6.

FELURILE RĂSPUNDERII
CIVILE DELICTUALE
6.1. Răspunderea civilă delictuală
pentru fapta proprie.
6.2. Răspunderea civilă pentru fapta
altuia.
6.3. Răspunderea pentru prejudiciile
cauzate de:
lucruri, în genere;
animale;
surparea construcţiei, căderii sau
scurgerii din construcţie.
BAZA NORMATIVĂ: LEGILE
- Constitutia Republicii Moldova, art.47 alin.2;
- Codul civil adoptat prin Legea nr.1107-XV din
06.06.2002, art.1398-1424, în M.O., nr.82-86 din
22.06.2002;
- Codul muncii adoptat prin Legea nr.154-XV din
28.03.2003, art.196, 222-244, 248, 255, 327-
328, în M.O., nr.159-162 din 29.07,2003;
- Legea nr.278 din 11.02.1999 privind modul de
recalculare a sumei de compensare a pagubei
cauzate angajaţilor în urma mutilării sau a altor
vătămări ale sănătăţii în timpul exercitării
obligaţiunilor de serviciu, în M.O., nr.24-25 din
11.03.1999;
CONTINUARE
- Legea nr.1585 din 27.02.1998 cu privire la
asigurarea obligatorie de asistenţă medicală,
în M.O., nr.38-39 din 30.04.1998;
- Legea ocrotirii sănătăţii nr.411 din
28.03.1995, art.19, în MO., nr.34 din
22.06.1995;
- Legea nr.140 din 10.05.2001 privind Inspecţia
Muncii, în M.O., nr.68-71 din 29.06.2001;
- Legea asigurării pentru accidente de muncă
şi boli profesionale nr.756 din 24.12.1999, în
M.O., nr.31-33 din 23.03.2000;
ACTE NORMATIVE SUBORDDONATE
LEGILOR
- Hotarirea Guvernului RM despre aprobarea Regulamentului
privind modul de cercetare a accidentelor de munca nr.706
din 05.06.2002, în M.O., nr.74 din 11.06.2002;
- Hotarirea Guvernului RM privind aprobarea Modului de
calculare a salariului mediu nr.426 din 26.04.2004, în M.O.,
nr.73-76din 07.05.2004;
- Hotarirea Guvernului RM cu privire la aprobarea
Contractului-tip de acordare a asistentei medicale (de
prestare a serviciilor medicale) in cadrul asigurarii obligatorii
de asistenta medicala nr.1636 din 18.12.2002, în M.O.,
nr.178-181 din 27.12.2002;
- Hotarirea Guvernului RM cu privire la aprobarea
Regulamentului cu privire la modul de calculare a plăţilor
periodice capitalizate nr.127 din 15.02.2000, în M.O., nr.
din ..;
CONTINUARE
- Norme pentru elaborarea şi realizarea masurilor
de protecţie a muncii, aprobate de Ministerul
Muncii si Protectiei Sociale la 16.08.2001, nr.40, în
M.O., nr.33-35 din 07.03.2002;
- Norme pentru elaborarea Instructiunilor de
protectie a muncii, aprobate de Ministerul Muncii
si Protectiei Sociale la 08.11.2001, nr.54, în
M.O., nr.33-35 din 07.03.2002;
- Norme pentru organizarea instruirii in materie de
protectie a muncii a personalului din intreprinderi,
institutii, organizatii, aprobate de Ministerul Muncii
si Protectiei Sociale la 01.10.2001, nr.49, în M.O.,
nr.131-132 din 31.10.2001.
JURISPRUDENŢĂ
Hotărârea Plenului Curţii Spreme de
Justiţiei a Republicii Moldova cu privire
la practica aplicării de către instanţele
judecătoreşti a legislaţiei materiale
despre încasarea prejudiciului cauzat
prin vătămare a integrităţii corporale
sau altă vătămare a sănătăţii ori prin
deces nr.6 din 04.07.2005, în Buletinul
Curtii Supreme de Justiţie a Republicii
Moldova, 2005, nr.12, pag.6.
6.1. RĂSPUNDEREA CIVILĂ
DELICTUALĂ PENTRU FAPTA
PROPRIE
a)Răspunderea pentru
prejudiciul cauzat prin
vătămarea sănătăţii sau prin
decesul persoanei.
Reglementarea juridică:
- art. 1418 Cc.
Temeiul survenirii răspunderii:
vătămarea integrităţii corporale
sau altă vătămare a sănătăţii.
EFECTUL CAUZĂRII
PREJUDICIULUI:
Autorul este obligat să compenseze persoanei
vătămate:
1. salariul sau venitul ratat din cauza pierderii sau
reducerii capacităţii de muncă;
2. cheltuielile suportate în legătură cu vătămarea
sănătăţii, precum cele legate de:
 tratament,

 alimentaţie suplimentară,

 protezare,

 îngrijire străină,

 cumpărarea unui vehicul special,

 reciclare profesională etc.

PERSOANA RESPONSABILĂ
Este autorul faptei:
 persoana fizică;

 perosană juridică - răspunderea se angajează ca

urmare a faptei prepusului său.
Efectul decesului debitorului persoană fizică:
 obligaţia de plată a ratelor lunare trece la succesori.

Efectul lichidării persoanei juridice

răspunzătoare pentru prejudiciul cauzat prin
vătămare a integrităţii corporale sau prin altă
vătămare a sănătăţii ori prin deces:
- sumele respective sunt capitalizate potrivit legii
(Legea nr.123 din 30.07.98 cu privire la capitalizarea plăţilor
periodice, în Monitorul Oficial nr. 85-86 din 17.09.1998).
CONDIȚIILE RĂSPUNDERII PENTRU
PREJUDICIUL CAUZAT PRIN VĂTĂMAREA
SĂNĂTĂŢII SAU PRIN DECESUL PERSOANEI

1) faptailicită:
- acţiunea sau inacţiune care are ca rezultat
vătămarea integrităţii corporale sau o altă
vătămare a sănătăţii ori decesul;
2) prejudiciul:
- rezultatul sau efectul negativ suferit de o
persoană prin vătămarea integrităţii corporale
sau prin altă vătămare a sănătăţii ori prin deces;
3) legătura de cauzalitate între fapta ilicită şi
prejudiciu, care trebuie să fie o consecinţă
directă a faptei ilicite.
4) vinovăţia persoanei care a comis fapta ilicită.
BENEFICIARUII DESPĂGUBIREI ÎN CAZUL VĂTĂMĂRII GRAVE A
INTEGRITĂŢII CORPORALE SAU A ALTEI VĂTĂMĂRI A SĂNĂTĂŢII
SAU ÎN CAZ DE DECES AL PERSOANEI (ART. 1419 ALIN. 1 CC)

1. partea vătămată care a suferit „prejudicii corporale”;

