TEMA: INFRACŢIUNI CONTRA BUNEI DESFĂŞURĂRI A ACTIVITĂŢII ÎN

SFERA PUBLICĂ
1. Coruperea pasivă (art.324 C.pen.);
2. Coruperea activă (art.325 C.pen.);
3. Traficul de influenţă (art.326 C.pen.);
4. Abuzul de putere sau abuzul de serviciu (art.327 C.pen.);
5. Excesul de putere sau depăşirea atribuţiilor de serviciu (art.328 C.pen.);
6. Neglijenţa în serviciu (art.329 C.pen.);
7. Falsul în acte publice (art.332 C.pen.).

1. Coruperea pasivă.
Articolul 324. Corupere pasivă
(1) Pretinderea, acceptarea sau primirea, personal sau prin mijlocitor, de către o persoană publică
sau de către o persoană publică străină de bunuri, servicii, privilegii sau avantaje sub orice formă, ce nu i
se cuvin, pentru sine sau pentru o altă persoană, sau acceptarea ofertei ori promisiunii acestora pentru a
îndeplini sau nu ori pentru a întîrzia sau a grăbi îndeplinirea unei acţiuni în exercitarea funcţiei sale sau
contrar acesteia
se pedepseşte cu închisoare de la 3 la 7 ani cu amendă în mărime de la 4000 la 6000 unităţi
convenţionale şi cu privarea de dreptul de a ocupa anumite funcţii publice sau de a exercita o anumită
activitate pe un termen de la 5 la 10 ani.
(2) Aceleaşi acţiuni săvîrşite:
[Lit.a) alin.(2) art.324 abrogată prin Legea nr.277-XVI din 18.12.2008, în vigoare 24.05.2009]
a1) de un funcţionar internaţional;
b) de două sau mai multe persoane;
c) cu extorcare de bunuri sau servicii enumerate la alin.(1);
d) în proporţii mari
se pedepsesc cu închisoare de la 5 la 10 ani cu amendă în mărime de la 6000 la 8000 unităţi
convenţionale şi cu privarea de dreptul de a ocupa anumite funcţii publice sau de a exercita o anumită
activitate pe un termen de la 7 la 10 ani.
(3) Acţiunile prevăzute la alin.(1) sau (2), săvîrşite:
a) de o persoană cu funcţie de demnitate publică;
b) în proporţii deosebit de mari;
c) în interesul unui grup criminal organizat sau al unei organizaţii criminale,
se pedepsesc cu închisoare de la 7 la 15 ani cu amendă în mărime de la 8000 la 10000 unităţi
convenţionale şi cu privarea de dreptul de a ocupa anumite funcţii publice sau de a exercita o anumită
activitate pe un termen de la 10 la 15 ani.
(4) Acţiunile prevăzute la alin.(1), săvîrşite în proporţii care nu depăşesc 100 unităţi convenţionale,
se pedepsesc cu amendă în mărime de la 1000 la 2000 unităţi convenţionale şi cu privarea de
dreptul de a ocupa anumite funcţii publice sau de a exercita o anumită activitate pe un termen de pînă la 5
ani.
[Art.324 modificat prin Legea nr.326 din 23.12.2013, în vigoare 25.02.2014]
[Art.324 modificat prin Legea nr.78 din 12.04.2012, în vigoare 25.05.2012]
[Art.324 modificat prin Legea nr.245 din 02.12.2011, în vigoare 03.02.2012]

