CAPITOLUL III „INFRACŢIUNI CONTRA LIBERTĂŢII, CINSTEI

ŞI DEMNITĂŢII PERSOANEI”

Infracţiunile contra libertăţii, cinstei şi demnităţii persoanei reprezintă grupul de

infracţiuni prevăzute în Capitolul III al părţii speciale a Codului penal al Republicii
Moldova, fiind fapte socialmente periculoase, săvârşite cu intenţie, care vatămă – în
mod exclusiv sau în principal – relaţiile sociale cu privire la libertatea, cinstea şi
demnitatea persoanei.
Cât priveşte tipologia infracţiunilor prevăzute în Capitolul III din Partea Specială a
Codului penal, aceasta poate fi prezentată în felul următor:
1) infracţiuni contra libertății persoanei (art.164, 1641, 165, 166, 167-169 CP RM);
2) infracţiuni care implică recurgerea la tortură ori la tratamentul inuman sau
degradant (art.1661 CP RM);
3) infracțiuni atipice prevăzute în Capitolul III al părții speciale a Codului penal
(art.1651 CP RM).

TEMA „RĂPIREA UNEI PERSOANE” (ART.164 CP RM)

Obiectul juridic generic al infracţiunilor prevăzute în Capitolul III al părții

speciale a Codului penal al Republicii Moldova îl constituie relaţiile sociale cu privire
la libertatea, cinstea şi demnitatea persoanei.
Obiectul juridic special al infracțiunii prevăzute la art.164 CP RM îl formează
relaţiile sociale cu privire la libertatea fizică a persoanei. Prin „libertate fizică” trebuie
de înţeles posibilitatea persoanei de a se mişca, de a circula şi de a activa după voinţa
proprie, în limitele stabilite de normele juridice.
În cazul modalităţii consemnate la lit.b) alin.(3) art.164 CP RM, în plan secundar
se aduce atingere relaţiilor sociale cu privire la sănătatea sau viaţa persoanei.
Infracţiunea de răpire a unei persoane are obiect material în acele cazuri când
presupune o influenţare nemijlocită infracţională asupra corpului victimei.

1
 De regulă, victimă a răpirii a unei persoane poate fi oricare persoană fizică. Totuşi,
dacă victima are calităţi speciale, aceasta poate influenţa asupra calificării faptei.
Astfel, calitatea de minor, de femeie gravidă sau de persoană aflată în stare de neputinţă
poate avea ca efect agravarea răspunderii penale pentru răpirea unei persoane în baza
lit.c) alin.(2) art.164 CP RM.
Dacă victima răpită este un minor, iar fapta este săvârșită de o rudă apropiată a
acestuia, calificarea se va face nu conform lit.c) alin.(2) art.164 CP RM, dar potrivit
art.1641 CP RM.

Latura obiectivă a infracţiunii prevăzute la art.164 CP RM constă în fapta

prejudiciabilă alcătuită din:
1) acţiunea principală;
2) acţiunea sau inacţiunea adiacentă.

De regulă, săvârşirea acţiunii principale presupune existenţa următoarelor trei

etape succesive:
1) capturarea victimei;
2) deplasarea victimei din habitatul ei permanent sau provizoriu (locul de trai, de
muncă, de odihnă, de tratament etc.);
3) reţinerea victimei (cu privarea deplină de libertate) împotriva voinţei sale sau
neluându-se în seamă voinţa ei.

În calitate de modalităţi ale acţiunii sau inacţiunii adiacente, care însoţeşte acţiunea
principală de răpire a unei persoane, trebuie numite:
1) constrângerea fizică;
2) constrângerea psihică;
3) înşelăciunea sau abuzul de încredere;
4) profitarea de imposibilitatea victimei de a se apăra sau de a-şi exprima voinţa.
În ce priveşte constrângerea fizică, exercitată în cazul înfracțiunii specificate la
art.164 CP RM, aceasta se poate concretiza în:

2
 1) vătămarea intenţionată gravă, medie sau uşoară a integrităţii corporale ori a
sănătăţii;
2) violenţa care nu implică un prejudiciu cauzat sănătăţii.
Omorul, săvârşit cu răpirea persoanei, atrage răspunderea numai în baza lit.f)
alin.(2) art.145 CP RM. Reieșind din regula fixată la art.118 CP RM, în această ipoteză,
se exclude calificarea suplimentară conform art.164 CP RM.

Infracţiunea de răpire a unei persoane este o infracţiune formală. Ea se consideră

consumată din momentul reţinerii persoanei (cu privarea deplină de libertate) împotriva
voinţei acesteia sau neluându-se în seamă voinţa ei. Durata reţinerii ilegale a persoanei
răpite nu are importanţă la calificarea faptei conform art.164 CP RM, însă poate fi luată
în considerație la individualizarea pedepsei.

Latura subiectivă a infracţiunii prevăzute la art.164 CP RM se caracterizează prin

vinovăţie sub formă de intenţie directă. Motivele infracțiunii analizate pot fi dintre cele
mai variate: răzbunare; gelozie; motive huliganice; ură socială, naţională, rasială sau
religioasă; motive politice, etc. În cazul în care motivul ia forma interesului material,
răspunderea se agravează, fapta fiind calificată conform lit.f) alin.(2) art.164 CP RM.

Subiectul infracţiunii specificate la art.164 CP RM este persoana fizică

responsabilă care la momentul comiterii infracţiunii a atins vârsta de 14 ani.

În cea mai mare parte, circumstanțele agravante consemnate la alin.(2) și (3)

art.164 CP RM nu necesită o analiză aparte, întrucât toate noţiunile specificate la aceste
prevederi au fost caracterizate anterior (în special, cu ocazia analizei infracțiunilor
prevăzute la art.145 sau 151 CP RM). În cele ce urmează ne vom referi la agravanta de
la lit.f) alin.(2) art.164 CP RM – „din interes material” – care comportă anumite
precizări în contextul infracţiunii de răpire a unei persoane, precum şi la agravanta de la
lit.g) alin.(2) art.164 CP RM – „cu aplicarea armei sau altor obiecte folosite în calitate
de armă” – care nu a fost caracterizată anterior.

3
 Răpirea unei persoane săvârşită din interes material (lit.f) alin.(2) art.164 CP
RM)
Răpirea unei persoane este săvârșită din interes material în următoarele cazuri: 1)
victima este răpită pentru o perioadă anumită de timp, pentru a fi lipsită de posibilitatea
de a încheia o tranzacţie profitabilă sau de a lua parte la o licitaţie etc., caz în care
făptuitorul îşi sporeşte activul patrimonial pe seama victimei; 2) făptuitorul manifestă
dorinţa de a obţine un câştig material pentru a executa în schimb comanda de răpire,
etc. Noţiunea de interes material are acelaşi înţeles ca şi în cazul infracţiunilor
prevăzute la lit.b) alin.(2) art.145, lit.g) alin.(2) art.151 şi lit.h) alin.(2) art.152 CP RM.
În consecință, facem trimitere la explicațiile corespunzătoare.

Răpirea unei persoane săvârşită cu aplicarea armei sau altor obiecte folosite în
calitate de armă (lit.g) alin.(2) art.164 CP RM)
În conformitate cu alin.(1) art.129 CP RM, prin „arme” înţelegem „instrumentele,
piesele sau dispozitivele astfel declarate prin dispoziţiile legale”. Asemenea dispoziţii
legale se conţin în Legea Republicii Moldova privind regimul armelor şi al muniţiilor
cu destinaţie civilă.

