UNIVERSITATEA DE VEST"VASILE GOLDIȘ"DIN ARAD

FACULTATEA DE ȘTIINȚE JURIDICE

PROGRAMUL DE STUDII: DREPT

DREPT
CONTRAVENȚIONAL

Curs universitar

Lect. univ. dr. Tăut Ioan Liviu

2021

0
Cap. I
LEGEA CONTRAVENȚIONALĂ ȘI CONTRAVENȚIA
1. Scopul legii contravenționale
2. Definiția contravenției
3. Domeniul reglementării actelor normative contravenționale
4. Legalitatea stabilirii și sancționării contravențiilor
5. Intrarea în vigoare a legii contravenționale
6. Test
I.1 Scopul legii contravenționale
Potrivit art. 1 din O.G. nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor,
scopul legii contravenționale este Acela de a apăra valorile sociale care nu sunt
ocrotite prin legea penală. Considerăm că legiuitorul a dorit să sublinieze
corelațiile existente între cele două categorii de legi penale și contravenționale în
sensul că una și aceeași faptă nu poate fi considerate atât infracțiune, cât și
contravenție.
Dispoziția legală menționată mai sus trebuie interpretată în sensul că legea
contravențională apără anumite relații de apărare socială, care nu pot forma în
același timp și obiect al ocrotirii dreptului penal.
Dacă, totuși, aceeași faptă ar întruni atât elementele unei norme
contravenționale, cât și pe cele ale unei norme penale, fapta va fi considerată
numai infracțiune, iar făptuitorul va fi sancționat exclusiv penal, deoarece
infracțiunea și contravenția sunt specii de ilicit care sunt guvernate de reguli
comune (legalitatea incriminării și a sancțiunilor, umanismul etc.). Mai exact,
dreptul penal împrumută dreptului contravențional principiile și unele instituții ale
sale, lucru explicabil dacă avem în vedere natura comună a celor două forme de
ilicit (contravenția și infracțiunea).
Din perspectiva gradului de pericol social diferit pe care, teoretic, îl prezintă
cele două forme de ilicit: infracțiunea și contravenția, deosebirile dintre acestea nu
pot fi decât de ordin cantitativ. Contravențiile sunt fapte antisociale care prezintă
un grad de pericol social mai redus decât infracțiunile. De aceea aceste două forme
de ilicit au aceeași structură generică, atât din punct de vedere obiectiv, cât și din
perspectiva subiectivă. Nu există, spre exemplu, nici o deosebire substanțială în
ceea ce privește vinovăția făptuitorului. Chiar dacă se poate spune că infracțiunea

1
și contravenția apără valorile sociale împotriva celor mai periculoase
comportamente care le aduc atingere, nu se poate afirma totuși că dreptul
contravențional ocrotește valorile sociale care nu sunt protejate de legea penală,
deoarece una și aceeași valoare socială se poate bucura, dar sub aspecte diferite, de
o dublă (sau chiar multiplă, de pildă și civilă) ocrotire, penală și contravențională.
Dacă una și aceeași faptă ilicită nu poate fi atât contravenție, cât și
infracțiune, ea poate fi, infracțiune sau contravenție și orice altă specie de faptă
ilicită. De pildă, fapta unui conducător auto profesionist constând în depășirea
limitei de viteză admise, constituie atât contravenție, cât și abatere disciplinară.
Din cele ce preced se desprinde ideea că dreptul contravențional are caracter
subsidiar fată de dreptul penal, deoarece incriminările de natură contravențională
intervin numi în măsura în care aceeași faptă nu este incriminată de legea penală.
De altfel, Curtea europeană a drepturilor omului consideră că cele mai multe
contravenții au natură penală.
Consecințele juridice rezultate ca urmare a corelației dintre infracțiune li
contravenție: inadmisibilitatea coexistenței, în privința uneia și aceleași fapte, a
răspunderii penale și a răspunderii contravenționale; inadmisibilitatea stabilirii
unor sancțiuni contravenționale mai severe decât cele penale.
În jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului fapta
contravențională este considerată , de regulă, o faptă de natură penală, indiferent de
calificarea existentă în dreptul intern. Această concepție europeană ar trebui să fie
avută în vedre și de către legiuitorul român, fie în sensul adoptării unui Cod de
procedură contravențională, în care să se prevadă principiile dreptului procesual
penal, fie să se prevadă, cu unele adaptări determinate de specificul materie, ca
fiind aplicabil domeniului dreptului contravențional Codul de procedură penală.
Curtea europeană a drepturilor omului raportează noțiunea de materie penală
la trei criterii: calificarea internă; natura faptei incriminate; scopul și severitatea
sancțiunii.
Criteriul calificării interne înseamnă că instanța europeană va califica la fel
ca legislația internă o faptă considerată că are natură penală potrivit acesteia. În caz
contrar, Curtea poate trece peste primul criteriu. Celelalte criterii sunt folosite de
Curte numai dacă dreptul intern penal nu cuprinde în domeniul său
comportamentul examinat.