La decesul ei, dreptul la despăgubire îl au:
a) persoanele inapte de muncă, care erau întreţinute de
defunct sau care, la data decesului acestuia, aveau dreptul la
întreţinere;
b) copilul persoanei născut după decesul ei;

c) unul dintre părinţii, soţul sau un alt membru al familiei

defunctului, indiferent dacă este apt pentru muncă sau nu,
care nu lucrează şi îngrijeşte de copiii, fraţii şi surorile care
erau întreţinuţi de defunct şi care nu au împlinit vîrsta de 14
ani sau care, deşi au împlinit o astfel de vîrstă, au nevoie de
îngrijire din cauza sănătăţii, conform avizului organelor
medicale abilitate;
d) persoanele care erau întreţinute de defunct şi care au
devenit inapte pentru muncă pe parcursul a 5 ani de la
decesul lui.
DREPTULUI LA DESPĂGUBIRE POATE FI
RECUNOSCUT (ALIN. 2 ART. 1419 CC):
a) minorilor, până la împlinirea vârstei de 18 ani;
b) elevilor şi studenţilor care au împlinit 18 ani, până la finalizarea
studiilor (cu excepţia studiilor efectuate la secţia fără frecvenţă)
în instituţii de învăţămînt, dar cel mult până la împlinirea vârstei
de 23 de ani;
c) femeilor care au împlinit vârsta de 55 de ani şi bărbaţilor care
au împlinit vârsta de 60 ani – pe viaţă;
d) persoanelor cu dizabilităţi;

e) unuia dintre părinţi, soţului sau unui alt membru al familiei

defunctului, ce îngrijeşte de copiii, fraţii şi surorile care erau
întreţinuţi de defunct, pînă la împlinirea vârstei de 14 ani sau
pînă la îmbunătăţirea stării sănătăţii, confirmată prin aviz de
organele medicale abilitate.
Dreptul de a primi despăgubire se păstrează pentru minori şi în
cazul înfierii lor ulterioare sau atingerii majoratului dacă la
împlinerea acestei vîrste ei au devenit invalizi, precum şi pentru
soţul defunctului în cazul recăsătoririi acestuia.
DETERMINAREA CUANTUMULUI DESPĂGUBIRILOR
PENTRU PREJUDICIUL CAUZAT PRIN DECESUL PERSOANEI
(ALIN. 3 ART.1419 CC)

– se efectuează conform legii.

N.B.: Actualmente nu există un
act normativ care ar conţine
reguli în vederea determinării
cuantumului despăgubirilor ce
urmează a fi acordate
persoanelor prejudiciate prin
decesul victimei.
REGULA GENERALĂ:
persoana vătămată are dreptul la:
 recuperarea cheltuielilor suplimentare suportate
în legătură cu refacerea sănătăţii şi confirmate
corespunzător.
În cazul imposibilităţii efectuării de către persoana
vătămată a acestor cheltuieli în virtutea stării
materiale dificile, deşi ele sunt necesare:
 instanţa poate dispune compensarea cu
anticipaţie a cheltuielilor suplimentare pe care
persoana vătămată cu certitudine urmează să le
suporte.
Necesitatea suportării unor asemena cheltuieli se
confirmă prin avizul organului medical abilitat.
EFECTUAREA PLĂŢII DESPĂGUBIRILOR PENTRU
PREJUDICIUL CAUZAT PRIN VĂTĂMAREA SĂNĂTĂŢII
SAU PRIN DECESUL PERSOANEI (ART.1420 CC) ARE LOC

 în rate lunare.
Scopul reparării prejudiuciului sub formă de presataţii
periodice:
 imposibilitatea stabilirii cu anticipaţie a întinderii totale a
prejudiciului.
Excepţie:
 instanţa de judecată poate stabili despăgubiri sub forma
unei sume globale, dar nu mai mult decât pentru trei ani,
dacă există motive întemeiate invocate de creditor.
Motivele pot fi:
 plecarea creditorului peste hotare pentru o perioadă
îndelungată;
 starea materială grea a persoanei vătămate, etc.
Instanţa trebuie să ţină cont de posibilităţile materiale ale
persoanei responsabile.
SCHIMBAREA CUANTUMULUI DESPĂGUBIRILOR
PENTRU VĂTĂMAREA INTEGRITĂŢII CORPORALE SAU A
ALTEI VĂTĂMĂRI A SĂNĂTĂŢII (ART. 1421 CC)

Temeiul:
 scăderea ulterioară a capacităţii de muncă faţă de
capacitatea pe care persoana vătămată a avut-o
în momentul când i s-a atribuit despăgubirea.
Dreptul beneficiarului:
- de a cere un spor corespunzător al cuantumului
despăgubirii.
Despăgubirile pentru repararea prejudiciului
cauzat prin vătămarea integrităţii corporale
sau prin altă vătămare a sănătăţii:
- au caracter provizoriu, adică se menţin
neschimbate atât timp cât nu se schimbă
capacitatea de muncă a persoanei vătămate.
EFECTUL AMELIORĂRII SAU AGRAVĂRII
CAPACITĂŢII DE MUNCĂ A PERSOANEI VĂTĂMATE:
 persoana interesată are dreptul să se adreseze instanţei de
judecată cu o nouă acţiune pentru a obţine după caz
majorarea, micşorarea sau sistarea despăgubirilor acordate.
Efectul agravării sănătăţii (alin. 1 art. 1421 Cc):
 persoana vătămată are dreptul de a cere revizuirea
despăgubirii. Ea trebuie să probeze:
a) scăderea ulterioară a capacităţii ei de muncă faţă de
capacitatea existentă la data stabilirii despăgubirii şi
b) că reducerea are drept cauză aceiaşi faptă ilicită.
Efectul ameliorării capacităţii de muncă:
- persoana responsabilă are dreptul să ceară reducerea
corespunzătoare a despăgubirii.
Sumele datorate pentru repararea prejudiciului cauzat prin
vătămarea integrităţii corporale sau prin altă vătămare a
sănătăţii ori prin deces sunt indexate conform legii în funcţie de
rata inflaţiei (alin. 5 art. 609 Cc).
STABILIREA PREJUDICIULUI SUB FORMĂ
DE VENIT RATAT
Vătămarea sănătăţii de scurtă durată dă dreptul
persoanei vătămată de a primi:
1) diferenţa dintre veniturile obţinute şi sumele primite
pe durata concediului medical, ori
2) retribuţia de care persoana vătămată a fost lipsită în
acest interval de timp.
Încadrarea persoanei vătămate în câmpul muncii,
îi dă dreptul:
- de a obţine diferenţa dintre veniturile obţinute anterior
şi cele primite după prejudicierea sa.
Determinarea corectă a diferenţe:
- este necesar de stabilit venitul lunar al persoanei
vătămate obţinut până la vătămarea sănătăţii.
PERSOANĂ VĂTĂMATĂ ESTE
MAJORĂ, DAR NEÎNCADRATĂ ÎN
MUNCĂ:
 la calcularea despăgubirii se va ţine cont de
evoluţia previzibilă şi conform aşteptărilor
raţionale a veniturilor ei (alin. 2 art. 607 Cc).
Exemplu:
1. dacă persoana are o anumită specialitate:

- se poate ţine cont de salariu pe care ea ar fi putut

să-l obţină prin angajare.
2. dacă ea nu are o specialitate:
- se va ţine cont de valoarea reală a prestaţiilor
persoanei în gospodăria casnică.
Dacă persoana vătămată este un minor care
nu era angajat în muncă:
- i se repară cheltuielile de tratament.
LA DETERMINAREA VENITULUI RATAT
TREBUIE SĂ ŢINEM CONT DE:
1. venitul efectiv obţinul de persoana
vătămată anterior vătămării sănătăţii;
2. venitul care cert putea fi obţinut (alin. 2
art.607 Cc).
Determinarea nemijlocită a venitului
ratat:
în dependenţă de procentul de pierdere
a capacităţii profesionale de muncă;
după determinarea venitului mediu pe
care persoana vătămată îl primea sau
putea să-l primească.
PERSOANEI VĂTĂTMATE I SE
REPARĂ:
prejudiciu patrimonial
prejudiciul nepatrimonial (daună
morală).
Dreptul la compensaare bănească
a prejudiciului moral îl au:
persoanele prejudiciate direct;
persoanele apropiate acesteia
(terţele persoane apropiate persoanei
vătămate, legate de aceasta printr-o
relaţie afectivă familială).
B) RĂSPUNDEREA PENTRU PREJUDICIUL CAUZAT DE
O AUTORITATE PUBLICĂ SAU DE O PERSOANĂ CU
FUNCŢIE DE RĂSPUNDERE