Obiectul juridic generic – relaţiile sociale ce sunt condiţionate de activitatea

instituţiilor autorităţilor publice, organizaţiilor şi întreprinderilor de stat.
Obiectul juridic special – relaţiile sociale de interes public ce sunt condiţionate de
corectitudinea şi probitatea de care trebuie să dea dovadă persoanele publice la exercitarea
atribuţiilor de serviciu.
 Obiectul material sau imaterial este alcătuit din remunerația ilicită, ce cuprinde (A se
vedea HP CSJ Cu privire la aplicarea legislaţiei referitoare la răspunderea penală pentru
infracţiunile de corupţie nr. 11  din  22.12.2014):
Bunuri - toate lucrurile susceptibile apropierii individuale sau colective şi drepturile
patrimoniale. Termenul ,,bun” se referă în egală măsură la lucruri, cât şi la drepturi
patrimoniale.
Este absolut obligatoriu ca entitatea ce presupune remuneraţia ilicită să aibă o valoare
economică şi să fie susceptibilă de apropiere, sub forma unor drepturi în compunerea unui
patrimoniu. Nu are nici o relevanţă la încadrare categoria din care face parte bunul: mobil
sau imobil, tangibil sau intangibil, divizibil sau indivizibil etc.
La noţiunea de bunuri se atribuie şi banii reprezentată atât de valuta naţională, cât şi
cea internaţională;
Servicii - forma de muncă prestată în folosul sau interesul cuiva, fapta, acţiunea care
avantajează pe cineva (reparaţia capitală a maşinii, edificarea unei case fără achitarea
costului; micşorarea preţului real al patrimoniului transmis, al obiectelor privatizate etc.)
Privilegiu - o scutire de obligaţii (către stat) ori, după caz, oferirea de drepturi sau
distincţii sociale care se acordă în situaţii speciale.
Avantaje - un folos, o favoare avînd o natură patrimonială sau nepatrimonială, care
ameliorează necuvenit situaţia în raport cu acea pe care coruptul o avusese înaintea
comiterii infracţiuni (premii nejustificate, împrumuturi de bani fără dobândă, accelerarea
tratării unui bolnav, perspective mai bune în carieră etc.).
Oferte - rezidă în propunerea de bunuri, servicii, privilegii sau avantaje, sub orice
formă.
Promisiuni reprezintă asumarea obligaţiei de a da bunuri, de a oferi servicii, privilegii
sau avantaje, sub orice formă.
Valoarea exprimată în bani a remuneraţiei ilicite, în conformitate cu alin.(1) art.324 CP
trebuie să fie mai mare de 100 u.c. (adică mai mare de 5000 de lei), însă să nu depăşească
20 de salarii medii lunare pe economie prognozate, stabilite prin Hotărârea de Guvern, în
vigoare la momentul comiterii infracţiunii, altminteri, va opera alin.(4) art.324 CP (dacă
valoarea exprimată în bani a remuneraţiei ilicite este mai mică de 100 u.c.) ori lit.d) alin.(2)
art.324 CP (dacă valoarea exprimată în bani a remuneraţiei ilicite se situează între extremele
20 şi 40 de salarii medii lunare pe economie prognozate, stabilite prin Hotărârea de Guvern,
în vigoare la momentul comiterii infracţiunii).
Dacă valoarea exprimată în bani a remuneraţiei ilicite va depăşi 40 de salarii medii
lunare pe economie prognozate, stabilite prin Hotărârea de Guvern, în vigoare la momentul
comiterii infracţiunii, la calificare se va reţine lit.b) alin.(3) art.324 CP.
Latura obiectivă a infracţiunii reprezintă fapta prejudiciabilă ce se realizează prin
trei acţiuni alternative (A se vedea HP CSJ Cu privire la aplicarea legislaţiei referitoare la
răspunderea penală pentru infracţiunile de corupţie nr. 11  din  22.12.2014):
1. Pretinderea de bunuri, privilegii, servicii sau avantaje – presupune cererea
acestora de către persoana publică. Cererea se poate realiza sub orice formă. În
acest caz, fapta se comite la iniţiativa persoanei corupte (coruptului). Infracţiunea
 se consumă din momentul înaintării cererii, indiferent dacă bunurile au fost sau nu
transmise efectiv făptuitorului.
2. Primirea de bunuri, privilegii, servicii sau avantaje - înseamnă luarea în posesie,
obţinerea, încasare de bunuri, servicii, privilegii sau avantaje sub orice formă, ce nu
i se cuvin coruptului de la corupător (sau de la un terţ ce acţionează în numele
acestuia) şi nu se limitează neapărat la preluarea manuală de către corupt a
obiectului remuneraţiei ilicite. Primirea poate fi realizată şi prin lăsarea bunurilor ce
constituie remuneraţia ilicită într-un loc indicat de către corupător, de unde se vor
putea prelua oricînd de către corupt. În cazul modalităţii de primire, iniţiativa
aparţine corupătorului.
3. Acceptarea care se poate manifesta prin două forme:
- de bunuri, servicii, privilegii sau avantaje sub orice formă, ce nu i se cuvin
coruptului;
- ofertei ori promisiunii de bunuri, servicii, privilegii sau avantaje sub orice
formă, ce nu i se cuvin coruptului.
Acceptarea presupune consimţirea sau aprobarea expresă sau tacită de către corupt a
obiectului remuneraţiei ilicite etalat de către corupător. În ipoteza acceptării, iniţiativa
aparţine în exclusivitate corupătorului.
Infracţiunea de corupere pasivă are o componenţă formală consumându-se din
momentul săvârşirii uneia dintre acţiunile ce au fost descrise mai sus.
Tentativa este posibilă doar atunci când făptuitorul comite infracţiunea în modalitatea
primirii obiectului coruperii. Va exista tentativă dacă acţiunea de primire nu a fost dusă
până la capăt din motive care nu depind de voinţa făptuitorului.
Acţiunile de pretindere şi acceptare sunt de executare promtă, fapt pentru care tentativa
la acestea apare ca imposibilă.
Latura subiectivă a coruperii pasive – prin intenţie directă, adică făptuitorul îşi dă
seama de caracterul prejudiciabil al acţiunii sale şi doreşte comiterea ei.
Pentru existenţa componenţei de infracţiune este obligatoriu ca făptuitorul să acţioneze
în unul din următoarele scopuri:
- pentru a îndeplini o acţiune în exercitarea funcţiei sale sau contrar acesteia:
- pentru a nu îndeplini o acţiune în exercitarea funcţiei sale sau contrar acesteia;
- pentru a înârzia o acţiune în exercitarea funcţiei sale sau contrar acesteia
- pentru a grăbi îndeplinirea unei acţiuni în exercitarea funcţiei sale sau contrar
acesteia.
Pentru calificare nu este obligatoriu ca scopul dat să fie realizat.
Subiectul infracţiunii – este special putând fi persoana fizică, responsabilă, cu vârsta
de 16 ani, care are calitatea de persoană publică sau persoana publică străină.
Potrivit art.123 alin. (2) C.pen. prin persoană publică se înţelege: funcţionarul public,
inclusiv funcţionarul public cu statut special (colaboratorul serviciului diplomatic, al
serviciului vamal, al organelor apărării, securităţii naţionale şi ordinii publice, altă persoană
care deţine grade speciale sau militare); angajatul autorităţilor publice autonome sau de
reglementare, al întreprinderilor de stat sau municipale, al altor persoane juridice de drept
public; angajatul din cabinetul persoanelor cu funcţii de demnitate publică; persoana
autorizată sau învestită de stat să presteze în numele acestuia servicii publice sau să
îndeplinească activităţi de interes public.
Potrivit art.1231 alin.(1) C.pen. prin persoană publică străină se înţelege: orice
persoană, numită sau aleasă, care deţine un mandat legislativ, executiv, administrativ sau
judiciar al unui stat străin; persoana care exercită o funcţie publică pentru un stat străin,
inclusiv pentru un organ public sau o întreprindere publică străină; persoana care exercită
funcţia de jurat în cadrul sistemului judiciar al unui stat străin.
Dacă, în cazul pretinderii, acceptării, primirii sau extorcării remuneraţiei ilicite ce nu i
se cuvin, acţiunea care urma să o execute făptuitorul nu ţinea de atribuţiile lui de serviciu,
dar el susţinea că este în drept să o îndeplinească în interesul corupătorului sau al
persoanelor pe care le reprezintă, fără a avea de fapt o asemenea posibilitate, fapta nu poate
fi calificată drept corupere pasivă. În asemenea circumstanţe, în ipoteza primirii
remuneraţiei ilicite, cele comise vor alcătui elementele componenţei infracţiunii de
escrocherie (art.190 CP).
Între art.324 C.pen. şi art.327 C.pen. există o concurenţă dintre o normă specială şi una
general. la calificare se va reţine doar art.324 C.pen., nu însă un concurs de infracţiuni.
Concursul de infracţiuni (real) dintre art.324 C.pen. şi art.327 C.pen. va exista doar în
ipoteza realizării efective a unuia dintre scopurile infracţiunii de corupere pasivă. Aceasta
întrucît, latura obiectivă a infracţiunii de corupere pasivă va fi depăşită şi vom fi în prezenţa
a două conţinuturi constitutive.
La art.324 alin. (2) C.pen. este agravată răspunderea penală pentru:
a1) Coruperea pasivă săvârşită de un funcţionar internaţional.
În conformitate cu art.1231 alin.(2) C.pen. prin funcţionar internaţional se înţelege:
funcţionarul unei organizaţii publice internaţionale ori supranaţionale sau orice persoană
autorizată de o astfel de organizaţie să acţioneze în numele ei; membrul unei adunări
parlamentare a unei organizaţii internaţionale ori supranaţionale; orice persoană care
exercită funcţii judiciare în cadrul unei curţi internaţionale, inclusiv persoana cu atribuţii de
grefă.
b) Coruperea pasivă săvârşită de două sau mai multe persoane;
Prin corupere pasivă săvârşită de două sau mai multe persoane se înţelege faptul de a
pretinde, primi, accepta bunuri ori alte foloase necuvenite de doi sau mai mulţi făptuitori,
care, conform atribuţiilor de serviciu, deţin competenţa de a soluţiona interesul manifestat
de corupător, precum şi dacă întreprind acţiuni concrete în favoarea acestuia.
Fapta de corupere pasivă săvârşită de două sau mai multe persoane trebuie să conţină
în cumul următoarele circumstanţe:
- acordul privind primirea avantajelor necuvenite are loc între două sau mai
multe persoane publice;
- acordul anticipează pretinderea, primirea, acceptarea de fapt a avantajelor sau a
promisiunii necuvenite de către una din persoanele publice;
- fiecare persoană publică se angajează să înfăptuiască sau să nu înfăptuiască
anumite acţiuni ce ţin de atribuţiile sale de serviciu, în interesele corupătorului.
 A se vedea HP CSJ Cu privire la aplicarea legislaţiei referitoare la
răspunderea penală pentru infracţiunile de corupţie nr. 11  din  22.12.2014.
c) Coruperea pasivă săvârşită cu extorcare de bunuri sau servicii enumerate la
alin.(1).
Extorcarea poate fi realizată prin una din următoarele modalități:
- punerea victimei în situaţia care o determină să-i transmită coruptului remuneraţia
ilicită, pentru a preîntîmpina producerea efectelor nefaste pentru interesele legitime sau
ilegitime ale victimei;
- ameninţarea cu lezarea intereselor legitime sau ilegitime ale victimei (nu lezarea
efectivă), în cazul în care aceasta nu-i transmite coruptului remuneraţia ilicită;
- nesatisfacerea solicitării victimei, astfel încît aceasta este nevoită să transmită
remuneraţia ilicită către corupt, pentru a evita lezarea unor interese legitime sau ilegitime
ale victimei.
A se vedea HP CSJ Cu privire la aplicarea legislaţiei referitoare la răspunderea
penală pentru infracţiunile de corupţie nr. 11  din  22.12.2014.
d)Coruperea pasivă săvârşită în proporţii mari.
Fapta se consideră a fi comisă în proporţii mari atunci cînd valoarea bunurilor,
avantajelor etc. este în proporţii care depăşeşte 20 de salarii medii lunare pe economie
prognozate, stabilite prin hotărîrea de Guvern în vigoare la momentul săvîrşirii faptei.
Pentru anul 2020 salariul mediu prognozat pe economie este de 7953 lei, proporţiile mari
constituind 159060 lei.
La art. 324 alin. (3) lit.a) C.pen. este agravată răspunderea penală pentru:
- Coruperea pasivă săvârşită de o persoană cu funcţie de demnitate publică.
În conformitate cu art.123 alin.(3) C.pen., prin persoană cu funcţie de demnitate
publică se înţelege: persoana al cărei mod de numire sau de alegere este reglementat de
Constituţia Republicii Moldova sau care este învestită în funcţie, prin numire sau prin
alegere, de către Parlament, Preşedintele Republicii Moldova sau Guvern, în condiţiile legii;
persoana căreia persoana cu funcţie de demnitate publică i-a delegat împuternicirile sale.
b) Coruperea pasivă săvârşită în proporţii deosebit de mari.
Se are în vedere atunci când valoarea bunurilor, avantajelor etc. este în proporţii care
depăşeşte 40 de salarii medii lunare pe economie prognozate, stabilite prin hotărîrea de
Guvern în vigoare la momentul săvîrşirii faptei. Pentru anul 2020 salariul mediu prognozat
pe economie este de 7953 lei, proporţiile deosebit de mari constituind 318120 lei.
c) Coruperea pasivă săvârşită în interesul unui grup criminal organizat sau al
unei organizaţii criminale.
Circumstanţa agravantă specificată la art.324 alin.(3) lit.c) CP RM va fi reţinută la
încadrare indiferent dacă coruptul este un membru al grupului criminal organizat sau al
organizaţiei criminale (din proprie iniţiativă sau la însărcinarea acestor entităţi criminale)
sau nu este membru al grupului criminal organizat sau al organizaţiei criminale, acţionînd la
însărcinarea acestora.
A se vedea HP CSJ Cu privire la aplicarea legislaţiei referitoare la răspunderea
penală pentru infracţiunile de corupţie nr. 11  din  22.12.2014.
 În conformitate cu art.46 C.pen., grupul criminal organizat este o reuniune stabilă de
persoane care s-au organizat în prealabil pentru a comite una sau mai multe infracţiuni.
Se consideră organizaţie (asociaţie) criminală o reuniune de grupuri criminale
organizate într-o comunitate stabilă, a cărei activitate se întemeiază pe diviziune, între
membrii organizaţiei şi structurile ei, a funcţiilor de administrare, asigurare şi executare a
intenţiilor criminale ale organizaţiei în scopul de a influenţa activitatea economică şi de altă
natură a persoanelor fizice şi juridice sau de a o controla, în alte forme, în vederea obţinerii
de avantaje şi realizării de interese economice, financiare sau politice (art.47 C.pen.)
Pedeapsă mai blândă este instituită la art.324 alin.(4) C.pen. pentru acţiunile prevăzute
la alin.(1), săvârşite în proporţii care nu depăşesc 100 unităţi convenţionale.