Prin „alte obiecte folosite în calitate de armă” se are în vedere, în primul rând,
obiectele care îndeplinesc cumulativ următoarele două condiții:
1) nu se consideră arme în sensul Legii privind regimul armelor şi al muniţiilor cu
destinaţie civilă;
2) sunt utilizabile în vederea anihilării victimei sau a altor persoane (de exemplu, a
persoanelor care au încercat să împiedice răpirea victimei ori să o elibereze).
Din această categorie de alte obiecte, folosite în calitate de armă, fac parte:
briceagul; toporul; ranga; bâta; foarfecele; cuţitul de bucătărie; garota, etc. Nu este
exclus ca obiectele folosite în calitate de armă să fie obiecte animate (de exemplu, câini
dresaţi).

4
 În al doilea rând, din categoria de alte obiecte, folosite în calitate de armă, pot face
parte: armele dezactivate; armele de recuzită; armele de panoplie; armele inutilizabile;
machetele (imitaţiile) de arme; obiectele asemănătoare cu armele. Aplicarea, în cadrul
infracțiunii de răpire a unei persoane, a unei arme dezactivate, de recuzită, de panoplie
sau inutilizabile (fapt cunoscut făptuitorului), ori a unei machete (imitaţii) de armă, ori
a unui obiect asemănător cu arma intră sub incidența dispoziției de la lit.g) alin.(2)
art.164 CP RM numai în acele cazuri când obiectele nominalizate sunt aplicate în
vederea anihilării victimei sau a altor persoane (de exemplu, victima este lovită în
tâmpla capului cu patul de oţel al unui pistol de panoplie sau cu macheta de plumb a
unui pistol etc.).
Dacă, în cazul răpirii unei persoane, din cauze independente de voinţa
făptuitorului, acestuia nu-i reuşeşte aplicarea armei sau a altor obiecte folosite în
calitate de armă (de exemplu, din cauza defecţiunii de armă sau de muniţie), calificarea
se va face conform art.27 şi lit.g) alin.(2) art.164 CP RM.

TEMA „TRAFICUL DE FIINŢE UMANE” (ART.165 CP RM)

Luând în consideraţie caracterul complex al infracțiunii prevăzute la alin.(1)

art.165 CP RM, obiectul juridic special al acestei infracţiuni este şi el complex:
• obiectul juridic principal îl constituie relaţiile sociale cu privire la libertatea
fizică a persoanei;
• obiectul juridic secundar îl formează relaţiile sociale cu privire la oricare din
următoarele valori sociale:
– integritatea corporală, viața, inviolabilitatea şi libertatea sexuală, libertatea
psihică ori libertatea fizică a persoanei;
– substanţa, integritatea şi potenţialul de utilizare sau posesia asupra documentelor
persoanei;
– libertatea manifestării de voinţă;
– probitate;
– exercitarea corectă a funcţiei în cadrul unei autorităţi publice;

5
 – exercitarea corectă a controlului asupra unei persoane aflate sub autoritatea
altcuiva;
– exercitarea corectă fie a funcţiilor autorităţii publice, a acţiunilor administrative
de dispoziţie ori organizatorico-economice, fie a atribuțiilor ce-i revin unei persoane
publice, unei persoane cu funcţie de demnitate publică, unei persoane publice străine
sau unui funcţionar internaţional;
– prevenirea transmiterii unei boli venerice sau a contaminării cu maladia SIDA.
Obiectul material sau imaterial al infracțiunii analizate îl reprezintă, după caz:
corpul victimei; documentele; plățile sau beneficiile, etc.
Victimă a infracţiunii prevăzute la alin.(1) art.165 CP RM poate fi numai o
persoană adultă, adică o persoană care în momentul comiterii faptei a atins vârsta de 18
ani. Prin aceasta, infracţiunea în cauză se deosebeşte de fapta de trafic de copii,
incriminată la art.206 CP RM.
În conformitate cu alin.(4) art.165 CP RM, victima traficului de fiinţe umane este
absolvită de răspundere penală pentru infracţiunile săvârşite de ea în legătură cu această
calitate procesuală.

Latura obiectivă a infracţiunii prevăzute la alin.(1) art.165 CP RM se exprimă în

fapta prejudiciabilă care cuprinde următoarele două acţiuni (inacțiuni) cu caracter
alternativ:
1) acţiunea principală şi
2) acţiunea sau inacţiunea adiacentă.

Acţiunea principală din cadrul infracțiunii specificate la alin.(1) art.165 CP RM

cunoaște următoarele modalităţi normative cu caracter alternativ:
1) recrutarea victimei;
2) transportarea victimei;
3) transferul victimei;
4) adăpostirea victimei;
5) primirea victimei.

6
 Referitor la conținutul acestor modalităţi, vom menţiona următoarele:
1) recrutarea este racolarea (prin selectare) a victimei în vederea deplasării ei către
punctul de destinaţie;
2) transportarea reprezintă deplasarea victimei peste frontiera de stat a Republicii
Moldova sau în interiorul teritoriului Republicii Moldova;
3) transferul constituie transmiterea victimei de la un traficant către altul prin
vânzare-cumpărare, schimb, dare în chirie, cesiune în contul unei datorii, donaţie sau
alte asemenea tranzacţii ilegale. Transferul victimei are întotdeauna un caracter bilate-
ral; primirea victimei este corelativă cu transferul victimei;
4) adăpostirea este plasarea victimei într-un loc ferit, pentru a nu fi descoperită de
reprezentanţii organelor de drept sau de persoanele terţe, care ar putea anunţa
autorităţile despre infracţiunea săvârșită;
5) primirea reprezintă luarea în „custodie” a victimei de către un traficant de la
altul ca urmare a vânzării-cumpărării sau a altor tranzacţii ilegale. Primirea victimei
constituie activitatea corelativă transferului victimei.

Acţiunea principală, sub oricare din modalităţile specificate mai sus, trebuie să fie
însoţită de acţiunea sau inacţiunea adiacentă, în oricare din modalităţile sale.
Acţiunea sau inacţiunea adiacentă din cadrul infracțiunii prevăzute la alin.(1)
art.165 CP RM îşi găseşte exprimare în modalităţile normative enumerate la lit.a)-g)
alin.(1), lit.g) alin.(2) și lit.a1) alin.(3) art.165 CP RM:
1) aplicarea violenţei nepericuloase pentru viaţa sau sănătatea persoanei;
2) ameninţarea aplicării violenţei;
3) răpire;
4) sustragerea, tăinuirea, degradarea sau distrugerea documentelor;
5) ţinerea în servitute;
6) ameninţarea cu divulgarea informaţiilor confidenţiale familiei victimei sau altor
persoane fizice sau juridice;
7) înşelăciune;

7
 8) abuzul de poziţie de vulnerabilitate;
9) abuzul de putere;
10) darea ori primirea unor plăţi sau beneficii;
11) viol;
12) folosirea dependenţei fizice;
13) folosirea armei;
14) contaminarea cu o boală venerică sau cu maladia SIDA.