Reglementarea juridică:
1. Constituției Republicii Moldova, art.
53:
“Persoana vătămată într-un drept al
său de o autoritate publică, printr-un
act administrativ sau prin
nesoluţionarea în termenul legal a unei
cereri, este îndreptăţită să obţină
recunoaşterea dreptului pretins,
anularea actului şi repararea pagubei”.
2. ART. 1404 DIN CODUL CIVIL.:
“Prejudiciul cauzat printr-un act administrativ
ilegal sau nesoluţionarea în termen legal a
unei cereri de către o autoritate publică sau
de către o persoană cu funcţie de răspundere
din cadrul ei se repară integral de autoritatea
publică.
Persoana cu funcţie de răspundere va
răspunde solidar în cazul intenţiei sau culpei
grave. Persoanele fizice au dreptul să ceară
repararea prejudiciului moral cauzat prin
acţiunile indicate …”.
3. LEGEA CONTENCIOSULUI ADMINISTRATIV NR. 793
DIN  10.02.2000, ÎN MONITORUL OFICIAL NR. 57-58 DIN
18.05.2000, ALIN. 1 ART. 1:

„Orice persoană care se consideră

vătămată într-un drept al său,
recunoscut de lege, de către o
autoritate publică, printr-un act
administrativ sau prin
nesoluţionarea în termenul legal a
unei cereri, se poate adresa
instanţei de contencios
administrativ competente pentru a
obţine anularea actului,
AUTORITATE PUBLICĂ (ART.2 DIN
LEGEA NR. 793/2000)
- orice structură organizatorică sau organ,
- instituite prin lege sau printr-un act
administrativ normativ,
- care acţionează în regim de putere publică în
scopul realizării unui interes public.
Sunt asimilate autorităţilor publice:
- persoanele de drept privat care exercită atribuţii
de putere publică sau utilizează domeniul public,
fiind împuternicite prin lege să presteze un
serviciu de interes public (notarii).
PERSOANA RESPONSABILĂ:
1. autoritatea publică;
2. persoana cu funcție de răspundere
care a contribuit la elaborarea,
emiterea sau încheierea actului ori
refuzul de a rezolva cererea în
cauză - răspunde solidar.
Condiţia răspunderii solidare:
- dovedirea de căre reclamant a
vinovăţiei ei: intenţia sau culpa gravă.
CONDIȚIILE NECESARE PENTRU
ANGAJAREA RĂSPUNDERII (ART.1404 CC)
a) Condiţiile generale ale răspunderii civile:
1. fapta ilicită:
a) acţiune:
- emiterea unui act administrativ individual unilateral şi
ilegal de către o autoritate publică, anulat de instanţa de
judecată.
b) inacţiune:
- nesoluţionarea în termen sau refuzul nejustificat de
soluţionare a unei cereri.
2. prejudiciul:
 se repară numai dacă el este rezultatul încălcării unui
drept subiectiv sau a unui interes legitim al victimei;
3. raportului de cauzalitate;
4. vinovăția.
CONDIŢIILE RĂSPUNDERII AUTORITĂŢII
PUBLICE SAU A PERSOANEI CU FUNCŢIE
DE RĂSPUNDERE
Persoana prejudiciată (fizică, juridică) poate pretinde repararea
prejudiciului:
 exclusiv de la autoritatea publică pârâtă ori, în acelaşi timp,
 de la autoritatea publică şi de la persoana vinovată.
Răspunderea autorităţii publice:
 este principală, directă şi autonomă
 survine independent de faptul dacă sunt sau nu întrunite condiţiile
răspunderii persoanei cu funcţii de răspundere care a fost implicat în
adoptarea şi emiterea actului administrativ ilegal sau vinovat de
refuzul de a rezolva o cerere a reclamantului referitoare la un drept sau
interes legitim al acestuia.
Răspunderea persoanei cu funcţii de răspundere este:
 solidară, dacă se probează intenţia sau culpa gravă la comiterea faptei
ilicite (alin. 1 art. 1404 Cc).  
Efectul achitării despăgubirii de către autoritatea publică pârâtă:
 are dreptul să promoveze o acţiune în regres împotriva persoanei
vinovate (art. 1415 Cc).
EXCLUDEREA RĂSPUNDERII PERSOANEI
CU FUNCŢIE DE RĂSPUNDERE

Condiţiile:
- demonstrarea faptului că a elaborat
sau a emis actul ilegal sau a refuzat
rezolvarea cererii persoanei
prejudiciate în executarea unui ordin
scris dat de superiorul său ierarhic.
Efectul:
- conduita funcţionarului nu are
caracter ilicit şi vinovăţia sa este
înlăturată.
AUTORITATEA PUBLICĂ RĂSPUNDE
PENTRU:
1. prejudiciile patrimoniale şi
2. prejudiciile morale cauzate
reclamantului, indiferent
dacă a fost sau nu chemată
în judecată şi persoana cu
funcţii de răspundere.
EXCLUDEREA DREPTULUI LA
REPARAREA PREJUDICIULUI:
 persoana vătămată a omis, intenţionat sau din
culpă gravă, să înlăture prejudiciul prin
mijloace legale (alin. 3 art. 1404 Cc).
Obligaţiile persoanei vătămate:
- de a întreprinde măsuri preventive de înlăturare
a prejudiciului când se emite un act administrativ
ilegal sau nu se soluţionează în termen o cerere.
Exemplu:
Sechestrarea ilegală a marfii.
Persoana vătămată nu va putea cere repararea
venitului ratat dacă a avut posibilitatea reală de
a obţine o marfa similară din altă sursă.
SARCINA PROBAŢIUNII
Derogarea de la regulile
generale:
se instituie prezumţia de
vinovăţie a autorităţii publice,
dacă nu va dovedi că a
manifestat diligenţă rezonabilă în
executarea obligaţiei;
persoana vătămată nu este
obligată să dovedească vinovăţia
autorităţii publice în producerea
SE EXCLUDE RĂSPUNDEREA AUTORITĂŢII
PUBLICE PENTRU PREJUDICIUL CAUZAT
PRIN:

- adoptarea unui act

normativ sau
omisiunea de a-l adopta,
sau
omisiunea de a pune în
aplicare o lege (alin. 5 art.
1404 Cc).
6.2. RĂSPUNDEREA CIVILĂ PENTRU
FAPTA ALTUIA

a)Răspunderea
pentru
prejudiciul
cauzat de un
minor care nu
a împlinit 14
ani (art. 1406
Cc):
EFECTUL CAUZĂRII PREJUDICIULUI DE
UN MINOR CARE NU A ÎMPLINIT 14 ANI:

Prejudiciul este reparat de către:

1. părinţi (adoptatori) sau de tutorii lui,
dacă nu demonstrează lipsa vinovăţiei
lor în supravegherea sau educarea
minorului;
2. instituţia de învăţământ, de educaţie
sau instituţia curativă ori de persoana
obligată să-l supravegheze în bază de
contract, dacă nu demonstrează că el s-
a produs nu din vina lor.
FUNDAMENTUL JURIDIC AL
RASPUNDERII (ART. 1406 CC):
Trei prezumţii:
a) părinţii (tutorii) sau instituţiile respective nu au executat
sau au executat necorespunzător educarea şi/sau
supravegherea minorului (fapta ilicită);
b) existenţei raportului de cauzalitate dintre supravegherea
şi educarea necorespunzătoare şi săvârşirea de către
minor a faptei ilicite dăunătoare;
c) vinovăţiei părinţilor (tutorilor) sau a instituţiilor respective
sau îndeplinirea necorespunzătoare a îndatoririlor ce le
revin.
Pentru prejudiciul cauzat de un copilul din afara
casatoriei:
 răspunde numai părintele față de care s-a stabilit filiația.

