Dreptul extra-atmosferic:

1. Necesitatea unei reglementari

Lansarea in spatiul extraatmosferic a primului obiect spatial (Sputnik 1) pe 4 octombrie 1957 de catre fosta
U.R.S.S., a urgentat:
elaborarea unor principii si norme care sa guverneze activitatile in acest spatiu; si
delimitarea spatiului extraatmosferic de spatiul aerian.
In 1958 Adunarea Generala a O.N.U.-in baza unei rezolutii- a creat un Comitet special ad-hoc, pentru
utilizarea pasnica a spatiului cosmic (extraat-mosferic); in 1959 acesta a devenit pe 535b11f rmanent, iar in 1962 a
creat doua subcomitete:

juridic; si
tehnico-stiintific
Primele reguli in domeniu au fost create prin rezolutii ale Adunarii Generale a O.N.U. adoptate, in
domeniu, dupa cum urmeaza:
in 1958 rezolutia privind Problema utilizarii spatiului extraatmosferic in scopuri pasnice;
in 1961 rezolutia referitoare la proclamarea principiului libertatii spatiului extraatmosferic;
in 1963 rezolutia nr. 1962 privind Declaratia asupra principiilor juridice care guverneaza activitatile
statelor in explo-rarea si utilizarea spatiului extraatmosferic, care constituie nucleul tratatului spatial.
Unele din primele reguli care s-au impus se refera la faptul ca:
a) spatiul extraatmosferic este guvernat de principiul libertatii si nu poate constitui obiect al suveranitatii sau
aproprierii nationale a nici unui stat;
b) Carta O.N.U. si principiile fundamentale ale dreptului international se aplica acestui spatiu.
Primul tratat in materie este Tratatul privind principiile care guverneaza activitatea statelor in
explorarea si folosirea spatiului extraatmosferic, inclusiv Luna si celelalte corpuri ceresti, din 1967 (Tratatul
spatial), care a stabilit cadrul juridic general privind:
conduita statelor in spatiul extraatmosferic; si
regimul juridic al spatiului extraatmosferic.
Tratatul spatial a fost urmat de alte trei tratate care reglementeaza probleme specifice activitatilor
desfasurate de state in spatiul extraatmosferic:
Acordul cu privire la salvarea astronautilor, rein-toarcerea astronautilor si restituirea obiectelor lansate in
spatiul extraatmosferic (1968);
Conventia asupra raspunderii internationale pentru daune cauzate de obiectele lansate in spatiul
extraatmosferic (1972);
Conventia privind inmatricularea obiectelor lansate in spatiul extraatmosferic (1975).
In 1979 a fost adoptat Acordul care guverneaza activi-tatea statelor pe luna si celelalte corpuri
ceresti, care dezvolta si precizeaza principiile si normele din tratatul spatial si din celelalte tratate in domeniu,creand
totodata si norme noi. Acordul din 1979 prevede ca dispozitiile sale se vor aplica si celorlalte corpuri ceresti din
sistemul solar, altele decat Terra, exceptand cazul in care norme juridice specifice vor intra in vigoare pentru oricare
dintre aceste corpuri ceresti (art. I).
Romania este parte la Tratatul spatial; Acordul privind salvarea astronautilor si Conventia asupra
raspunderii.
 2. Delimitarea dintre spatiul aerian si spatiul extraatmosferic
Problema definitiei si/sau a delimitarii spatiului extraat-mosferic s-a pus, in doctrina, de la inceputul
activitatilor spatiale, si in cadrul Comitetului ad-hoc pentru utilizarea pasnica a spatiului cosmic, inca din 1959 dar,
pana in prezent, nu s-a ajuns la o reglementare juridica in domeniu, limita intre cele doua spatii fiind una
conventionala.
Dintre criteriile conventionale de delimitare care s-au propus in doctrina si in lucrarile celor doua
Subcomitete (juridic si tehnico-stiintific) ale Comitetului O.N.U. pentru utilizarea pasnica a spatiului cosmic
mentionam:
criteriul matematic, limita dintre spatiul extraatmosferic si spatiul aerian sa fie stabilita la o altitudine de
100 (110) km deasupra nivelului marii;
criteriul liniei celui mai coborat perigeu pe care se pot plasa satelitii artificiali ai Pamantului;
criteriul efectului gravitational, al controlului efectiv etc.
Statele nu au reusit sa ajunga la un acord asupra nici unuia dintre criteriile mentionate, recurgand la teoria
functionala, bazata pe categorii de activitati care se desfasoara in spatiul cosmic, ceea ce favorizeaza accesul liber la
acest spatiu si corpurile ceresti.
 3. Principiile generale ale dreptului spatial si regimul juridic al spatiului extraatmosferic
Potrivit tratatelor si rezolutiilor organelor O.N.U., la care ne vom referi si a cutumei, in materie, in dreptul
spatial s-au format o serie de principii generale si principii si norme speciale care guverneaza activitatea statelor in
spatiul cosmic, pe luna si celelalte corpuri ceresti, determinand totodata regimul juridic al acestora.

