Documente Academic
Documente Profesional
Documente Cultură
Referat
Tema: Vinovia i formele ei.
5.Anexe ......................................................................................................pag.
6.Concluzie ..................................................................................................pag.
7.Bibliografie..............................................................................................pag.
1. Introducere
Actualitate
Vinovatia reprezinta una din cele mai actuale si populara tema de discutie in cadrul teoriei dreptului penal. Ea
constituie elementul de baza al laturii subiective a componentei de infractiunii. In lipsa acestui element nu
exista componenta de infractiune, iar faptuitorul nu poate fi tras la raspundere. Vinovatia reprezinta atitudinea
psihica , pozitia subiectiva, al subiectului infractiunii fata de fapta savirsita si urmarile survenite.
Scopul
Scopul principal al lucrarii consta in analizarea vinovatie si formelor sale pentru a intelege necesitatea
cunosterii ei in procesul calificarii faptei ca infractiune. Ca obiect de studiu se prezinta temeiul raspunderii
penale vinovatia si formele sale sub forma de intentie si imprudenta (si tipurile lor) care constituie
imbracamintea vinovatiei. Pe linga cele spune fac o mica comparatie cu legislatia romaniei avind posibilitatea
sa observ asemanarile dintre legislatia noastra si a romaniei. A forma deprinderi de studiu autonom, n baza
unui nivel ridicat de nelegere in proceselor de nvare. Prezenta cercetare are drept scop formarea
competenelor de cercetare, competene ce vor contribui decisiv la pregtirea profesional.
Obiective
1.Notiune
Pentru ca o fapta sa fie declarata sau atribuita la categoria de infractiune se cere ca aceasta sa fi fost
savirsita cu vinovatie. Adica, faptuitorul trebuie sa posede o anumita pozitie psihica in procesul savirsirii
faptei. Atitudinea psihica care insoteste savirsirea faptei este alcatuita din elementul intelectiv si cel
volitiv care acorda un anumit continut vinovatiei si formelor sale. Aceasta atitudine psihica manifestata
sub forma de intentie si imprudenta plus motivul si scopul infractiunii constituie latura subiectiva a
infractiunii.
Vinovatia care poate imbraca forma intentiei sau imprudentei care sint formele de manifestare a
vinvatiei constituie un semn principal in continutul oricarei infractiuni care demonstreaza pozitia negativa
a celui care a savirsit fapta prejudiciabila fata de valorile sociale aparate de lege. Cu alte cuvinte, nu este
suficient sa se constate, savirsirea unei fapte care prezinta pericol social. Si, pentru ca acea fapta sa
constituie infractiune trebuie sa se dovedeasca ca infractorul a avut reprezentarea faptei si a urmarilor
acesteia, precum si o anumita atitudine a vointei fata de acestea. Inainte de a se proceda la stabilirea
vinovatiei si a formei prin care aceasta se manifesta in cazul dat trebuiesa se constate ca vinovatul a
actionat liber si in constiinta de cauza ca a fost responsabil si a avut libertatea de hotarire si actiune.