2
 Criteriu naturii faptei sancționate presupune o verificare a destinației normei
care incriminează fapte în discuție. În ipoteza în care norma incriminatoare
analizată are destinatari necalificați, aceasta trebuie considerată că aparține
dreptului penal.
Cel de-al treilea criteriu, cel al scopului și gravității sancțiunii aplicate,
presupune un dublu examen. Primul se referă la finalitatea sancțiunii aplicate, ceea
ce înseamnă că fapta este considerată că aparține domeniului dreptului penal, dacă
sancțiunea are caracter punitiv (aflictiv) sau preventiv. Iar în cazul în care
sancțiunea aplicată are un caracter prevalent reparator fapta trebuie exclusă din
materia dreptului penal. Alt examen ce urmează a fi efectuat pentru determinarea
naturii faptei se referă la gravitatea (severitatea) sancțiunii aplicate făptuitorului.
Indiferent de calificare existentă în dreptul intern – contravenție sau
infracțiune, dacă prin scopul și gravitatea sancțiunii aplicate făptuitorului fapta
ilicită este apreciată că are natură penală, cel acuzat trebuie să beneficieze de toate
drepturile prevăzute de Convenția europeană a drepturilor omului (acces la justiție,
imparțialitate etc.).
I.2 Definiția contravenției
Definiția generală legală a contravenției se găsește în art. 1 alin. (2) din O.G. nr.
2/2001, conform căruia: Constituie contravenție fapta săvârșită cu vinovăție,
stabilită și sancționată (s. n.) prin lege, ordonanță, prin hotărâre a Guvernului sau,
după caz, prin hotărâre a consiliului local al comunei, orașului, municipiului sau al
sectorului Municipiului București, a consiliului județean ori a Consiliului General
al Municipiului București.
În limbajul curent, uneori, prin termenul "contravenție se înțelege orice faptă
ilicită, adică orice acțiune sau inacțiune prin care se încalcă o regulă juridică sau de
altă natură (de exemplu, referitoare la desfășurarea unui joc sportiv). Această
semnificație nu poate fi acceptată în domeniul dreptului, deoarece contravenția este
numai una dintre speciile de fapte ilicite. De asemenea, contravenția este fapta care
încalcă o normă juridică, în timp ce regulile extrajuridice care reglementează
anumite activități sportive, culturale sau de altă natură, exceda nu numai sferei
contravențiilor, ci chiar și oricărei categorii juridice.
I.3 Domeniul reglementării actelor normative contravenționale
În accepțiunea art. 1 din O.G. nr. 2/20001 legea contravențională este orice
normă juridică cu caracter contravențional cuprinsă în actele normative acolo
3
indicate. Sensul specific al noțiunii de lege contravențională stabilit în art. 1 se
justifică în temeiul faptului că materia dreptului contravențional, alături de materia
dreptului penal, este o materie care trebuie reglementată strict, astfel încât să fie
evitat orice arbitrariu cu ocazia adoptării, interpretării și aplicării ei.
Enumerarea actelor normative, cuprinsă în art. 1 al O.G. nr. 2/2001, este una
exhaustivă. Sigur, nu excludem posibilitatea ca printr-o lege specială să fie
recunoscute, ca izvoare de drept contravențional, și alte acte normative, menționate
în cuprinsul legii speciale.
Ierarhia izvoarelor formale ale dreptului contravențional se prezintă astfel: 1.
Constituția; 2. Legile organice și ordonanțele edictate în domeniul legilor organice;
3. Legile ordinare și legile simple ale Guvernului; 4. Hotărârile Guvernului; 5.
Hotărârile consiliilor județene și cele ale Consiliului General al Municipiului
București; 6. Hotărârile consiliilor locale.
Un act normativ cu forță juridică inferioară nu poate droga de la prevederile
unui act normativ cu forță juridică superioară. De exemplu, o hotărâre a Consiliului
General al Municipiului București nu poate conține prevederi care se abat de la
cele din cuprinsul O.G. nr. 2/2001.
Potrivit art. 2 din O.G. nr. 2/2001, prin legi, ordonanțe sau hotărâri ale
Guvernului se pot stabili și sancționa contravenții în toate domeniile de activitate.
Prin hotărâri ale autorităților administrației publice locale sau județene se stabilesc
și se sancționează contravenții în toate domeniile de activitate pentru care acestora
le sunt stabilite atribuții prin lege, în măsura în care în domeniile respective nu sunt
stabilite contravenții prin legi, ordonanțe sau hotărâri ale Guvernului.
Consiliile locale ale sectoarelor Municipiului București pot stabil și
sancționa în următoarele domenii: salubritate; activitatea din piețe, curățenia și
igienizarea acestora; întreținerea parcurilor și a spațiilor verzi, a spațiilor de joacă
pentru copii; amenajarea și curățenia spațiilor din jurul blocurilor de locuințe,
precum și a terenurilor virane; întreținerea bazinelor și obiectivelor sportive aflate
în administrarea lor; întreținerea străzilor și a trotuarelor, a școlilor și altor instituții
de educație și cultură, întreținerea clădirilor, împrejmuirilor și a altor construcții;
depozitarea și colectarea gunoaielor și a resturilor menajere.
Consiliul General al Municipiului București poate stabili și alte domenii de
activitate din competența consiliilor locale ale sectoarelor, în care acestea pot
stabili și contravenții.