Principiul folosirii in scopuri pasnice a spatiului cosmic urmareste folosirea acestui spatiu in interesul
mentinerii pacii si securitatii internationale (art. III din Tratat).
Tratatul din 1967 interzice expressis verbis: plasarea pe o orbita circumterestra a oricarui obiect purtator
de arme nucleare sau orice tip de arme de distrugere in masa; instalarea unor astfel de arme pe corpurile ceresti,
plasarea unor asemenea arme in spatiul extraatmosferic in orice alt mod. (art. IV (1) din Tratat) si art. III (1 si 3) al
Acordului din 1979).
Pe corpurile ceresti sunt interzise:
amenajarea de baze si instalatii militare;
executarea de manevre militare;
experimentarea oricarui tip de arme.Tratatul nu interzice folosirea de personal militar pentru cercetari
stiintifice si nici folosirea oricarui echipament sau instalatii necesare pentru explorarea pasnica a lunii si celorlalte
corpuri ceresti.
In opinia statelor detinatoare legal de arme nucleare, se fac doua afirmatii discutabile:
a) pe orbita este interzisa numai plasarea armelor nucleare, dar nu si a armamentelor clasice;
b) sunt interzise numai activitatile militare agresive, nu si cele defensive (de ex. satelitii de
,,recunoastere/spioni).
Principiul utilizarii in interesul intregii omeniri a spatiului cosmic, a Lunii si a celorlalte corpuri
ceresti, acestea sunt considerate ca patrimoniu comun al omenirii (art. IV si XI ale Acordului din 1979 care include si
resursele naturale ale Lunii). Acordul privind Luna proclama si principiile dupa care ar urma sa se stabileasca in viitor
un regim de exploatare a resurselor Lunii, atunci cand acest lucru va fi posibil (art. XI alin. 5, 6 si 7).
Principiul libertatii de explorare si utilizare consta, in esenta, in accesul egal, indiferent de gradul de
dezvoltare economica, marime sau pozitie geografica al tuturor statelor la activitatile spatiale (art. I alin 2 din Tratat).
Libertatea de utilizare nu este absoluta, ci ea trebuie exercitata cu respectarea:
normelor dreptului international;
inclusiv Carta O.N.U.,Tratatul spatial si celelalte tratate in domeniu.
Principiul neaproprierii nationale este definitoriu pentru regimul juridic si inseamna ca spatiul
extraatmosferic, Luna si celelalte corpuri ceresti sau parti din acestea nu pot face obiectul unei aproprieri de catre state,
sau persoane fizice ori juridice sau organizatii guvernamentale sau neguvernamentale prin folosire sau ocupatie (art. II
din Tratat si art. XI alin 2 si 3 din Acordul privind Luna care precizeaza ca nici suprafata si nici subsuprafata Lunii,
resursele naturale in situ nu pot deveni proprietate a unui stat, organizatii de nici un fel sau persoane fizice ori juridice.
 Principiul cooperarii si asistentei reciproce se va aplica:
in toate activitatile de explorare si fololosire; si
pe baze multilaterale, bilaterale ori prin organizatii internationale.
Atat aplicarea acestui principiu, cat si delimitarea spatiului cosmic de cel aerian a pus in discutie accesul si
utilizarea orbitei geostationare, revendicata ca o resursa naturala limitata de catre statele ecuatoriale (Brazilia,
Columbia, Ecuador, Congo, Kenya, Uganda, Zair si Indonezia) care printr-o Declaratie comuna din 1976, au
revendicat chiar suveranitate asupra orbitei geostationare (o orbita circulara deasupra ecuatorului la o inaltime de
circa 36.000 km.)
Tinand seama de opozitia ferma a statelor industrializate Adunarea Generala a O.N.U., printr-o rezolutie din
1983, a proclamat orbita ca o resursa naturala limitata, a carei utilizare trebuie sa fie rationala si echilibrata.

3.1. Principii si norme speciale de drept spatial

Aceste principii si norme se desprind atat din cele doua tratate cu caracter general (Tratatul spatial si
Acordul privind Luna), cat mai ales din tratatele reglementand aspectele specifice activitatii statelor in spatiul cosmic,
precum si din rezolutiile Adunarii Generale a ONU, ca si din cutuma.
Jurisdictia si controlul asupra personalului si obiectelor spatiale apartin statului (autoritatii) de lansare in al carui
registru este inmatriculat obiectul spatial, cat timp acestea

in spatiu;

se afla: pe corpurile ceresti;

cand revin pe pamant.
Raspunderea internationala a statelor (autoritatii) de lansare poate aparea atat pentru activitati spatiale
nationale, cat si pentru activitatile desfasurate de alte state pe teritoriul unui stat. Autoritatea de lansare poate fi si o
organizatie internationala, regulile raspunderii se aplica si acestora.

