1

UNIVERSITATEA CRETIN DIMITRIE CANTEMIR

FACULTATEA DE DREPT CLUJ-NAPOCA



DREPTUL DE PROPRIETATE INTELECTUAL
Note de curs




Lector univ. dr. Jucan Codua











2


DREPTUL DE PROPRIETATE INTELECTUAL



Bibliografia cursului:

Ioan Macovei, ,Dreptul propriettii intelectuale, Bucuresti, 2006;
Victor Ursa, ,Drepturile de autor si protectia lor juridic n Romnia, Cluj-Napoca,
1999;
Victor Ursa, Dreptul de inventator n Romnia, Cluj-Napoca, 2006;
Nicoleta-Rodica Dominte, ,Dictionar de dreptul propriettii intelectuale, Bucuresti,
2009;
Legea 8/1996 privind dreptul de autor si drepturile conexe, actualizat (2006);
Legea 64/1991 privind brevetele de inventie, actualizat (MOI 541 din 8 aug. 2007);
Legea 84/1998 privind mrcile si indicatiile geograIice, modiIicat (Legea 66/2010).


Introducere

Dorinta oamenilor de a pretinde drepturi de proprietate pare a Ii o chestuine ce
tine inclusiv de natura uman. Inclusiv dreptul de proprietate intelectual la un nivel
individual este o revendicare ce poate apartine Iiecruia dintre noi, nc de la cele mai
mici vrste, la un nivel desigur incipient prin protestele copilului atunci cnd este imitat
de un alt copil sau de un adult.
Dreptul de proprietate intelectual, deIinit n literatura de specialitate anglo-
saxon ca ,Intellectual Property se poate aIirma ca Iiind un drept de proprietate asupra
ideilor. Desigur, aceasta este o deIinitie care nu este consacrat ca atare, modelittile de
deIinire a acestei ramuri de drept Iiind totusi mult mai complexe.
Doctrina international din acest domeniu Iace reIerire la proprietatea intelectual
ca la ,produsele creativittii si mintii umane protejate prin lege. Alti autori dezvolt si
apreciaz c avem de-a face cu un drept intangibil, legal recunoscut, de proprietate
asupra produselor intelectului anumitor persoane. Alte deIinitii, se reIer la acest drept
ca fiind un drept asupra produselor intelectului uman, care au valoare comercial si
primesc protectie legal.
O deIinitie ct mai complet este cea care stabileste dreptul de proprietate
intelectual ca Iiind ,ramura de drept cuprinznd ansamblul normelor juridice care
reglementeaz raporturile juridice privind protectia creatiei intelectuale n domeniul
industrial, stiintiIic, literar si artistic, precum si semnele distinctive ale activittii de
comert.
Toate aceste deIinitii, subliniaz ns, ntr-un Iel sau altul c acest drept este unul
strns legat de activitatea creatoare, uman.
Ramura de drept a propriettii intelectuale include att normele juridice privitoare
la valoriIicarea social a acestei activitti creatoare speciIice oamenilor, ct si cele care
3
privesc aprarea cu mijloace juridice a drepturilor patrimoniale si nepatrimoniale ale
creatorilor.
Dreptul de proprietate intelectual implic un aspect de drept subiectiv pozitiv
al titularului la valoriIicarea dreptului su privitor la creatie si un aspect de drept negativ
obligatia tuturor tertilor de a se abtin de a atinge n vreun Iel dreptul titularului.
Doctrina mparte n mod curent aceast ramur n trei ramuri principale, care n
dreptul anglo-saxon si nu numai, sunt denumite copyright, trademark si patent, denumiri
care au Iost partial sau integral preluate si de ctre dreptul romnesc, prin traducere
literal sau ca atare, chiar dac sensurile acestor termeni diIer din punct de vedere
juridic n doctrina si legislatia romneasc.



Natura juridic

Discutiile privind acest aspect, al naturii juridice a drepturilor de proprietate
intelectual, s-au purtat mai ales la nivel doctrinar, existnd mai multe opinii diverse, care
Iundamenteaz mai multe teorii.
Dintre acestea, poate cea mai neutr, este cea care realizeaz un compromis,
stabilind o dualitate a naturii juridice, avnd n vedere c avem de-a face att cu drepturi
patrimoniale, ct si cu drepturi personale, nepatrimoniale, la Iel de importante si cu o
pondere egal n aceast ramur de drept.


Istoric

Reglementarea juridic a dreptului de proprietate intelectual prin norme juridice
speciIice apare cu secole ntrziere dup recunoasterea drepturilor de proprietate asupra
pmntului, a diverselor bunuri sau obiecte.
Se consider n general c exist o corelatie ntre reglementarea juridic a
drepturilor de proprietate intelectual si evolutia tehnologic, aceasta din urm ducnd la
evolutia n drept. Este posibil ca primul semn al aparitiei unor astIel de norme juridice s
fie legat de inventarea tiparului mobil.
Este posibil a stabili perioada si spatiul Europei Renascentiste ca Iiind originea
acestor drepturi.
Trebuie totusi a diIerentia momentul aparitiei n Iunctie de cele trei ramuri
traditional acceptate.
AstIel, n ceea ce priveste drepturile de autor (copyright) acestea trebuie legate,
asa cum spuneam de aparitia tiparului. Inventat n extremul Orient antic (China, Japonia,
Coreea), tiparul a Iost ,reinventat n Europa, cnd n 1455 Johannes Gutenberg public
pentru prima dat o carte tiprit Biblia.
Lejeritatea multiplicrii a Icut necesar impunerea unei protectii mpotriva
copierii neautorizate, pornind initial de la un monopol si control statal, care a dus treptat
la o liberalizare n paralel cu o reglementare tot mai atent prin norme juridice.
4
Patentul sau brevetul de inventie are, Ioarte probabil, la origine, monopolul regal
al diveselor capete ncoronate asupra anumitor produse sau afaceri (servicii), n perioada
medieval, n ntreaga Europ.
Oricum, primul patent cunoscut i apartine arhitectului Filippo Brunelleschi,
cruia Florenta i acord n anul 1421 un patent pentru un anumit model de corabie. Acest
tip de corabie celebrul arhitect l-a Iolosit pentru transportul marmurei si a pietrei pe rul
Arno, material folosit pentru edificarea cupolei catedralei Santa Maria del Fiore, din
Florenta.
Cam n aceea si perioad, Venetia ncepe s acorde patente pentru 10 ani,
stabilindu-se ca regul obligatia inventatorului de a arta cum Iunctioneaz si cum este
realizabil inventia pentru a putea Ii copiat dup expirarea termenului mentionat.
Primul act legislativ n sensul protectiei acordate unor astIel de drepturi dateaz
din 1623 si este asa numitul Statute oI Monopolies, rezultat al conIlictului dintre
Parlamentul si regalitatea englez.
Normele care reglementeaz marca nregistrat (trademark) au aprut ulterior, n
Statele Unite ale Americii, unde s-a permis ca orice liter, slogan, motto, design, imagine,
simbol, culoare sau combinatie a acestora s devin marc protejat de lege. De altIel, tot
SUA a nregistrat ca marc inclusiv un parIum situatia unor Iire pentru brodat
impregnate cu acest parfum.


Organisme interne i internaionale

Necesitatea acordrii unei protectii eIiciente pentru drepturile de proprietate
intelectual a determinat nIiintarea unor organisme internationale Organizatia
Mondial de Proprietate Intelectual (WIPO World Intellectual Property Organization,
nIiintat n 1893, cu sediul la Geneva) si Organizatia Mondial a Comertului (WTO
World Trade Organization, nIiintat abia n 1995, dup ani de negocieri, cu sediul la
Geneva).
La nivel national exist dou organisme principale, care n prezent se ncearc a
Ii armonizate conIorm legislatiei europene: OIiciul de Stat pentru Inventii si Mrci
(OSIM) si OIiciul Romn pentru Drepturile de Autor (ORDA).


Obiectul proteciei

Normele juridice ce reglementeaz drepturile de proprietate intelectual au ca
obiect al protectiei dou categorii principale de drepturi:
1. drepturile de proprietate industrial raportat la creatii intelectuale aplicabile n
industrie si semne distinctive;
2. drepturile de autor privesc realizarea si valoriIicarea operelor literare, stiintiIice
si artistice.