4
 Hotărârile consiliilor locale sau județene ori, după caz, ale sectoarelor
Municipiului București, prin care s-au stabilit contravenții cu nesocotirea
principiilor prevăzute mai sus, sunt nule de drept. Nulitatea se constată de instanța
de contencios administrativ competentă, la cererea oricărei persoane interesate.
Prin hotărâre a Consiliului general, nu se pot stabili și sancționa contravenții
în domeniile expres prevăzute în competența consiliilor sectoarelor, deoarece
posibilitatea extinderii competenței nu implică și restrângerea acesteia. Fiind vorba
de competența materială specială, posibilitatea restrângerii domeniului trebuie
prevăzută expres, în principal pentru considerentul că există riscul unor
reglementări paralele. Pe de altă parte, în cazul delegării de competențe din partea
Consiliului general al Municipiului către sectoare, autoritatea delegantă poate
oricând să revină asupra transferului de putere.
I.4 Legalitatea stabilirii și sancționării contravențiilor
Conform art. 3 din O.G. nr. 2/2001, actele normative prin care se stabilesc
contravenții vor cuprinde descrierea faptelor ce constituie contravenții și
sancțiunea ce urmează să se aplice pentru fiecare dintre acestea; în cazul sancțiunii
cu amenda se vor stabili limita minimă și maximă a acesteia sau, după caz, cote
procentuale din anumite valori; se pot stabili și tarife de determinare a
despăgubirilor pentru pagubele pricinuite prin săvârșirea contravențiilor.
Legalitatea în materia dreptului contravențional are un caracter special,
asemănător dreptului penal, în doctrină vorbindu-se despre legalitatea
contravenționalizării. Această asemănare este dată de două elemente: legalitatea
prevederii faptei ce constituie ilicit și legalitatea sancțiunilor.
Nesocotirea principiului legalității înseamnă fie retroactivitatea legii, fie
extinderea aplicării sale prin analogie, care nu pot fi admise într-un stat de drept.
I.5 Intrarea în vigoare a legii contravenționale
Dispozițiile din actele normative prin care se stabilesc și se sancționează
contravențiile intră în vigoare în termen de 30 de zile de la data publicării, iar în
cazul hotărârilor consiliilor locale sau județene, punerea în aplicare se face și cu
respectarea condițiilor prevăzute în Legea administrației publice locale nr.
215/2001.
În cazuri urgente se poate prevedea intrarea în vigoare într-un termen mai
scurt, dar nu mai puțin de 10 zile.