În cele ce urmează, ne vom referi la conținutul acestor modalități:

1) aplicarea violenţei nepericuloase pentru viaţa sau sănătatea persoanei
Prin „aplicarea violenţei nepericuloase pentru viaţa sau sănătatea persoanei” se
înțelege fie cauzarea intenţionată a leziunilor corporale, care nu au drept urmare nici
dereglarea sănătăţii, nici pierderea capacităţii de muncă, fie aplicarea intenţionată a
loviturilor sau săvârşirea altor acţiuni violente care cauzează o durere fizică, însă nu
creează pericol pentru viaţa şi sănătatea victimei;

2) ameninţarea aplicării violenţei

Ameninţarea aplicării violenţei se exprimă în amenințarea fie cu aplicarea
violenţei nepericuloase pentru viaţa şi sănătatea persoanei, fie cu aplicarea violenţei
periculoase pentru viaţa şi sănătatea persoanei. În această ipoteză nu este necesară
aplicarea suplimentară a art.155 CP RM;

3) răpire
Înţelesul noţiunii de răpire este cel prezentat cu ocazia examinării infracţiunii
prevăzute la art.164 CP RM. De aceea, facem trimitere la explicaţiile corespunzătoare.
Infracțiunea prevăzută la alin.(1) art.165 CP RM, care presupune răpirea victimei, nu
necesită calificare suplimentară în baza art.164 CP RM;

4) sustragerea, tăinuirea, degradarea sau distrugerea documentelor

8
 Prin „sustragerea documentelor” se înţelege privarea ilegală a victimei de
documente. Prin „tăinuirea documentelor” se are în vedere punerea acestora într-un loc
ferit. Prin „degradarea documentelor” se înţelege o astfel de influenţare nemijlocită
infracţională asupra documentelor, care presupune o modificare a calităţilor lor utile, o
înrăutăţire considerabilă a stării acestora, ele devenind inutilizabile parţial sau
temporar. Prin „distrugerea documentelor” trebuie de înţeles influenţarea nemijlocită
infracţională asupra documentelor, care presupune încetarea existenţei fizice a acestora
sau aducerea lor într-o asemenea stare, care exclude – în totalitate şi definitiv –
utilizarea conform destinaţiei lor funcţionale.
În sensul lit.c) alin.(1) art.165 CP RM, prin „documente” se înțelege: paşaport;
buletinul de identitate; documentul de călătorie.
Infracțiunea specificată la lit.c) alin.(1) art.165 CP RM nu necesită calificare
suplimentară în baza art.360 CP RM;

5) ținerea în servitute
Prin „servitute” se înţelege starea sau condiţia rezultând din faptul că un debitor s-
a angajat să dea drept garanţie pentru o datorie serviciile sale personale sau ale unei alte
persoane asupra căreia îşi exercită autoritatea, dacă valoarea echitabilă a acestor servicii
nu este destinată lichidării datoriei sau dacă durata acestor servicii nu este limitată şi
nici caracterul lor definit;

6) ameninţarea cu divulgarea informaţiilor confidenţiale familiei victimei sau

altor persoane fizice sau juridice
O astfel de amenințare trebuie să îndeplinească următoarele condiții:
1) făptuitorul inspiră victimei temerea că anumite informaţii ar putea fi
destăinuite;
2) aceste informaţii constituie secretul personal al victimei (de exemplu, secretul
adopţiei, secretul medical, secretul confesiunii sau alte asemenea secrete care privesc
persoana victimei);

9
 3) aceste informaţii ar putea fi destăinuite familiei victimei (ascendenţilor sau
descendenţilor, fraţilor sau surorilor, copiilor acestora, persoanelor devenite rude prin
adopţie, soţului (soţiei)) ori altor persoane fizice sau juridice (inclusiv organelor mass-
media);
4) eventuala destăinuire a informaţiilor în cauză ar pune victima într-o lumină
nefavorabilă în raport cu familia ei sau cu alte persoane fizice ori juridice;
5) inspirarea victimei a temerii că respectivele informaţii vor fi destăinuite reduce
la minimum resursele psihice ale acesteia necesare pentru a rezista constrângerii.
Aceasta nu înseamnă însă că este obligatoriu ca victima să se conformeze voinţei
făptuitorului;

7) înşelăciune
Înşelăciunea presupune fie prezentarea vădit falsă a realităţii, fie trecerea sub
tăcere a realităţii, care constă în ascunderea de victimă a faptelor şi circumstanţelor care
comportă semnificaţie în împrejurările concrete respective. Înşelăciunea poate
presupune nu doar inducerea în eroare a victimei, dar şi menţinerea erorii victimei.
În contextul infracțiunii prevăzute la lit.f) alin.(1) art.165 CP RM, victima este
indusă în eroare sau îi este menţinută eroarea în legătură cu anumite împrejurări de
drept sau de fapt legate de:
a) natura muncii sau a serviciilor care urmează a fi propuse victimei;
b) condiţiile de muncă;
c) posibilitatea de a părăsi locul şederii sale;
d) alte împrejurări legate de exploatarea victimei;

8) abuzul de poziţia de vulnerabilitate

Prin „poziţie de vulnerabilitate” se înţelege starea specială în care se află victima,
astfel încât aceasta este dispusă să se supună abuzului sau exploatării, în special din
cauza:
a) situaţiei precare din punctul de vedere al supravieţuirii sociale;

10
 b) situaţiei condiţionate de vârstă, sarcină, boală, infirmitate, deficienţă fizică sau
mintală;
c) situaţiei precare şi ilegale de intrare sau de şedere în ţara de tranzit sau de
destinaţie.
Nu este suficientă atestarea poziţiei de vulnerabilitate a victimei. O condiţie la fel
de importantă este ca făptuitorul să abuzeze de această poziţie. Aceasta înseamnă că
făptuitorul trebuie să cunoască, la momentul săvârşirii faptei, despre vulnerabilitatea
victimei. În afară de aceasta, este necesar ca făptuitorul să folosească vulnerabilitatea
victimei pentru a-şi uşura săvârşirea infracţiunii;

9) abuzul de putere
Se are în vedere că funcţionarul public, care reprezintă o autoritate publică şi care
nu este o persoană cu funcţie de răspundere, își folosește intenţionat situaţia de serviciu
într-un mod care contravine intereselor publice sau drepturilor şi intereselor ocrotite de
lege ale persoanelor fizice sau juridice.
Aplicarea răspunderii pentru infracţiunea specificată la lit.g) alin.(1) art.165 CP
RM, care presupune abuzul de putere, exclude calificarea suplimentară conform art.327
CP RM sau art.312 din Codul contravenţional;

10) darea sau primirea unor plăţi sau beneficii

În situația examinată atestăm realizarea unei înţelegeri, concretizată în două
activităţi corelative ale celor două părţi la respectiva înţelegere:
1) darea de plăţi sau beneficii;
2) primirea de plăţi sau beneficii.
Se au în vedere oricare plăţi sau beneficii având rolul de recompensă ilicită (bani
sau alte bunuri, servicii, avantaje sau foloase patrimoniale). Pentru calificare, nu
contează la iniţiativa cui este săvârşită infracţiunea: la iniţiativa celui care dă plăţile sau
beneficiile ori la iniţiativa celui care le primeşte.
Celelalte modalități normative ale acțiunii sau inacțiunii adiacente cumulează
calitatea de circumstanțe agravnte și vor fi analizate mai jos.

11
 Infracţiunea prevăzută la alin.(1) art.165 CP RM este o infracţiune formală. Ea se
consideră consumată din momentul obţinerii controlului asupra facultăţii victimei de a
se deplasa nestingherit.

Latura subiectivă a infracţiunii specificate la alin.(1) art.165 CP RM se

caracterizează prin vinovăţie sub formă de intenţie directă. Motivele infracţiunii în
cauză pot fi următoarele: interesul material; răzbunare; gelozie; invidie; ură; năzuinţa
de a facilita săvârşirea unei alte infracţiuni; năzuinţa de a salva viaţa unei persoane
apropiate; motive cu tentă sexuală; motive de ordin extremist, etc.