Potrivit Conventiei din 1972, in functie, de locul unde se produce dauna raspunderea este
fie: absoluta
bazata pe culpa

Raspunderea absoluta/bazata pe risc revine statelor de lansare pentru daunele cauzate

la: sol; sau
unor aeronave in zbor

Raspunderea bazata pe culpa incumba statului de lansare pentru daunele

cauzate unui obiect spatial de catre alt obiect spatial in orice alt loc decat la sol: in atmosfera;
in spatiul
extraatmosferic;
pe Luna; sau
pe alte corpuri ceresti

In cazul raspunderii bazata pe culpa daunele sunt imputabile statului de lansare daca se dovedeste
conduita culpabila a lui ori a persoanelor aflate sub jurisdictia sa (art.3 si 4 ale Conventiei din 1972).
Pentru rezolvarea diferendelor privind daunele produse de obiecte spatiale sau parti componente ale
acestora, statele pot recurge la un mecanism dublu negocieri diplomatice

Comisia de solutionare a cererilor, constituita

potrivit art. XV
al Conventiei din 1972.
Inmatricularea obiectelor lansate in spatiu se efectu-eaza printr-o dubla inregistrare:
in registrul tinut de statul (organizatia internationala) de lansare; continutul fiecarui registru si conditiile de
mentinere a sa le determina statul de inregistrare (art. II din Conventie);
in registrul tinut de Secretarul General al O.N.U. (art. III din Conventie).
Statul de inregistrare are obligatia sa trimita Secretarului General o serie de informatii pentru identificarea
obiectului lansat, cum sunt:
a) numele statului(statelor) de lansare;
b) un indicator al obiectului spatial sau numarul sau de inregistrare, care sunt inscriptionate pe obiect;
c) data si teritoriul sau locatia de lansare;

inclinatie
d) parametrii orbitali de baza apogeul
 perigeu
e) functia generala a obiectului spatial.
Statul de inregistrare poate sa furnizeze informatii aditionale Secretarului General O.N.U. despre
obiectele spatiale inregistrate, dar el are obligatia de a notifica Secretarului General despre obiectele spatiale
asupra carora i-a transmis informatii, dar care nu mai sunt pe orbita circumterestra (art. IV si V ale Conventiei din
1975).
Principiile privind salvarea, asistenta si reantoarcerea astronautilor definesc statutul juridic al acestora.
Astronautii sunt considerati mesageri, trimisi ai omenirii in spatiul cosmic si statele trebuie sa le acorde toata
asistenta posibila in caz de:
accident;
pericol;
aterizare fortata pe teritoriul unui alt stat;
amerizare in marea libera.
5. Principii privind teledetectia prin sateliti

Teledetectia (teleobservarea) remote sensing este o activitate spatiala comerciala prin care se face
culegerea, procesarea si stocarea de informatii privind natura si starea resurselor naturale ale solului si subsolului
statelor, starea de sanatate a mediului, fenomenele geofizice, climatice si altele.

Statele au incercat sa reglementeze teledetectia pe baza de conventie, inca din 1971, dar s-a reusit numai
adoptarea in 1986 a unei rezolutii nr. 41/65 a Adunarii Generale a O.N.U., cuprinzand 15 principii in domeniu, cum
sunt:

interzicerea utilizarii informatiilor culese in defavoarea intereselor politice si economice ale statului supus
teledetectiei;

obligatia de nediscriminare, cat priveste accesul la datele procesate;

conformarea activitatilor de teledetectie cu dreptul international, inclusiv Carta O.N.U. si tratatele in

domeniul spatial;

cooperarea pentru folosirea rationala a resurselor naturale, protectia mediului si reducerea impactului
dezastrelor naturale.

Activitatea de teledetectie poate genera conflicte, intre statele care poseda tehnologia de teledetectie si
statele supuse teledetectiei, in probleme privind:

acordul intre statul ce efectueaza teledetectia si statul al carui teritoriu este supus teledetectiei in scopul
culegerii de informatii;

accesul statului supus teledetectiei la datele prelucrate;

difuzarea datelor in defavoarea intereselor statului supus teledetectiei.

Principiul XII din rezolutia 41/65 asigura o conciliere intre drepturile statului care efectueaza teledetectia si
cele care tin de suveranitatea statului supus teledetectiei.
 5. Principii privind telecomunicatiile directe prin sateliti

Aceasta este o activitate cu caracter comercial desfasurata in spatiul cosmic de catre statele posesoare de
tehnologii, iar beneficiarii sunt statele receptoare. Problemele care se pun in cazul telecomunicatiilor directe prin
sateliti privesc, pe de o parte, suveranitatea teritoriala si principiul neamestecului in treburile interne ale statelor
receptoare, iar pe de alta, principiul liberei utilizari a spatiului cosmic.

Nici aceasta activitate spatiala nu a putut sa fie reglementata prin conventie internationala, ci s-a adoptat
numai rezolutia nr.37/92 din 1982 asupra principiilor care guverneaza utilizarea de catre state a satelitilor artificiali ai
Pamantului in scopurile televiziunii directe internationale.

Aceasta rezolutie recunoscand implicatiile politice, economice, sociale si culturale ale activitatii de
telecomunicatii, afirma respectarea:

drepturilor suverane ale statelor;

principiului neinterventiei;

necesitatea acordului prealabil al statelor receptoare pentru difuzarea pe teritoriul lor a emisiunilor directe
prin satelit.