Stabilirea filiaţiei față de ambii parinții:

- răspunderea revine celui căruia i s-a incredințat copilul.
CONDIȚII SPECIALE ALE RĂSPUNDERII PENTRU
PREJUDICIUL CAUZAT DE UN MINOR CARE NU A
ÎMPLINIT 14 ANI

1. Copilul să fie minor (sub 14 ani) la data savârșirii faptei

ilicite.
Efectul împlinirii majoratul sau dobândirea unor
bunuri suficiente pentru repararea prejudiciului
după cauzarea lui (alin. 3 art. 1406 Cc):
 obligaţia părinţilor (adoptatorilor), tutorilor, a instituţiilor
de învăţământ, de educaţie, a instituţiilor curative de a
repara prejudiciul cauzat de un minor nu încetează
Raţiunea instituirii obligaţiei de reparare a
prejudiciului:
- neexercitarea obligației de supraveghere în timpul
minorității.
- părinţii (tutorii) sau instituţiile respective răspund pentru
propria faptă vinovată.
ALTĂ CONDIŢIE
2. Copilul trebuie:
să locuiască cu părinții săi sau,

astfel încât aceștia să-și exercite de fapt

dreptul și obligația da a-și educa copii
(alin. 1 art. 60 C.fam.).
Regula:
- obligaţia de a repara prejudiciul cauzat
de un minor sub 14 ani aparţine ambilor
părinţi, indiferent de faptul dacă locuiesc
împreună sau separat cu copilul.
EXONERAREA DE RĂSPUNDERE A PĂRINTELUI
CARE LOCUIEŞTE SEPARAT DE COPII
Numai în cazurile în care:
 din vina altui părinte,
 a fost lipsit de posibilitatea de a participa la educarea
copilului.
Copii născuţi într-o căsătorie declarată nulă:
- sunt echivalaţi în drepturi cu copii născuţi dintr-o căsătorie
valabilă. Efectul:
- părinţii unui asemenea copil vor răspunde în egală măsură
pentru prejudiciul cauzat.
Instituirea tutelei asupra minorului sub 14 ani:
- răspundrea revine tutorelui.
Persoanele care temporar îl supraveghează, nefiind
obligate să-l supravegheze în virtutea legii (rudele
minorului):
- nu repară prejudiciul cauzat de un minor sub 14 ani.
CONTINUARE
3. Copilul este încredinţat unei instituţii
de învăţămât, de educaţie sau instituţii
curative ori a unei persoane obligate să-l
supravegheze în bază de contract:
 acestea răspund pentru prejudiciul cauzat.

Răspunderea comună pe cote-părţi a

părinţilor (tutorilor) şi a instituţiilor:
- fapta prejudiciabilă se comite ca urmare a
executării supravegherii neadecvate de către
instituţiile respective şi educării
necorespunzătoare de către părinţi sau tutori.
CAUZAREA PREJUDICIUL DE UN GRUP
DE MINORI (ART. 1414 ALIN. 1 CC):

Responsabili pentru
repararea prejudiciului sunt:
- părinţii minorilor.
Modalitatea de răspundere
faţă de persoana vătămată:
- pe cote-părţi, nu solidar.
Mărimea cotelor-părţi: egale.
OPERAREA RĂSPUNDERII
PARINȚILOR:
 nu este necesar să se facă dovada culpei
minorului
 important este ca fapta să aiba un caracter ilicit,
iar acest caracter să fie dovedit.
Condiţiile exonerării de răspundere a
persoanei obligată să repare prejudiciul
cauzat de un minor care nu a împlinit 14 ani:
 dovedirea nevinovăţiei sale:

1. şi-a executat în mod ireproşabil obligaţiile de

supraveghere şi educare a copilului,
2. că încălcarea obligaţiei de educare şi/sau
supraveghere nu se află în raport cauzal cu fapta
prejudiciabilă a minorului.
B) RĂSPUNDREA PENTRU PREJUDICIUL CAUZAT
DE UN MINOR ÎNTRE 14 ŞI 18 ANI (ART. 1407CC)

Efectul cauzării prejudiciului:

- minorul între 14 şi 18 ani răspunde
personal pentru prejudiciul cauzat,
potrivit regulilor generale.
Lipsa bunurilor sau venituri
suficiente pentru repararea
prejudiciului cauzat:
- părinţi (adoptatori) sau curator repară
integral sau în partea nereparată, dacă
nu demonstrează că prejudiciul s-a
produs nu din vina lor.
FUNDAMENTUL JURIDIC AL
RASPUNDERII:
1. minorul între 14 şi 18 ani dispune de
capacitate delictuală.
El este este obligat să repare personal
prejudiciul cauzat dacă sunt întrunite
condiţiile generale ale răspunderii delictuale.
2. lipsa bunurilor sau veniturilor suficiente
pentru repararea prejudiciului cauzat:
- se reparăde către părinţi (adoptatori) sau
curator (integral sau în partea nereparată) –
răspundere subdisiară.
CONDIȚII SPECIALE ALE RĂSPUNDERII
PENTRU PREJUDICIUL CAUZAT DE UN MINOR
ÎNTRE 14 ŞI 18 ANI

Regula generală:
minorul răspunde personal pentru
prejudiciul cauzat, potrivit regulilor
generale.
dacă minorul nu are venituri sau bunuri
suficiente pentru repararea prejudiciului,
partea nereparată se pune în sarcina
părinţilor (adoptatorilor) sau curatorului.
Nu se antrenează răspunderea instituţiilor
de învăţământ de educaţie sau curative.
CARACTERUL SUBSIDIAR AL
RĂSPUNDRII PĂRINŢILOR SAU A
CURATORULUI
Esenţa:
- se angajează numai atunci când
minorul nu are mijloace suficiente
pentru repararea daunei.
Legiuitorul a instituit prezumţia
vinovăţiei părinţilor sau a
curatorului:
- în neîndeplinirea sau îndeplinirea
necorespunzătoare a obligaţiei de
supraveghere a minorului dacă aceştea
nu vor demonstra contrariul.
EXCEPŢIE DE LA REGULA RĂSPUNDERII
SUBSIDIARE A PĂRINŢILOR SAU A CURATORULUI:
 minorul între 14 şi 18 ani a cauzat prejudiciul în exerciţiul
funcţiilor încredinţate de comitent (angajator). Persoana fizică
dobândeşte capacitate de muncă la împlinirea vârstei de 16 ani
(art. 46 alin. 2 Codul muncii).
Efectul:
 răspunderea părinţilor sau a curatorului nu se angajează nici în
baza acţiunilor directe a persoanei vătămate, nici în baza
regresului exercitat de către angajatorul minorului, autor al
prejudiciului.
Raţiunea excluderii răspunderii părinţilor sau a
curatorului:
 aceştea nu coordonează procesul de muncă şi nu exercită
supravegherea asupra minorului implicat în procesul de
producţie.
 obligarea părinţilor la repararea prejudiciului cauzat de un
minor în exerciţiul funcţiilor încredinţate ar însemna tragerea lor
la răspundere în lipsa vinovăţiei.
ÎNCETAREA RĂSPUNDERII SUBSIDIARE
PENTRU PREJUDICIUL CAUZAT DE UN MINOR
ÎNTRE 14 ŞI 18 ANI

Răspunderea subsidiară a
părinţilor sau a curatorului
încetează conform alin. 3 art.
1407 Cc când:
i) autorul prejudiciului a atins
majoratul sau
ii)înainte de majorat a dobândit
mijloace suficiente pentru
repararea daunei.
EFECTELE CAUZĂRII PREJUDICIULUI DE UN GRUP
DE MINORI CU VÂRSTE CUPRINSE ÎNTRE 14-18 ANI
(ART.1414 ALIN.1 CC):

ei răspund solidar.