Din aceste dou categorii rezult si ramurile principale de drept n acest domeniu,
din care, n prezentul curs vom analiza drepturile de autor si drepturile conexe, drepturile
de inventator si brevetul de inventie si mrcile nregistrate.
5


Izvoare de drept

La Iel ca orice domeniu de drept, dreptul de proprietate intelectual, indiIerent de
ramur, are mai multe categorii de izvoare, care reglementeaz si asigur protectia
juridic.
Izvoarele pot Ii mprtite n Iunctie de mai multe criterii n diverse categorii, ns
n prezenta expunere vom avea n vedere trei categorii:

1. izvoarele interne

Principalele izvoare interne sunt Legea 8 din 1996 privind drepturile de autor,
Legea 64 din 1991 privind brevetele de inventie mpreun cu HG 499 din 18 apr. 2003 cu
regulamentul de aplicare a legii si Legea 84 din 1998 privind mrcile si indicatiile
geografice cu HG 833 din 19 nov. 1998 pentru aprobarea regulamentului de aplicare.
Toate aceste norme jurice au Iost modiIicate de la data aparitiei, astIel c trebuie
avute n vedere ultimele variante n vigoare.
De asemenea, anumite prevederi aplicabile n domeniul propriettii intelectuale
sunt incluse n alte norme juridice, spre exemplu n Legea 31 din 1990 privind societtile
comerciale, Legea 11 din 1991 privind combaterea concurentie neloiale etc.
Din aceeasi categorie de izvoare Iac parte si normele juridice care reglementeaz
Iunctionarea Oficiului de Stat pentru Inventii si Mrci, Oficiului Romn pentru Drepturi
de Autor sau a alor organisme similare, ordine ministeriale, hotrri de guvern etc.


2. izvoarele internaionale

Acestea sunt tratate sau conventii internationale, la care tara noastr este si ea
parte, prin ratiIicarea lor, ele devenind obligatorii si aplicabile.

1) Conventia de la Paris pentru protectia propriettii industriale 1884
A Iost revizuit periodic, ultima dat n 1979, n anul 2005 avnd 169 de
state-membru. Romnia a aderat la aceast conventie n 1920, ratiIicarea
avnd loc n anul 1924. Este un tratat cu o durat nelimitat, avnd
stabilite organe de conducere, atributii, buget si structur organizatoric
proprii.

2) Conventia de la Berna pentru protectia operelor literare si artistice 1886
Ultima modiIicare dateaz din 1979, n anul 2005 avea 160 de state-
membru. Romnia a aderat la acest tratat n anul 1920, ratificarea n 1927.
Similar Conventiei de la Paris are structura organizatoric proprie si un
buget propriu, provenind din taxele achitate de statele membre.

3) Conventia pentru instituirea Organizatiei Mondiale a Propriettii
Intelectuale 1970
6

4) conventii ncheiate n cadrul Uniunii (Conventiei) de la Paris

5) conventii ncheiate n cadrul Uniunii (Conventiei) de la Berna

Cele dou ultime categorii enuntate includ tratate separate, care sunt parte
integrant sau sunt ncheiate n spiritul conventiilor amintite,
reglementnd n mod punctuale diverse domenii. Cu titlu exemplificativ,
deoarece numrul acestor acorduri este semniIicativ, mentionm: Actul de
la Madrid din 1891 privind nregistrarea si provenienta mrcilor, Actul de
la Haga din 1925 privind desenele si modelele industriale, Actul de la Nisa
din 1957 privind clasificarea international a produselor si serviciilor,
Actul de la Lisabona din 1958 privind denumirile de origine etc.

3. directivele Uniunii Europene

Am inclus aceste izvoare de drept ntr-o categorie separat, deoarece dac initial
ele reprezentau izvoare internationale, externe, prin aderarea si includerea Romniei n
Uniunea European, n virtutea tratatelor ncheiate si a Constitutiei asa cum a Iost
modiIicat n 2003, aceste norme extern devin aplicabile si obligatorii pe plan intern,
parte integrant a dreptului intern.
Exist un numr mai mare de astIel de directive, att n ceea ce priveste
proprietatea industrial, ct si n domeniul drepturilor de autor si a celor conexe, din care
amintim doar, tot cu titlu exemplificativ, cteva dintre ele:
- Directiva Consiliului nr. 89/104/CEE din 21 dec. 1988 privind armonizarea
legislatiilor statelor membru asupra mrcilor;
- Directiva Consiliului nr. 97/71/CEE din 13 oct. 1998 privind protectia juridic a
desenelor si modelelor industriale;
- Directiva Consiliului nr. 91/250/CEE din 14 mai 1991 privind protectia juridic a
programelor pentru calculator;
- Directiva Consiliului nr. 93/98/CEE din 29 oct. 1993 privind armonizarea duratei
de protectie a drepturilor de autor si a unor drepturi conexe;
- Directiva Parlamentului European si Consiliului nr. 2001/84/CE din 27 sept. 2001
privind dreptul de suit n beneIiciul autorului unei opere de art originale;
- Directiva Parlamentului European si Consiliului nr. 2003/48/CE din 29 aprilie
2004 privind asigurarea respectrii drepturilor de proprietate intelectual.


Principiile care guverneaz drepturile de proprietate intelectual

Aceste principii fundamentale ale dreptului de proprietate intelectual sunt
consacrate n cadrul conventiilor si tratatelor internationale la care Romnia este parte
semnatar, n mod explicit sau implicit.
Primul dintre principiile la care ne reIerim este cel care consacr tratamentul
national, principiu n conIormitate cu care cettenii ale cror state sunt parte n cadrul
Uniunii de la Paris si Uniunii de la Berna n restul statelor membre la cele dou tratate se
7
bucur de aceleasi drepturi ca cettenii acestora (art. 2, respectiv 5 din cele dou
conventii mentionate). Practic, conIorm acestui principiu cettenii strini din statele
membre sunt asimilati cu cettenii nationali.
Un alt principiu este cel al dreptului de prioritate, consacrat n art. 4 al Uniunii de
la Paris, prin care se stabileste o situatie privilegiat pentru persoana ce a eIectuat n una
din trile Uniunii de la Paris, un prim depozit reglementar, de a depune cereri cu acelasi
obiect pentru obtinerea protectiei n celelalte tri membre.
Art. 4 bis al Conventiei de la Paris, stabileste cel de-al treilea principiu, al
independentei brevetelor, conIorm cruia cererile de brevete pentru aceleasi inventii
depuse n diIerite tri membre ale conventiei nu depind unele de altele.
Ultimul principiu, din art. 6 al aceluiasi tratat, se reIer la independenta mrcilor
si prevede c dup nregistrarea ntr-o tar a Uniunii de la Paris, marca nu mai depinde de
marca de origine sau de mrcile nregistrate n alte tri ale Uniunii.


Importana i situaia actual a drepturilor de proprietate intelectual

Importanta juridic si mai ales economic a acestui domeniu, att de recent si de
putin reglementat n legislatia noastr intern si nc nu Ioarte bine sesizat este imens.
Proprietatea intelectual n sensul general, n statele cu economie dezvoltat, de
tip capitalist occidental, reprezint practic motorul aIacerilor. Dreptul de proprietate
intelectual are toate trsturile unor alte Iorme de proprietate, lipsindu-i desigur
substanta material, ns n rest este un drept care poate Ii vndut-cumprat-nchiriat-
cedat, pierdut, asigurat etc.
n actualul sistem economic, s-a lrgit Ioarte mult spectrul beneficiarilor
drepturilor de proprietate intelectual de la oameni de stiint, artisti sau ingineri la orice
tip de aIacere, deoarece pot intra sub protectia juridic orice tip de aIaceri, inclusiv
planurile de marketing ale companiilor, modalittile de planiIicare a productiei, produsele
ingineresti sau design, modalittile de reclam si promovare etc.
Statisticile provenind din SUA au stabilit profituri incredibile numai din
beneIiciile rezultate de patentele detinute pentru companii ca IBM (peste 2 miliarde USD,
profit pur, n 2001), Canon, Microsoft etc. Un alt exemplu interesant este cel al
companiei Walt Disney, al crei Iondator, a patentat n anul 1937 cu ,Alb ca Zpada si
cei 7 pitici Iilmul de desen animat de lung metraj, asupra cruia a avut o ndelundat
perioad de timp un monopol absolut, care a adus si aduc n continuare venituri
considerabile de ordinul miliardelor de dolari.
Chiar si n contextul unei actuale crize economice, domeniul propriettii
intelectuale rmne unul care continu s aduc venituri enorme, deoarece este singurul
care gestioneaz si permite Iolosirea anumitor tipuri de servicii, mecanisme, produse,
programe etc. n toate domeniile economiei.
De aici, rezult o Ioarte mare important economic a acestei ramuri de drept,
Iiind important identiIicarea, protectia si Iolosirea propriettii intelectuale n mediul de
afaceri.
Situatia este problematic si interesant sub aspectul reglementrii juridice,
deoarece n aceast er digital, a Internetului, orice Iel de bariere sunt minimalizate pn
la disparitie, ceea ce din punct de vedere juridic se traduce printr-o necesitate acut de
8
implementare a unui sistem legislativ ct mai coerent pe plan international. De aici
rezult o tendint tot mai accentuat de internationalizare a legislatiei n acest domeniu si
de uniIormizare, care din pcate, nu reuseste s Iac totusi Iat avansului tehnologic
extrem de pronuntat si de rapid.










































9

DREPTUL DE AUTOR I DREPTURILE CONEXE


Dreptul de autor reprezint o institutie juridic similar altora, care are ns o
valoare cultural si patrimonial semniIicativ, de unde rezid si importanta sa.
Ramura dreptului de autor reprezint acea ramur a dreptului de proprietate
intelectual, care cuprinde normele juridice ce reglementeaz relatiile sociale ce decurg
din crearea si valoriIicarea operelor literare, artistice sau stiintiIice ori a altor opere de
creatie intelectual.
Acest drept are o latur subiectiv ce vizeaz posibilitatea recunoscut si
garantat a titularului de a dispune de o creatie intelectual, n conformitate cu limitele
legale.
n esent exist un drept exclusiv de utilizare si valoriIicare al titularului dreptului
de autor, care aduce anumite beneficii patrimoniale, limitat doar de ctre societate, n
ceea ce priveste durata protectiei si exercitiul dreptului exclusiv de proprietate.