Alte doua rezolutii ale Adunarii Generale a O.N.U. se refera la:

Declaratia privind principiile asupra folosirii surselor cu energie nucleara in spatiul cosmic(1992), care
stabilesc liniile directoare pentru folosirea sigura a surselor cu energie nucleara si notificarea unei functionari
defectuoase a unui obiect spatial, existand riscul unei reintrari a unor materiale nucleare pe Terra;

Declaratia privind cooperarea internationala in explorarea si folosirea spatiului cosmic in beneficiul si

interesul tuturor statelor, in special al tarilor in curs de dezvoltare(1996).

Potrivit Declaratiei din 1996, toate statele sunt libere sa stabi-leasca toate aspectele participarii lor in
activitatile spatiale pe baze echitabile si reciproc avantajoase.

Mai recent in spatiul extraatmosferic, desi nu s-au adoptat norme, au inceput sa se desfasoare si alte
activitati comerciale, cum sunt: turismul si transportul spatial.
1.Noiuni generale privind spaiul extraatmosferic
Anul 1957 este socotit ca an de referin a nceputului explorrii spaiului cosmic
prin lansarea primului satelit la 4 octombrie. Aceasta a marcat necesitatea
elaborrii unor principii i norme pentru a reglementa regimul juridic al spaiului
cosmic i al activitilor spaiale. ns de la nceputul erei spaiale s-a stabilit c
statele nu pot dispune de o libertate absolut nengrdit de aciune n spaiul
cosmic i c aceasta nu poate fi supus suveranitii naionale.
n 1958 Adunarea General a ONU creeaz un comitet special pentru utilizarea
panic a spaiului extraatmosferic. Pn n 1963 o serie de rezoluii ale Adunrii
Generale a ONU au dus la formarea principiilor generale i speciale ale spaiului
extraatmosferic. Astfel apare dreptul internaional spaial care are ca obiect de
reglementare regimul juridic asupra spaiului extraterestru, asupra lunii i altor
corpuri cereti i relaiile dintre state n vederea explorrii i utilizrii spaiului
extraatmosferic.
n 1967 a fost adoptat tratatul cu privire la principiile ce trebuie respectate n
materie de exploatare i utilizare a spaiului 65 extraatmosferic. Se prevede c luna
i celelalte corpuri cereti nu pot face obiectul apropierii naionale prin proclamarea
de suveranitate, nici prin utilizarea sau ocupaie ori alt mijloc. Explorarea i
utilizarea trebuie s fie fcute n beneficiul i interesul tuturor statelor. Accesul la
toate corpurile cereti este liber, iar libertatea de cercetare tiinific, cooperarea
internaional trebuie s fie nlesnite i ncurajate.
n 1968 se ncheie Acordul cu privire la salvarea astronauilor i la ntoarcerea lor i
obiectelor lansate n spaiu. Sunt incluse prevederi referitoare la accidentele, situaii
periculoase i aterizri forate, acordarea de asisten personalului i msuri pentru
ntoarcerea astronauilor n statul cruia i aparin. n 1971 se ncheie Convenia
privind rspunderea internaional pentru daunele cauzate de obiectele spaiale, iar
mai apoi n 1975 a fost adoptat Convenia privind nmatricularea obiectelor lansate
n spaiu.
2. Principiile spaiului extraatmosferic
Principiul utilizrii n scopuri panice a spaiului inclusiv luna i alte corpuri
cereti a fost consacrat n art. 3 al tratatului spaial unde se prevede c prile vor
desfura activitile de explorare i folosirea spaiului extraatmosferic, luna i
celelalte corpuri cereti n conformitate cu dreptul internaional inclusiv Carta ONU
n interesul meninerii pcii internaionale. Statele se oblig de a nu pune pe orbita
circumterestr nici un obiect purttor de arme nucleare sau alte arme de distrugere
n mas i de a nu instala astfel de arme pe corpuri cereti, iar luna i celelalte
corpuri vor fi utilizate n scopuri panice i pe acestea se interzice amenajarea de
baze i instalaii militare i executarea de manevre militare. Teritoriul spaial este
supus unui regim de denuclearizare i demilitarizare. Explorare, utilizarea i
cercetarea tiinific a spaiului i a corpurilor cereti sunt libere pentru toate
statele lumii n condiii de egalitate i aceste activiti trebuie efectuate spre binele
tuturor statelor. Luna i celelalte corpuri cereti sunt considerate ca patrimoniu
comun al omenirii care n momentul cnd explorarea va fi posibil vor fi supuse unui
regim internaional.
Acest principiu rezid n esen n accesul egal indiferent de gradul de dezvoltare
economic, tiinific, mrime sau poziie geografic al tuturor statelor la activitile
spaiale. n acest sens 66 statele pot s amplaseze vehicolele lor pe lun i celelalte
corpuri cereti i s le lanseze de aici pe orbita circumterestr. Ele pot plasa
personalul lor, instalaii, echipamente spaiale n orice punct al suprafeei i sub
suprafeei lunii i celorlalte corpuri cereti. Spaiul extraatmosferic inclusiv luna i
celelalte corpuri nu pot face obiectul de apropiere naional prin proclamarea
suveranitii asupra acestora nici prin folosirea, ocuparea i nici prin alte mijloace
de ctre un stat sau un grup de state a suprafeelor i subsolul corpurilor cereti.
Ele nu pot forma obiectul suveranitii statelor i respectiv proprietatea acestora, a
organizaiilor internaionale guvernamentale sau ne guvernamentale a organizaiilor
naionale i a persoanelor fizice. Instalarea unor echipamente, instalaii pe
suprafaa corpurilor cereti nu echivaleaz cu constituire dreptului de proprietate.
Potrivit acestui principiu se interzice transferul, vnzarea cumprarea sau orice
alt tranzacie cu titlu oneros sau gratuit ntre state, organizaii internaionale a
unor poriuni din solul i subsolul corpurilor cereti.
3. Jurisdicia i controlul asupra personalului i obiectelor spaiale.
Jurisdicia i controlul asupra personalului i obiectelor spaiale prevede c statele
sunt obligate s se cluzeasc dup principiul cooperrii i asistenei reciproce
innd seama de interesele corespunztoare ale celorlalte state. Toate statele
trebuie s coopereze n domeniul cercetrii tiinifice n spaiul extraatmosferic.
Jurisdicia i controlul asupra personalului i obiectelor spaiale aparin statului de
lansare n al crui regim este nregistrat obiectul spaial, ct timp acesta se afl n
spaiu, pe corpurile cereti sau revin pe pmnt. Dac lansarea a fost fcut de
dou sau mai multe state jurisdicia i revine statului de nmatriculare sau aceluia
care a fost desemnat prin acord. Potrivit tratatului spaial astronauii trebuie
considerai ca trimii ai omenirii n spaiul cosmic, iar statele sunt obligate s le
acorde toat asistena posibil n caz de accident, n caz de pericol sau aterizare
forat. n cazul unei astfel de aterizri ntoarcerea astronauilor ctre statul lor va
trebui efectuat de ndat i n deplin securitate. La rndul lor astronauii care se
gsesc n exerciiul activitii lor n spaiu cosmic sau pe corpurile cereti vor acorda
ntreaga asisten posibil astronauilor altor state. Toate aceste prevederi sunt
reglementate de tratatul spaial din 1967.
Din principiul jurisdiciei i controlul statului de lansare rezult i principiul
rspunderii unde statele sunt responsabile pe plan internaional pentru daunele
cauzate unui alt stat sau persoanelor fizice i juridice de obiectele spaiale lansate
de ele sau de prile lor componente indiferent dac aceste daune se produc pe
pmnt, n aer, sau n spaiul cosmic. Potrivit reglementrilor internaionale este
necesar nmatricularea tuturor obiectelor lansate n spaiu pentru operaiunile de
securitate i reglementarea tarifului pentru soluionarea problemei daunelor
cauzate de acestea unui stat sau organizaie internaional i evitarea ntr-o
oarecare msur a curselor narmrii precum i informarea celorlalte state n
privina existenei unor satelii folosii pentru teledetecia transmisiunii de
televiziune, de date meteorologice, pentru servicii de salvare pe mare i a altor
activiti comerciale. n conformitate cu Convenia din 1975 privind nmatricularea
obiectelor lansate n spaiu statul de lansare are obligaia de a nregistra ntr-un
registru naional special orice obiect spaial lansat n spaiu i obligaia de a
comunica secretarului general al ONU informaiile necesare pentru identificarea
acestuia i a activitilor pe care le desfoar.
Teledetecia este o metod prin care se poate determina natura i starea
resurselor naturale, elementelor naturale ale mediului nconjurtor al pmntului
prin observaii i msurri fcute de pe obiectele spaiale. Comitetul speciale al
ONU pentru utilizarea panic a spaiului atmosferic a creat n 1971 un grup de
lucru special privind teledetecia prin obiecte spaiale. Teledeteciile se efectueaz
prin sateliii unui stat cu o tehnologie avansat asupra teritoriilor altor state care nu
au posibilitatea s o efectueze i const n stabilirea bogiilor subsolului altor state.
n aa caz statul supus teledeteciei va avea acces la informaia analizat privind
teritoriul de sub jurisdicia sa, informaie aflat n posesii egale. Cunoatem o serie
de organizaii n materia dreptului spaial: ONU, Uniunea Internaional privind
teledetecia, Institutul Internaional de drept spaial precum i o serie de organizaii
ne guvernamentale.