Insuficienţei de bunuri sau
venituri, pentru repararea
integrală a prejudiciului:
- survine răspunderea
subsidiară a părinţilor, pe cote-
părţi.
INTENTAREA ACŢIUNII CU PRIVIRE LA REPARAREA
DAUNEI CAUZATE DE UN MINOR ÎNTRE 14 ŞI 18
ANI:

- nemijlocit minorului.
Necesitatea antrenării răspunderii
subsidiare a părinţilor sau a curatorilor:
- calitate de copârâţi împreună cu autorul
prejudiciului.
Executarea hotărârii:
 în primul rând din contul patrimoniului
autorului prejudiciului.
Insuficienţa bunurilor:
- se urmăreşte patrimoniul părinţilor sau al
curatorului.
C) RĂSPUNDEREA PENTRU PREJUDICIUL CAUZAT
DE PERSOANE INCAPABILE (ART. 1408 CC)

Regula:
Prejudiciul cauzat de o persoană lipsită de
capacitate de exerciţiu se repară de:
- tutore sau instituţia obligată să o
supravegheze, dacă nu demnonstrează că
prejudiciul s-a produs nu din vina lor.
Condiţiile survenirii răspunderii:
 cauzarea prejudiciu de către o persoană
alienată mental;
 autorul prejudiciului a fost declarat incapabil,
în ordinea prevăzută de lege, înainte de
săvârşirea faptei ilicite şi prejudiciabile.
TEMEIURILE INSTITUIRII MĂSURII DE
OCROTIRE JUDICIARĂ ÎN PRIVINŢA
PERSOANEI FIZICE ( ALIN. (1) AL ART. 24
CC):

boala mintală sau deficienţele fizice,

mintale sau psihologice);
imposibilitatea conştientizării
acţiunilor sale ori exprimării voinţei.
Efectul întrunirii temeiurilor:
- prin hotărâre judecătorească se
instituie măsura de ocrotire judiciară
sub forma curatelei, ocrotirii provizorii
sau a tutelei.
CONDIȚIILE RĂSPUNDERII PENTRU PREJUDICIUL
CAUZAT DE O PERSOANĂ LIPSITĂ DE CAPACITATE
DE EXERCIŢIU

1. cele necesare pentru antrenarea răspunderii pentru dauna

cauzată de de un minor care nu a împlinit 14 ani.
2. speciale:

- vinovăţia tutorelui sau a instituţiei respective, care constă

în neexecutarea sau executarea necorespunzătoare a
obligaţiei de supraveghere.
Excluderea răspunderii tutorelui sau a instituţiei:
- dacă aceştia dovedesc că şi-au executat în mod
ireproşabil obligaţia de supraveghere a persoanei
incapabile.
Particularitatea (alin. 2 art.1408 Cc):
 menţinerea obligaţiei tutorelui sau a instituţiei respective
de a repara prejudiciul în cazul în care autorul
prejudiciului şi-a redobândit ulterior capacitatea de
exerciţiu deplină.
EXCEPŢIA (ALIN. 3 ART.1408 CC):

Autorul prejudiciului este tras la

răspundere dacă se întrunesc
următoarele condiţii:
a) prejudiciul este cauzat vieţii şi sănătăţii
persoanei;
b) tutorele a decedat sau nu are mijloace
suficiente pentru repararea
prejudiciului;
c)autorul prejudiciului dispune de
mijloace suficiente pentru repararea lui.
ANGAJĂRII RĂSPUNDERII AUTORULUI
PREJUDICIULUI (INTEGRALĂ SAU PARŢIALĂ)

este soluţionată de către

instanţa de judecată.
Circumstanţele de care
instanţa trebuie să ţină
cont:
starea materială a persoanei
vătămate a autorului
prejudiciului, precum şi
de alte circumstanţe.
D) RĂSPUNDEREA PENTRU PREJUDICIUL CAUZAT
DE O PERSOANĂ AFLATĂ ÎN IMPOSIBILITATEA DE A
CONŞTIENTIZA ACŢIUNILE SALE ORI DE A LE DIRIJA

Efectul:
Prejudiciul cauzat de o astfel de persoană nu se
repară.
Persoanele care nu sunt în stare să
conştientizeze sau să dirijeze acţiunile sale:
 persoane care de jure au capacitate şi
discernământ, dar, de facto, sunt lipsite
temporar de discernământ;
 persoană fără discernămâmt, dar care nu a fost
declarată incapabilă de către instanţa de
judecată până la momentul săvârşirii faptei
dăunătoare.
CONDIŢIILE DE REPARATE A
PREJUDICIULUI:
Regula (alin. 1 art. 1409 Cc):
 prejudiciului cauzat de o astfel de persoana nu se repară.

Lipseşte vinovăţia ca condiţie generală a răspunderii

delictuale. Lipsa discernământului exclude vinovăţia
persoanei.
Instanţa de judecată (alin. 2 art. 1409 Cc), poate:
 obliga autorul prejudiciului cauzat vieţii sau sănătăţii,
care la momentul cauzării nu avea discernământ, să-l
repare integral sau parţial, ţinând cont de:
1. starea materială a acestuia şi

2. a persoanei vătămate, precum şi

3. de alte circumstanţe.

Este un caz particular de răspundere delictuală obiectivă,

care se angajează în lipsa vinovăţiei autorului prejudiciului.
EXCEPŢIA (ALIN. 3 ART. 1409
CC):
Persoana aflate în imposibilitate de a
conştientiza acţiunile sale ori de a le dirija
este obligată de a repara prejudicul dacă:
 starea în care a ajuns îi este imputabilă.

Concluzia:
Autorul prejudiciului răspunde dacă el
însuşi este vinovat de faptul că a ajuns
într-o astfel de stare în urma consumului
de:
- alcool, droguri, alte substanţe psihotrope
sau din altă cauză.
CONDIȚIILE RĂSPUNDERII PENTRU PREJUDICIUL CAUZAT
DE O PERSOANĂ AFLATĂ ÎN IMPOSIBILITATEA DE A
CONŞTIENTIZA ACŢIUNILE SALE ORI DE A LE DIRIJA

Condițiile generale a răspunderii

delcituale:
i) fapta ilicită a persoanei aflată în
imposibilitatea de a conştientiza acţiunile sale
ori de a le dirija;
ii) existența unui prejudiciului;

iii)raportul de cauzalitate între prejudiciu și fapta

ilicită;
iv)culpa făptuitorului constă faptul că acesta a
ajuns în această stare din proprie vinovăție, ca
urmare a consumului de alcool, de droguri, de
alte substanţe psihotrope sau din altă cauză.
 

E) RĂSPUNDEREA COMITENTULUI PENTRU

FAPTA PREPUSULUI (ART. 1403 CC)

Esenţa:
comitentul răspunde de
prejudiciul cauzat cu vinovăţie de
prepusul său în funcţiile care i s-
au încredinţat.
el are dreptul de regres contra
prepusului.
prepusul se poate exonera dacă
va dovedi că s-a conformat
întocmai instrucţiunilor
FUNDAMENTAREA RĂSPUNDERII
COMITENTULUI PENTRU FAPTELE
PREPUSULUI:
 ideea riscului-profit (de sorginte franceză, teoria riscului
a apărut la sfârșitul secolului trecut).
Esenţa:
 comitentul urmarește prin activitatea sa obținerea unui
profit, prepușii fiind antrenați tocmai la realizarea
acestuia.
 cel care culege beneficiile muncii prepușilor săi, trebuie
să suporte și consecințele activității acestora.
Raționamentul instituirii unei asemenea răspunderi:
 prepusul, îndeplinind funcţiile încredinţate, apare în
calitate de reprezentatnt legal al comitentului.
 se prezumă că prejudiciul cauzat de prepus în exerciţiul
funcţiilor încredinţate se consideră a fi cauzat prin
acţiunile comitentului.
PERSOANA RESPNSABILĂ (ART.
1403 ALIN. 1CC)
 comitentul răspunde de prejudiciul cauzat cu
vinovăţie de prepusul său în funcţiile care i s-au
încredinţat.
Comitent:
 persoana care are puterea de direcţie, supraveghere
şi control asupra prepusului în baza unui contract
sau în temeiul unei dispoziţii legale.
 poate fi persoană fizică, persoană juridică de drept
privat sau de drept public).
Prepus:
 persoana fizică care îndeplineşte anumite funcţii sau
însărcinări în interesul comitentului, aflându-se sub
puterea de direcţie, control sau supraveghere a
comitentului.
CONDIȚIILE RASPUNDERII COMITENTULUI
PENTRU FAPTA PREPUSULUI

Condiţiile generale ale răspunderii delictuale în

persoana prepusului (art. 1398, alin. 1 Cc):
(1)prejudiciu;

(2)fapta ilicita a prepusului;

(3)raportul de cauzalitate dintre fapta ilicită și

prejudiciu;
(4)culpa prepulsului.