2. Coruperea activă.
Articolul 325. Coruperea activă
(1) Promisiunea, oferirea sau darea, personal sau prin mijlocitor, unei persoane publice sau unei
persoane publice străine de bunuri, servicii, privilegii sau avantaje sub orice formă, ce nu i se cuvin,
pentru aceasta sau pentru o altă persoană, pentru a îndeplini sau nu ori pentru a întîrzia sau a grăbi
îndeplinirea unei acţiuni în exercitarea funcţiei sale sau contrar acesteia
se pedepseşte cu închisoare de pînă la 6 ani cu amendă în mărime de la 2000 la 4000 unităţi
convenţionale, iar persoana juridică se pedepseşte cu amendă în mărime de la 6000 la 10000 unităţi
convenţionale cu privarea de dreptul de a exercita o anumită activitate.
(2) Aceleaşi acţiuni săvîrşite:
[Lit.a) alin.(2) art.325 abrogată prin Legea nr.277-XVI din 18.12.2008, în vigoare 24.05.2009]
b) de două sau mai multe persoane;
c) în proporţii mari
se pedepsesc cu închisoare de la 3 la 7 ani cu amendă în mărime de la 4000 la 6000 unităţi
convenţionale, iar persoana juridică se pedepseşte cu amendă în mărime de la 10000 la 14000 unităţi
convenţionale cu privarea de dreptul de a exercita o anumită activitate.
(3) Acţiunile prevăzute la alin.(1) sau (2), săvîrşite:
a) în proporţii deosebit de mari;
a1) în privinţa unei persoane cu funcţie de demnitate publică sau a unui funcţionar internaţional;
b) în interesul unui grup criminal organizat sau al unei organizaţii criminale,
se pedepsesc cu închisoare de la 6 la 12 ani cu amendă în mărime de la 6000 la 8000 unităţi
convenţionale, iar persoana juridică se pedepseşte cu amendă în mărime de la 14000 la 18000 unităţi
convenţionale cu privarea de dreptul de a exercita o anumită activitate sau cu lichidarea persoanei
juridice.
(4) Persoana care a promis, a oferit sau a dat bunuri ori servicii enumerate la art.324 este liberată
de răspundere penală dacă ele i-au fost extorcate sau dacă persoana s-a autodenunţat neştiind că
organele de urmărire penală sînt la curent cu infracţiunea pe care a săvîrşit-o.
[Art.325 modificat prin Legea nr.326 din 23.12.2013, în vigoare 25.02.2014]
[Art.325 modificat prin Legea nr.78 din 12.04.2012, în vigoare 25.05.2012]
[Art.325 modificat prin Legea nr.245 din 02.12.2011, în vigoare 03.02.2012]

Obiectul juridic special – relaţiile sociale de interes public ce sunt condiţionate de

corectitudinea şi probitatea de care trebuie să dea dovadă persoanele publice la exercitarea
atribuţiilor de serviciu.
Obiectul material sau imaterial este alcătuit din remunerația ilicită, care cuprinde:
bunuri, servicii, privilegiu, avantaje, oferte și promsiuni (a se vedea explicațiile date la
obiectul material la infracțiunea de corupere pasivă – art.324 C.pen.).
 Latura obiectivă se realizează prin trei acţiuni alternative (A se vedea HP CSJ Cu
privire la aplicarea legislaţiei referitoare la răspunderea penală pentru infracţiunile de
corupţie nr. 11  din  22.12.2014):
- Promisiunea unei persoane publice sau unei persoane publice străine de bunuri,
servicii, privilegii sau avantaje sub orice formă, ce nu i se cuvin. Se înţelege
angajamentul, făgăduiala, obligaţia pe care şi-o asumă corupătorul faţă de publică, care se
poate face verbal, în scris sau în alt mod, important este însă ca aceasta să fie înţeleasă de
destinatar. Pentru aplicarea răspunderii în conformitate cu alin.(1) art.325 CP, nu contează
dacă destinatarul promisiunii o acceptă sau o respinge.
- Oferire unei persoane publice sau unei persoane publice străine de bunuri,
servicii, privilegii sau avantaje sub orice formă, ce nu i se cuvin înseamnă prezentarea
banilor sau folosului prin acţiune precisă, afectivă, reală. Ca şi în cazul promisiunii, v-a fi
pasibilăă de aplicat răspunderea penală indiferent dacă destinatarul oferirii o acceptată sau
nu. Cînd oferta este precedată de promisiune, infracţiunea de corupere activă se consideră
consumată de la momentul formulării promisiunii.
- Darea unei persoane publice sau unei persoane publice străine de bunuri,
servicii, privilegii sau avantaje sub orice formă, ce nu i se cuvin - presupune
transmiterea în posesia persoanei corupte de bunuri, servicii, privilegii sau avantaje sub
orice formă, ce nu i se cuvin.
Infracţiunea prevăzută de art. 325 C.pen. se consumă odată cu săvîrşirea acţiunii de
promisiune, oferire (indiferent dacă persoana publică ori persoana publică străină nu se lasă
coruptă şi nu le acceptă ori nu a reuşit să realizeze solicitarea) sau din momentul dării în
întregime a remuneraţiei ilicite.
Latura subiectivă a infracţiunii se exprimă prin intenţie directă adică făptuitorul
trebuie să cunoască că banii sau foloasele necuvenite, pe care le promite, oferă sau le dă
unei persoanei publice, nu se cuvin, ci reprezintă remunerarea pentru a-l determina să
acţioneze în interesul său.
Este obligatoriu ca fapta să fie comisă în unul din următoarele scopuri:
- pentru a îndeplini o acţiune în exercitarea funcţiei de către persoana coruptă;
- pentru a nu îndeplini o acţiune în exercitarea funcţiei de către persoana coruptă;
- pentru a întârzia o acţiune în exercitarea funcţiei de către persoana coruptă;
- pentru a grăbi o acţiune în exercitarea funcţiei de către persoana coruptă;
- pentru a îndeplini o acţiune contrar intereselor de serviciu de către persoana
coruptă.
Subiectul infracţiunii de corupere activă este general şi poate fi persoana fizică
responsabilă cu vârsta de 16 ani.
La art.325 alin.(2) C.pen. este agravată răspunderea penală pentru:
b) Coruperea activă comisă de două sau mai multe persoane.
Se înţeleg faptele a două sau mai multe persoane care urmăresc realizarea unui interes
comun de către persoana cu funcţie de răspundere şi căreia acestea îi promit, îi oferă ori îi
dau bunurile remunerației iliceite,
c) Coruperea activă săvârşită în proporţii mari.
 A se vedea la comentariile făcute la art.324 alin.(2) lit.d) C.pen.
La art.325 alin.(3) C.pen. este agravată răspunderea penală pentru:
a) Coruperea activă comisă în proporţii deosebit de mari;
A se vedea la comentariile făcute la art.324 alin.(3) lit.b) C.pen.

a1) în privinţa unei persoane cu funcţie de demnitate publică sau a unui

funcţionar internaţional;
A se vedea la comentariile făcute la art.324 alin.(2) lit.a1) și alin.(3) lit.a) C.pen.
b) în interesul unui grup criminal organizat sau al unei organizaţii criminale.
A se vedea la comentariile făcute la art.324 alin.(3) lit.c) C.pen.

Modalitate specială de liberare de răspunderea penală este prevăzută la art.325 alin. (5)
C.pen. Potrivit textului de lege persoana care a promis, a oferit sau a dat bunuri ori
servicii enumerate la art.324 este liberată de răspundere penală dacă ele i-au fost
extorcate sau dacă persoana s-a autodenunţat neştiind că organele de urmărire penală sînt
la curent cu infracţiunea pe care a săvârşit-o.