Istoricul reglementrii juridice

n perioada antic si Evul Mediu a existat o conIuzie ntre dreptul de proprietate
asupra bunului material cu dreptul de autor, notiunea neIiind nteleas n mod distinct.
ModiIicarea a aprut, asa cum am artat deja, dup inventarea tiparului si publicarea
Bibliei n anul 1455 de ctre Guttenberg. O perioad activitatea de tiprire s-a desIsurat
complet liber, pentru ca mai apoi s Iie controlat de stat, prin acordarea dreptului de
tiprire ca un privilegiu. Abia n secolul al XVIII-lea s-a pus problema c autorul este mai
important dect tipograIul, prin reglementri juridice n Franta, Anglia, Germania si
SUA.
n trile romne, prima reglementare dateaz din timpul domniei lui Al. I. Cuza,
prin Legea presei din 13 apr. 1862. Prin aceast lege se instituia un drept viager pentru
autor, similar unui drept de proprietate, pentru reproducerea, vinderea sau cedarea
operelor, cu prelungirea n Iavoarea mostenitorilor a acestui drept, pentru o perioad de
10 ani de la moartea autorului. Erau prevzute si sanctiuni pentru tiprirea sau imitarea
operelelor, constnd n amenzi, de achitat n situatia n care aceste operatiuni erau Icute
Ir acordul autorului. Acest drept de autor era recunoscut si strinilor n conditii de
reciprocitate.
O reglementare modern este cea din Legea 126 din 1923, legea asupra
propriettii literare si artistice, drepturile Iiind asigurate independent de ndeplinirea
oricrei Iormalitti, cu asigurarea unei protectii pentru o perioad de 30 de ani n Iavoarea
mostenitorilor autorului.
Drepturile de editare au fost reglementate ulterior, prin Legea 596 din 1946.
Aceste acte normative cu modiIicrile lor ulterioare au Iost abrogate n anul 1956,
cnd a Iost emis Decretul 321/1956. Prin acesta au Iost limitate posibilittile de a
contracta n domeniul dreptului de autor, s-au stabilit norme de remunerare cu un plafon
maxim impus de stat, care nu putea Ii depsit prin acordul de voint al prtilor,
10
instituindu-se, n spiritul epocii, un control statal n acest domeniu, control care a ajuns
pn la cenzur.
Decretul mai sus mentionat a Iost abrogat prin actuala lege n vigoare, Legea 8
din 1996, asa cum a Iost completat si modiIicat prin Legea 329 din 2006 si care asigur
o protectie crescut dreptului de autor si drepturilor conexe, legislatia Iiind n prezent si
conIorm cu legislatia european, prin asimilarea directivelor europene n domeniu.


Subiectele dreptului de autor

Calitatea de autor a unei opere o are orice persoan care creeaz o oper literar,
artistic sau stiintiIic.
Art. 4 al. 1 din Legea 8/1996 instituie o prezumtie relativ, n conIormitate cu
care autor este persoana sub numele creia opera a Iost adus pentru prima dat la
cunostinta publicului. Aceast prezumtie, Iiind relativ, poate Ii rsturnat si cum crearea
unei opere este un Iapt juridic, este admisibil orice mijloc de prob, n Iunctie de situatie.
Dreptul de autor este strns legat de persoana autorului, acordndu-i acestuia
atribute de ordin moral si patrimonial.
Principiul care guverneaz dreptul de autor este acela al adevratului creator al
operei, care leag calitatea de autor de calitatea de subiect al dreptului de autor. Calitatea
de autor este o problem de Iapt, n timp ce calitatea de subiect este o problem de drept,
astIel c cele dou nu presupun neaprat identitatea de persoan, aceast identitate
depinznd de anumite situatii, care reies din clasificarea subiectelor dreptului de autor n
subiect originar/primar si subiect derivat/secundar.
Subiectul originar este persoana Iizic ce a creat opera protejat.
Subiectul secundar este persoana Iizic sau juridic ce a dobndit anumite
prerogative, Ir a Ii autorul operei, respectiv creatorul acesteia. n temeiul legii, o alt
persoan beneIiciaz de protectie juridic, Ir a avea prerogativa de autor, fiind o
exceptie de la principiul adevratului creator.
Aceast categorie este n mod expres prevzut de lege, astIel nct tot legea este
si cea care stabileste exact care sunt persoanele care sunt beneIiciaz de protectia
juridic:
a) mostenitorii autorului;
b) cesionarul drepturilor patrimoniale (pentru drepturile prevzute n contractul
de cesiune);
c) angajatorul; (pentru opera creat, n ndeplinirea unei atributii de serviciu)
d) organismul de gestiune colectiv a dreptului de autor dac nu exist
mostenitor
e) persoana Iizic sau juridic ce public anonim opera unui autor ce nu si
dezvluie identitatea
f) persoana Iizic sau juridic din initiativa, sub responsabilitatea si sub numele
creia a Iost creat o oper colectiv.

n anumite situatii, opera poate Ii creatia mai multor persoane caz n care pentru o
singur oper avem mai multi autori. Legea este cea care Iace distinctia ntre opera
comun si opera colectiv (art. 5 si urmtoarele din Legea 8/1996).
11

1. Opera comun

Este opera creat de mai multi coautori, n colaborare, dintre care unul poate Ii
autor principal.
n Iunctie de posibilitatea de a individualiza contributia Iiecrui coautor, avem
de-a Iace cu dou categorii:
a. divizibil activitatea Iiecruia dintre coautori este distinct, separat,
contributiile Iormnd un tot unitar.
b. indivizibil activitatea Iiecruia dintre coautori nu poate Ii stabilit.
Contributiile lor se contopesc, neputnd Ii separate.

IndiIerent de situatie, avem un singur drept de autor care proIit mai multor
titulari. Situatia juridic a acestora diIer ns n Iunctie de categoria din care Iace parte.
n situatia operei indivizibile Iunctioneaz regula unanimittii, respectiv n lipsa unei
conventii contrare, coautorii pot Iolosi opera doar de comun acord. Fiecare n parte poate
solicita protejarea operei n situatia Iolosirii Ir drept de ctre un tert sau un coautor.
Refuzul unui coautor de a permite altui coautor folosirea operei comune trebuie justificat.
n situatia operei divizibile, Iiecare Ioloseste separat contributia sa la opera
integral.
Remuneratia coautorilor se stabileste n primul rnd conIorm conventiei dintre
prti. n situatia n care conventia nu exist sau nu prevede, remuneratia se stabileste
conIorm contributiei Iiecruia. n cazul n care contributia Iiecruia nu poate Ii
identiIicat, remuneratia se stabileste prin mprtirea sumei n mod egal ntre coautori.

2. Opera colectiv

Este creatia n care contributiile personale Iormeaz un tot Ir a Ii posibil prin
natura operei s se atribuie un drept distinct vreunuia dintre coautori asupra ansamblului.
Pentru a avea de-a Iace cu o oper colectiv, este necesar a Ii ndeplinite
cumulativ dou conditii:
a. opera s Iie creat din initiativa, sub responsabilitatea si sub numele unei persoane
fizice sau juridice.
b. contributia coautorilor s Iormeze prin Iuziune un tot unitar, Iiind imposibil
atribuirea de drepturi distincte asupra operei.