5
 Hotărârile autorităților administrației publice locale sau județene, prin care
se stabilesc și se sancționează contravenții, pot fi aduse la cunoștința publică prin
afișare sau prin orice altă formă de publicitate în condițiile Legii nr. 215/2001.

I.6 Test
Exemple de subiecte teoretice:
1. Domeniul reglementării actelor normative contravenționale;
2. Definiția generală a contravenției
Exemplu de test tip grilă:
1. Contravențiile pot fi stabilite și sancționate:
a) Prin hotărâri ale guvernului;
b) Prin ordine ale primarilor;
c) Prin decrete prezidențiale.
Cap. II
SANCȚIUNI CONTRAVENȚIONALE
1. Considerații privind sancțiunile contravenționale generale (principale,
complementare, măsuri tehnic-administrative)
2. Avertismentul
3. Amenda
4. Prestarea unei activități în folosul comunității
5. Test
II.1 Considerații privind sancțiunile contravenționale generale (principale,
complementare, măsuri tehnic-administrative)
Sancțiunile contravenționale sunt principale si complementare.
Sancțiunile contravenționale principale sunt:
- avertismentul;
- amenda contravențională;
- prestarea unei activități în folosul comunității.
Sancțiunile complementare sunt:
6
 - confiscarea bunurilor destinate, folosite sau rezultate din contravenții;
- suspendarea sau anularea, după caz, a avizului, acordului sau a autorizației
de exercitare a unei activități;
- închiderea unității;
- blocarea contului bancar;
- suspendarea activității agentului economic;
- retragerea licenței sau a avizului pentru anumite operațiuni ori pentru
activități de comerț exterior, temporar sau definitiv;
- desființarea lucrărilor și aducerea terenului în starea inițială.
Prin legi speciale pot fi stabilite și alte sancțiuni principale sau
complementare
Sancțiunea stabilită trebuie să fie proporțională cu gradul de pericol social al
faptei săvârșite. Sancțiunile complementare se aplică în funcție de natura și
gravitatea faptei. Pentru una sau aceeași contravenție se poate aplica numai o
sancțiune contravențională principală și una sau mai multe sancțiuni
complementare.
În unele acte normative, alături de sancțiunile contravenționale, sunt
prevăzute anumite măsuri tehnic-administrative. Astfel, conform art. 97 din
O.U.G. nr. 195/2002, pe lângă sancțiunile contravenționale, polițistul rutier
dispune și una din următoarele măsuri tehnic-administrative:
- reținerea permisului de conducere și/sau a certificatului de înmatriculare ori
de înregistrare sau, după caz, a dovezii înlocuitoare a acestora;
- retragerea permisului de conducere, a certificatului de înmatriculare sau
înregistrare ori a plăcuțelor cu numărul de înmatriculare sau de înregistrare;
- anularea permisului de conducere;
- ridicarea vehiculelor staționate neregulamentar.
II.2 Avertismentul
Potrivit art. 7 din O.G. nr. 2/2001, avertismentul constă în atenționarea
verbală sau scrisă a contravenientului asupra pericolului social al faptei săvârșite,
însoțită de recomandarea de a respecta dispozițiile legale. Avertismentul se aplică
în cazul în care fapta este de o gravitate redusă. Avertismentul se poate aplica și în
cazul în care actul normativ de stabilire și sancționare a contravenției nu prevede
această sancțiune.