3. Traficul de influență.
Articolul 326. Traficul de influenţă
(1) Pretinderea, acceptarea sau primirea, personal sau prin mijlocitor, de bani, titluri de valoare,
servicii, privilegii, alte bunuri sau avantaje, pentru sine sau pentru o altă persoană, de către o persoană
care are influenţă sau care susţine că are influenţă asupra unei persoane publice, persoane cu funcţie de
demnitate publică, persoane publice străine, funcţionar internaţional, pentru a-l face să îndeplinească sau
nu ori să întîrzie sau să grăbească îndeplinirea unei acţiuni în exercitarea funcţiei sale, indiferent dacă
asemenea acţiuni au fost sau nu săvîrşite,
se pedepseşte cu amendă în mărime de la 2000 la 3000 unităţi convenţionale sau cu închisoare de
pînă la 5 ani, iar persoana juridică se pedepseşte cu amendă în mărime de la 4000 la 6000 unităţi
convenţionale cu privarea de dreptul de a exercita o anumită activitate.
(11) Promisiunea, oferirea sau darea unei persoane, personal sau prin mijlocitor, de bunuri, servicii,
privilegii sau avantaje enumerate la alin.(1), pentru aceasta sau pentru o altă persoană, cînd respectiva
persoană are sau susţine că are o influenţă asupra unei persoane publice, persoane cu funcţie de
demnitate publică, persoane publice străine, funcţionar internaţional, în scopul indicat la alin.(1),
se pedepseşte cu amendă în mărime de la 2000 la 3000 unităţi convenţionale sau cu închisoare de
pînă la 3 ani, iar persoana juridică se pedepseşte cu amendă în mărime de la 3000 la 5000 unităţi
convenţionale cu privarea de dreptul de a exercita o anumită activitate.
(2) Acţiunile prevăzute la alin.(1) sau (11):
[Lit.a) alin.(2) art.326 abrogată prin Legea nr.277-XVI din 18.12.2008, în vigoare 24.05.2009]
b) săvîrşite de două sau mai multe persoane;
c) săvîrşite cu primirea de bunuri sau avantaje în proporţii mari;
d) urmate de influenţa promisă sau de obţinerea rezultatului urmărit
se pedepsesc cu amendă în mărime de la 3000 la 4000 unităţi convenţionale sau cu închisoare de la
2 la 6 ani, iar persoana juridică se pedepseşte cu amendă în mărime de la 5000 la 10000 unităţi
convenţionale cu privarea de dreptul de a exercita o anumită activitate.
(3) Acţiunile prevăzute la alin.(1), (11) sau (2), săvîrşite:
a) cu primirea de bunuri sau avantaje în proporţii deosebit de mari;
b) în interesul unui grup criminal organizat sau al unei organizaţii criminale,
se pedepsesc cu amendă în mărime de la 4000 la 6000 unităţi convenţionale sau cu închisoare de la
3 la 7 ani, iar persoana juridică se pedepseşte cu amendă în mărime de la 7000 la 12000 unităţi
convenţionale cu privarea de dreptul de a exercita o anumită activitate sau cu lichidarea persoanei
juridice.
 (4) Persoana care a promis, a oferit sau a dat bunuri ori servicii enumerate la alin.(1) este liberată
de răspundere penală dacă ele i-au fost extorcate sau dacă persoana s-a autodenunţat neştiind că
organele de urmărire penală sînt la curent cu infracţiunea pe care a săvîrşit-o.
[Art.326 modificat prin Legea nr.326 din 23.12.2013, în vigoare 25.02.2014]
[Art.326 modificat prin Legea nr.78 din 12.04.2012, în vigoare 25.05.2012]
[Art.326 modificat prin Legea nr.245 din 02.12.2011, în vigoare 03.02.2012]
[Art.326 modificat prin Legea nr.277-XVI din 18.12.2008, în vigoare 24.05.2009]

La art.326 C.pen. este prevăzută răspunderea penală pentru două fapte infracţionale:
- Vânzarea de influenţă (art.326 alin.(1) C.pen.) –pretinderea, acceptarea sau
primirea, personal sau prin mijlocitor, de bani, titluri de valoare, servicii, privilegii,
alte bunuri sau avantaje, pentru sine sau pentru o altă persoană, de către o persoană
care are influenţă sau care susţine că are influenţă asupra unei persoane publice,
persoane cu funcţie de demnitate publică, persoane publice străine, funcţionar
internaţional, pentru a-l face să îndeplinească sau nu ori să întîrzie sau să grăbească
îndeplinirea unei acţiuni în exercitarea funcţiei sale, indiferent dacă asemenea acţiuni
au fost sau nu săvîrşite;
- Cumpărarea de influenţă (art.325 alin.(11) - promisiunea, oferirea sau darea
unei persoane, personal sau prin mijlocitor, de bunuri, servicii, privilegii sau avantaje
enumerate la alin.(1), pentru aceasta sau pentru o altă persoană, cînd respectiva
persoană are sau susţine că are o influenţă asupra unei persoane publice, persoane cu
funcţie de demnitate publică, persoane publice străine, funcţionar internaţional, în
scopul indicat la alin.(1).
Obiectul juridic special – relaţiile sociale de interes public ce sunt condiţionate de
corectitudinea şi probitatea de care trebuie să dea dovadă persoanele publice la exercitarea
atribuţiilor de serviciu.
Obiectul material sau imaterial este alcătuit din remunerația ilicită, care cuprinde:
bani, titluri de valoare, servicii, privilegiu, alte bunuri sau avantaje (a se vedea explicațiile
date la obiectul material la infracțiunea de corupere pasivă – art.324 C.pen.).
Latura obiectivă a vânzării de influenţă se realizează prin trei acţiuni alternative:
- Pretinderea de bani, titluri de valoare, servicii, privilegii, alte bunuri sau
avantaje;
- Acceptarea de bani, titluri de valoare, servicii, privilegii, alte bunuri sau
avantaje;
- Primirea de bani, titluri de valoare, servicii, privilegii, alte bunuri sau
avantaje.
A se vedea explicațiile date la latura obiectivă a infracțiunii de corupere pasivă –
art.324 C.pen.
Pentru existenţa componenţei de infracţiune este obligatoriu ca făptuitorul să aibă
influenţă sau să susţină că are influenţă asupra unei persoane publice, persoane cu funcţie
de demnitate publică, persoane publice străine, funcţionar internaţional.
Latura obiectivă a cumpărării de influenţă se realizează prin trei acţiuni alternative:
- Promisiunea de bani, titluri de valoare, servicii, privilegii, alte bunuri sau
avantaje;
 - Oferirea de bani, titluri de valoare, servicii, privilegii, alte bunuri sau
avantaje;
- Darea de bani, titluri de valoare, servicii, privilegii, alte bunuri sau
avantaje.
A se vedea explicațiile date la latura obiectivă a infracțiunii de corupere activă –
art.325 C.pen.

Pentru existenţa componenţei de infracţiune este obligatoriu ca fapta să fie comisă în

privinţa unei persoane care susţine că are o influenţă asupra unei persoane publice, persoane
cu funcţie de demnitate publică, persoane publice străine, funcţionar internaţional.
Dacă factorul de decizie invocat de făptuitor nu există sau nu este competent să
îndeplinească acel act care îl interesează pe cumpărătorul de influenţă, atunci cele comise
vor fi alcătui elementele componenţei infracţiunii de escrocherie (art.190 CP).
Este absolut important ca influenţa respectivă să izvorască din alte raporturi decât
raporturile legale de subordonare, de control, supraveghere etc., prevăzute de lege sau în
baza legii. Dacă influenţa exercitată este realizată de şef faţă de subordonat, de organul de
control faţă de cel controlat etc., atunci cele comise vor fi calificate drept abuz de putere sau
abuz de serviciu (art.327 C.pen. sau, după caz, art.312 C.contr.).
Infracţiunea de vânzare a influenţei şi cea de cumpărare a influenţei are o componenţă
formală şi se consideră consumate din momentul săvârşirii acţiunilor incriminate.
Latura subiectivă a vânzării şi cumpărării de influenţă se realizează prin intenţie
directă.
Este obligatoriu ca fapta să fie comisă în unul din următoarele scopuri:
- pentru a face ca o persoană publică, persoană cu funcţie de demnitate publică,
persoane publice străină, funcţionar internaţional să îndeplinească o acţiune;
- pentru ca o persoană publică, persoană cu funcţie de demnitate publică,
persoane publice străină, funcţionar internaţional să nu îndeplinească o acţiune;
- pentru ca o persoană publică, persoană cu funcţie de demnitate publică,
persoane publice străină, funcţionar internaţional să întârzie îndeplinirea unei acţiuni;
- pentru ca o persoană publică, persoană cu funcţie de demnitate publică,
persoane publice străină, funcţionar internaţional să grăbească îndeplinirea unei
acţiuni;
Subiectul infracţiunii este persoana fizică responsabilă cu vârsta de 16 ani.

La art.326 alin.(2) C.pen. sunt prevăzute următoarele agravante ale traficului de

influenţă:
b) Traficul de influenţă săvîrşit de două sau mai multe persoane;
A se vedea la comentariile făcute la art.324 alin.(2) lit.b) C.pen.
c) Traficul de influenţă săvîrşit cu primirea de bunuri sau avantaje în proporţii
mari;
A se vedea la comentariile făcute la art.324 alin.(2) lit.d) C.pen.
 d) Traficul de influenţă urmat de influenţa promisă sau de obţinerea rezultatului
urmărit.
La art.326 alin.(3) C.pen. sunt prevăzute următoarele agravante ale traficului de
influenţă:
b) Traficul de influenţă cu primirea de bunuri sau avantaje în proporţii deosebit
de mari;
A se vedea la comentariile făcute la art.324 alin.(3) lit.b) C.pen.
c) Traficul de influenţă în interesul unui grup criminal organizat sau al unei
organizaţii criminale.
A se vedea la comentariile făcute la art.324 alin.(3) lit.c) C.pen.