Exemple de astIel de opere sunt dictionarele, enciclopediile, culegerile etc.
Raporturile dintre initiatori si coautori sunt reglementate n astIel de situatii n
primul rnd prin conventia prtilor. Dac aceasta nu exist, dreptul de autor revine
initiatorului.
Initiatorul poate Ii inclusiv prin lege subiect originar, deoarece nu exist o
transmisiune a dreptului de autor dar acesta nu este complet deoarece initiatorul nu are
calitatea de autor al operei.



12
Obiectul dreptului de autor

Obiectul dreptului de autor l reprezint operele de creatie intelectual n
domeniul literar, artistic sau stiintiIic, respectiv Iorma n care ideile sunt exprimate nu
att continutul ideilor sau suportul material al acestora. Deci nu trebuie confundat
obiectul dreptului de autor nici cu obiectul operei nici cu obiectul dreptului material.
Protectia juridic a unei opere se acord indiIerent de:
1. Modalitatea de creatie, respectiv genul operei (literar, stiintiIic, muzical,
cinematograIic etc.)
2. Forma de exprimare, respectiv procedeele de realizare (crti, brosuri, conIerinte,
alocutiuni, pledoarii etc.)
3. Destinatia operei, respectiv indiIerent de scopul estetic sau utilitar al acesteia.
4. Valoarea operei.
n prezent, aceasta reprezint o solutie arbitrar si subiectiv n virtutea
principiului egalittii n Iata legii, exist unele opinii care apreciaz c meritul
autorului nu ar trebui s reprezinte un criteriu pentru stabilirea protectiei juridice a
operei. Alte opinii apreciaz c nu ar trebui s se apeleze le nici un Iel de criteriu din
acest punct de vedere.Tendinta actual este aceea de a se obiectiviza aceast apreciere
n Iunctie de anumite aspecte.


Condiii de protecie

n ceea ce priveste conditiile de protectie juridic a unei opere, Ir a intra n
detalii artm doar c doctrina nu este unitar, unele opinii sustinnd existenta a 2
conditii, altele a 3 conditii de protectie.
n primul rnd este necesar ca opera s Iie rezultatul unei activitti creatoare, s
Iie o expresie a originalittii si personalittii autorului. n aprecierea acestor aspecte,
avem de-a Iace n primul rnd cu un criteriu subiect, care decurge din Iaptul c a crea o
oper este un act psihologic, strns legat de creativitatea personalittii umane. Se tinde
totusi aplicarea unei conceptii mai obiective, deoarece originslitatea nu trebuie
conIundat cu noutatea, dar necesit pentru a Ii apreciat a Ii comparat cu opere
anterioare, astIel c se impune protejarea unor opere care diIer de ceea ce este cunoscut
deja.
A doua conditie de protectie se reIer la aceea c opera trebuie s mbrace o
Iorm concret de exprimare, perceptibil simturilor, s Iie exteriorizat, chiar si ntr-o
Iorm neterminat sau nedeIinitivat. Materializarea este necesar deoarece legea nu
poate proteja ceva ce nc se aIl doar n stadiul de idee.
n fine, ce-a de-a treia conditie presupune ca opera s Iie susceptibil de aducere
la cunostinta publicului, cu posibilitatea rspndirii prin orice mijloc.






13

Categorii de opere protejate

Sunt mai multe clasiIicri ale operelor intelectuale care sunt protejate prin
legislatia ce reglementeaz drepturile de autor, spre exemplu cea clasic, ce le mparte n
trei categorii: literar, artistic si stiintiIic.
O clasiIicare legal, instituit chiar de ctre legiuitor si cu important din punct de
vedere juridic este cea ce Ioloseste drept criteriu contributia autorului.

1. opere originale

Aceast categorie cuprinde toate operele de creatie intelectual n domeniul
literar, stiintiIic sau artistic, indiIerent de modalitatea de creatie, Iorma de exprimare,
destinatia sau valoarea operei.
Art. 7 din Legea 8/1996 cuprinde o enumerare n acest sens:
a. scrierile literare, publicistice, conIerintele, predicile, pledoariile,
prelegerile si orice alte opere scrise sau orale, precum si programele pentru
calculator;
b. operele stiintiIice, scrise sau orale (comunicri, studii, cursuri universitare,
manuale scolare, proiecte si documente stiintiIice);
c. compozitii muzicale cu sau Ir text;
d. opere dramatice, dramatico-muzicale, opere coregraIice si pantomime;
e. opere cinematograIice, precum si orice alte opere audiovizuale;
f. opere IotograIice, precum si alte opere exprimate printr-un procedeu
analog fotografiei;
g. operele de art graIic sau plastic (ex. operele de sculptur, pictur,
gravur, litograIie, art monumental, scenograIie, tapiserie, ceramic,
plastica sticlei sau metalului, desen, design, opere de art aplicat);
h. operele de arhitectura, inclusiv plansele, machetele si lucrrile grafice ce
Iormeaz proiectele de arhitectur;
i. lucrrile plastice, hrtile si desenele din domeniul topograIiei, geograIiei si
stiintei n general.

2. opere derivate

Operele create pornind de la una sau mai multe opere existente, n situatia n care
nu este prejudiciat dreptul autorului operei originale sunt opere derivate.
Si aceste opere sunt enumerate enuntiativ n lege, art. 8:
a. traducerile, adaptrile, adnotrile, lucrrile documentare, aranjamentele
muzicale si orice alte transIormri ale unei opere literare, artistice sau
stiintiIice care reprezint o munc intelectual de creatie
b. culegerile de opere literare, artistice sau stiintiIice (enciclopediile si
antologiile, colectiile sau compilatiile de materiale sau date, protejate sau
nu, inclusiv bazele de date, care prin alegerea sau dispunerea materialului,
constituie creatii intelectuale).

14
Creaii excluse de la protecia juridic

Acelasi act normativ, Legea 8/1996, n art. 9, stabileste n mod distinct care sunt
creaiile excluse de la protecia juridic a acestei legi:
a. ideile, teoriile, conceptele, descoperirile stiintiIice, procedeele, metodele de
Iunctionare sau conceptele matematice ca atare si inventiile, continute ntr-o
oper, oricare ar Ii modul de preluare, de scriere, de explicare sau de
exprimare
b. textele oIiciale de natur politic, legislativ, administrativ, judiciar si
traducerile oficiale ale acestora
c. simbolurile oIiciale ale statului, autorittilor publice si ale organizatiilor
(stema, sigiliul, drapelul, emblema, blazonul, insigna, ecusonul si medalia)
d. mijloacele de plat
e. stirile si inIormatiile de pres
f. simplele Iapte si date.
Motivatia legiuitorului pentru a exclude de la protectia dreptului de autor creatiile
ce intr n categoriile mai sus si limitativ enumerate este simpl. O parte dintre ele
reprezint domeniul public si accesul nelimitat si Iolosirea nelimitat a acestora este
obligatorie sau posibil (textele oIiciale, simbolurile oIiciale, stirile, simplele Iapte etc.),
iar pentre altele exist deja instituit o protectia juridic prin alte acte normative speciale
si speciIice (inventii, mijloacele de plat etc.).


Coninutul dreptului de autor

Pornind de la natura complex, dual a dreptului de autor, se evidentiaz dou
categorii de drepturi, reglementate inclusiv prin lege:

I. drepturile morale de autor (stabilte prin art. 10 din Legea 8/1996)

1. dreptul de divulgare a operei
Acest drept reprezint posibilitatea autorului de a decide dac, n ce mod,
cum si cnd va Ii adus opera la cunostinta publicului. Este un drept absolut si
inviolabil, strns legat de persoana autorului.
Importanta sa este major, deoarece are inIluent si asupra momentului
aparitiei si existentei drepturilor patrimoniale, deoarece pn la data la care opera
este divulgat, aceste drepturi sunt doar eventuale.
Situatia diIer n Iunctie de categoria de oper la care se aplic. AstIel, n
situatia operelor divizibile, Iiecare coautor are un drept distinct asupra contributiei
proprii. n situatia operelor indivizibile, unde Iunctioneaz acordul de voint
dintre prtile-coautori, unul dintre acestia poate reIuza divulgarea operei n mod
ntemeiat, reIuzul nejustiIicat poate ns Ii atacat n instant, de ceilalti coautori,
atunci cnd drepturile lor sunt prejudiciate prin acest reIuz. n ceea ce priveste
opera colectiv, n absenta unei conventii, persoana Iizic sau juridic din
initiativa, sub responsabilitatea si sub numele creia a Iost realizat opera decide
divulgarea operei. n fine, n cazul operelor postume, acest drept de divulgare se
15
transmite mostenitorilor, dar acestia nu pot trece peste dorinta autorului, n cazul
n care acesta n mod expres si-a maniIestat dorinta de a nu se trece la divulgarea
operei.