7
În practică, agenții constatatori abuzează, deoarece aplică amenzi contravenționale
chiar și celor mai neînsemnate contravenții. Sancțiunea contravențională nu
reprezintă un scop în sine, ci un mijloc de ocrotire a relațiilor sociale și de formare
a unui spirit de responsabilitate. În cazul plângerilor contravenționale prin care se
invocă netemeinicia aplicării sancțiunii amenzii contravenționale, instanța poate
dispune înlocuirea acesteia cu avertismentul.
Avertismentul este o variantă modernă a sancțiunii mustrării, sancțiune
morală aplicată în dreptul roman (severa interlocutio), în dreptul canonic (monitio
si censura) și în dreptul medieval (blame).
Avertismentul se adresează oral, atunci când contravenientul este prezent la
constatarea contravenției, și este aplicat de agentul constatator. În celelalte cazuri,
avertismentul se socotește executat prin comunicarea procesului –verbal de
constatare a contravenției, cu rezoluția corespunzătoare.
II.3 Amenda
Amenda contravențională are caracter administrativ. Amenda
contravențională este o sancțiune pecuniară ce afectează contravenientul prin
diminuarea patrimoniului acestuia, fapt pentru care a fost denumită sancțiune
patrimonială. Amenda contravențională constă în luarea silită din patrimoniul
contravenientului a unei sume de bani și trecerea acesteia în patrimoniul statului
sau al unităților administrativ-teritoriale.
Limita minimă a amenzii contravenționale este de 25 lei, iar limita maximă
nu poate depășii:
- 100.000 lei, în cazul contravențiilor stabilite prin lege și ordonanță;
- 50.000 lei, în cazul contravențiilor stabilite prin hotărâri ale Guvernului;
- 5.000 lei, în cazul contravențiilor stabilite prin hotărâri ale consiliilor
județene ori ale Consiliului General al Municipiului București;
- 2.500 lei, în cazul contravențiilor stabilite prin hotărâri ale consiliilor locale
ale comunelor, orașelor, municipiilor și ale sectoarelor municipiului
București.
Sumele provenite din amenzile aplicate în conformitate cu legislația în
vigoare se fac venit integral la bugetul de stat, cu excepția celor aplicate,
potrivit legii, de autoritățile administrației publice locale și amenzile privind
circulația pe drumurile publice, care se fac venit integral la bugetele locale.

8
 Sumele provenite din amenzile aplicate persoanelor fizice în conformitate
cu legislația în vigoare se fac venit integral la bugetele locale.
În prezent, conform Constituției, amenda contravențională nu mai poate fi
transformată în închisoare contravențională, dar poate fi înlocuită cu prestarea
unei activități în folosul comunității. Potrivit art. 23 alin. (13) din legea
fundamentală, sancțiunea privativă de libertate nu poate fi decât de natură penală,
ceea ce înseamnă că, atâta timp cât contravențiile rămân în afara dreptului penal,
închisoarea nu poate fi aplicată pentru contravenții.
II.4 Prestarea unei activități în folosul comunității
Prestarea unei activități în folosul comunității poate fi stabilită numai prin
lege sau ordonanță și numai pe o durată ce nu poate depăși 300 de ore și se
stabilește numai alternativ cu amenda. În toate cazurile, aplicarea sancțiunii se face
de către instanța de judecată.
În ipoteza în care contravenientul nu a achitat amenda în 30 de zile de la rămânerea
definitivă a sancțiunii și nu există posibilitatea executării silite, organul din care
face parte agentul constatator va sesiza instanța de judecată pe a cărei rază
teritorială s-a săvârșit contravenția, în vederea înlocuirii amenzii cu sancțiunea
obligării contravenientului la prestarea unei activități în folosul comunității,
ținându-se seama de partea din amendă care a fost achitată.
La primul termen de judecată, instanța, cu citarea contravenientului, poate
acorda acestuia, la cerere, un termen de 30 de zile, în vederea achitării integrale a
amenzii.
În cazul în care contravenientul nu achită amenda în termenul prevăzut mai
sus, instanța procedează la înlocuirea amenzii cu sancțiunea obligării la prestarea
unei activități în folosul comunității.
Regimul juridic al sancțiunii prestării unei activități în folosul comunității
este stabilit prin O.G. nr. 55/2002. Conform art. 2 din această lege, activitatea în
folosul comunității se prestează în domeniul serviciilor publice, pentru întreținerea
locurilor de agrement, a parcurilor și a drumurilor, păstrarea curățeniei și
igienizarea localităților, desfășurarea de activități în folosul căminelor pentru copii
ți bătrâni, al orfelinatelor, creșelor, grădinițelor, școlilor, spitalelor și al altor
așezăminte social-culturale.