Savarsirea faptei cu vinovatie este a doua tresatura esentiala a infractiunii. Ea este expres prevazuta de
art.17C.penal al RM si trebuie coroborata cu art 18.C penal al RM ce consacra in legislatie formele
vinovatiei. Numai persoana vinovata de svirirea unei fapte prevzute de legea penal poate fi supus
rspunderii penale i pedepsei penale. n Cod nu se definete noiunea de vinovie, ns ea poate fi
dedus din dispoziiile art.17-18. Ea reprezint atitudinea psihic contient i volitiv a persoanei n
procesul comiterii infraciunii, care, mpreun cu motivul i scopul, constituie latura subiectiv a
infraciunii. Vinovatia reflecta aspectul subiectiv al infracvtiunii si cuprinde atitudinea psihica a
faptuitorului fata de fapta savarsita si de urmarile acesteia. Ca atitudine psihica a faptuitorului fata de
fapta savarsita si fata de urmarile acesteia-vinovatia-este rezultatul interactiunii a doi factor:constiinta si
vointa. In adevar, vinovatia presupune o atitudine constienta in sensul ca faptuitorul isi da seama, are
presupune o atitudine constienta ,are reprezentarea actiunilor sau inactiunilor sale, al rezultatului acestora,
care este reprezentarea actiunilor sau inactiunilor sale, care este periculos si savarseste cu vointa aceste
actiuni sau inactiuni antrenand energia sa fizica spre realizarea rezultatelor urmarite. Art.17-18 al C.penal
al RM prevede ca exista vinovatie atunci cand fapta a fost cu intentie sau din imprudenta. Vinovatia
presupune existenta a doi factori inerenti vietii psihice : constiinta sau factorul intelectiv si vointa sau
factorul volitiv. Factorul intelectiv presupune reprezentarea deplina a continutului, sensului si finalitatilor
urmarite sau acceptate prin savarsirea faptei, precum si prevederea finalitatilor urmarite sau acceptate prin
savarsirea faptei, precum si prevederea intregii desfasurari cauzale a acesteia.In xonstiinta apare idee
savirsirii actiunei, constituie insasi gindirea faptuitolui aspura faptei de a o face sau nu. Factorul volitiv
este elementul psihic care impulsioneaza si comanda energia fizica a omului in vederea savirsirii actului
de conduita in exeterior, el poate fi analizata atat in raport cu actiunea, cat si cu inactiunea (dupa cum
agentul vorbeste sa se manifeste printr-un act exterior sau voieste sa se abtina de la o actiune impusa de
printr-un act exterior sau voieste sa se abtina de la o actiune impusa de lege),precum si cu rezultatul(adica
in raport cu finalitatea la care agentul doreste sa ajunga). Desi cei doi factori se interfereaza si presupune
unul pe celalalt, in literatura de specialitate se retine cu preponderenta factorul intelectiv asupra celui
volitiv, constiinta rasfrangandu-se prin intermediul vointei asupra faptei si asupra faptei si asupra
urmarilor acesteia. Actul de constinta sau de vointa nu trebuie sa fie viciate sau urmarilor acesteia in caz
contrar poate fi inlaturata raspunderea faptuitorului(ex.in caz de formate. Apoi vinovatia presupune ca
vointa sa fie libera, in sensul ca asupra faptuitorului sa nu se exercite o constrangere fizica sau morala.
Prezenta atat a factorului intelectiv cat si a celui volitiv in savarsirea unei fapte este o conditie esentiala a
vinovatiei. Vinovatia nu poate exista , cu alte cuvinte, la savarsirea unei fapte daca faptuitorul nu a voit
acea fapta(find cosntrans), ori nu a putut avea reprezentarea rezultatului.
In Romania vinovia este definit ca atitudinea psihic a persoanei care, svrind cu voin
neconstrns, o fapt care prezint pericol social, prevzut de legea penal, a avut, n momentul
executrii, reprezentarea faptei i a urmrilor socialmente periculoase ale acesteia sau, dei nu a avut
reprezentarea faptei i a urmrilor, a avut posibilitatea real, subiectiv a acestei reprezentri.
Caracteristic vinoviei este preponderena factorului intelectiv asupra factorului volitiv, contiina
rsfrngndu-se, prin intermediul voinei, asupra faptei i asupra urmrilor acesteia. Reprezentarea
efectiv sau cel puin existena posibilitii acestei reprezentri a urmrilor faptei este elementul
determinant pentru existena vinoviei i a formelor acesteia.
1 Forma vinovatiei constituie hotarul subiectiv care delimiteaza comportamentul criminal de cel necriminal
( atunci cind avem sau exista infractiuni care pot fi savirsite numai cu intentie ) furtul, violul.