2. dreptul la paternitatea operei
Este un drept care se reIer la dreptul de a pretinde recunoasterea calittii
de autor al operei, bazat pe legtura indestructibil dintre autor si opera sa, ca
maniIestare a creativittii acestuia.
Aspectul sau latura pozitiv a acestui drept const n dreptul autorului de a
revendica n orice moment calitatea sa de autor al operei, iar aspectul negativ
implic un drept de a se opune la orice Iel de act de contestare sau Iraudare a
acestei calitti a sale.
Este un drept ce poate apartine doar peroanei Iizice, Iiind ns transmisibil
succesorilor n drepturi ai autorului.

3. dreptul la nume
Autorul este cel care are dreptul de a decide sub ce nume va Ii adus la
cunostinta publicului opera.
Optiunile pe care le are sunt stabilite prin lege, astIel nct o oper poate Ii
adus la cunostinta publicului sub numele real al autorului, anonim sau sub un
pseudonim, Iiind exclus publicarea sub numele unei alte persoane.
Similar, dreptului de divulgare, acest drept nu se transmite ca atare prin
mostenire, astIel nct succesorii autorului nu pot trece peste dorinta exprimat a
acestuia n legtur cu numele sub care va Ii adus la cunostinta publicului opera.

4. dreptul la inviolabilitatea operei
Acest drept presupune respectarea integrittii operei si opozitia la orice Iel
de modiIicare sau atingere adus acesteia, dac prin acesta se prejudiciaz
onoarea sau reputatia autorului. Este un drept care se transmite prin mostenire.
Este necesar totusi a se Iace anumite precizri de nuant. AstIel, acest
drept nu se reIer la necesitatea unor corecturi gramaticale, atunci cnd este cazul,
care sunt necesare operelor scrise de orice natur, naintea publicrii. La Iel,
pentru anumite opere modiIicarea este implicit, prin caracterul si natura operei,
spre exemplu adaptarea unei opere scrise printr-un scenariu n vederea ecranizrii,
situatii n care se convine cu autorul asupra modiIicrilor pe care acesta le
accept.

5. dreptul de retractare a operei
Autorul are un drept de a retrage opera, dup ce aceasta a Iost adus la
cunostinta publicului, despgubind atunci cnd aceasta se impune pe titularul
dreptului de autor, dac acesta este o alt persoan dect autorul. Acest drept nu
se transmite prin mostenire succesorilor autorului.
Legea stabileste si o exceptie n cazul programelor pentru calculator, caz
n care nu este posibil retractarea acestora, aspect Iiresc, avnd n vedere c ar Ii
si imposibil un control asupra utilizrii ulterioare retractrii, dar si pentru c unele
16
programe stau la baza unor sisteme complexe, astfel nct s-au aduce prejudicii
semnificative unor persoane ce nu ar putea fi identificate n mod concret.
n situatiile n care avem de-a face cu opere care au presupus o colaborare,
n mod normal acordul de voint este cel care guverneaz relatiile dintre coautori.
Dorinta de retractare a unuia dintre acestia nu poate Ii discretionar, trebuie s Ie
bazat pe motive justiIicate.

II. drepturile patrimoniale de autor
Latura patrimonal a dreptului de autor presupune anumite trsturi speciIice,
care le diIerentiaz de alte drepturi patrimoniale, dar care le separ si Iat de latura
nepatrimonial.
Aceste drepturi rmn strns legate de persoana autorului, sunt exclusiv, ns sunt
cesibile si limitate n timp.
Prin decizia sa, autorul si poate da acordul ca opera sa s Iie utilizat si de alte
persoane. Transmiterea acestor drepturi se poate realiza att prin acte ntre vii, prin
contracte, cr si prin eIectul legii, pentru cauz de moarte.
nc o caracteristic special a acestor drepturi este aceea c sunt drepturi
temporare, Iiind transmise mostenitorilor pentru o perioad limitat de timp.
Exist 2 categorii de drepturi patrimoniale:

1. dreptul de a utiliza opera
Acest drept presupune un drept exclusiv de exploatare a operei n favoarea
autorului, de a decide modalitatea de Iolosire a operei, inclusiv de ctre altii.
Utilizarea operei se poate realiza prin mai multe metode, autorul fiind cel care
interzice sau autorizeaz:
a. reproducerea operei (realizarea integral sau partial, a unei sau a mai multor
copii ale unei opere, direct sau indirect, temporar sau permanent, prin orice mijloc
si sub orice Iorm, inclusiv realizarea oricrei nregistrri sonore sau audiovizuale
ale unei opere, precum si stocarea permanent sau temporar a acesteia cu
mijloace electronice);
b. distribuirea operei (vnzarea sau orice alt mod de transmitere, cu titlu oneros sau
gratuit, a originalului sau copiilor unei opere, precum si oIerirea public a
acestora);
c. importul (introducerea pe piata intern, cu scopul comercializrii, a orginalului
sau copiilor legal realizate ale unei copii fixate pe orice fel de suport);
d. nchirierea (punerea la dispozitie spre utilizare, pentru un timp limitat si pentru un
avantaj economic sau comercial direct sau indirect, a unei opere);
e. mprumutul (punerea la dispozitie spre utilizare, pentru un timp limitat si Ir un
avantaj economic sau comercial direct sau indirect, a unei opere prin intermediul
unei institutii care permite accesul publicului n acest scop);
f. comunicarea public (orice comunicare a unei opere, realizat direct sau prin
orice mijloace tehnice, Icut ntr-un loc deschis publicului sau n orice loc n care
se adun un numr de persoane care depseste cercul normal al unei Iamilii si
cunostintelor acestora);
17
g. radiodiIuzarea (emiterea unei opere de ctre un organism de radiodiIuziune sau
televiziune prin orice mijloc care serveste la propagarea Ir Iir a semnelor,
sunetelor sau imaginilor);
h. retransmiterea prin cablu (retransmiterea simultan, nealterat si integral, de
ctre un operator, prin Iir, cablu, Iibr optic sau orice alt procedeu, inclusiv unde
ultrascurte sau satelit, n scopul receptionrii de ctre public, a unei transmisii
initiale);
i. realizarea de opere derivate (traducerea, publicarea n culegeri, adaptarea si orice
alt transIormare a unei opere preexistente).


2. dreptul de suit
Reprezint dreptul autorului care si vinde opera la un pret mai redus,
primind n schimb va primi, din cesiunile ulterioare, o parte din sporul de valoare
obtinut. Practic este o prerogativ a autorului unei opere originale de art plastic,
graIic sau IotograIic, de a realiza un beneIiciu din vnzrile succesive ale
creatiei sale, precum si dreptul autorului de a Ii inIormat cu privire la locul unde
se aIl opera sa, asa cum se stabileste n art. 21 al. 1 din Legea 8/1996.
Suma datorat autorului n temeiul acestui drept, se calculeaz conIorm
urmtoarelor cote, Ir a putea depsi 12.500 euro sau contravaloarea n lei:
a. de la 300 la 3000 euro 5%
b. de la 3000, 01 la 50.000 euro 4%
c. de la 50.000, 01 euro la 200.000 euro 3%
d. de la 200.000, 01 euro la 350.000 euro 1%
e. de la 350.000, 01 euro la 500.000 0,5%
f. peste 500.000 euro 0,25%.
Dreptul de suit se aplic tuturor actelor de revnzare a unei opere
artistice. Vnztorul este obligat s comunice autorului inIormatiile reIeritoare la
revnzarea operei, pretul obtinut si locul unde se aIl opera, n termen de dou
luni de la data vnzrii. El va rspunde de retinerea procentelor sau cotelor din
pretul de vnzare, Ir adugarea altor taxe si de plata ctre autor a sumei
datorate. Termenul de prescriptie pentru solicitarea acestor sume de ctre autor
este termenul general de prescriptie de 3 ani.
Proprietarul operei este dator s permit accesul autorului operei si s o
pun la dispozitia acestuia, caz n care proprietarul poate pretinde autorului o
garantie, asigurarea operei sau o remuneratie corespunztoare. De asemenea, nu
are dreptul s o distrug nainte de a o oIeri autorului ei la pretul de cost al
materialului.
Dreptul de suit nu poate Iace obiectul vreunei renuntri sau nstrinri.


Durata proteciei dreptului de autor

n privinta duratei dreptului de autor se aplic dou principii. n primul rnd exist
o permanent a drepturilor morale, nepatrimoniale, n timp ce drepturile patrimoniale au
18
o durat limitat n timp si exist mai multe reguli speciale care guverneaz Iiecare dintre
situatiile posibile.
n toate situatiile ns, regula este c momentul nceperii curgerii acestei durate de
protectie este momentul crerii operei protejate.