Condițiile speciale:
(a)să existe un raport de prepușenie;

(b)fapta prepusului să fie savârșită în legătură

cu atribuţiile sau funcțiile încredințate.
A. EXISTENŢA UNUI RAPORT DE PREPUȘENIE ÎN
MOMENTUL SĂVÂRȘIRII FAPTEI ILICITE – RAPORT
JURIDIC

Temei de apariţie:
- contracul încheiat între comitent şi prepus.
Regula apariţiei raportului de prepuşenie:
 contractul individual de muncă dintre un
angajat şi salariat.
Contractul de muncă poate fi de dreptul
muncii sau un contract administrativ (L.Pop et
al, Curs de drept civil. Obligaţiile, Bucureşti,
Universul Juridic, 2015, p.369)
EXCEPŢIA:
izvorul extracontractual al raportului
de prepuşenie.
Exemplu:
prestarea de către contravenient a unei
activităţi în folosul comunităţii ori a
executării unei pedepse penale prin
obligarea la muncă, cu acordul
autorităţii beneficiare.
ESENŢA RAPORTULUI DE
PREPUȘENIE:
Subordonarea social-economică a
prepusului față de comitent:
a) activitatea comitentului:
de a direcționa, supraveghea și controla
pe prepus.
b) activitatea prepusului:
- acceptă să facă ceva altuia, sub directa
supraveghere și controlul acestuia.
Existenţa unei autorităţi și a unei
subordonări.
RAPORTUL DE PREPUȘENIE ÎN BAZA UNOR
CONTRACTE CIVILE (ART. 1403CC)

Regula:
- raportul de subordonare, de regulă, nu se
naşte în baza unor contracte civile.
Excepţii:
de antepriză, atunci când anteprenorul se
subordonează beneficiarului.
În nici o situație nu va exista însa un raport
de prepusenie între locator și locatar
Nu este necesar ca raportul de prepușenie
să aibă un caracter oneros.
CONSECINŢA DETAŞĂRII SALARIATULUI LA O
ALTĂ ÎNTREPRINDERE PE O ANUMITĂ
PERIOADĂ DE TIMP

Raportul de subordonare se stabileşte:

- faţă de persoana care are dreptul de
a da indicaţii salariatului în vederea
îndeplinirii lucrării respective.
Prejudiciul îl repară:
- persoana la care s-a făcut detaşarea,
deoarece ea exercită efectiv
supravegherea şi controlul activităţii
celui detaşat.
CONDIŢIILE RAPORTULUI DE PREPUȘENIE
a) acordul de voinţe realizat între comitent
şi prepus;
b) acceptarea de către prepus a poziţiei
sale de subordonare faţă de comitent,
căruia îi recunoaşte o autoritate ce se
concretizează într-o putere de
supraveghere, direcţie şi control în
îndeplinirea funcţiei sau activităţii pe
care urmează să o desfăşoare;
c) îndeplinirea unor funcţii sau însărcinări
de către prepus în interesul comitentului.
B. FAPTA ILICITA SĂVARȘITĂ “ÎN FUNCŢIILE
CARE I S-AU ÎNCREDINŢAT” PREPUSULUI:
Prejudiciul se consideră cauzat de către prepus în cadrul
funcţiilor încerdinţate de comitent dacă:
 la săvârşirea faptei prejudiciabile el a acţionat în interesul
comitentului în limitele funcţiilor şi însărcinărilor
încredinţate şi cu respectarea instrucţiunilor şi ordinelor
date de comitent.
Efectul întrunirii acestei condiţii (alin. 2 art. 1403 Cc):
 se exclude dreptul de regres al comitentului împotriva
prepusului.
Regula generală:
- comitentul conservă dreptul de regres contra prepusului.
Excluderea regresului:
- prepusul probează că cauzând prejudiciul s-a conformat
întocmai instrucţiunilor comitentului.
EXCLUDEREA RĂSPUNDERII
COMITENTULUI
Cauzarea prejudiciului de către
prepus prin faptele ce nu au
nici o legătură cu funcţia
încredinţată, chiar dacă ele au
fost săvârşite în timpul
exercitării acesteia.
CONDIŢIILE RECUPERĂTII PAGUBEI
Dreptul de opțiune al victimei, care
poate să se îndrepte:
fie numai împotriva prepusului,
fie numai împotriva comitentului,
fie împotriva atât a prepusului,
cât și a comitentului, numai că
temeiul răspunderii fiecăruia, în
acest din urma caz, este diferit.
CAUZAREA PREJUDICIULUI DE
PREPUȘII UNOR COMITENTI
DIFERIȚI
Efectele:
 prepușii răspund solidar pentru fapta lor (art. 1414 Cc).

 fiecare comitent răspunde in solidum cu prepusul său, în raport de

intinderea culpei acestuia.
 după despăgubirea victimei, comitentul are acțiune în regres
împotriva prepusului. Acesta trebuie să suporte singur consecințele
faptei sale ilicite.
Apărarea prepusului în acțiunea în regres:
- demonstrarea faptului că s-a conformat întocmai instrucţiunilor
comitentului.
Cauzarea prejudiciului de mai mulți prepuși ai aceluiași
comitent:
 survine răspunderea solidară a prepușilor.

Cauzarea prejudiciului unui terț de către prepușii unor

comitenți diferiț:
- comitentul care a făcut integral plata nu are acțiune în regres
împotriva celorlalți comitenți.
F) RĂSPUNDEREA STATULUI PENTRU PREJUDICIUL
CAUZAT PRIN ERORI JUDICIARE ŞI DE ANCHETĂ

Baza legală:
Constituția Republicii Moldov,a
art. 53 alin. (2): „Statul răspunde
patrimonial, potrivit legii, pentru
prejudiciile cauzate prin erorile
săvârşite în procesele penale de
către organele de anchetă şi
instanţele judecătoreşti”.
CODUL CIVIL, ART. 1405
 “prejudiciulcauzat persoanei fizice prin
condamnare ilegală, atragere ilegală la răspundere
penală, aplicare ilegală a măsurii preventive sub
forma arestului preventiv sau sub forma
declaraţiei scrise de a nu părăsi localitatea, prin
aplicarea ilegală în calitate de sancţiune
administrativă a arestului, muncii neremunerate în
folosul comunităţii se repară de către stat integral,
indiferent de vinovăţia persoanelor de răspundere
ale organelor de urmărire penală, ale procuraturii
sau ale instanţelor de judecată. Statul se
exonerează de răspundere în cazul cînd persoana
vătămată a contribuit intenţionat şi benevol la
producerea prejudiciului prin autodenunţ”.
LEGEA SPECIALĂ
 Legea nr. 1545 din  25.02.1998
privind modul de reparare a
prejudiciului cauzat prin acţiunile
ilicite ale organelor de urmărire
penală, ale procuraturii şi ale
instanţelor judecătoreşti, în
Monitorul Oficial nr. 50-51 din
04.06.1998, în vigoare din
04.06.1998.
FUNDAMENTUL RĂSPUNDERII:
 răspunderea civilă delictuală specială a Statului este
obiectivă, fară vinovăţie;
 ea se explică şi se întemeiază pe obligaţia de garanţie
în sarcina Statului, care are ca suport riscul de
activitate a serviciului public de înfăptuire a justiţiei.
 este o răspundere specială, directă, nemijlocită şi
independentă de eventuala vinovăţie a magistratului
sau a altei persoane a cărei faptă a produs sau
determinat eroarea judiciară care a cauzat prejudiciul.
Forma de răspundere, presupune două acțiuni:
 acțiunea în despăgubire a părţii vătămată prin
săvârșirea erorii judiciare împotriva statului;
 acţiunea statului împotiva persoanei ce ocupă funcția
prevăzută de lege.
PERSOANA RESPONSABILĂ DE REPARAREA
PREJUDICIULUI CAUZAT PRIN ERORI JUDICIARE ŞI
DE ANCHETĂ
 Statul, iar organul care reprezintă statul în instanţa de judecată
pe această categorie de cauze este Ministerul Justiţiei.
Persoană vătămată:
 persoana fizică şi persoana juridică.
Exonerarea statul de răspundere (alin. 2 art.1405 Cc):
 persoana vătămată a contribuit intenţionat şi benevol la
producerea prejudiciului prin autodenunţ.
Condiţiile autodenunţului:
(a) să fie intenţionat, adică persoana trebuie să conştientizeze
însemnătatea faptelor sale şi consecinţele posibile şi să
dorească producerea lor;
(b) să fie binevol.
Autodenunţul obţinut în urma unui tratamnet violent, aplicării
ameninţărilor şi a altor acţiuni ilicite nu exclude dreptul la
repararea prjudiciului.
CONDIŢIILE RĂSPUNDERII STATULUI PENTRU
PREJUDICIUL CAUZAT PRIN ERORI JUDICIARE
ŞI DE ANCHETĂ:
1. Fapta ilicită a persoanelor cu funcţie de răspundere din organele
de urmărire penală, procuratură sau instanţă judecătorească sub
formă de
(a)condamnare ilegală;