3.Statutul astronauilor, salvarea i rentoarcerea lor i restituirea

obiectelor lansate n spaiul cosmic
Potrivit Tratatului cu privire la spaiul cosmic din 1967 (art. V), astronauii trebuie
consideraica trimii ai omenirii n spaiul cosmic, iar statele snt obligate s le
acorde asisten i protejaren caz de accident, de pericol sau de aterizare forat
pe teritoriul unui alt stat sau de amerizaren marea liber.
Salvarea astronauilor i restituirea obiectelor lansate n spaiul cosmic snt
reglementate prin Acordul cu privire la salvarea astronauilor din 1968.
El este primul tratat internaional prin cares-a urmrit dezvoltarea i precizarea unor
prevederi ale Tratatului cu privire la spaiul cosmic din1967, n special prevederile
cuprinse n articolele V, al. I i VIII.
Acordul cu privire la salvarea astronauilor din 1968 stabilete obligaiile care revin
statelorpri referitoare la salvarea astronauilor, rentoarcerea lor i restituirea
obiectelor cosmice.
Referitor la salvarea astronauilor i rentoarcerea lor la statul de lansare, acordul
stabilete treicategorii de obligaii. Prima o constituie obligaia de informare a
statului de lansare i a Secreta-riatului general al O.N.U. despre echipajul aflat n
pericol. A doua obligaie este cea de salvare aastronauilor. ndeplinirea ei depinde
de situaia dac ei au ajuns pe teritoriul unui stat sau ntr-un spaiu nesupus
jurisdiciei vreunui stat.Dac astronauii au ajuns pe teritoriul unui stat, altul dect
cel de lansare a lor, statul res-pectiv trebuie s le acorde tot ajutorul posibil i s
informeze statul de lansare (autoritatea delansare) i pe Secretarul general al
O.N.U. despre msurile luate (art. 2). La aciunea de salvare aastronauilor poate
participa i statul de lansare, sub conducerea statului pe a crui teritoriu auajuns
astronauii.In cazul cnd astronauii au ajuns ntr-un loc nesupus jurisdiciei vreunui
stat, toate statele,care pot s le acorde ajutor, trebuie s acioneze i s informeze
despre aciunile lor statul de lan-sare a astronauilor i pe Secretarul general al
O.N.U.A treia obligaie care revine statelor pri la acord este s asigure
rentoarcerea astronauilorla statul de lansare. Acordul precizeaz c rentoarcerea
astronauilor trebuie fcut imediat i ncondiii de securitate pentru ei (art. 4).
Referitor la recuperarea i restituirea obiectelor spaiale sau a unor elemente ale
lor, acordul stabiletetot trei obligaii principale, care re vin statelor pri.Prima
obligaie este de informare a statului de lansare a obiectului spaial i a
Secretaruluigeneral al O.N.U. (art. 5). A doua obligaie este de recuperare a
obiectului spaial. Pentru realiza-rea ei, statul de lansare a obiectului spaial trebuie
s comunice statului care l deine date pentruidentificarea faptului c i aparine
acel obiect (art. 5). A treia obligaie este de restituire a obiectu-lui spaial.
Cheltuielile de recuperare snt suportate de statul care a lansat acel obiect
spaial.Restituirea obiectelor spaiale se face numai la cererea statului de lansare a
obiectului, n ca-zul cnd obiectul spaial prezint un pericol deosebit (de exemplu
are la bord o surs de energienuclear). La aciunea de recuperare a obiectului
cosmic trebuie s participe i statul de lansare,pentru, eliminarea pericolului (art. 5,
al. 4).

4.Regimul juridic al corpurilor ceresti.