1. Durata drepturilor nepatrimoniale de autor

Desi sunt legate strns de persoana autorului, drepturile morale autor sunt
protejate si dup ncetarea din viat a acestuia, au un caracter permanent, din moment ce
utilizarea operei dup decesul acestuia nu poate aduce nici o atingere memoriei sale.
Exceptie sunt doar dreptul la nume si dreptul de retractare care au un caracter viager,
restul se transmit nelimitat si mostenitorilor.
Aceste drepturi nu pot face obiectul vreunei renuntri sau nstrinri.

2. Durata drepturilor patrimoniale de autor

Drepturile patrimoniale de autor au o durat limitat n timp, regula general
spunnd c ele se ntind pe durata vietii autorului (o perioad variabil, n Iunctie de
durata acesteia), la care se mai adaug un interval de timp de 70 de ani dup moartea
acestuia (o perioad de timp Iix), indiIerent de data aducerii la cunostinta publicului.
De la aceast regul exist desigur exceptii, datorate anumitor situatii speciale.
1. Conform art. 25 din legea drepturilor de autor avem situatia drepturilor
echivalente de autor. Astfel, persoana care dup ncetarea protectiei dreptului de autor,
aduce la cunostint public, n mod legal, pentru prima oar, o oper nepublicat nainte
beneficiaz de drepturi echivalente celor de autor, respectiv de o protectie echivalent
pentru drepturile patrimoniale de autor.
Conditiile pentru existenta acestor drepturi echivalente sunt:
1) durata de protectie a operei s Ii expirat;
2) opera s nu Ii Iost adus la cunostinta publicului;
3) opera s Iie adus n mod legal la cunostinta publicului.
Durata de protectie este de 25 de ani, de la data aducerii la cunostinta publicului.
2. Pentru operele aduse la cunostinta publicului sub pseudonim sau Ir indicarea
autorului durata drepturilor patrimoniale este de 70 de ani de la data aducerii respectivei
opere la cunostinta publicului, conform art. 26 din Legea 8/1996. Dac autorul devine
cunoscut n acest interval sau dac este vorba despre un autor cunoscut, chiar dac opera
este publicat sub pseudonim, se va aplica regula general.
3. n cazul operelor realizate n colaborare, durata este de 70 de ani de la moartea
ultimului coautor, n situatia n care contributiile coautorilor nu sunt distincte, avnd n
vedere c dreptul este comun nu poate Ii admis curgerea mai multor termene. Dac sunt
contributii distincte ale autorilor termenul curge separat de la decesul Iiecruia dintre
acestia.
4. Durata drepturilor patrimoniale pentru operele colective este de 70 de ani de la
data aducerii operei la cunostinta publicului. Dac operele nu sunt aduse la cunostinta
publicului timp de 70 de ani de la crearea lor, durata drepturilor patrimoniale expir o
dat cu trecerea acestui interval de timp.
19
Aceste durate se calculeaz pe ani, ncepnd de la 1 ianuarie a anului urmtor
mortii autorului, crerii operei sau aducerii ei la cunostinta publicului.
Exist mai multe eIecte ale expirrii duratei de protectie legal a operelor. Dup
curgerea termenelor mentionate, opera ajunge n domeniul public, astIel c Iiecare
persoan interesat o poate Iolosi. Subzist anumite drepturi morale ale autorului si se
sting drepturile patrimoniale. Un exemplu global n acest sens este asa numitul Proiect
Gutenberg, care are drept scop crearea unei arhive digitale care s cuprind toate operele
literare care au intrat n domeniul public, accesibil oricrei persoane ce are conexiune
prin internet, prin intermediul unui site care poate Ii accesat n mod liber si gratuit.


Limitele exercitrii dreptului de autor

n anumite situatii, opera protejat poate Ii utilizat Ir autorizatia autorului.
Aceste situatii, mentionate prin lege sunt urmtoarele:
1. reproducerea unei opere, conform art. 33 din Legea 8/1996
a. pentru Iolosint public
Este posibil n situatia n care sunt ndeplinite cumulativ anumite conditii:
1) opera a Iost adus anterior la cunostinta publicului;
2) utilizarea operei este conIorm bunelor uzante si nu contravine exploatrii
normale a operei;
3) utilizarea nu prejudiciaz autorul.
b. pentru folosint privat (situatie n care Irecvent este necesar si cu plata unei
remuneratii n Iolosul autorului)
Si n aceast situatie este necesar ndeplinirea anumitor conditii, tot cumulativ:
1) opera s Ii Iost deja adus la cunostinta publicului;
2) reproducerea s Iie pentru uz personal sau pentru cercul normal al unei Iamilii;
3) s nu contravin utilizrii normale a operei;
4) s nu prejudicieze n vreun Iel autorul.
n ambele situatii se impune mentionarea sursei, a numelui autorului sau a locului
unde se aIl originalul.
2. transformarea unei opere, fr achitarea vreunei sume, este posibil n
urmtoarele situaii:
1) transIormarea privat, care nu este destinat publicului;
2) situatia n care se realizeaz o parodie sau o caricatur;
3) atunci cnd aceasta se impune n scopul utilizrii permise de ctre autor (spre
exemplu, transIormarea si adaptarea unui roman sau nuvele n vederea realizrii
scenariului unui film)
4) atunci cnd este vorba despre o prezentare rezumativ, n scopuri didactice, cu
mentionarea autorului.
3. comunicarea public a operei
Este cazul societtilor comerciale ce produc sau vnd nregistrri, care pentru
reproducerea sau receptarea acestora, pot prezenta extrase din opere pentru a testa
Iunctionarea produselor lor.
De asemenea, este posibil n situatia cesiunii pentru radio si telediIuzare, cnd
nregistrarea unei opere este permis pentru nevoile propriilor emisiuni, cu conditia
20
realizrii acestei radio sau telediIuzri o singur dat. O nou radio sau telediIuzare este
permis doar cu autorizarea autorului si cu plata unei remuneratii n Iavoarea acestuia. n
situatia n care nu este solicitat aceast autorizare, societatea are obligatia ca n termen
de 6 luni s distrug nregistrarea, exceptie Icnd doar acele nregistrri care se dovedesc
a avea o valoare documentar deosebit.


Transmiterea dreptului de autor

Unul dintre cele mai improtante aspecte legate de opera de creatie artistic este
valoriIicarea acesteia, care poate Ii Icut direct, de ctre autor sau indirect, prin diverse
modalitti de transmitere a dreptului acestuia ctre alte persoane.


Contractul de cesiune

Cea mai Irecvent modalitate de transmitere a dreptului de autor, care are la
rndul su mai multe variante, este contractul de cesiune.
Contractul de cesiune reprezint conventia prin care autorul sau titularul dreptului
de autor (numit cedent) poate transmite unei alte sau unor alte persoane (numit cesionar)
numai drepturile sale patrimoniale reIeritoare la o oper, n schimbul unei remuneratii.
Caractere juridice ale contractului de cesiune este un contract bilateral,
consensual, intuitu personae, cu titlu oneros, comutativ si cu executare succesiv.
n conditiile unei cesiuni exclusive este un contract translativ de drepturi.
Se contureaz astIel dou tipuri principale de cesiuni:
a) exclusiv situatia n care titularul dreptului de autor nu mai poate utiliza
opera
b) neexclusiv titularul dreptului de autor mai poate utiliza personal dreptul
sau l poate transmite si unor alte persoane.
Obiectul contractului de cesiune l consituie drepturile patrimoniale de autor pe
care titluarul le poate ceda altor persoane, aceste drepturi fiind singurele pe care autorul
sau titularul dreptului le poate ceda. n conformitate cu dreptul comun, acest obiect
trebuie s existe, s Iie posibil, determinat sau determinabil, s Iie licit si moral si s Iie n
circuitul civil. Prevederile legii speciale, respectiv art. 41 al. 2, stabileste si c nu pot Ii
cesionate drepturile patrimoniale privind totalitatea operelor viitoare, indiferent c sunt
nominalizate sau nu, sanctiunea Iiind nulitatea absolut a acestui contract.
Ad probationem este cerut Iorma scris, prin urmare n lipsa unui nscris dovada
contractului nu poate Ii Icut prin alt mijloc de prob.
Clauzele obligatorii ale unui contract de cesiune sunt, conform art. 41 al. 1 din
Legea 8/1996 cele reIeritoare la drepturile patrimoniale care se transmit, modalittile de
utilizare, durata si ntinderea cesiunii si remuneratia.
Remuneratia pentru transmiterea dreptului de autor poate Ii stabilit si ulterior.
Exist mai multe posibilitti de a stabili modalitatea de plat n cadrul unui contract de
cesiune:
1) se poate stabili participarea proportional a autorului sau titularului
dreptului de autor la beneficiile rezultate din exploatarea operei;
21
2) poate Ii stabilit o sum Iix, precizat n contract.
n orice caz, remuneratia se stabileste prin acordul prtilor. Este posibil, totusi ca
autorul s solicite instantei mrirea acestei sume, situatie care nu este admisibil n cadrul
unor contracte de natur civil. Aceasta se ntmpl n situatia n care exist, uneori, o
disproportie evident ntre remuneratia autorului si beneIiciile care se obtin din
exploatarea operei, care n astfel de contracte nu pot fi anticipate. n temeiul art. 43 al. 3
din legea dreptului de autor poate Ii cerut de ctre autor, n Iata instantei de judecat,
revizuirea contractului sau cresterea remuneratiei, drept la care autorul nu poate renunta
prin contractul de cesiune.
ncetarea contractului de cesiune este posibil n mai multe situatii:
1) la mplinirea termenului din contract;
2) prin conventia prtilor;
3) prin instant, la solicitarea autorului, n situatia n care cesionarul nu utilizeaz
opera sau o utilizeaz insuIicient, aIectnd prin aceasta interesele autorului
(aspect usor de nteles n cadrul desIsurrii contractelor n care remuneratia s-a
stabilit n cot proportional din beneIiciile obtinute) dup doi ani de la data
cesionrii (n cazul operelor de ntindere mai mare), trei luni pentru cotidiene,
respectiv un an pentru periodice, n cazul neutilizrii operei. n fiecare dintre
aceste cazuri este important ca neutilizarea s nu se datoreze culpei autorului,
tertilor, cazului Iortuit sau Iortei majore;
4) constatarea nulittii contractului sau anularea acestuia de ctre instant.