(b)atragere ilegală la răspundere penală;

(c)aplicare ilegală a măsurii preventive sub forma arestului preventiv

sau sub forma declaraţiei scrise de a nu părăsi localitatea;
(d)prin aplicarea ilegală în calitate de sancţiune administrativă a
arestului;
(e)muncii neremunerate în folosul comunităţii;

(f)ridicării ilegale a documentelor contabile, a altor documente, a

banilor, a ştampilelor, precum şi în urma blocării conturilor bancare;
(g)efectuării ilegale, în cazul urmăririi penale ori judecării cauzei
penale, a percheziţiei, ridicării, punerii ilegale sub sechestru a
averii, eliberării sau suspendării ilegale din lucru (funcţie), precum
şi în urma altor acţiuni de procedură care limitează drepturile
persoanelor fizice sau juridice.
ALTE CONDIŢII:
2. actul de reabilitare:
- atestă admiterea erorii judiciare şi
prejudicierea neîntemeiată a
persoanei;
3. prejudiciul cauzat: patrimonial,
corporal, moral;
4. raportul de cauzalitate între
fapta ilicită și prejudiciu.
PREJUDICIUL SUSCEPTIBIL DE A FI REPARAT
(ART.3 ALIN.1 DIN LEGEA NR.1545/1998:

material şi moral cauzat

persoanei fizice sau juridice în
urma acţiunilor ilicite.
Se repară integral, indiferent de
culpa persoanelor cu funcţie de
răspundere din:
organele de urmărire penală,
procuratură şi
instanţele judecătoreşti.
CAZURILE ÎN CARE APARE DREPTUL LA
REPARAREA PREJUDICIULUI (ART.6 DIN LEGEA
NR. 1545/1998)

a) devenirii definitive şi irevocabile a sentinţei de achitare;

b) scoaterii persoanei de sub urmărire penală sau încetării
urmăririi penale pe temeiuri de reabilitare;
c) adoptării de către instanţa judecătorească a hotărârii cu
privire la anularea arestului contravenţional în legătură cu
reabilitarea persoanei fizice;
 d) adoptării, de către judecătorul de instrucţie, în
condiţiile art.313 alin.(5) din Cpp, în privinţa persoanei
achitate sau scoase de sub urmărire penală, a încheierii
privind declararea nulităţii actelor sau acţiunilor organului
de urmărire penală sau organului care exercită activitate
specială de investigaţii.
MODUL DE REPARARE A PREJUDICIULUI CAUZAT PRIN
ACŢIUNILE ILICITE ALE ORGANELOR DE URMĂRIRE PENALĂ,
ALE PROCURATURII ŞI ALE INSTANŢELOR JUDECĂTOREŞTI
(ART.7 DIN LEGEA NR. 1545/1998)

Persoanei fizice sau juridice i se compensează sau i se

restituie:
a) salariul şi alte venituri provenite din muncă, ce constituie sursa ei
principală de existenţă, de care a fost privată în urma acţiunilor ilicite;
b) pensia sau indemnizaţia a cărei plată a fost sistată ca urmare a
arestului ilegal şi ţinerii sub arest;
c) averea (inclusiv depunerile băneşti şi dobînzile aferente, obligaţiile
împrumuturilor de stat şi câştigurile aferente) confiscată ori trecută în
venitul statului de către instanţa judecătorească sau ridicată de
organul de urmărire penală, precum şi averea sechestrată;
d) amenzile percepute ca urmare a executării sentinţei judiciare şi
cheltuielile de judecată suportate de persoana fizică în legătură cu
acţiunile ilicite;
e) sumele plătite de ea pentru asistenţa juridică;
f) cheltuielile pentru tratamentul ei, tratament determinat de
aplicarea faţă de aceasta a unor acţiuni ilicite (a maltratării);
g) cheltuielile efectuate în legătură cu chemările în organul de
urmărire penală, organul procuraturii sau în instanţa judecătorească.
CALCULAREA CUANTUMULUI SUMELOR DE
COMPENSARE A PREJUDICIULUI (ART. 8 ŞI 9 DIN
LEGEA NR. 1545/1998 )
Pentru persoana fizică:
 se porneşte de la câştigul mediu lunar la momentul cauzării prejudiciului, cu
aplicarea coeficientului de inflaţie.
Calcularea câştigului mediu lunar:
    a) persoanelor angajate prin contract de munca - prin aplicarea modului de
calculare a salariului mediu în conformitate cu legislaţia;
    b) persoanelor neangajate prin contract de muncă - prin împărţirea la 12 a
sumei venitului total pentru anul precedent;
    c) persoanelor care nu au lucrat din motive întemeiate - pornindu-se de la
salariul mediu pe ţară în anul respectiv.
Mărimea prejudiciului cauzat persoanei fizice care şi-a ispăşit pedeapsa prin
muncă neremunerată în folosul comunităţii se calculează în mărime de pînă la
2 unităţi convenţionale pentru o oră de muncă prestată neîntemeiat în folosul
comunităţii.
    Pentru persoana juridică:
- se repară prejudiciul patrimonial efectiv cauzat şi beneficiul neobţinut
(venitul ratat) în urma acţiunilor ilicite.
REPARAREA PREJUDICIULUI MORAL. MODUL DE
DETERMINARE A MĂRIMII COMPENSAŢIEI BĂNEŞTI
PENTRU PREJUDICIULUI MORAL

Persoana fizică are dreptul la repararea prejudiciului moral în mărimea şi în modul

stabilite de lege în cazurile specificate la art.6.
Mărimea compensaţiei pentru repararea prejudiciului moral se stabileşte de instanţa de
judecată în modul prevăzut de lege.
Criteriile de determinare a mărimei compensaţiei:
    a) gravitatea infracţiunii de a cărei săvîrşire a fost învinuită persoana respectivă;
    b) caracterul şi gravitatea încălcărilor procesuale comise la urmărirea penală şi la
examinarea cauzei penale în instanţa de judecată;
    c) rezonanţa pe care a avut-o în societate informaţia despre învinuirea persoanei;
    d) durata urmăririi penale, precum şi durata examinării cauzei penale în instanţa de
judecată;
    e) natura dreptului personal lezat şi locul lui în sistemul de valori al persoanei;
    f) suferinţele fizice, caracterul şi gradul suferinţelor psihice;
    g) măsura în care compensaţia bănească poate atenua suferinţele fizice şi psihice
cauzate;
    h) durata aflării nelegitime a persoanei în detenţie.
În toate cazurile, instanţa de judecată se va baza pe principiile compensării rezonabile şi
echitabile a prejudiciului moral.
   