n Acordul cu privire la activitatea pe Lun i celelalte corpuri cereti din 1979 se
concretizeazi se dezvolt unele prevederi ale Tratatului cu privire la spaiul cosmic
din 1967 i se contribuiela dezvoltarea dreptului internaional al spaiului cosmic.
Acordul din 1979 se aplic, n primul rnd, Lunii, dar i celorlalte corpuri cereti din
interio-rul sistemului nostru solar, cu excepia Pmntului. De asemenea, el nu se
aplic materiei extra-terestre care ajunge pe suprafaa Pmntului prin mijloace
naturale (art. l, pct. l i 3).Acordul reafirm c toate activitile statelor pe Lun i
celelalte corpuri cereti trebuie s sefac n interesul pcii i securitii
internaionale i pentru ncurajarea cooperaiei internaionale,cu luarea n
considerare a intereselor respective ale tuturor statelor pri (art. 2).Acordul din
1979 aduce elemente noi n precizarea principiului folosirii cosmosului numain
scopuri panice, preciznd c el implic nefolosirea forei sau ameninarea cu fora
sau alte acteostile pe Lun i celelalte corpuri cereti, sau mpotriva Pmntului,
navelor cosmice, echipajelorlor sau mpotriva altor obiecte spaiale (art. 3, pct. 2).
Acordul interzice statelor pri s instaleze pe orbit circumlunar sau pe alt
traiectorien direcia Lunii sau n jurul ei obiecte purttoare de arme nucleare sau a
oricrui tip de arme dedistrugere n mas, nici s plaseze sau s foloseasc astfel
de arme pe suprafa sau n subsolulLunii (art. 3, pct. 3). Prin aceste prevederi ale
sale, acordul stabilete un statut de denuclearizarea Lumi i a celorlalte corpuri
cereti, interzicnd toate armele de distrugere n mas, cum snt: armachimic,
bacteriologic, etc. El prevede i demilitarizarea Lunii i a celorlalte corpuri
cereti, inter-zicnd statelor s amenajeze instalaii militare pe ele, s construiasc
fortificaii, s experimentezediferite tipuri de arme i s desfoare manevre
militare pe corpurile cereti.
Cu privire la activitatea spaial a statelor pe corpurile cereti, acordul le cere s ia
n consi-derare interesele generaiei actuale i ale generaiilor viitoare ale omenirii.
De asemenea, statelorle revine obligaia ca prin activitatea lor spaial, inclusiv pe
corpurile cereti, s favorizeze ridi-carea nivelului de via i a condiiilor de progres
i dez voltarea economic i social a omenirii(art. 4, pct. 1).
O alt cerin prevzut n acord este ca statele i organizaiile internaionale,
nactivitatea lor pe corpurile cereti, s aplice principiul cooperrii internaionale i
al asisteneimutuale ntre ele (art. 4, pct. 2).
Acordul din 1979 cuprinde mai multe reguli referitoare ia informarea care trebuie
asiguratde state i de O.N.U. privind activitile desfurate pe corpurile
cereti.Statelor le revine obligaia de a informa Secretarul general al O.N.U.,
publicul i comunitateatiinific internaional despre activitatea lor pe corpurile
cereti. n cadrul acestei informritrebuie comunicate programul activitilor lor pe
corpurile cereti, ca i obiectele spaiale careurmeaz s ajung pe ele i locul unde
aceste obiecte i vor desfura activitatea pe corpul ce-resc, ct i durata misiunii
lor. De asemenea, statele au datoria de a informa Secretarul generalal O.N.U. i
ntreaga omenire despre rezultatele obinute de misiunile lor pe corpurile
cereti,inclusiv n domeniul cercetrilor tiinifice. n desfurarea acestor activiti
pe corpurile ceretieste necesar evitarea suprapunerilor de activiti ale diferitelor
state, prin consultri ntre statelecare desfoar activiti spaiale pe aceste
corpuri.Statelor le revine i obligaia de a informa Secretarul general al O.N.U. i
ntreaga omeniredespre orice fenomen descoperit pe Lun i celelalte corpuri
cereti, sau n spaiul cosmic denatur s constituie un pericol pentru viaa i
sntatea omului sau pentru orice alt form de via organic (art. 5).Statele au i
obligaia de a informa Secretarul genera] al O.N.U. i celelalte state despre regiu-
nile de pe corpurile cereti care prezint un interes tiinific special pentru omenire
(art. 7. pct. 3),precum i despre resursele naturale descoperite pe corpurile cereti
(art. 11, pct. 6).n general, tratatele de drept cosmic cuprind numeroase prevederi
referitoare la informaiilepe care trebuie s le comunice statele i organizaiile
internaionale ce desfoar activiti spaiale.Aceste dispoziii ale tratatelor se