Principalele categorii de contracte de cesiune

Exist mai multe tipuri de contracte de cesiune care se pot ncheia n legtur cu
drepturile de autor, fiecare dintre ele avnd caracteristicile generale ale unui astfel de
contract, dar si aspecte care la particularizeaz:

1. contractul de editare
Acest contract reprezint conventia prin care titularul dreptului de autor cedeaz
editorului, n schimbul unei remuneratii, dreptul de a reproduce si de a distribui opera.
Reglementarea juridic a acestui tip de contract se regseste n sectiunea II, Cap. VII din
Legea 8/1996, art. 48 57.
Este probabil cel mai frecvent tip de contract ntlnit n acest domeniu. Acest
contract poate Ii cedat de ctre editor numai cu consimtmntul expres al autorului.
Operatiile de reproducere si de distribuire a unei opere sunt considerate n
sistemul Codului comercial Iapte de comert obiective, prin urmare editorul trebuie s aib
aceast calitate special de comerciant.
Clauzele legate de durata contractului, natura exclusiv sau neexclusiv si
ntinderea cesiunii, remuneratia autorului sunt clauze obligatorii n contract, n lipsa
crora, partea interesat poate cere anularea contractului, sanctiunea Iiind deci nulitatea
relativ.
Alte clauze mai pot fi cele reIeritoare la: numrul minim si maxim de exemplare,
numrul de exemplare rezervate autorului cu titlu gratuit, termenele pentru aparitia si
diIuzarea Iiecrui tiraj, termenul de predare a originalului de ctre autor s.a.
22
Titularul dreptului de autor are obligatia predrii originalelor si obligatia de
garantie reIeritoare la drepturile sale de autor (evictiune si originalitatea operei).
Editorul are obligatia de publicare a operei, de distribuire ctre public n sistem de
librii sau alt modalitate convenit, obligatia de plat a remuneratiei, de restituire a
originalelor.
Acest contract nceteaz la expirarea duratei stabilite sau dup epuizarea ultimei
editii convenite. Aceasta este stabilit prin lege ca Iiind n momentul n care numrul de
exemplare nevndute este mai mic de 5 din numrul total de exemplare si, n orice caz,
dac este mai mic de 100 de exemplare.

2. contractul de reprezentare teatral sau execuie muzical
Este acel contract prin care titularul dreptului de autor cedeaz unei persoane
Iizice sau juridice dreptul de a reprezenta ori de a executa n public o oper actual sau
viitoare, literar, dramatic, muzical, dramatico-muzical, coregraIic ori o pantomim,
n schimbul unei remuneratii, iar cesionarul se oblig s o reprezinte ori s o execute n
conditiile convenite.

3. contractul de nchiriere
Este acel contract prin care autorul se angajeaz s permit utilizarea, pe timp
determinat, cel putin a unui exemplar al operei sale, n original sau n copie, n special
programe pentru calculator ori opere Iixate n nregistrri sonore sau audiovizuale. Este
un contract similar si supus dispozitiilor de drept comun reIeritoare la contractul de
locatiune.

4. contractul de comand
Acest contract reprezint conventia prin care o persoan, numit beneIiciar,
comand unui autor, o oper viitoare, individual determinat. Obligatoriu, contractul
trebuie s cuprind termenul de predare si termenul de acceptare al operei respective.

5. contractul de adaptare audiovizual
Prin acest contract, titularul dreptului de autor asupra unei opere transIer unui
productor dreptul exclusiv de transIormare si de includere a respectivei opere ntr-o
oper audiovizual.



Drepturile conexe dreptului de autor i drepturile sui-generis

Drepturile conexe dreptului de autor sunt acele drepturi a cror existent este
determinat de existenta dreptului de autor. Aceste drepturi prezint att asemnri, ct si
deosebiri cu dreptul de autor i sunt reglementate legal, distinct, n Titlul II al Legii
8/1996.

Titularii acestor drepturi, prevzuti n art. 94 al legii mentionate sunt:
1) artistii interpreti sau executanti pentru propriile interpretri sau executii;
2) productorii de nregistrri sonore;
23
3) productorii de nregistrri audiovizuale, pentru propriile nregistrri;
4) organismele de radiodiIuziune si televiziune, pentru propriile emisiune si
servicii de programe.
Drepturile sui-generis apartin Iabricantilor de baze de date, deIiniti de lege ca
Iiind persoanele Iizice sau juridice, care au Icut o investitie substantial din punct de
vedere cantitativ sau calitativ, n vederea obtinerii, veriIicrii sau prezentrii continutului
unei baze de date.

Obiectul acestor drepturi l constituie:
1) interpretrile sau executiile artistilor interpreti sau executanti;
2) nregistrrile sonore;
3) nregistrrile audiovizuale;
4) emisiunile si serviciile organismelor de radiodiIuziune si televiziune;
5) bazele de date.

Drepturile artistilor interpreti sau executanti pot Ii mprtite n cele dou
categorii cunoscute:
1) drepturi morale
Aceste drepturi reglementate n art. 96 al legii sunt:
a) dreptul de a pretinde recunoasterea paternittii propriei interpretri sau executii;
b) dreptul de a pretinde ca numele sau pseudonimul su s Iie indicat ori
comunicat la Iiecare spectacol si la Iiecare utilizare a nregistrrii acestuia;
c) dreptul de a pretinde respectarea calittii prestatiei sale si de a se opune oricrei
deIormri, IalsiIicri sau altei modiIicri substantiale a interpretrii ori executiei
sale sau oricrei nclcri a drepturilor sale, care ar prejudicia grav onoarea ori
reputatia sa.

2) dreptul patrimonial exclusiv de a autoriza ori interzice: fixarea,
reproducerea, distribuirea, nchirierea, mprumutul, importul n vederea
comercializrii, radiodiIuzarea si comunicarea public, punerea la dispozitia
publicului, retransmiterea prin cablu a interpretrii sau executiei Iixate.

Durata de protectie este de 50 de ani de la data interpretrii sau executiei sau de
la data comunicrii publice a acesteia. Calculul se face ncepnd cu 1 ianuarie a anului
urmtor.
Similare, sunt si drepturile productorilor de nregistrri sonore sau audiovizuale.

Remuneraia poate Ii de dou tipuri:
1) remuneratia unic echitabil pentru utilizarea direct sau indirect a fonogramelor
publicate n scop comercial sau a reproducerilor acestora prin radiodifuzare sau
orice modalitate de comunicare ctre public, remuneratie stabilit prin
metodologii n cadrul unei comisii constituit n cadrul ORDA;
2) remuneratia compensatorie pentru copia privat pentru operele nregistrate sonor
sau audiovizual pe orice tip de suport, Ir consimtmntul autorului.