9
 Iar potrivit art. 3 din O.G. nr. 55/2002, sancțiunea prestării unei activități în
folosul comunității se execută după programul de muncă ori, după caz, programul
școlar al contravenientului, pe o durată cuprinsă între 50 de ore și 300 de ore, de
maximum 3 ore pe zi, iar în zilele nelucrătoare de 6-8 ore pe zi.
În cazul în care contravenientul are posibilitatea să execute sancțiunea în
fiecare zi din cursul săptămânii, iar autoritățile publice locale, prin persoanele
împuternicite, pot asigura supravegherea activității contravenientului, durata
maximă de lucru nu poate depăși 8 ore pe zi.

Exemple
În practica de judecată nu a existat un punct de vedere unitar în legătură cu
interpretarea și aplicarea dispozițiilor art. 9 alin. (3)-(5) din Ordonanța guvernului
nr. 2/2001 referitor la posibilitatea de a se dispune înlocuirea sancțiunii amenzii
contravenționale, cu sancțiunea prestării unei activități în folosul comunității,
atunci când această din urmă sancțiune nu este prevăzută, prin lege, alternativ cu
amenda.
Astfel, unele instanțe au respins cererile de înlocuire a sancțiunii amenzii cu
sancțiunea obligării contravenientului la prestarea unei activități în folosul
comunității, fie atunci când contravențiile săvârșite nu erau prevăzute și
sancționate prin lege sau ordonanțe ale Guvernului, fie atunci când, deși
contravențiile erau prevăzute prin acte normative elaborate de Parlament ori
Guvern, prin delegare legislativă, totuși acestea nu erau sancționate în modalitatea
prevăzută la art. 9 alin. (1) și (2) din Ordonanța Guvernului nr. 2/2001. Alte
instanțe, dimpotrivă, au dispus înlocuirea sancțiunii amenzii contravenționale cu
sancțiunea prestării unei activități în folosul comunității, fie în condițiile în care
contravenția a fost aplicată pentru această din urmă sancțiune nu era prevăzută de
lege, ci prin hotărâri ale Guvernului sau hotărâri ale autorităților administrației
publice locale ori județene, fie în situațiile în care legile speciale sau ordonanțele
Guvernului se stabileau contravențiile pentru care s-a aplicat amenda nu
prevedeau, alternativ, și sancțiunea prestării unei activități în folosul comunității.
Prin Decizia nr. 7/2010 Secțiile Unite ale Înaltei Curți de Casație și Justiție,
au statuat ca dispozițiile art. 1 din Ordonanța Guvernului nr. 55/2002, se
interpretează în sensul admisibilității cererilor de înlocuire a sancțiunii amenzii cu
sancțiunea obligării contravenientului la prestarea unei activități în folosul

10
comunității indiferent dacă contravențiile săvârșite sunt prevăzute și sancționate
prin legi, ordonanțe ale Guvernului sau alte acte cu caracter normativ și chiar dacă
actul care stabilește și sancționează contravențiile nu prevede, alternativ cu
sancțiunea amenzii, sancțiunea prestării unei activități în folosul comunității.

II. 5 Test
Exemple de subiecte teoretice:
1. Examinați sancțiunea amenzii;
2. Analizați prestarea unei activități în folosul comunității.
Exemplu de test tip grilă:
1. Amenda în cazul contravențiilor sancționate prin hotărâri ale Guvernului nu
poate depăși:
a) 100.000 lei
b) 50.000 lei
c) 1000.000 lei.

11