În dispoziţia de la alin.(1) art.165 CP RM legiuitorul nominalizează anumite

scopuri speciale ale infracțiunii:
1) scopul acţiunii principale din cadrul infracţiunii prevăzute la alin.(1) art.165 CP
RM (scopul exploatării sexuale comerciale sau necomerciale, al exploatării prin muncă
sau servicii forţate, al practicării cerşetoriei, al însuşirii ajutoarelor, indemnizaţiilor sau
prestaţiilor sociale, al folosirii ilegale în testări sau experimente medicale ori ştiinţifice,
al exploatării în sclavie sau în condiţii similare sclaviei, al folosirii în conflicte armate
ori în activităţi criminale, al prelevării organelor, ţesuturilor şi/sau celulelor umane, al
folosirii femeii în calitate de mamă-surogat ori scopul de reproducere);
2) scopul acţiunii adiacente din cadrul infracţiunii specificate la alin.(1) art.165 CP
RM (scopul întoarcerii unei datorii; scopul de a obţine consimţământul unei persoane
care deţine controlul asupra unei alte persoane; scopul de a asigura subordonarea
victimei).

Mai întâi, va fi efectuată examinarea scopului acţiunii principale din cadrul

infracţiunii prevăzute la alin.(1) art.165 CP RM.
Prima din respectivele forme constă în scopul de exploatare sexuală comercială
sau necomercială a victimei.

12
 Prin „exploatare sexuală necomercială” se înţelege activitatea care nu are nici un
impact direct asupra mărimii patrimoniului, exprimându-se în căsătorie (inclusiv
poligamică), concubinaj sau alte asemenea forme de coabitare, realizate pentru propria
consumaţie a făptuitorului. Prin „exploatare sexuală comercială” se înţelege activitatea
aducătoare de profituri, care are drept urmare majorarea activului patrimonial al
făptuitorului, exprimându-se în folosirea victimei, prin constrângere, în prostituţie, în
pornografie sau în alte activități sexuale.

Cea de-a doua formă a scopului acţiunii principale din cadrul infracţiunii
specificate la alin.(1) art.165 CP RM se exprimă în scopul de exploatare a victimei prin
muncă sau servicii forţate.
Înțelesul noțiunii „muncă sau servicii forțate” reiese din dispoziția de la alin.(1)
art.168 CP RM: obţinerea muncii de la o persoană împotriva voinţei ei, prin
constrângere sau înşelăciune, dacă această acţiune nu întruneşte elementele traficului de
fiinţe umane sau ale traficului de copii.

Cea de-a treia formă a scopului acţiunii principale din cadrul infracţiunii prevăzute
la alin.(1) art.165 CP RM constă în scopul de practicîrii cerşetoriei de către victimă.
Cerșetoria constă în folosirea îndeletnicirii victimei de a apela la o masă nedeterminată
de oameni, în scopul obținerii de la aceștia a banilor sau a altor bunuri.

Cea de-a patra formă a scopului acţiunii principale din cadrul infracțiunii
specificate la alin.(1) art.165 CP RM este scopul însuşirii ajutoarelor, indemnizaţiilor
sau prestaţiilor sociale.
De exemplu, conform Legii privind indemnizaţiile pentru incapacitate
temporarăde muncă şi alte prestaţii de asigurări sociale, asiguraţii din sistemul public
de asigurări sociale au dreptul la următoarele prestaţii: indemnizaţie pentru incapacitate
temporară de muncă cauzată de boli obişnuite sau de accidente nelegate de muncă;
indemnizaţie pentru prevenirea îmbolnăvirilor (carantină); prestaţie pentru recuperarea
capacităţii de muncă; indemnizaţie de maternitate; indemnizaţie pentru creşterea

13
copilului pînă la împlinirea vîrstei de 3 ani; indemnizaţie pentru îngrijirea copilului
bolnav; ajutor de deces. De asemenea, Legea cu privire la ajutorul social reglementează
acordarea ajutorului social şi a ajutorului pentru perioada rece a anului.
Însuşirea ajutoarelor, indemnizaţiilor sau prestaţiilor sociale presupune sustragerea
acestora.

Cea de-a cincea formă a scopului acţiunii principale din cadrul infracțiunii
specificate la alin.(1) art.165 CP RM este scopul folosirii ilegale a victimei în testări
sau experimente medicale ori ştiinţifice.
În context, prin „testare” se înțelege proba prin care se examinează funcțiile,
aptitudinile, capacitățile unei persoane. Prin „experiment” se înțelege provocarea
intenționată a unor fenomene, pentru a studia în anumite condiții efectul acestora
asupra unei persoane.
Folosirea victimei în testări sau experimente medicale ori ştiinţifice este ilegală în
cazul în care contravine prevederilor Legii ocrotirii sănătății, Legii cu privire la
drepturile şi responsabilităţile pacientului, Legii cu privire la exercitarea profesiunii de
medic etc.

Cea de-a șasea formă a scopului acţiunii principale din cadrul infracțiunii
specificate la alin.(1) art.165 CP RM este scopul de exploatare a victimei în sclavie sau
în condiţii similare sclaviei. Din dispoziția de la art.168 CP RM, se desprinde că, prin
„sclavie sau condiţii similare sclaviei” se înţelege:
a) punerea unei persoane în condiţii în care o altă persoană exercită stăpânire
asupra acesteia;
b) ţinerea unei persoane în condiţii în care o altă persoană exercită stăpânire
asupra acesteia;
c) determinarea unei persoane, prin utilizarea înşelăciunii, constrângerii, violenţei
sau ameninţării cu violenţa, să se angajeze sau să rămână în raport de concubinaj sau
căsătorie.

14
 Cea de-a șaptea formă a scopului acţiunii principale din cadrul infracțiunii
prevăzute la alin.(1) art.165 CP RM o reprezintă scopul de folosire a victimei în
conflicte armate. Nu contează în calitate de cine urmează a fi folosită victima în cadrul
conflictului armat: mercenar; angajat al unei companii militare private; necombatant,
etc. Nu contează nici dacă victima va fi folosită în cadrul unor operaţiuni militare.

Cea de-a opta formă a scopului acţiunii principale din cadrul infracțiunii
specificate la alin.(1) art.165 CP RM constă în scopul de folosire a victimei în activităţi
criminale. Se are în vedere folosirea victimei în calitate de participant la infracţiune sau
în calitate de mijloc animat (în cazul persoanelor iresponsabile) de săvârşire a
infracţiunii.

Cea de-a noua formă a scopului acţiunii principale din cadrul infracțiunii
prevăzute la alin.(1) art.165 CP RM se exprimă în scopul de prelevare a organelor,
ţesuturilor şi/sau celulelor victimei. Se are în vedere recoltarea organelor, ţesuturilor
şi/sau celulelor victimei (de exemplu, în vederea realizării unui transplant sau a unei
transfuzii).

Cea de-a zecea formă a scopului acţiunii principale din cadrul infracțiunii
prevăzute la alin.(1) art.165 CP RM se exprimă în scopul folosirii femeii în calitate de
mamă-surogat.
Mama-surogat este o femeie care acceptă în urma unui acord să rămână însărcinată
cu obiectivul de a da naștere unui copil care va fi crescut de o altă familie sau persoană.
Maternitatea de substituție are ca premisă o înțelegere de gestație între mama-surogat și
familia sau persoana care urmează să preia copilul după naștere.

Ultima formă a scopului acţiunii principale din cadrul infracțiunii specificate la

alin.(1) art.165 CP RM constă în scopul de reproducere.
Reproducerea umană presupune procrearea în cadrul procesului natural (în
rezultatul raportului sexual) sau în afara procesului natural (în lipsa raportului sexual).

15
Reproducerea umană în afara procesului natural poate fi precedată de: a) inseminarea
artificială; b) fertilizarea in vitro cu transferul intrauterin de embrioni; c) injectarea
intracitoplazmatică a spermatozoizilor; d) ecloziunea asistată; e) extragerea
spermatozoizilor din testicule, etc.