2 Forma vinovatiei este tocmai factorul care determina calificarea infractiunii atunci cind avem componente
de infractiune asemanatoare dupa latura obiectiva, dar care se deosebesc dupa latura subiectiva si anume
dupa forma vinovatiei ( omorul intentionat si lipsirea din viata din imprudenta, vatamarea grava sau
medie intentionata si vatamarea grava sau medie din imprudenta ).
3 Forma vinovatiei reprezinta unul dintre criteriile individualizarii raspunderii si pedepsei penale
4 Prin intermediu formei vinovatiei stabilim gradul prejudiciabil al faptei si constituie temeiul clasificarii
legisaltive a infractiunilor in continutul art. 16 ( infractiunile exceptional de grave si deosebit de grave
pot fi savirsite numai cu intentie.
5 Forma vinovatiei influenteaza conditiile executarii pedepsei penale cu inchisoarea adica la stabilirea
tipului de penitenciar. ( in penitenciare de tip semi inchis isi executa pedeapsa persoanele condamnate la
inchisoare pentru infractiuni usoare, mai putin grave si grave savirsite cu intentie - art. 72 alin. 3., in
penitenciare de tip deschis isi executa pedeapsa persoanele condamnate la inchisoare pentru infractiuni
savirsite din imprudenta art. 72 alin. 2, iar in penitenciare de timp inchis isi executa pedeapsa
persoanele condamnate cu inchisoare pentru infractiuni deosebit de grave si exceptional de grave care pot
fi savirsite numai cu intentie, precum si persoanele care au savirsit infractiuni ce constituie recidiva, care
pot fi doar intentionate art. 72 alin.
In codul penal romn observam ca este desfaurat noiunea de vinovie in art.17 unde se men ioneaza ca
vinovia exist cnd fapta este comis cu intenie, din culp sau cu intenie depit si deasemeni c
fapta nu este prevzut de legea penal dac nu a fost svrit cu forma de vinovie cerut de lege.
In cadrul codul romn fapta este svrit cu intenie atunci cnd fptuitorul:
a) prevede rezultatul faptei sale, urmrind producerea lui prin svrirea acelei fapte;
b) prevede rezultatul faptei sale i, dei nu-l urmrete, accept posibilitatea producerii
lui.
1.Aceasta form de imprudenta este atunci cind fptuitorul prevede rezultatul faptei sale, pe care nu-l
accept socotind fr temei c nu se va produce.
2. Culpa simpl sau neglijena ca form a culpei se caracterizeaz prin aceea c fptuitorul nu are
reprezentarea consecinelor activitii pentru c nu folosete intreaga sa capacitate intelectual, pentru a
prevedea urmrile faptei svirite , dei putea s aib aceast capacitate i trebuia s depun toate diligenele
in conduita sa.
ntre modalitile inteniei i ale imprudenei nu se face vreo deosebire n privina calificrii infraciunii.
Acestea snt definite ns pentru a distinge intenia eventual de culpa cu prevedere i culpa cu neprevedere
de cazul fortuit56. Cnd se constat c fptuitorul nu numai c nu a prevzut, dar nici nu putea s prevad
producerea rezultatului, nu mai exist culp i deci vinovie; avem de a face cu un caz fortuit.57 La cazul
fortuit imposibilitatea, imprevizibilitatea este obiectiv i general, privind limitele cunoaterii n general, pe
cnd n cazul inexistenei vinoviei, din cauza lipsei de prevedere, imprevizibilitatea este subiectiv i deci
personal, fiind determinat de starea i condiia fptuitorului (debilitatea mintal, lipsa de discernmnt)58 .