24
Oficiul Romn pentru Drepturile de Autor

Este un organ de specialitate, care Iunctioneaz n subordinea guvernului,
respectiv al Ministerului Culturii, condus de un director general. Functionarea acestui
organ este reglementat prin HG 758 din 2003.
Atributiile ORDA n conIormitate cu art. 138 al. 1 din Legea 8/1996 sunt:
a) organizeaz si administreaz evidenta repertoriului de opere si de autori primit de la
organismele de gestiune colectiv pentru drepturile de autor si drepturile conexe;
b) acord avize pentru constituirea ca persoane juridice, n conditiile legii, a organismelor
de gestiune colectiv si urmreste aplicarea legislatiei de ctre organismele a cror
constituire a avizat-o;
c) avizeaz, n conditiile legii, elaborarea si negocierea tabelelor si a metodologiilor
stabilite de organismele de gestiune colectiv cu asociatiile patronale de utilizatori;
d) exercit, la cererea si pe cheltuiala titularilor unor drepturi protejate, Iunctii de
observare si de control asupra activittilor ce pot da nastere la nclcri ale legislatiei
dreptului de autor si a drepturilor conexe;
e) intervine, pe cale de mediere, n negocierile dintre organismele de gestiune colectiv si
utilizatori, potrivit art. 131 alin. (4);
f) ncheie procese-verbale de constatare a nclcrilor legii, n conditiile prevzute de
Codul de procedur penal, si sesizeaz organele competente n cazul inIractiunilor
pentru care actiunea penal se pune n miscare din oficiu;
g) elaboreaz programe de instruire, de Iormare practic si teoretic n domeniul
dreptului de autor si al drepturilor conexe;
h) ntretine relatii cu organizatiile de specialitate similare si cu organizatiile internationale
din domeniu, la care statul romn este parte.
La acestea se mai adaug si altele stabilite prin legislatia special care
reglementeaz Iunctionarea acestui oIiciu, inclusiv activitti de inIormare, expertizare,
sanctionare sau reprezentare.


Protecia dreptului de autor i drepturilor conexe

Legea prevede mai multe modalitti care sunt destinate a apra drepturile de autor
si drepturile conexe.

1. Msuri tehnice de protecie

Legea, n art. 138 indice 3, prevede posibilitatea Iolosirii de msuri tehnice de
protectie prin care se ntelege utilizarea oricrei tehnologii, dispozitiv sau component,
care prin Iunctionarea sa normal este destinat a mpiedica sau limita actele care nu sunt
autorizate de titularii drepturilor recunoscute prin lege.
De asemenea, titularii drepturilor pot Iurniza n n contextul comunicrii operelor
orice Iel de inIormatii cu privire la drepturile legate de acea oper, conditiile si
modalittile de utilizare a respectivei opere.


25
2. Mijloace de drept administrativ

nclcarea anumitor drepturi atrage dup sine rspunderea contraventional.
n virtutea prevederilor art. 139 indice 2 din Legea 8/1996, constituie contraventii
urmtoarele Iapte:
1. nclcarea prevederilor reIeritoare la dreptul de suit (art. 21)
2. nclcarea prevederilor care se ocup de utilizarea portretului si corespondentei Ir
consimtmnt (art. 88 si 89)
3. nclcarea prevederilor ce stabilesc nscrierea importatorilor si Iabricantilor de
suporturi si aparate la OIiciul Romn pentru Drepturile de Autor (ORDA) (art. 107)
4. nerespectarea de ctre utilizatori a prevederilor care impun comunicarea ctre
organismele de gestiune colectiv de inIormatii si acte necesare pentru a se determina
cuantumul remuneratiilor obtinute (art. 130)
5. Iixarea Ir autorizatia titularului a interpretrilor, executiilor artistice sau programelor
de radiodifuziune sau televiziune
Aceste contraventii sunt sanctionate cu amend de la 3.000 lei la 30.000 lei.
Tot contraventie constituie si Iapta persoanei juridice de a permite unei persoane
fizice accesul la spatiu sau echipamente, bunuri sau servicii, n vederea svrsirii unei
contraventii sau inIractiuni. Sanctiunea este amenda de la 10.000 lei la 50.000 lei.


3. Mijloace de drept civil

Titularii drepturilor pot solicita instantei constatarea nclcrii drepturilor lor sau
recunoasterea acestora, cu plata unor daune materiale pentru repararea prejudiciilor
cauzate.
Conform prevederilor art. 139 al. 2 din Legea 8/1996 pentru stabilirea
despgubirilor, instantele de judecat vor putea recurge la anumite criterii, cum ar fi
consecintele economice ale Iaptei (cstig nerealizat de ctre titular, beneIiciu realizat de
Iptuitor), daunele morale cauzate etc., iar cnd aceasta nu este posibil, cuantumul
despgubirilor va fi stabilit la triplul sumei care ar Ii n mod legal datorat pentru tipul de
utilizare care reprezint Iapta ilicit.
Instanta va putea dispune inclusiv msuri provizorii si asiguratorii, cum ar Ii
ridicarea de obiecte sau nscrisuri s.a., n cadrul unor proceduri speciale.
Instanta poate dispune ca msuri reparatorii, conIorm art. 139 al. 14 din Legea
8/1996:
1. remiterea pentru acoperirea prejudiciului a ncasrilor realizate prin actul ilicit;
2. distrugerea echipamentelor si mijloacelor detinute de Iptuitor si Iolosite exclusiv la
comiterea faptei ilicite;
3. conIiscarea si distrugerea copiilor ilegale aIlate n circuitul comercial;
4. publicitatea hotrrii pronuntate de ctre instant, prin orice mijloace.
Rspunderea civil poate Ii atras att pe trm delcitual, ct si contractual, prin
actiuni n justitie, dar pot Ii nainte si actiuni ntemeiate pe mbogtirea Ir just cauz,
spre exemplu.


26
4. Mijloace de drept penal

Legea stabileste si posibilitatea sanctionrii ca inIractiuni pentru anumite Iapte,
care lezeaz dreptul de autor si drepturile conexe.
Subiect activ este orice persoan care rspunde din punct de vedete penal, subiect
pasiv fiind titularul dreptului de autor, cel mai frecvent.
Faptele sunt svrsite cu intentie direct sau indirect.
Actele pregtitoare si tentativa nu sunt incriminate.
Anumite acte sau fapte legate de dreptul de autor sunt incriminate si prevzute n
lege ca Iiind inIractiuni:
1. realizarea n scopul distribuirii, Ir a se urmri direct sau indirect un avantaj material,
de mrIuri-pirat, plasarea acestora sub un regim vamal definitiv de import sau export si
orice modalitate de introducere de mrIuri-pirat pe piata intern sanctiune: nchisoare
de la 2 la 5 ani sau amend (art. 139 indice 6 din lege).
Obiectul material al inIractiunii l reprezint mrIurile-pirat, care sunt toate
copiile, indiIerent de suport, inclusiv copertele, realizate Ir consimtmntul autorului.
2. reIuzul de a declara provenienta mrIurilor-pirat de control al accesului, utilizate
pentru serviciile de programe cu acces conditionat sanctiune: nchisoare de la 3 luni la 2
ani sau amend (art. 139 indice 7 din lege).
n acest caz subiect pasiv este si statul, care este mpiedicat s si exercite
atributiile, iar inIractiunea nu are obiect material.
3. punerea la dispozitia publicului, inclusiv prin internet sau retele de calculatoare, Ir
consimtmntul titularului dreptului, indiIerent de suport, astIel nct publicul s aib
acces n orice loc sau orice moment sanctiune: nchisoare de la 1 la 4 ani sau amend
(art. 139 indice 8 din lege).
Obiectul material al acestei inIractiuni este reprezentat de operele de creatie
intelectual care sunt puse la dispozitia publicului.
4. reproducerea neautorizat pe sisteme de calcul a programelor pentru calculator n
oricare dintre urmtoarele modalitti: instalare, stocare, rulare, executare, aIisare sau
transmitere n retea (art. 139 indice 9 din lege).
Obiectul material se reIer n acest caz la programele pentru calculator.
5. reproducerea, distribuirea, nchirierea, importul, comunicarea public, radiodiIuzarea,
retransmiterea prin cablu operelor sau produselor legate de drepturi conexe, realizarea de
opere derivate, Iixarea n scop comercial a interpretrilor s.a. sanctiune: nchisoare de la
o lun la 2 ani sau amend (art. 140).
6. nsusirea Ir drept a calittii de autor sau aducerea la cunostint public a unei opere
sub alt nume dect cel decis de autor sanctiune: nchisoare de la 3 luni la 5 ani (art. 141
din lege).
Aceast inIractiune nu are obiect material.
7. producerea, importul, distribuirea, detinerea, instalarea, ntretinerea sau nlocuirea n
mod ilicit a dispozitivelor de control a accesului utilizate pentru programe de acces
conditionat sanctiune: nchisoare de la 2 la 5 ani sau amend (art. 141 indice 1 din
lege).
n acest caz, subiectul pasiv este unul calificat, respectiv este un organism de
televiziune, ce are servicii de programe cu acces conditionat.