În continuare, vor fi supuse analizei formele sub care se înfățișează scopul acţiunii
adiacente din cadrul infracţiunii prevăzute la alin.(1) art.165 CP RM.
Prima din aceste forme este consemnată la lit.d) alin.(1) art.165 CP RM,
presupunând că ținerea în servitute este realizată în scopul întoarcerii unei datorii. În
cazul ținerii în servitute, mărimea unei datorii nu este stabilită în mod rezonabil atunci
când este exagerată, disproporţionată sau discriminatorie, fiind în discordanţă cu
reglementările normative în materie.

Cea de-a doua formă a scopului acţiunii adiacente din cadrul infracţiunii prevăzute
la alin.(1) art.165 CP RM este specificată la lit.g) alin.(1) art.165 CP RM. În acest caz,
darea sau primirea unor plăţi sau beneficii este realizată în scopul obţinerii
consimţământului unei persoane care deţine controlul asupra unei alte persoane. În
acest caz, în esenţă, scopul infracţiunii constă în coruperea celui care deţine controlul
asupra victimei, în vederea obţinerii substituirii consimţământului victimei.

Ultima formă a scopului acţiunii adiacente din cadrul infracţiunii specificate la

alin.(1) art.165 CP RM este consemnată la lit.g) alin.(2) art.165 CP RM. În această
ipoteză, scopul în cauză constă în asigurarea subordonării victimei. Manifestând
cruzime deosebită, de exemplu, în raport cu victima adăpostită, făptuitorul urmăreşte să
o facă pe aceasta dependentă faţă de dânsul sau de o altă persoană. Prezenţa oricărui alt
scop exclude posibilitatea evoluării cruzimii deosebite în contextul traficului de fiinţe
umane.

16
 Subiectul infracţiunii specificate la alin.(1) art.165 CP RM este: 1) persoana fizică
responsabilă care la momentul săvârşirii faptei a atins vârsta de 16 ani; 2) persoana
juridică (cu excepţia autorităţii publice).

În cazul agravantelor consemnate la lit.a)-e), g) alin.(2) și alin.(3) art.165 CP RM,

interpretarea noţiunilor utilizate se face, în principal, prin apelarea la explicaţiile
prezentate anterior vizavi de noţiunile similare. În continuare, ne vom referi la notele
caracteristice ale acestor circumstanţe agravante, care nu-şi au un corespondent în
infracţiunile anterior examinate.
Astfel, conform lit.g) alin.(2) art.165 CP RM, răspunderea pentru infracţiunea
specificată la alin.(1) art.165 CP RM se agravează dacă aceasta este săvârşită cu
deosebită cruzime pentru a asigura subordonarea persoanei ori prin folosirea violului,
a dependenţei fizice, a armei.
În vederea perceperii înțelesului sintagmei „cu deosebită cruzime”, facem trimitere
la explicațiile de rigoare privind infracțiunea prevăzută la lit.j) alin.(2) art.145 CP RM.
Calificarea faptei în baza lit.g) alin.(2) art.165 CP RM (care presupune săvârşirea
prin folosirea violului a infracţiunii specificate la alin.(1) art.165 CP RM) exclude
necesitatea calificării suplimentare conform art.171 CP RM.
Prin „dependenţă fizică” înţelegem starea psihică sau fizică ce rezultă din
interacţiunea organismului victimei cu substanţe narcotice ori psihotrope, utilizabile sau
inutilizabile în scopuri medicale, stare caracterizată prin modificări de comportament şi
alte reacţii, însoţite întotdeauna de nevoia de a lua asemenea substanţe în mod continuu
sau periodic, pentru a le resimţi efectele psihice şi, uneori, pentru a evita suferinţele.
Noţiunea „folosirea armei” din dispoziţia de la lit.g) alin.(2) art.165 CP RM are un
conţinut similar cu cel al noţiunii „aplicarea armei” din dispoziţia de la lit.g) alin.(2)
art.164 CP RM. Obiectele folosite în calitate de armă (de exemplu, cuţitul de bucătărie)
nu se pot regăsi printre mijloacele de săvârşire prin folosirea armei a infracţiunii
prevăzute la alin.(1) art.165 CP RM.

17
 În altă ordine de idei, potrivit lit.a1) alin.(3) art.165 CP RM, infracțiunile prevăzute
la alineatele (1) sau (2) sunt însoţite de contaminarea cu o boală venerică sau cu
maladia SIDA.
Condiţiile în care agravanta dată funcţionează sunt următoarele: a) la momentul
comiterii infracțiunii, făptuitorul cunoaşte că suferă de o boală venerică sau de maladia
SIDA; b) există legătura de cauzalitate între una din infracțiunile, specificate la alin.(1)
sau (2) art.165 CP RM, şi boala venerică sau maladia SIDA de care victima s-a
contaminat; c) faţă de urmările prejudiciabile sub formă de contaminare cu o boală
venerică sau cu maladia SIDA a fost manifestată intenţia – directă sau indirectă.
Aplicarea răspunderii în baza lit.a1) alin.(3) art.165 CP RM exclude calificarea
suplimentară conform art.211 sau 212 CP RM.

În sensul prevederii de la lit.f) alin.(2) art.165 CP RM, prin „violenţă periculoasă

pentru viaţa, sănătatea fizică sau psihică a persoanei” se are în vedere violenţa care s-a
soldat cu vătămarea medie sau uşoară a integrităţii corporale sau a sănătăţii ori care,
deşi nu a cauzat aceste urmări, comportă la momentul aplicării sale, datorită metodei de
operare, un pericol real pentru viaţa şi sănătatea victimei. Violenţa de o intensitate mai
redusă decât cea a vătămării intenționate uşoare a integrităţii corporale sau a sănătăţii
intră sub incidenţa prevederii de la lit.a) alin.(1) art.165 CP RM.
Se aplică răspunderea în baza art.151 şi art.165 (cu excepţia lit.f) alin.(2)) CP RM
în cazul în care acţiunea adiacentă din cadrul faptei prejudiciabile este reprezentată de
modalităţi non-violentale, iar vătămarea intenţionată gravă a integrităţii corporale sau a
sănătăţii doar le suplimentează.
Alta trebuie să fie soluția de calificare atunci când, de exemplu, se comite
adăpostirea victimei în scopul exploatării sexuale, iar asupra victimei se influenţează
exclusiv pe calea vătămării intenţionate grave a integrităţii corporale sau a sănătăţii. În
astfel de cazuri, nu este acceptabilă soluția concursului dintre infracţiunile prevăzute la
art.151 şi lit.f) alin.(2) 165 CP RM. Aceasta pentru că este prezentă doar o parte a
infracţiunilor specificate la lit.f) alin.(2) art.165 CP RM, şi anume: partea reprezentată
de acţiunea principală. Cealaltă parte lipseşte, mai bine-zis aparţine de o altă

18
infracţiune. În împrejurările descrise, în acord cu art.115 CP RM, rămâne soluţia de a
alege o singură normă din art.151 sau lit.f) alin.(2) art.165 CP RM. Pentru că este mai
favorabilă făptuitorului, soluţia aplicării art.151 CP RM este cea care trebuie aleasă. În
afară de aceasta, alegerea în favoarea soluţiei în cauză este dictată de următorul motiv:
imperfecţiunea legii penale, care nu este reparată (din motive necunoscute) de către
legiuitor, nu poate fi pusă în sarcina făptuitorului, indiferent de gravitatea faptei pe care
o comite.