Vinovia mixt stipulat n articolul 19 C.P. al R.M. este o reunire a inteniei i imprudenei, adic exist
atunci cnd persoana prevede rezultatul aciunii sale pe care-l dorete, ns se produce un rezultat mai grav
dect acesta, pe care ns nu l-a prevzut, dei putea i trebuia s-l prevad.59 n Codul penal al Republicii
Moldova infraciunile praeterintenionate apar de principiu, ca agravante ale unei infraciuni tip. De exemplu
art. 151 p.(2) Vtmarea intenionat grav a integritii corporale care a cauzat decesul victimei60
5.Anexe
6.Concluzie
Pentru a trage la raspundere o persoana pentru savirsirea infractiunii si pentru individualizaea pedepsei un
element important pe care trebuie cunoscut este daca fapta a fost savirsita cu vinovatie. In cazul in care
lipseste acest element nu exista temei da a atrage la raspundere o persoana. Cunoasterea buna a formelor
vinovatiei adica intentia si imprudenta si a modalitatilor acestora reprezinta un interes special nu numai
pentru stabilirea existentei vinovatie dar si pentru calificarea unei fapte ca infractiune , delimitarea
infractiunii de alte incalcari de lege, delimitarea infractiunii similar dupa obiect si latura obiectiva, stabilirea
penitenciarului pentru executarea pedepsei si pentru clasificarea infractiunilor in corelatie cu gradul lor
prejudiciabil. Componena de infraciune, se afl ntr-o strns corelaie cu instituia calificrii infraciunii,
care n dreptul penal este nu numai una dintre cele mai dificile, dar i una dintre cele mai importante pentru
practica urmririi penale, precum i a judecrii cauzei
La calificarea infraciunii latura obiectiv trebuie analizat n strns legtur cu latura subiectiv,
deoarece pentru existena infraciunii nu se poate concepe o latur fr cealalt, fiindc ele formeaz o
unitate. Ca atare nu este suficient s se stabileasc numai comiterea de ctre o persoan a aciunii (inaciunii)
i urmarea periculoas a acesteia, ci trebuie s se constate i ca acestea au fost precedate i nsoite de
procese psihice specifice vinoviei ca trstur a infraciunii, ntruct rspunderea penal presupune att un
temei obiectiv, ct i unul subiectiv. Trebuie de remarcat, c n practica organelor de urmrire penal i a
instanelor judectoreti din toate elementele componene de infraciune cel mai dificil de stabilit i
demonstrat anume latura subiectiv. i asta e destul de evident, pentru c s ptrunzi n gndul, inteniile,
dorinele, sentimentele, persoanei ce a svrit infraciunea este practic imposibil fr dorina acestuia.
Latura subiectiv const dintr-un complex de stri de contiin specifice care preced i nsoesc actele
exterioare. Elementul de baz ce trebuie stabilit la calificarea infraciunii este vinovia. n cazul anumitor
infraciuni, pentru completarea laturii subiective, prin textele de incriminare ale acestora, snt prevzute i
alte condiii referitoare la scop sau mobil . n coninutul fiecrei infraciuni intr un element subiectiv care
este indicat n textul legii. Codul penal al R.M. folosete pentru caracterizarea elementului subiectiv al
diverselor infraciuni dou procedee cu privire la anumite tipuri de participare la infraciune (art. 17, 18 al
Codului penal al R.M. unde snt descrise formele vinoviei), ns el indic, n mod special forma vinoviei
necesar n nsui textul incriminator.
6.Bibliografie:
1.Comentariu al codului penal al Republicii Moldova Partea Generala
2. https://ru.scribd.com/document/183009404/latura-subiectiva-doc
3. https://ru.scribd.com/document/130739312/Latura-Subiectiva-a-Infractiunii
4. Drept penal Partea generala volumul 1 , autori: Mariana Grama ,Stela Botnaru, Vladimir Grosu,
Alina Savga.
5.Codul Penal al Republicii Moldova.
6.Codul Penal al Roman.
7.Drept Penal Partea generala, Alexandru Buroi , Univesitatea Hyperion.
8. Ghe. Nistoreanu, V. Dobrinoiu, A. Boroi. , I. Pascu, I. Molnar, V. Lazr, Drept penal partea
general, ed. Europa Nova, 2000.