica. o masa patrimoniala sau un patrimoniu. De aceea actiunile posesorii pot fi exercitate in numele minorilor si incapabililor de persoanele abilitate de lege. posesorul este indreptatit sa pretinda despagubiri pentru prejudiciile cauzate –art 949 NCCiv. indiferent de natura tulburarii posesiei. Cat priveste calitatea de parat in actiunile posesorii. Art 918 alin 2 precizeaza ca “ Detentorul precar poate invoca efectele recunoscute posesiei numai in cazurile si limitele prevazute de lege”.Tulburarea si deposedarea. In plus. Acest termen este unul de prescriptie extinctiva si . actul de exerciate a actiunilor posesorii este unul de conservare. Actiunea posesorie generala. Actiunile pot fi exercitate de un singur coproprietar importiva autorului tulburarii posesiei. Prin intermediul actiunilor posesorii.insa conform alin 2. trebuie sa distingem intre tulburarea posesiei sau deposedarea prin violenta si celelalte tulburari ale posesiei. denumita si actiunea in complangere sau actiune de drept comun poate fi utilizata in toate cazurile. Conditia comuna pentru execitarea actiunilor posesorii Din prevederile art 951 alin 1 NCCiv rezulta ca exista o conditie comuna pentru exercitarea actiunilor posesorii: sa nu fi trecut un an de la deposedare. actiunea posesorie speciala. Cat priveste posesia corespunzatoare servitutilor. In functie de consecintele cu privire la un bun. Utilizarea actiunilor posesorii Exercitarea actiunilor posesirii nu constituie un act de dispoztiei juridica. aceasta poate sa apartina chiar proprietarului bunului (art 950) .actiunile posesorii pot fi utilizate numai pentru ocrotirea posesiei corespunzatoare servitutilor continue si aparente. iar art 949 alin 2 adauga faptul ca “ Exercitiul actiunilor posesorii este recunoscut si detentorului precar”. denumita si actiune in reintegrare poate fi utilizata numai in cazul tulburarii savrasite prin violenta. daca acesta nu este si el coproprietar. Temeiul acestor actiuni este deci tocmai tulburarea sau deposedarea. victima urmareste sa obtina incetarea tulburarii sau restituirea bunului. temeiul actiunilor posesorii Necesitatea utilizarii actiunilor posesorii apare in momentul in care se produce o tulburare sau o deposedare. In schimb.

durata necesara pentru ca aceasta posesie sa poata fi protejata juridic pe cale actiunilor posesorii generale. . inainte de exercitarea actiunilor posesorii in complangere.nu de decadere care presupune chiar stingerea unui drept subiectiv. taierea unor arbori ori efectuarea unor sapaturi pe fondul invecinat. fie in sarcina posesorului ca reclamant. A doua conditie este utilitatea poseiei.” Daca aceste doua masuri sunt indeplinite. cauţiunea se stabileşte în sarcina posesorului. ea este practic suspendata. Doua conditii sunt necesare pentru admiterea cererii intemeiate pe dispozitiile art 925 NCCiv. conform art 922. fie de existenta “unor lucrari precum ridicarea unor constructii. Conditii suplimentare necesare pentru exercitarea actiunii posesorii generale (in complangere) Potrivit art 949 NCCiv. atat in sensul ca dovada elemntului corpus duce la concluzia existentei elemntului animus. adica dupa ce deposedarea sau tulburarea posesiei s-a produs. Aceasta durata de un an masoara durata posesiei utile. Cat priveste dovada posesiei si a duratei de un an.Spre deosebire de actiunile posesorii. el a posedat bunul cel putin un an. Mai intai trebuie sa existe motive temeinice. intrucat posesia ca stare de fapt nu se confunda cu un dret subiectiv civil. Dovada viciilor trebuie sa fie facuta de catre parat. a) dacă instanţa dispune. Simpla posesie este suficienta pentru a justifica o asemenea cerere.care sunt instrumente de protectie juridica post factum. fie in sarcina persoanei impotriva careia se iau masurile de conservare a bunului posedat. In acelasi articol este prevzut un mecansim juridic specific pentru stabilirea unei cautiuni. posesia trebuie sa fie utila. Luarea masurilor pentru conservarea bunului posedat Pe langa actiunile posesorii. In plus. aceste pericol sa fie generat fie de “actiunea” unui lucru aflat in posesia unei alte persoane. In al doilea rand . astfel încât să se poată repara prejudiciul ce s-ar cauza pârâtului prin această măsură. adica neviciata. masurile pentru conservarea bunului posedat sunt instrumente juridice care previn producerea tulburarii. constand in luarea masurilor pentru conservarea bunului posedat. Pe durata actiunii unuia dintre viciile posesiei. ca parat. în mod provizoriu. iar acest timp nu se ia in calculul termenului de un an. cat si in sensul ca dovedirea posesiei la un moment dat duce la concluzia continuitatii acesteia pana la dovada contrara. daca este cazul incetarea lucrarilor”. posesorul este indreptatit “sa ceara luarea masurilor necesare pentru evitarea pericolului sau. deplasarea lucrului ori încetarea lucrărilor. opereaza si in acest caz prima prezumtie instituita prin dispozitiile art 919 alin 1. in NCCiv a fost prevazuta si o protectie juridica speciala a posesiei. respectiv sa faca probaa pericolului iminent de distrugere a bunului posedat. reclamantul trebuie sa faca dovada imprejurarii ca.