TEMA „PRIVAŢIUNEA ILEGALĂ DE LIBERTATE” (ART.166 CP RM)

Obiectul juridic special al infracţiunii prevăzute la alin.(1) art.166 CP RM îl

constituie relaţiile sociale cu privire la libertatea fizică a persoanei.
În plan secundar poate fi adusă atingere relaţiilor sociale cu privire la una din
următoarele valori sociale: integritatea corporală a persoanei; libertatea psihică a
persoanei; libertatea manifestării de voinţă şi minimul necesar de încredere).
Infracţiunea specificată la alin.(1) art.166 CP RM are obiect material în acele
cazuri când presupune o influenţare nemijlocită infracţională asupra corpului victimei.
De regulă, victimă a infracţiunii specificate la alin.(1) art.166 CP RM poate fi
oricare persoană fizică. Totuşi, dacă victima are calităţi speciale, aceasta poate influenţa
asupra calificării faptei. Astfel, calitatea de minor, de femeie gravidă sau de persoană
aflată în stare de neputinţă are ca efect agravarea răspunderii în baza lit.c) alin.(2)
art.166 CP RM.

Latura obiectivă a infracţiunii prevăzute la alin.(1) art.166 CP RM se exprimă în

fapta prejudiciabilă alcătuită din:
1) acţiunea sau inacţiunea principală;
2) acţiunea sau inacţiunea adiacentă.

Acţiunea sau inacţiunea principală se exprimă în privaţiunea ilegală de libertate a

victimei, dacă privațiunea nu este legată cu răpirea acesteia. Prin „privaţiune ilegală de

19
libertate” se înţelege împiedicarea victimei de a se deplasa conform voinţei sale, de a-şi
alege liber locul aflării, de a comunica cu alte persoane atunci şi aşa cum ea doreşte, pe
calea izolării victimei în locul aflării ei permanente sau provizorii, loc în care ea a ajuns
benevol, fără a fi deplasată din alt loc.
Aşadar, în cazul privaţiunii ilegale de libertate, persoana nu este scoasă în afara
micromediului său social, nu este deplasată dintr-un loc în altul. Anume prin aceasta
infracţiunile specificate la art.166 CP RM se deosebesc de infracţiunea de răpire a unei
persoane (art.164 CP RM).
În unele cazuri, infracţiunea specificată la alin.(1) art.166 CP RM se comite printr-
o acţiune, aceasta putând avea variate modalităţi de realizare (de exemplu, victima este
legată pentru a nu se putea deplasa, victima este încuiată într-o încăpere, îi sunt luate
hainele pentru a nu se putea deplasa etc.). Săvârşirea infracţiunii prevăzute la alin.(1)
art.166 CP RM este posibilă nu doar pe calea acţiunii, dar şi pe calea inacţiunii. Astfel,
dacă făptuitorul nu-şi îndeplineşte obligaţia de a repune persoana în libertate, deşi putea
şi trebuia s-o îndeplinească.

În calitate de modalităţi ale acţiunii sau inacţiunii adiacente, care însoţeşte

acţiunea sau inacţiunea principală, trebuie numite:
1) constrângerea fizică;
2) constrângerea psihică;
3) înşelăciunea sau abuzul de încredere;
4) profitarea de imposibilitatea victimei de a se apăra sau de a-şi exprima voinţa.
În ce priveşte constrângerea fizică, în contextul infracţiunii prevăzute la alin.(1)
art.166 CP RM, violenţa trebuie să fie nepericuloasă pentru viaţa sau sănătatea
victimei. Aceasta pentru că la lit.e) alin.(2) art.166 CP RM se stabileşte răspunderea
pentru infracțiunea de privaţiune ilegală de libertate săvârşită cu aplicarea violenţei
periculoase pentru viaţa sau sănătatea victimei.

Infracțiunea specificată la alin.(1) art.166 CP RM este o infracţiune formală. Ea se

consideră consumată din momentul în care lezarea libertăţii fizice a victimei (sub forma

20
suprimării sau restrângerii libertăţii) a devenit efectivă, punând în evidenţă
imposibilitatea victimei de a se deplasa ori de a acţiona conform voinţei şi intereselor
sale.

Latura subiectivă a infracțiunii prevăzute la alin.(1) art.166 CP RM se

caracterizează prin vinovăţie sub formă de intenţie directă.
Motivele infracţiunii specificate la alin.(1) art.166 CP RM pot fi următoarele:
răzbunare; gelozie; ură; interesul material; motive huliganice; năzuinţa de a înlesni
comiterea altor infracţiuni (de exemplu, a violului), etc.

Subiectul infracţiunii analizate este persoana fizică responsabilă care la momentul

comiterii faptei a atins vârsta de 16 ani (în cazul faptei specificate la alin.(1) art.166 CP
RM) sau de 14 ani (în prezența agravantelor consemnate la lit.b)-d) și f) alin.(2) şi
alin.(3) art.166 CP RM).

În sensul lit.e) alin.(2) art.166 CP RM, acţiunea adiacentă se poate exprima numai
în aplicarea violenţei periculoase pentru viaţa sau sănătatea persoanei. Aceasta întrucât
la alin.(1) art.166 CP RM se stabileşte răspunderea pentru infracțiunea de privaţiune
ilegală de libertate săvârşită cu aplicarea violenţei nepericuloase pentru viaţa sau
sănătatea victimei.
În cazul în care privaţiunea ilegală de libertate este săvârşită datorită vătămării
intenţionate grave a integrităţii corporale sau a sănătăţii, comise asupra victimei, se
aplică doar lit.e) alin.(2) art.166 CP RM.

TEMA „TORTURA, TRATAMENTUL INUMAN SAU DEGRADANT”

(ART.1661 CP RM)

În cazul infracţiunii prevăzute la alin.(1) art.1661 CP RM, obiectul juridic special

are un caracter multiplu: obiectul juridic principal îl formează relaţiile sociale cu
privire la demnitatea persoanei; obiectul juridic secundar îl constituie relaţiile sociale

21
cu privire la integritatea fizică sau psihică a persoanei, apărate împotriva tratamentului
inuman ori degradant.
În ipotezele consemnate la lit.f) și g) alin.(2) art.1661 CP RM, în plan secundar se
aduce atingere și relațiilor sociale cu privire la sănătatea persoanei sau, respectiv, cu
privire la viața persoanei. În aceste două ipoteze, obiectul juridic special are un caracter
complex.
Infracţiunea prevăzută la alin.(1) art.1661 CP RM poate avea obiect material.
Acesta există în cazul în care infracţiunea analizată presupune influenţarea nemijlocită
infracţională asupra corpului persoanei.
Cât priveşte victima infracţiunii specificate la alin.(1) art.1661 CP RM, aceasta
poate fi orice persoană supusă unor măsuri de constrângere având la bază exerciţiul
autorităţii publice. Dacă, în afară de calităţile speciale enunţate mai sus, victima este un
minor, o femeie gravidă sau o persoană aflată în stare de neputinţă, atunci răspunderea
urmează a fi agravată în conformitate cu lit.a) alin.(2) art.166 1 CP RM.