constituie ntr-un sistem care a dus la conturarea instaneiinformrii, n dreptul
internaional al spaiului cosmic.
Aceast instituie exprim dreptul ntregiiomeniri de a cunoate activitatea spaial
i rezultatele ei i de a beneficia de ea toate rile ipopoarele.Acordul din 1979
contribuie la precizarea principiului libertii cosmosului, prin aplicareaacestuia la
corpurile cereti. El precizeaz libertatea tuturor statelor, fr nici o discriminare,
de adesfura cercetri tiinifice pe Lun i celelalte corpuri cereti (art. 6, pct. 1).
n temeiul acesteiliberti, statele au dreptul de a culege, de a ridica eantioane,
minerale sau de alt natur de pecorpurile cereti. Eantioanele ridicate rmn n
pstrarea statelor care le-au ridicat i ele pot fifolosite n scopuri panice (art. 6,
pct. 2). De asemenea, statele au dreptul de a folosi o cantitaterezonabil din
mineralele aflate pe corpurile cereti pentru susinerea activitii lor tiinifice.
Statelor le revine obligaia, ca n cadrul activitii lor tiinifice pe corpurile cereti,
s facili-teze schimburile de personal tiinific ntre ele, ca i de la alte persoane
care lucreaz n instalaiileexistente pe corpurile cereti (art. 6, pct. 3).Acordul din
1979 reglementeaz i libertatea de deplasare a obiectelor spaiale i
aastronauilor pe corpurile cereti (art. 8). n temeiul acestei liberti, statele au
dreptul de a aseli-niza obiecte spaiale i de a lansa astfel de obiecte de pe Lun, n
alte direcii ; dreptul s-i plasezeastronauii i obiectele spaiale, staii spaiale,
instalaii n orice loc de pe suprafaa sau subsolulcorpurilor cereti; dreptul
astronauilor, vehiculelor, staiilor spaiale, etc. de a se deplasa, n modliber, pe
corpurile cereti (art. 8, pct. 2).Acordul din 1979 consacr o nou instituie
a dreptului internaional cosmic i anume aceeaa rezervaiilor tiinifice
internaionale, de pe corpurile cereti. Se are n vedere acele regiuni alecorpurilor
cereti care prezint pentru omenire un interes tiinific special. Stabilirea
acestorrezervaii tiinifice internaionale se face prin acorduri ncheiate de ctre
state, pe baza croraregiunile respective primesc un statut internaional, n vederea
protejrii lor (art. 7, pct. 3). Elesnt patrimoniul comun al ntregii omeniri i deschise
accesului tuturor statelor.n vederea desfurrii de activiti pe corpurile cereti
prezint importan instalarea pe ele,de ctre state, de staii spaiale. Acordul din
1979 stabilete dreptul fiecrui stat de a instala staiispaiale pe corpurile cereti
(art. 9), care trebuie s ocupe numai suprafaa necesar a corpului ce-resc pentru
satisfacerea necesitilor staiei. Statul care instaleaz o astfel de staie are
obligaias informeze despre acest lucru Secretarul general al O.N.U., preciznd
locul unde a fost instalatstaia, cu ce scopuri i s-i comunice periodic dac ea
continu s funcioneze (art. 9, pct. 1).Statului cruia i aparine staia spaial i
revine numai o jurisdicie funcional, asupra tere-nului unde a fost instalat staia.
Aceast jurisdicie se menine numai atta timp ct funcioneazstaia spaial. n
amplasarea staiei spaiale, statul respectiv trebuie s ia n considerare cerina dea
nu mpiedica exercitarea dreptului celorlalte state de a stabili staii spaiale pe acel
corp ceresc(art. 9, pct. 2).Ca regul general, acordul prevede c statele i
pstreaz jurisdicia i dreptul lor de pro-prietate asupra vehiculelor spaiale lansate
de ele pe un corp ceresc, ca i asupra instalaiilor,echipamentelor i staiilor
spaiale instalate de ele, pe corpurile cereti.Referitor la asigurarea vieii, sntii
persoanelor care lucreaz n staii spaiale de pe corpu-rile cereti acordul din 1979
prevede urmtoarele: astronauii aflai n pericol pe un corp cerescau dreptul s
foloseasc materialele, vehiculele, instalaiile, echipamentul i rezer vele de pe
acelcorp ceresc, care aparin altor state. Acordul stipuleaz: toate vehiculele,
materialele, staiile,instalaiile i echipamentul parial aflat pe Lun snt accesibile
celorlalte state (art. 15, pct. 1). Deasemenea, statele au datoria de a lua toate
msurile posibile pentru salvarea astronauilor aflai npericol pe un corp ceresc
(art. 10). Statelor le revine i obligaia de a informa statul de lansare iSecretarul
general al O.N.U. despre descoperirea unui obiect spaial sau a unor elemente
consti-tutive, care au ajuns pe un corp ceresc (art. 13).