Modalitate specială de liberare de răspundere penală pentru cumpărare de

influenţă este prevăzut la art.326 alin.(4) C.pen.
Potrivit textului de lege persoana care a promis, a oferit sau a dat bunuri ori servicii
enumerate la alin.(1) este liberată de răspundere penală dacă ele i-au fost extorcate sau dacă
persoana s-a autodenunţat neştiind că organele de urmărire penală sînt la curent cu
infracţiunea pe care a săvîrşit-o.

4. Abuzul de putere sau abuzul de serviciu

Articolul 327. Abuzul de putere sau abuzul de serviciu
(1) Folosirea intenţionată de către o persoană publică a situaţiei de serviciu, dacă aceasta a cauzat
daune în proporţii considerabile intereselor publice sau drepturilor şi intereselor ocrotite de lege ale
persoanelor fizice sau juridice,
se pedepseşte cu amendă în mărime de la 650 la 1150 unităţi convenţionale sau cu închisoare de pînă
la 3 ani, în ambele cazuri cu privarea de dreptul de a ocupa anumite funcţii sau de a exercita o anumită
activitate pe un termen de la 2 la 5 ani.
Notă: Se declară neconstituţional textul „intereselor publice sau” din alin.(1) al art.327, conform Hot.
Curţii Constituţionale nr.33 din 07.12.2017, în vigoare 07.12.2017
(2) Aceeaşi acţiune:
[Lit.a) alin.(2) art.327 abrogată prin Legea nr.277-XVI din 18.12.2008, în vigoare 24.05.2009]
b) săvîrşită de o persoană cu funcţie de demnitate publică;
b1) săvîrşită din interes material, în scopul realizării altor interese personale sau în interesul unei terţe
persoane;
c) soldată cu urmări grave
se pedepseşte cu amendă în mărime de la 1350 la 2350 unităţi convenţionale sau cu închisoare de la 2
la 6 ani, în ambele cazuri cu privarea de dreptul de a ocupa anumite funcţii sau de a exercita o anumită
activitate pe un termen de la 5 la 10 ani.
(3) Abuzul de putere sau abuzul de serviciu, săvîrşit în interesul unui grup criminal organizat sau al
unei organizaţii criminale,
se pedepseşte cu închisoare de la 3 la 7 ani cu privarea de dreptul de a ocupa anumite funcţii sau de a
exercita o anumită activitate pe un termen de la 10 la 15 ani.
[Art.327 modificat prin Legea nr.207 din 29.07.2016, în vigoare 07.11.2016]
[Art.327 modificat prin Legea nr.60 din 07.04.2016, în vigoare 06.05.2016]
[Art.327 modificat prin Legea nr.326 din 23.12.2013, în vigoare 25.02.2014]
[Art.327 modificat prin Legea nr.245 din 02.12.2011, în vigoare 03.02.2012]

Obiectul juridic special - relaţiile sociale ce sunt condiţionate de corectitudinea de care trebuie
să dea dovadă persoanele publice la exercitarea atribuţiilor de serviciu .
Obiectul material - corpul persoanei ori bunurile mobile sau imobile.
 Latura obiectiva a infracţiunii analizate include următoarele trei semne:
1) fapta prejudiciabilă - se exprima in acţiunea sau inacţiunea de folosire a situaţiei de
serviciu;
Folosirea situaţiei de serviciu presupune comiterea de către persoana publică,
respectiv, de către persoana cu funcţie de demnitate publică, a unor acţiuni sau inacţiuni
prejudiciabile, care derivă din atribuţiile sale de serviciu, fiind în limitele competenţei sale
funcţionale.
Nu intră sub incidența noțiunii date – folosirea relațiilor de rudenie, de afiitate sau de
amiciție, atunci când acestea nu au legătură cu funcția ocupată. Deasemenea nu intra sub
incidență la noțiunea dată acțiunile care depășesc în mod vădit limitele drepturilor și
atribuțiilor acordate prin lege (în acest caz se va califica ca 328CP sau 313 Ccontr.).
Drept exemple de folosire a situaţiei de serviciu pot fi considerate:
- refuzul de a angaja o persoană, care a promovat concursul pentru ocuparea postului;
- participarea cu drept de vot sau de decizie, la examinarea şi soluţionarea problemelor
ce vizează un interes personal, inclusiv cel al persoanelor cu care persoana publică sau
persoana cu funcţie de demnitate publică se află în raporturi de rudenie, afinitate ori în
relaţii ostile;
- acordarea, fără just temei, a preferinţei unor persoane fizice sau juridice, la elaborarea
şi emiterea deciziei;
- neasigurarea egalităţii de şanse, în ceea ce priveşte cariera funcţionarilor publici din
subordine;
- examinarea şi aplicarea subiectivă a criteriilor de evaluare a competenţei profesionale
pentru personalul din subordine, în cazul în care se propune sau se aprobă promovări,
transferuri, numiri sau eliberări din funcţii;
- refuzul neîntemeiat de a primi sau de a înregistra un act, un document, un dosar etc.
A se vedea HP CSJ Cu privire la aplicarea legislaţiei, referitoare la răspunderea
penală pentru abuzul de putere sau abuzul de serviciu, excesul de putere sau depăşirea
atribuţiilor de serviciu, precum şi neglijenţa în serviciu nr. 7  din  15.05.2017
2) urmările prejudiciabile - daunele in proporţii considerabile cauzate intereselor
publice sau drepturilor și intereselor ocrotite de lege ale persoanelor fizice sau juridice;
Prin „daune în proporţii considerabile cauzate intereselor publice sau drepturilor şi
intereselor ocrotite de lege ale persoanelor fizice sau juridice” se înţelege, după caz:
daunele materiale care nu ating intensitatea de proporții mari, leziunile corporale care nu
implică un prejudiciu pentru sănătate, vătămarea uşoară sau medie a integrităţii corporale
sau a sănătăţii etc.
3) legălura de cauzalitate dintre fapta și urmările prejudiciabile specificate anterior.
Infracţiunea prevăzută la alin.(l) art.327 CP RM este o infracţiune materială și se
consideră consumată din momentul producerii urmărilor prejudiciabile și anume daune în
proporţii considerabile intereselor publice sau drepturilor şi intereselor ocrotite de lege ale
persoanelor fizice sau juridice.
 Latura subiectivă se caracterizează prin intenţie directă sau indirectă. Făptuitorul își
dă seama de caracterul prejudiciabil al faptei sale prejudiciabile, prevede urmările
prejudiciabile și le-a dorit sau le-a admis
Motivul infracţiunii în cauză are un caracter special. După caz, acesta se exprimă în
interesul material sau alte interese personale.
Subiectul este persoana fizică responsabilă care la momentul comiterii faptei a atins
vârsta de 16 ani. De asemenea, subiectul trebuie să aibă calitatea specială de persoană
publică.
În conformitate cu alin. (2) art. 123 C.pen., prin „persoană publică” se înţelege:
funcţionarul public, inclusiv funcţionarul public cu statut special (colaboratorul serviciului
diplomatic, al serviciului vamal, al organelor apărării, securităţii naţionale şi ordinii publice,
altă persoană, care deţine grade speciale sau militare); angajatul autorităţilor publice
autonome sau de reglementare, al întreprinderilor de stat sau municipale, al altor persoane
juridice de drept public; angajatul din cabinetul persoanelor cu funcţii de demnitate publică;
persoana autorizată sau învestită de stat să presteze, în numele acestuia, servicii publice sau
să îndeplinească activităţi de interes public.
Dacă abuzul de serviciu este comis de o persoană care gestionează o organizaţie
comercială, obştească sau o altă organizaţie nestatală ori care lucrează pentru o astfel de
organizaţie, răspunderea se va aplica conform infracţiunii prevăzute la art.335 C.pen.
În cazul în care abuzul de putere sau abuzul de serviciu este săvârşit de către un şef în
plan militar, răspunderea se va aplica pentru una dintre infracţiunile specificate la art.370
C.pen.
La art.327 alin.(2) C.pen. sunt prevăzute următoarele agravante ale infracțiunii:
b) săvîrşită de o persoană cu funcţie de demnitate publică;
A se vedea la comentariile făcute la art.324 alin.(3) lit.a) C.pen.
b1) săvîrșită din interes material, în scopul realizării altor interese personale sau în
interesul unei terţe persoane;
Va exista interes material atunci când făptuitorul urmăreşte obţinerea pentru sine sau
pentru o altă persoană a unui venit (bun, dreptul asupra unui bun sau alte avantaje materiale) sau
urmăreşte să se elibereze de la plata unei datorii.
c) soldată cu urmări grave
Prin „urmări grave” se înţelege, după caz: vătămarea gravă a integrităţii corporale
sau a sănătăţii; decesul victimei; daunele materiale în proporţii mari, etc.
La art.327 alin. (3) Abuzul de putere sau abuzul de serviciu, este săvîrşit în interesul
unui grup criminal organizat sau al unei organizaţii criminale,
A se vedea la comentariile făcute la art.324 alin.(3) lit.c) C.pen.