Latura obiectivă a infracţiunii specificate la alin.(1) art.1661 CP RM are

următoarea structură:
1) fapta prejudiciabilă exprimată în acțiunea sau inacțiunea de cauzare a unei
dureri sau a suferinţei fizice ori psihice, care reprezintă tratament inuman ori degradant;
2) urmările prejudiciabile constând în durerea sau suferinţa fizică ori psihică;
3) legătura de cauzalitate dintre fapta prejudiciabilă şi urmările prejudiciabile.
Pentru a cădea sub incidența alin.(1) art.1661 CP RM, tratamentul aplicat victimei
trebuie să depășească un anumit „prag de gravitate”. Altfel spus, în sensul prevederii de
la alin.(1) art.1661 CP RM, tratamentul inuman ori degradant constituie nu o simplă
„brutalitate” (produsă, de exemplu, atunci când persoana se opune arestării sale), ci este
suficient de gravă. Dacă persistă îndoielile privind suficiența de gravitate a
tratamentului aplicat victimei, răspunderea nu va putea fi aplicată în baza alin.(1)
art.1661 CP RM.
Prin „tratament inuman” se înţelege acele acte prin care se provoacă victimei
leziuni sau vii suferințe fizice și morale, susceptibile de a-i produce puternice tulburări

22
psihice; prin „tratament degradant” se are în vedere tratamentul care-i provoacă
victimei sentimente de teamă, de neliniște și de inferioritate, de natură a o umili, a o
înjosi și, eventual, de a-i înfrânge astfel rezistența fizică și morală.
În jurisprudenţa Curţii Europene a Drepturilor Omului sunt consemnate
următoarele modalităţi faptice ale tratamentului inuman ori degradant:
1) lovirea unui deținut, menținerea lui într-o celulă neîncălzită și întunecată, cu o
bandă pe ochi, în așa fel încât i-au rămas urme de răni pe corp;
2) aplicarea unei pedepse corporale într-o școală unei eleve în vârstă de 16 ani de
către un bărbat, în prezența altui bărbat și provocarea, astfel, a unei răni vizibile timp de
mai multe zile;
3) obligarea unui deținut să rămână mai mult de două luni, pe timp foarte călduros,
într-o celulă fără ferestre și fără aerisire, în care temperatura devenise insuportabilă;
4) neacordarea îngrijirilor medicale adecvate unei persoane deținute de către
personalul locului de detenție care cunoștea starea acelei persoane;
5) legarea de pat cu cătușe a deținutului internat în spital pentru tratarea
cancerului, atunci când această măsură era evident inutilă și disproporționată, etc.
La comiterea infracțiunii prevăzute la alin.(1) art.1661 CP RM, făptuitorul poate
recurge la orice mijloace. Totuși, dacă săvârşirea infracțiunii în cauză presupune
folosirea armei, instrumentelor speciale sau a altor obiecte adaptate acestui scop,
răspunderea se va agrava în corespundere cu lit.d) alin.(2) art.1661 CP RM.

Infracţiunea specificată la alin.(1) art.1661 CP RM este o infracţiune materială. Ea

se consideră consumată din momentul producerii durerii sau suferinţei fizice ori
psihice.

De regulă, în ipoteza infracţiunii prevăzute la alin.(1) art.1661 CP RM, durerea sau

suferinţă fizică ori psihică nu poate fi puternică. Prin aceasta, tratamentul inuman sau
degradant (în sensul prevederii de la alin.(1) art.1661 CP RM) se deosebește de tortură
(în sensul prevederii de la alin.(3) art.166 1 CP RM). Dacă persistă îndoielile privind

23
gradul de gravitate a durerii sau a suferinței cauzate victimei, răspunderea urmează a fi
aplicată conform alin.(1) art.1661 CP RM, nu conform alin.(3) art.1661 CP RM.
Ca excepție, în ipoteza infracţiunii prevăzute la alin.(1) art.1661 CP RM, durerea
sau suferinţă fizică ori psihică poate fi chiar puternică. În astfel de cazuri, este esențial
ca făptuitorul:
1) să nu urmărească scopul de a obţine de la persoana supusă efectiv tratamentului
inuman sau degradant sau de la o persoană terţă informaţii sau mărturisiri, de a o
pedepsi pentru un act pe care aceasta sau o terţă persoană l-a comis ori este bănuită că
l-a comis, de a o intimida sau de a exercita presiune asupra ei sau asupra unei terţe
persoane;
2) să nu fie ghidat de un motiv bazat pe o formă de discriminare, oricare ar fi ea.
În cazuri de altă natură, aplicabilă va fi prevederea de la alin.(3) art.166 1 CP RM,
deoarece făptuitorul îi provoacă unei persoane o durere sau suferinţe fizice sau psihice
puternice cu scopul de a obţine de la această persoană sau de la o persoană terţă
informaţii sau mărturisiri, de a o pedepsi pentru un act pe care aceasta sau o terţă
persoană l-a comis ori este bănuită că l-a comis, de a o intimida sau de a exercita
presiune asupra ei sau asupra unei terţe persoane, sau din orice alt motiv, bazat pe o
formă de discriminare, oricare ar fi ea.

Latura subiectivă a infracţiunii specificate la alin.(1) art.1661 CP RM se

caracterizează prin intenţie directă sau indirectă.
Nu este exclus ca subiectul infracţiunii prevăzute la alin.(1) art.1661 CP RM să
urmărească după caz:
1) obţinerea de la persoana supusă efectiv tratamentului inuman ori degradant sau
de la o persoană terţă a informaţiilor sau mărturisirilor;
2) pedepsirea persoanei supuse efectiv tratamentului inuman ori degradant pentru
un act pe care aceasta sau o terţă persoană l-a comis ori este bănuită că l-a comis;
3) intimidarea sau exercitarea de presiuni asupra persoanei supuse efectiv
tratamentului inuman ori degradant sau asupra unei terţe persoane.
Totodată, este posibil ca subiectul infracţiunii în cauză să urmărească alte scopuri.

24
 Motivele infracţiunii specificate la alin.(1) art.1661 CP RM pot fi: interesul
material; năzuinţa de autoafirmare; înţelegerea denaturată a obligaţiilor de serviciu;
incapacitatea de a soluţiona pe căi legale problema procesuală creată; răzbunare;
gelozie; invidie; ură; ura socială, naţională, rasială sau religioasă; motivele sadice, etc.
Este posibil ca infracțiunea prevăzută la alin.(1) art.166 1 CP RM să fie comisă dintr-un
motiv bazat pe o formă de discriminare, oricare ar fi ea.

Subiectul infracţiunii prevăzute la alin.(1) art.1661 CP RM este persoana fizică

responsabilă care la momentul comiterii faptei a atins vârsta de 16 ani. În afară de
aceasta, subiectul infracțiunii în cauză trebuie să aibă una din următoarele calități
speciale:
1) persoana publică;
2) persoana care, de facto, exercită atribuţiile unei autorităţi publice;
3) oricare altă persoană care acţionează cu titlu oficial;
4) oricare altă persoană care acţionează cu consimţământul expres sau tacit al unei
persoane care acţionează cu titlu oficial.

În ce privește circumstanţele agravante consemnate la lit.a)-c) alin.(2) art.1661 CP

RM, este admisibilă referirea la agravantele cu conţinut similar specificate la lit.e), g) și
i) alin.(2) art.145 CP RM, cu ajustările de rigoare.
În prezența circumstanţei agravante consemnate la lit.d) alin.(2) art.166 1 CP RM,
răspunderea se agravează dacă făptuitorul foloseşte ca mijloace speciale de săvârşire a
infracţiunii, după caz:
1) arma;
2) instrumentele speciale;
3) alte obiecte adaptate în scopul cauzării unei dureri sau a suferinţei fizice ori
psihice.
În vederea perceperii înțelesului noțiunii de armă, facem trimitere la explicațiile
privind infracțiunea prevăzută la lit.g) alin.(2) art.164 CP RM.

25
 În sensul prevederii de la lit.d) alin.(2) art.1661 CP RM, prin „instrumente speciale
sau alte obiecte adaptate în scopul cauzării unei dureri sau a suferinţei fizice ori
psihice” trebuie de înțeles uneltele, dispozitivele sau aparatele special confecţionate sau
adaptate pentru a cauza victimei o durere sau o suferinţă fizică ori psihică (de exemplu:
butelia de plastic umplută cu apă; cablul cu un mâner la o extremitate; scaunul de
interogare prevăzut cu ace menite să străpungă pielea fără a produce însă răni letale;
cătuşele cu şocuri electrice, etc.).