Acordul din 1979 declar Luna i celelalte corpuri cereti ca fiind patrimoniul
comun al ome-nirii (art. 11, pct. 1). Din aceast natur juridic a corpurilor cereti
decurg urmtoarele: a) cor-purile cereti nu pot face obiectul unei apropriaiuni
naionale, nici a proclamrii suveranitiistatelor asupra lor, ca urmare a
ocuprii sau folosirii acestora, sau printr-un alt mijloc (art. 11, pct.2); b) suprafaa
i subsolul corpurilor cereti nu pot deveni proprietatea statelor, organizaiilor in-
ternaionale guvernamentale sau neguvernamentale, sau a persoanelor fizice ori
juridice (art. 11,pct. 3); c) instalarea pe suprafaa sau n subsolul corpurilor cereti
de personal, vehicule, materia-le, instalaii, staii sau echipament spaial, inclusiv
realizarea de lucrri pe suprafaa lor, nu creeaz un drept de proprietate a statului
de lansare asupra zonei ocupat de aceste obiecte spaiale i deastronaui; d)
statele au dreptul s exploreze i s foloseasc corpurile cereti n condiii de ega-
litate, fr nici o discriminare, n conformitate cu dreptul internaional i dispoziiile
Acorduluidin 1979 (art. 11, pct. 4).Acordul din 1979 stabilete unele dispoziii
generale referitoare la explorarea i folosirea re-surselor naturale ale corpurilor
cereti, cernd statelor s instituie un regim internaional pentruexplorarea i
folosirea resurselor naturale ale corpurilor cereti. Acest regim urmeaz s fie sta-
bilit n momentul cnd statele vor trece la aciuni sistematice de explorare i
folosire a resurselornaturale ale corpurilor cereti (art. 11, pct. 5). Acest regim
internaional al resurselor naturale alecorpurilor cereti trebuie s aib urmtoarele
scopuri: s asigure punerea n valoare a acestor re-surse, n mod sistematic i fr
pericole; s fie asigurat administrarea lor raional; s se asiguretuturor statelor
posibilitatea de explorare i folosire a resurselor naturale ale corpurilor cereti,
nfolosul ntregii omeniri; s se asigure o repartizare echitabil a avantajelor
obinute din exploata-rea resurselor naturale ale corpurilor cereti tuturor statelor
(art. 11, pct. 7).Dispoziiile Acordului din 1979 se aplic i organizaiilor
internaionale guvernamentale,care desfoar activiti spaiale.Pentru
nerespectarea dispoziiilor Acordului din 1979 rspund statele, ca i pentru eventua-
lele accidente care se pot produce pe corpurile cereti i care produc daune
obiectelor spaialesau astronauilor altor state. Totodat, statele au dreptul de
inspecie i control pentru a verificalegalitatea activitii spaiale de pe corpurile
cereti (art. 15, pct.).Acordul din 1979 reglementeaz un drept de consultaii ntre
state atunci cnd unul din-tre ele consider c un alt stat parte la acord nu respect
obligaiile care i revin din acest actinternaional (art. 11 pct. 2).