5. Excesul de putere sau depăşirea atribuţiilor de serviciu.

Articolul 328. Excesul de putere sau depăşirea atribuţiilor de serviciu
(1) Săvîrşirea de către o persoană publică a unor acţiuni care depăşesc în mod vădit limitele
drepturilor şi atribuţiilor acordate prin lege, dacă aceasta a cauzat daune în proporţii considerabile
intereselor publice sau drepturilor şi intereselor ocrotite de lege ale persoanelor fizice sau juridice,
 se pedepseşte cu amendă în mărime de la 650 la 1150 unităţi convenţionale sau cu închisoare de pînă
la 3 ani, în ambele cazuri cu privarea de dreptul de a ocupa anumite funcţii sau de a exercita o anumită
activitate pe un termen de la 2 la 5 ani.
Notă: Se declară neconstituţional textul „intereselor publice sau” din alin.(1) al art.328, conform Hot.
Curţii Constituţionale nr.22 din 27.06.2017, în vigoare 27.06.2017
(11) Refuzul neîntemeiat de eliberare a actului permisiv care a condus la restrîngerea dreptului de
desfăşurare a activităţii de întreprinzător, inclusiv desfăşurarea neîntemeiată a unor controale, dacă aceasta
a cauzat daune drepturilor şi intereselor ocrotite de lege ale persoanelor fizice sau juridice, în valoare de cel
puţin 10 salarii medii lunare pe economie prognozate, stabilite prin hotărîrea de Guvern în vigoare la
momentul săvîrşirii faptei,
se pedepseşte cu amendă de la 1200 la 4000 de unităţi convenţionale sau cu închisoare de pînă la 6
luni, în ambele cazuri cu privarea de dreptul de a ocupa anumite funcţii sau de a exercita o anumită
activitate pe un termen de la 2 pînă la 5 ani.
(2) Aceleaşi acţiuni însoţite:
[Lit.a) alin.(2) art.328 abrogată prin Legea nr.252 din 08.11.2012, în vigoare 21.12.2012]
b) de aplicarea armei
[Lit.c) alin.(2) art.328 abrogată prin Legea nr.252 din 08.11.2012, în vigoare 21.12.2012]
se pedepsesc cu închisoare de la 2 la 6 ani cu privarea de dreptul de a ocupa anumite funcţii sau de a
exercita o anumită activitate pe un termen de la 5 la 10 ani.
(3) Acţiunile prevăzute la alin.(1) sau (2):
[Lit.a) alin.(3) art.328 abrogată prin Legea nr.277-XVI din 18.12.2008, în vigoare 24.05.2009]
b) săvîrşite de o persoană cu funcţie de demnitate publică;
c) săvîrşite în interesul unui grup criminal organizat sau al unei organizaţii criminale;
d) soldate cu urmări grave,
Notă: Se declară neconstituţională lit.d) alin.(3) art.328, conform Hot. Curţii Constituţionale nr.22 din
01.10.2018, în vigoare 01.10.2018
se pedepsesc cu închisoare de la 6 la 10 ani cu privarea de dreptul de a ocupa anumite funcţii sau de a
exercita o anumită activitate pe un termen de la 10 la 15 ani.
[Art.328 completat prin Legea nr.179 din 26.07.2018, în vigoare 17.08.2018]
[Art.328 modificat prin Legea nr.207 din 29.07.2016, în vigoare 07.11.2016]
[Art.328 modificat prin Legea nr.326 din 23.12.2013, în vigoare 25.02.2014]
[Art.328 modificat prin Legea nr.245 din 02.12.2011, în vigoare 03.02.2012]

La art.328 C.pen. este prevăzută răspunderea penală pentru două fapte infracţionale:
- art.328 alin.(1) C.pen. – săvîrşirea de către o persoană publică a unor acţiuni
care depăşesc în mod vădit limitele drepturilor şi atribuţiilor acordate prin lege, dacă
aceasta a cauzat daune în proporţii considerabile intereselor publice sau drepturilor şi
intereselor ocrotite de lege ale persoanelor fizice sau juridice;
- art.328 alin.(11) C.pen. - refuzul neîntemeiat de eliberare a actului permisiv
care a condus la restrîngerea dreptului de desfăşurare a activităţii de întreprinzător,
inclusiv desfăşurarea neîntemeiată a unor controale, dacă aceasta a cauzat daune
drepturilor şi intereselor ocrotite de lege ale persoanelor fizice sau juridice, în valoare
de cel puţin 10 salarii medii lunare pe economie prognozate, stabilite prin hotărîrea
de Guvern în vigoare la momentul săvîrşirii faptei.

Obiectul juridic special - relaţiile sociale ce sunt condiţionate de corectitudinea de

care trebuie să dea dovadă persoanele publice la exercitarea atribuţiilor de serviciu.
Obiectul material - corpul persoanei ori bunurile mobile sau imobile.
Victimă a infracţiunii - persoana fizică sau juridică, ale cărei drepturi sau interese
ocrotite de lege suferă daune în proporţii considerabile.
 Latura obiectivă a infracţiunii prevăzute la art.328 alin.(1) C.pen. include următoarele
trei semne:
1) fapta prejudiciabilă care se exprimă în acţiunea de depăşire a limitelor drepturilor şi
atribuţiilor acordate prin lege. Astfel, făptuitorul comite unele acţiuni, în competenţele
căreia sau în competenţa exclusivă a căreia nu intră efectuarea actelor de natura celor care
ocazionează depăşirea limitelor drepturilor şi atribuţiilor, acordate de lege, împotriva
intereselor publice ori private. Depăşirea limitelor drepturilor şi atribuţiilor acordate prin
lege să aibă un caracter vădit.
Excesul de putere reprezintă o conduită infracţională activă, ce poate fi comisă doar de
către persoana publică, respectiv, persoana cu funcţie de demnitate publică, care îşi
desfăşoară activitatea în cadrul unei autorităţi publice. Celelalte persoane, ce nu reprezintă o
autoritate publică, comit depăşirea atribuţiilor de serviciu.
Excesul de putere sau depăşirea atribuţiilor de serviciu se poate realiza alternativ, prin
una dintre următoarele modalităţi faptice:
- săvârşirea unipersonală a unei acţiuni pe care o poate efectua exclusiv un organ
colegial;
- anularea de către conducătorul organului de urmărire penală a unei ordonanțe ilegale a
ofiţerului de urmărire penală, întocmit în procesul exercitării funcţiei, prin aceasta
arogându-şi atribuţiile procurorului;
- emiterea de către primarul unui oraş a autorizaţiei de construire a unei magistrale de
transport şi comunicaţie, amplasată pe terenuri ale mai multor unităţi administrativ-
teritoriale, prin aceasta atribuindu-şi competenţa preşedintelui raionului;
- efectuarea percheziţiei de către ofiţerul de urmărire penală, în lipsa ordonanţei motivate a
procurorului, fără autorizaţia judecătorului de instrucţie;
- emiterea autorizaţiei de vânătoare în locuri interzise, etc.
A se vedea HP CSJ Cu privire la aplicarea legislaţiei, referitoare la răspunderea
penală pentru abuzul de putere sau abuzul de serviciu, excesul de putere sau depăşirea
atribuţiilor de serviciu, precum şi neglijenţa în serviciu nr. 7  din  15.05.2017
2) urmările prejudiciabile, şi anume - daunele în proporţii considerabile cauzate
intereselor publice sau drepturilor şi intereselor ocrotite de lege ale persoanelor fizice sau
juridice;
A se vedea explicația dată la urmarea prejudiciabilă de la art.237 C.pen.
3) legătura cauzală dintre fapta prejudiciabilă şi urmările prejudiciabile.

Latura obiectivă a infracţiunii prevăzute la art.328 alin.(11) C.pen. include

următoarele trei semne:
1) fapta prejudiciabilă care se exprimă în acţiunea de refuzul neîntemeiat de eliberare
a actului permisiv care a condus la restrîngerea dreptului de desfăşurare a activităţii de
întreprinzător, inclusiv desfăşurarea neîntemeiată a unor controale
2) urmările prejudiciabile, şi anume - daune drepturilor şi intereselor ocrotite de lege
ale persoanelor fizice sau juridice, în valoare de cel puţin 10 salarii medii lunare pe
economie prognozate, stabilite prin hotărîrea de Guvern în vigoare la momentul săvîrşirii
faptei;
3) legătura cauzală dintre fapta prejudiciabilă şi urmările prejudiciabile.