În ce privește circumstanţa agravantă consemnată la lit.e) alin.(2) art.166 1 CP RM,

este admisibilă referirea la agravanta cu conţinut similar, specificată la lit.e) alin.(2)
art.165 CP RM.
Din punctul de vedere al laturii obiective, infracțiunea săvârșită în prezența
agravantei prevăzute la lit.f) alin.(2) art.1661 CP RM cuprinde durerea sau suferinţa
fizică ori psihică (urmările prejudiciabile primare), care, la rândul său, au implicat
producerea unor urmări prejudiciabile mai grave – vătămarea gravă sau medie a
integrităţii corporale sau a sănătăţii (urmările prejudiciabile secundare).

Din punctul de vedere al laturii obiective, infracțiunea săvârșită în prezența

agravantei prevăzute la lit.g) alin.(2) art.1661 CP RM cuprinde durerea sau suferinţa
fizică ori psihică (urmările prejudiciabile primare), care, la rândul său, au implicat
producerea unor urmări prejudiciabile mai grave – decesul victimei sau sinuciderea
acesteia (urmările prejudiciabile secundare). Decesul victimei sau sinuciderea acesteia
trebuie să se găsească într-o legătură de cauzalitate directă cu durerea sau suferinţa
fizică ori psihică.

În continuare, va fi supusă analizei infracțiunea prevăzută la alin.(3) art.1661 CP

RM.
Obiectul juridic special al acestei infracţiuni are un caracter multiplu: obiectul
juridic principal îl formează relaţiile sociale cu privire la demnitatea persoanei;

26
obiectul juridic secundar îl constituie relaţiile sociale cu privire la integritatea fizică sau
psihică a persoanei, apărate împotriva torturii.
În situațiile specificate la lit.f) și g) alin.(4) art.1661 CP RM, în plan secundar se
aduce atingere și relațiilor sociale cu privire la sănătatea persoanei sau, respectiv, cu
privire la viața persoanei. În aceste ipoteze, obiectul juridic special are un caracter
complex.
Infracţiunea prevăzută la alin.(3) art.1661 CP RM poate avea obiect material.
Acesta există în cazul în care infracţiunea examinată presupune influenţarea nemijlocită
infracţională asupra corpului persoanei.
Victimă a infracţiunii specificate la alin.(3) art.1661 CP RM poate fi orice persoană
supusă unor măsuri de constrângere având la bază exerciţiul autorităţii publice. Dacă, în
afară de calităţile speciale enunţate mai sus, victima este un minor, o femeie gravidă
sau o persoană aflată în stare de neputinţă, atunci răspunderea urmează a fi agravată în
conformitate cu lit.a) alin.(4) art.1661 CP RM.

Latura obiectivă a infracţiunii specificate la alin.(3) art.1661 CP RM include

următoarele trei semne:
1) fapta prejudiciabilă care constă în acțiunea sau inacțiunea prin care se provoacă
unei persoane o durere sau suferinţe fizice ori psihice puternice;
2) urmările prejudiciabile constând în durerea sau suferinţele fizice ori psihice
puternice;
3) legătura de cauzalitate dintre fapta prejudiciabilă şi urmările prejudiciabile.

Atunci când este săvârșită pe calea acțiunii, provocarea durerii sau a suferinţelor
fizice sau psihice puternice presupune, după caz:
a) influenţarea fizică asupra victimei;
b) influenţarea psihică asupra victimei;
c) influenţarea fizică și psihică asupra victimei.

27
 Dacă ne referim la influenţarea fizică în contextul infracţiunii specificate la
alin.(3) art.1661 CP RM, în jurisprudenţa Curţii Europene a Drepturilor Omului sunt
consemnate următoarele modalităţi faptice ale torturii:
1) spânzurătoarea palestiniană (dezbrăcarea victimei, legarea mâinilor la spate şi
suspendarea ei de braţe, fără a se mai putea sprijini de sol);
2) forme grave de bătaie;
3) lovituri grave, combinate cu refuzarea îngrijirii medicale;
4) şocuri electrice;
5) falaka/falanga: lovirea tălpilor, etc.
Privitor la influențarea psihică asupra victimei, ca modalităţi faptice ale torturii pot
fi specificate: simularea unei execuţii, ameninţarea cu flacăra de la o lampă şi cu o
seringă; ameninţarea privind maltratarea copiilor victimei, etc.

Atunci când infracțiunea prevăzută la alin.(3) art.1661 CP RM este săvârșită pe

calea inacțiunii, se are în vedere că, din cauza nesăvârşirii unor acţiuni juridiceşte
obligatorii, obiectiv necesare şi realmente posibile, nu s-a împiedicat sau nu s-a
înlăturat desfăşurarea unor procese de natură să provoace durerea sau suferinţele fizice
ori psihice puternice (de exemplu: privarea victimei de somn și de hrană; privarea
victimei de tratamentul medical și de medicamente, etc.).
La comiterea infracțiunii specificate la alin.(3) art.166 1 CP RM, făptuitorul poate
recurge la orice mijloace. Totuși, dacă săvârşirea infracțiunii în cauză presupune
folosirea armei, instrumentelor speciale sau a altor obiecte adaptate acestui scop,
răspunderea se va agrava în corespundere cu lit.d) alin.(4) art.166 1 CP RM.

Infracţiunea prevăzută la alin.(3) art.1661 CP RM este o infracţiune materială. Ea

se consideră consumată din momentul producerii durerii sau suferinţelor fizice ori
psihice puternice.
Accentuăm că, în procesul calificării celor săvârşite în baza alin.(3) art.1661 CP
RM, urmează a se aprecia, în raport cu toate împrejurările reţinute, că durerea sau
suferinţele provocate victimei au fost puternice. Altfel spus, trebuie stabilit că durerea

28
sau suferinţele cauzate victimei nu sunt o manifestare a tratamentului inuman sau
degradant (în sensul prevederii de la alin.(1) art.1661 CP RM), fiind suficient de grave
pentru a fi catalogate ca expresie a torturii. Dacă persistă îndoielile privind gradul de
gravitate a durerii sau a suferințelor cauzate, răspunderea urmează a fi aplicată conform
alin.(1) art.1661 CP RM, nu conform alin.(3) art.1661 CP RM.

Latura subiectivă a infracţiunii specificate la alin.(3) art.1661 CP RM se

caracterizează în primul rând prin intenţie directă.
Intenția de a săvârşi infracţiunea de tortură este o intenție calificată, întrucât
presupune prezența unui scop special sau a unui motiv special. Astfel, scopul special în
cauză cunoaște următoarele forme alternative:
1) obţinerea de la persoana efectiv torturată sau de la o persoană terţă a
informaţiilor sau mărturisirilor;
2) pedepsirea persoanei efectiv torturate pentru un act pe care aceasta sau o terţă
persoană l-a comis ori este bănuită că l-a comis;
3) intimidarea sau exercitarea de presiuni asupra persoanei efectiv torturate sau
asupra unei terţe persoane.
La rândul său, motivul special, care-l ghidează pe subiectul infracțiunii prevăzute
la alin.(3) art.1661 CP RM, este cel bazat pe o formă de discriminare, oricare ar fi ea.

Subiectul infracţiunii prevăzute la alin.(3) art.1661 CP RM este persoana fizică

responsabilă care la momentul comiterii faptei a atins vârsta de 16 ani. În afară de
aceasta, subiectul infracțiunii în cauză trebuie să aibă una din următoarele calități
speciale:
1) persoana publică;
2) persoana care, de facto, exercită atribuţiile unei autorităţi publice;
3) oricare altă persoană care acţionează cu titlu oficial;
4) oricare altă persoană care acţionează cu consimţământul expres sau tacit al unei
persoane care acţionează cu titlu oficial.

29