Nu poate deci opera prezumtia de proprietate in cazul posesorului solo animo pentru perioada ulterioara deposedarii. isi gaseste aplicarea adagiului in pari causa. indierent daca aesta este exercitat direct sau corpore alieno. cauţiunea se stabileşte în sarcina pârâtului astfel încât să se asigure posesorului sumele necesare pentru restabilirea situaţiei anterioare. Forta juridica a posesiei este diferita in functie de natura bunului posedat. prezumtie de proprietate nu este rasturnata. Pe aceasta baza s-a considerat ca posesia are o functie probatorie. ci si o prezumtie de proprietate in favoarea posesorului.In urma acestei comparari. Este necesar insa ca cel care invoca prezumtia de proprietate sa faca dovada elementului corpus. In materie imobiliara. Prezumtia de proprietate opereaza indiferent daca posesorul este de buna credinta sau de reacredinta.b) dacă instanţa încuviinţează menţinerea lucrului în starea sa actuală ori continuarea lucrărilor. Intr-o asemenea ipoteza. Iata de ce se accepta ca actiunea in revendicare poate fi introdusa si impotriva unui detentor precar. Altfel spus. o prezumtie relativa de proprietate Astfel cel care detine un bun imobil este considerat posesor si pe cale de consecinta . va avea castig de cauza partea a carei prezumtie este mai intensa. Daca reclamantul nu a avut calitatea de posesor. posesia creeaza de regula. prezumtia de proprietate dobandirea fructelor uzucapiunea dobandirea bunurilor mobile ocupatiunea Prezumtia de proprietate Art 919 alin 1 si 3 instituie nu numai o prezumtie privind existenta elemntului animus. se compara prezumtia de care a beneficiat reclamantul cat timp a avut elemntul corpus cu prezumtia de care beneficiaza paratul dupa dobandirea acestui drept. avand calitatea de parat in actiunea in revendicare. melior este causa possidendis. va fi preferata partea a carei posesie este mai caracterizata. Daca reclamantul a avut si el calitatea de posesor. Elementul corpus este deci determinant in stabilirea calitatii procesuale a paratului intr-o asemenea actiune. proprietar. . anterior posesiei paratului. indiferent daca reclamantul a avut sau nu anterior calitatea de posesor. EFECTELE JURIDICE ALE POSESIEI 1. Intensitatea prezumtiei de proprietate este diferita in cadrul unei actiuni in revendicare in ipoteza in care niciuna dintre parti nu are titlu.

aceasta luare la cunostinta poate fi dovedita prin orice mijloc. la data înregistrării cererii de înscriere a dreptului în folosul său.2. el nu va fi indreptatit sa ceara si restituirea fructelor de la posesorul de buna-credinta. Dobandirea fructelor ca efect al posesiei de buna-credinta Art 948 NCCiv prevede ca “Posesorul de buna-credinta dobandeste dreptul de proprietate asupra fructelor bunului posedat. inexactitatea cuprinsului cărţii funciare. după împrejurări. Astfel. b) din cuprinsul cărţii funciare nu rezultă nicio cauză care să justifice rectificarea acesteia în favoarea altei persoane.” Aeasta dipsozitie este o exceptie de la regula conform careia fructele apartin proprietarului bunului frugifer. Ori de cate ori este vorba despre imobile neinscrise in CF sau despre bunuri mobile. posesorul trebuie sa fie de buna-credinta nu numai in momentul in care a intrat in stapanirea bunului furigifer. Proprietarul are dreptul la restituirea fructelor percepute de posesor dupa momentul in care acesta din urma a luat cunostinta de viciile titlului sau. ci si in fiecare moment in care percepe bunurile. sunt îndeplinite următoarele condiţii: a) nu a fost înregistrată nicio acţiune prin care se contestă cuprinsul cărţii funciare. Ca urmare. in aceasta materie toate fructele se dobandesc de catre posesorul de buna-credinta numai in masura in care au fost percepute. să le cunoască. Din dispozitiile art 908 alin 4 rezulta ca sunt avute in vedere conditiile prevazute in art 901 alin 2. pe altă cale. chiar daca proprietarul bunului frugifer care a pierdut posesia bunului o redobandeste pe calea actiunii in revendicare. In aceasta materie. Spre deosebire de materia uzufructului. “buna-crdinta se apreciaza in raport cu cerintele cerute tertilor dobanditori pentru a respinge actiunea in rectificare (art 948 alin 3).daca este vorba de fructe produse de imobile inscrise in CF. notiunea de buna-credinta a posesorului este definita diferentiat in NCCiv. Intrucat este vorba de o imprejurare de fapt.Ea rezulta de asmenea din art 948 alin 4 in care se precizeaza ca buna-credinta inceteaza in momentul in care posesorul ia cunstinta de viciile titlului sau. Pentru dobandirea fructelor. şi c) nu a cunoscut.unde se face distinctie intre modul de dobandire a fructelor de catre uzufructuar in functie de natura acestora (fructele naturale si industriale se dobandesc prin percepere. zi cu zi).iar cele civile. pe temiul exercitarii firesti a atributului ius fruendi.posesorul este de bună-credinţă atunci când are convingerea că este proprietarul bunului în temeiul unui act translativ de proprietate ale cărui cauze de ineficacitate nu le cunoaşte şi nici nu ar trebui. care arata ca: (2) Terţul dobânditor este considerat de bună-credinţă numai dacă. .

ceea ce este posibil numai in cazul fructelor civile. acestea se cuvin posesorului.Chiar daca este vorba deo percepere anticipata. cat timp proprietarul nu face dovada ca buna-credinta a incetat inainte de momentul scadentei. .

Sign up to vote on this title
UsefulNot useful