Infracţiunea specificată la art.328 CP RM este o infracţiune materială și se consideră

consumata din momentul producerii daunelor în proporţii considerabile intereselor publice
sau drepturilor şi intereselor ocrotite de lege ale persoanelor fizice sau juridice.
Deosebirea principală dintre infracţiunea prevăzută la art.328 CP RM şi infracţiunea
specificată la art.327 CP RM, este că, în primul caz, făptuitorul îşi întrece competenţa,
depăşind limitele drepturilor şi atribuţiilor acordate prin lege. în opoziţie, în al doilea caz,
cele săvârşite de făptuitor nu exced limitele competenţei lui de serviciu.
De asemenea, infracţiunea specificată la art.327 CP RM poate fi comisă pe calea
acţiunii sau a inacţiunii, iar cea prevăzută la art.328 CP RM poate fi săvârşită numai pe
calea acţiunii.

Dacă fapta de exces de putere sau depăşire a atribuţiilor de serviciu nu implică

producerea unor asemenea urmări, răspunderea poate fi aplicată în conformitate cu art.313
din C.contr.
Latura subiectivă se caracterizează prin intenţie directă sau indirectă. Făptuitorul își
dă seama de caracterul prejudiciabil al faptei sale prejudiciabile, prevede urmările
prejudiciabile și le-a dorit sau le-a admis
Motivele pot consta în: interesul material; obţinerea unor avantaje nepatrimoniale;
răzbunare, etc.
Subiectul infracţiunii examinate este persoana fizică responsabilă care la momentul
săvârşirii infracţiunii a atins vârsta de 16 ani și are calitatea specială de persoană publică.
În cazul în care excesul de putere sau depăşirea atribuţiilor de serviciu este săvârşită
de către un şef în plan militar, răspunderea se aplică pentru una dintre infracţiunile
prevăzute la art.370 CP RM.
La art.328 alin.(2) C.pen. sunt prevăzute următoarele agravante ale infracțiunii și
anume acțiunile prevăzute la alin.(1) însoțite:
c) de aplicarea armei;
În conformitate cu art.129 alin.(1) Cod penal, prin „arme” se înţeleg „instrumentele,
piesele sau dispozitivele astfel declarate prin dispoziţiile legale”. Asemenea dispoziţii legale
se conţin în Legea privind regimul armelor şi al muniţiilor, cu destinaţie civilă. Excepţii
constituie armele care nu sunt utilizabile, în vederea vătămării integrităţii corporale sau
sănătăţii (de exemplu: arma dezactivată, arma de recuzită, arma de panoplie; arma
inutilizabilă etc.).
Noţiunea „aplicării sau încercarea aplicării” armei sau a altor obiecte se poate
exprima prin: a) efectuarea de împuşcături la locul faptei; b) lovirea victimei cu arma albă;
c) aplicarea directă a armei de autoapărare; d) demonstrarea armei, în scopul înfricoşării;
e) sprijinirea cuţitului de gâtul victimei; f) agitarea pumnului cu boxul îmbrăcat etc.
 La art.328 alin.(3) C.pen. sunt prevăzute următoarele agravante ale infracțiunii:
b) săvîrşite de o persoană cu funcţie de demnitate publică;
A se vedea la comentariile făcute la art.324 alin.(3) lit.a) C.pen.
c) săvîrşite în interesul unui grup criminal organizat sau al unei organizaţii criminale;
A se vedea la comentariile făcute la art.324 alin.(3) lit.c) C.pen.
d) soldate cu urmări grave,
A se vedea la comentariile făcute la art.327 alin.(2) lit.c) C.pen.

6. Neglijenţa în serviciu.
Articolul 329. Neglijenţa în serviciu
(1) Neîndeplinirea sau îndeplinirea necorespunzătoare de către o persoană publică a obligaţiilor de
serviciu ca rezultat al unei atitudini neglijente sau neconştiincioase faţă de ele, dacă aceasta a cauzat daune
în proporţii mari intereselor publice sau drepturilor şi intereselor ocrotite de lege ale persoanelor fizice sau
juridice,
se pedepseşte cu amendă în mărime de pînă la 850 unităţi convenţionale sau cu închisoare de pînă la
2 ani, în ambele cazuri cu (sau fără) privarea de dreptul de a ocupa anumite funcţii sau de a exercita o
anumită activitate pe un termen de la 2 la 5 ani.
(2) Aceleaşi acţiuni care au provocat:
a) decesul unei persoane;
b) alte urmări grave
se pedepsesc cu închisoare de la 2 la 6 ani cu privarea de dreptul de a ocupa anumite funcţii sau de a
exercita o anumită activitate pe un termen de la 5 la 10 ani.
[Art.329 modificat prin Legea nr.207 din 29.07.2016, în vigoare 07.11.2016]
[Art.329 modificat prin Legea nr.326 din 23.12.2013, în vigoare 25.02.2014]
[Art.329 modificat prin Legea nr.245 din 02.12.2011, în vigoare 03.02.2012]

Obiectul juridic special - relaţiile sociale ce sunt condiţionate de corectitudinea de

care trebuie să dea dovadă persoanele publice la exercitarea atribuţiilor de serviciu.
Obiectul material - corpul persoanei sau bunurile mobile ori imobile.
Persoana fizică sau juridică, ale cărei drepturi sau interese ocrotite de lege suferă
daune în proporţii mari, este victima infracţiunii specificate la alin.(l) art.329 C.pen.
Latura obiectivă a infracţiunii examinate are următoarea structură:
1) fapta prejudiciabilă care se exprimă în acţiunea sau inacţiunea de neîndeplinire sau
îndeplinire necorespunzătoare a obligaţiilor de serviciu;
Din dispoziţia de la alin.(l) art.329 CP RM reiese că fapta prejudiciabilă analizată
cunoaşte două modalităţi normative cu caracter alternativ:
1) inacţiunea de neîndeplinire a obligaţiilor de serviciu.
2) acţiunea de îndeplinire necorespunzătoare a obligaţiilor de serviciu.
Prin „neîndeplinirea obligaţiilor de serviciu” se înţelege omisiunea persoanei publice
de a realiza unele activităţi, ce intră în obligaţiile sale de serviciu, pe care aceasta putea şi
trebuia să le îndeplinească, în virtutea serviciului în exerciţiul căruia se afla inculpatul.
La rândul său, „îndeplinirea necorespunzătoare a obligaţiilor de serviciu” presupune
săvârşirea de către persoana publică a unor activităţi pentru a îndeplini obligaţiile sale de
serviciu, însă în mod defectuos, altfel decât se cuvine să fie îndeplinite, putând viza
momentul îndeplinirii (la momentul nepotrivit, cu întârziere); întinderea obligaţiei (în
volum incomplet); conţinutul obligaţiei (în mod necalitativ) etc.
 Prin obligaţii de serviciu se înţeleg acele îndatoriri, care cad în sarcina unei persoane
publice, potrivit normelor ce reglementează serviciul respectiv ori care sunt inerente naturii
acelui serviciu.
A se vedea HP CSJ Cu privire la aplicarea legislaţiei, referitoare la răspunderea
penală pentru abuzul de putere sau abuzul de serviciu, excesul de putere sau depăşirea
atribuţiilor de serviciu, precum şi neglijenţa în serviciu nr. 7  din  15.05.2017

2) urmările prejudiciabile, şi anume - daunele în proporţii mari cauzate intereselor

publice sau drepturilor şi intereselor ocrotite de lege ale persoanelor fizice sau juridice;
3) legătura cauzală dintre fapta prejudiciabilă şi urmările prejudiciabile.
Alin.(l) art.329 CP RM poate fi privit ca o normă generală în raport cu următoarele
norme speciale: art.183, 296-301, 345 sau altele din Codul penal.
Dacă făptuitorul comite o încălcare a obligaţiilor profesionale, nu a obligaţiilor de
serviciu, reţinerea la încadrare a art. 329 CP se exclude.
Infracţiunea prevăzută la alin.(l) art.329 CP RM este o infracţiune materială.
Latura subiectivă se caracterizează prin vinovăție sub formă de imprudență.
Nu poate fi aplicată răspunderea conform alin.(l) art.329 CP RM, dacă făptuitorul nu-şi
dă seama de caracterul prejudiciabil al neîndeplinirii sau îndeplinirii necorespunzătoare a
obligaţiilor sale de serviciu, nu prevede posibilitatea survenirii daunelor în proporţii mari
intereselor publice sau drepţilor şi intereselor ocrotite de lege ale persoanelor fizice sau
juridice şi, conform circumstanţelor cauzei, nici nu trebuia sau nu putea să prevadă
producerea acestor urmări prejudiciabile.
Subiectul infracţiunii este persoana fizică responsabilă care la momentul comiterii
faptei a atins vârsta de 16 ani și are calitatea specială de persoană publică.
Atitudinea neglijentă a şefului în plan militar sau a unei alte persoane cu funcţie de
răspundere faţă de serviciul militar, dacă aceasta a cauzat daune în proporţii mari, constituie
nu infracţiunea prevăzută la alin.(l) art.329 CP RM, dar infracţiunea specificată la alin.(l)
art.378 CP RM.

La art.329 alin.(2) C.pen. sunt prevăzute următoarele agravante ale infracțiunii:

a) decesul unei persoane;
În acest caz decesul survine din imprudență. Potrivit regulilor de concurenţă dintre o parte
şi un întreg prevăzute la art. 118 C.pen. calificarea se face doar în baza art. 329 alin. (2) lit. a) care
este o normă întreg faţă de art. 149 C.pen. care este norma parte.
b) alte urmări grave
A se vedea la comentariile făcute la art.327 alin.(2) lit.c) C.pen.

7. Falsul în acte publice.

Articolul 332. Falsul în acte publice
(1) Înscrierea de către o persoană publică, în documentele oficiale a unor date vădit false, precum şi
falsificarea unor astfel de documente, dacă aceste acţiuni au fost săvîrşite din interes material sau din alte
interese personale,
 se pedepsesc cu amendă în mărime de la 850 la 1350 unităţi convenţionale sau cu închisoare de pînă
la 2 ani, în ambele cazuri cu privarea de dreptul de a ocupa anumite funcţii sau de a exercita o anumită
activitate pe un termen de la 2 la 5 ani.
(2) Aceleaşi acţiuni săvîrşite:
[Lit.a) alin.(2) art.332 abrogată prin Legea nr.277-XVI din 18.12.2008, în vigoare 24.05.2009]
b) de o persoană cu funcţie de demnitate publică;
c) în interesul unui grup criminal organizat sau al unei organizaţii criminale
se pedepsesc cu amendă în mărime de la 1350 la 2350 unităţi convenţionale sau cu închisoare de la 1
la 6 ani, în ambele cazuri cu privarea de dreptul de a ocupa anumite funcţii sau de a exercita o anumită
activitate pe un termen de la 5 la 10 ani.
[Art.332 modificat prin Legea nr.207 din 29.07.2016, în vigoare 07.11.2016]
[Art.332 modificat prin Legea nr.326 din 23.12.2013, în vigoare 25.02.2014]
[Art.332 modificat prin Legea nr.245 din 02.12.2011, în vigoare 03.02.2012]

Obiectul juridic special - relaţiile sociale cu privire la buna desfăşurare a

activităţii de serviciu în sfera publică, care este condiţionată de încrederea publică in
autenticitatea documentelor oficiale.
Obiectul material - documentul oficial autentic sau materia primă utilizată în
vederea falsificării documentului oficial.
Prin „document oficial” trebuie de înţeles documentul care:
1) conţine informaţii care au fost elaborate, selectate, prelucrate, sistematizate
şi/sau adoptate de organe ori persoane oficiale sau puse la dispoziţia lor în condiţiile
legii de către alţi subiecţi de drept;
2) atestă fapte având relevanţă juridică;
3) circulă în cadrul unui sistem de înregistrare, evidenţă strictă şi control al
circulaţiei.
Documente oficiale sunt considerate: 1)acte de identitate; 2) permisul de
conducere a mijlocului de transport; 3) livretul militar; 4) poliţa de asigurare medicală;
5) diploma de absolvire a unei instituţii de învăţământ; 10) copia sentinţei etc.
Acestea sunt eliberate de anumite autorităţi publice, sau prezentate autorităţilor
publice.
Latura obiectivă - fapta prejudiciabilă exprimata in acţiunea de înscriere în
documentele oficiale a unor date vădit false ori de falsificare a unor astfel de documente.
Folosirea documentelor oficiale falsificate nu intră sub incidenţa dispoziţiei de la alin.
(l) art.332 CP RM.
Infracţiunea prevăzută la alin.(l) art.332 CP RM este o infracţiune formală și se
consideră consumată din momentul săvârșirii faptei infracționale specificate anterior.
Latura subiectivă - intenţie directă. Făptuitorul își dă seama de caracterul
prejudiciabil al faptei sale prejudiciabile, prevede urmările prejudiciabile și le-a droit.
Motivul infracţiunii în cauză are un caracter special. După caz, acesta se exprimă în
interesul material și alte interese personale.
Subiectul - persoana fizică responsabilă care la momentu săvârşirii faptei a atins
vârsta de 16 ani. De asemenea, subiectul infracţiunii în cauză are calitatea speciala de
persoană publică.
Conform art.123 alin.(2) C.pen., prin persoană publică se înţelege: funcţionarul public, inclusiv
funcţionarul public cu statut special (colaboratorul serviciului diplomatic, al serviciului vamal, al
organelor apărării, securităţii naţionale şi ordinii publice, altă persoană care deţine grade speciale
sau militare); angajatul autorităţilor publice autonome sau de reglementare, al întreprinderilor de
stat sau municipale, al altor persoane juridice de drept public; angajatul din cabinetul
persoanelor cu funcţii de demnitate publică; persoana autorizată sau învestită de stat să presteze
în numele acestuia servicii publice sau să îndeplinească activităţi de interes public.

La art.332 alin.(2) C.pen. sunt prevăzute următoarele agravante ale infracțiunii:

b) de o persoană cu funcţie de demnitate publică;

A se vedea la comentariile făcute la art.324 alin.(3) lit.a) C.pen.

c) în interesul unui grup criminal organizat sau al unei organizaţii criminale

A se vedea la comentariile făcute la art.324 alin.(3) lit.c) C.pen.

Caracterizarea generală

Obiectul juridic generic reiese din însăși denumirea Capitolului XV din Partea specială a C.pen. și-l
constituie anume acele relații sociale care sunt condiționate de protejarea bunei desfășurări a activității în
sfera publică.
Trebuie de atras o atenție sporită asupra faptului că capitolul dat al C.pen. se referă doar la activitatea
din sectorul public și nici ca cum la activitatea sectorului privat: aorganizaţiilor comerciale, obștești sau
altor organizaţii nestatale.
Prin prisma Capitolului XV din Partea special a C.pen., prin activitatea desfășurată în sfera publică
se înțelege activitatea persoanelor publice, persoanelor cu funcție de demnitate publică, persoanelor publice
străine și funcționarii internaționali în cadrul instituţiilor autorităţilor publice, organizaţiilor şi
întreprinderilor de stat.
Obiectul juridic special – relaţiile sociale de interes public ce sunt condiţionate de corectitudinea şi
probitatea de care trebuie să dea dovadă persoanele publice la exercitarea atribuţiilor de serviciu.
Obiectul material al infracțiunilor din capitolul dat poate constitui după caz: remunerația ilicită
(art.324-326 C.pen.), corpul fizic al persoanei, bunrile mobile sau immobile (art.237-239 C.pen.),
documentele oficiale autentice (art.332 C.pen.) etc.
La majoritatea infracțiunilor din capitolul dat, latura obiectivă se realizează prin acțiune. În cazul
dat ne referim la infracțiunile prevăzute la art.324, 325, 326, 328, 332 C.pen., etc.
 Însă sunt si anumete infracțiuni, precum cele de la art.327, 329 C.pen., care serealizează atât prin
acțiune cât și prin inacțiune.
O mare parte din infracțiunile din capitolul dat au o componență formală și se consider consumate
din momentul săvârșirii faptei prejudiciabile, nefiind necesare survenirea cărorva urmări prejudiciabile. Ca
excepție formează infracțiunile prevăzute la art.327-329 C.pen., care au o componență material.
Latura subiectivă la toate infracțiune se exprimă prin vinovăție sub formă de intenție. Prin această
sesizăm că făptuitorul își dă seama de caracterul prejudiciabil al faptei sale prejudiciabile, prevede urmările
prejudiciabile și le-a dorit sau le-a admis.
Infracțiunea specificată la art.329 C.pen. este singura infracțiune din capitolul dat care se săvârșește
din imprudență.
La unele infracțiuni contra bunei desfășurări a activității în sfera publică, semnele facultative a laturii
subiective (scopul și motivul) pot avea calitate de semen obligatorii.
Astfel la infracțiunile prevăzute la art.324 – 326 C.pen., scopul este un semn obligatoriu, fiind
present și în dispoziția normelor penale.
De asemenea, motivul, poate fi ca semn obligatoriu la următoarele infracțiunile prevăzute la art.327
și 332 C.pen..
Subiectul infracțiunilor din capitolul dat reprezintă persoana fizică responsabilă care la momentul
săvârșirii infracțiunii a atins vârsta de 16 ani. Necesită de specificat faptul că în majoritatea infracțiunilor
acesta este are calitate special de: persoană publică, persoană cu funcție de demnitate publică, persoană
ppublică străină etc. Subiectul este general doar la infracțiunile prevăzute la art.325, 326 C.pen.
Persoana juridică (cu excepția autorităților publice) poate fi subiect al infracțiunilor prevăzute la
art.325, 326 C.pen.
În funcție de natura relațiilor sociale ce formaeză obiectul juridic special al infracțiunilor contra bunei
desfășurări a activității ăn sfera publică, acestea pot fi clasificate în:
1. infracțiuni de corupție (art.324-326 C.pen.);
2. infracțiuni care afectează buna desfășurare a activității în sfera publică, însă care nu sunt legate
nemijlocit de acte de corupere (art.3261-3322 C.pen.).