MODUL ŞI CAZURILE DE ADUCERE A
SCUZELOR OFICIALE ÎN NUMELE STATULUI
Subiecţii responsabili:
1. Procurorul care a condus sau a exercitat urmărirea penală ori

2. procurorul ierarhic superior aduce scuze oficiale

Forma de prezentare a scuzelor oficiale:

 scrisă ori

 la solicitarea victimei, se difuzează prin aceleaşi mijloace de

informare în masă prin care a fost difuzată informaţia despre
învinuirea persoanei.
Cui sunt adresate scuzele:
 victimei acţiunilor ilicite sau

 rudelor apropiate ale acesteia.

Termenul de aducere a scuzelor:

- 15 zile de la data apariţiei dreptului la repararea prejudiciului.
CAZURILE DE ADUCERE A SCUZELOR
OFICIALE ALE PROCURORULUI:
a) scoaterii integrale a persoanei de sub
urmărire penală;
b) încetării urmăririi penale în cazurile
prevăzute la art. 275 pct. 7) şi 8) şi art. 285
alin. (2) pct. 2) din Cpp;
c) devenirii definitive şi irevocabile a
sentinţei de achitare.
DREPTUL DE REGRES (ART.20.
DIN LEGEA NR. 1545/1998 )
1) Ministerul Justiţiei sau, după caz, autorităţile administraţiei
publice locale, după repararea, din contul bugetului respectiv, a
prejudiciului cauzat prin acţiunile ilicite comise de organele de
urmărire penală, de procuratură sau de instanţele judecătoreşti,
vor sesiza Procuratura Generală în vederea stabilirii faptului
dacă pot fi calificate drept infracţiuni acţiunile sau inacţiunile
persoanei (persoanelor) cu funcţie de răspundere sau ale altor
persoane care au cauzat prejudiciul material şi moral.
Sumele încasate ca efect al acţiunii de regres se varsă la bugetul
de stat sau, după caz, la bugetul autorităţii administraţiei publice
locale respective.
Efectul începerii urmărirei penală în privinţa persoanei
(persoanelor) cu funcţie de răspundere sau în privinţa
altor persoane care prin acţiunile lor ilicite au cauzat
prejudiciul:
- statul, în persoana Ministerului Justiţiei, sau autorităţile locale au
dreptul să se constituie parte civilă în procesul penal.
RĂSPUNDEREA CIVILĂ SUBSIDIARĂ A PERSOANELOR CU
FUNCŢIE DE RĂSPUNDERE DIN ORGANELE DE URMĂRIRE
PENALĂ, PROCURATURĂ SAU INSTANŢĂ JUDECĂTOREASCĂ

Condiţiile promovării acţiunii în

despăgubire împotriva persoanelor cu
funcţie de răspundere din organele de
urmărire penală, procuratură sau instanţă
judecătorească:
 numai de către Stat, după ce a reparat
prejudiciul cauzat victimei erorii judiciare în
baza unei hotărâri irevocabilă a instanţei
judecătoreşti competente.
Admisibilitatea acţiunii statului:
- numai dacă se face dovada vinovăţiei lor prin
sentinţă judecătorească (alin. (2), art. 1415
C.civ.).
6.3. RĂSPUNDEREA PENTRU PREJUDICIILE CAUZATE DE LUCRURI,
ÎNGENERAL, DE ANIMALE, DE SURPAREA CONSTRUCȚIEI ȘI ÎN
CAZUL CĂDERII SAU SCURGERII DIN CONSTRUCŢIE

a) Răspunderea pentru prejudiciul cauzat

de un izvor de pericol sporit (art. 1410
Cc)
Esenţa:
 persoanele a căror activitate este legată de
un izvor de pericol sporit pentru lumea
înconjurătoare (exploatarea vehiculelor, a
instalaţiilor, mecanismelor, folosirea energiei
electrice, a substanţelor explozibile,
efectuarea lucrărilor de construcţii etc.) au
obligaţia să repare prejudiciul cauzat de
izvorul de pericol sporit.
EXCLIDEREA RĂSPUNDERII:
 demonstrarea că prejudiciul se datorează
unei forţe majore.
Excepţie de la regula excluderii
răspunderii:
- cazurile în care dauna a survenit ca
urmare a exploatării navelor aeriene sau
- intenţia persoanei vătămate.
Necesitatea reglementării:
dauna se cauzează printr-o activitate sau
însuşiri periculoase ale unor obiecte ce nu
pot fi controlate pe deplin de către om.
DEFINIREA NOȚIUNII DE IZVOR DE
PERICOL SPORIT (ART.1410 CC)

obiectele lumii materiale

ce dispun de însuşiri periculoase şi
care în procesul expluatării nu pot
fi controlate pe deplin de către
om,
creând prin aceasta un grad sporit
de cauzare a prejudiciului.
CATEGORIILE
1. fizico-mecanice (automobile, transportul
feroviar, navele maritime şi cele fluviale,
utilajul întreprinderilor industriale,
echipamentul şi agregatele de tensiune înaltă,
instalaţiile de termoficare, instalaţiile de la
şantierele de construcţie etc.);
2. fizico-chimice (toate obiectele cu efect
radioactiv);
3. chimice (substanţe otrăvitoare, explozibile,
inflamabile, inclusiv buteliile cu gaz etc.);
4. biologice (microorganisme, animale
sălbatice în captivitate.
CONDIŢIILE IZVOARELOR DE
PERICOL SPORIT
a) să fie un obiect al lumii materiale;
b) obiectul să dispună de însuşiri cantitative şi
calitative periculoase pentru lumea
înconjurătoare;
c) să se afle în activitate, exploatare;

d) să excludă controlul deplin din partea omului.

Hotărârea Plenului Curţii Supreme de Justiţie nr.6

din 04.07.2005 cu privire la practica aplicării
legislaţiei materiale despre încasarea prejudiciului
cauzat prin vătămare a integrităţii corporale sau
altă vătămare a sănătăţii ori prin deces, în
Buletinul Curţii Supreme de Justiţiea R.M.,nr.12,
2005, p.6.
PERSOANELE RESPONSABILE PENTRU
PREJUDICIUL CAUZAT DE UN IZVOR DE
PERICOL SPORIT

Obligaţia de reparare a prejudiciului revine:

- persoanei care posedă izvorul de pericol sporit în
baza dreptului de proprietate ori în alt temei legal
sau persoanei care şi-a asumat paza izvorului de
pericol sporit (alin. 2 art. 1410 Cc).
Debitorul: - posesorul izvorului, adică
 persoana care expluatează şi posedă izvorul de
pericol sporit în baza dreptului de proprietate sau
în alt temei legal (drept de gestiune economică,
contract de locațiune etc.).
Nu este posesor al izvorului de pericol sporit:
- persoana care efectuează exploatarea lui în
virtutea raportului de muncă.
SCHIMBAREA POSESORULUI LEGAL
AL IZVORULUI DE PERICOL SPORIT:
Produce efecte numai dacă:
- transmiterea izvorului se perfectează juridic în
conformitate cu regulile ce guvernează transmiterea
posesiei în Codul civil.
Efectul perfectării juridice a transmiterii, dar
nepredarea izvorului dobânditorului:
 se consideră posesor transmiţătorul. Acordul de
voinţă a părţilor nu are ca efect transferul posesiei
asupra izvorului, deoarece posesiunea se
dobândeşte prin exercitarea voită a stăpânirii de
fapt a bunului (alin. 1 art. 303 Cc).
Persoana care de fapt nu a dobândit posesia izvorul
de pericol sporit nu îl poate exploata şi nu poate fi
obligată să repare prejudiciul cauzat de acesta.
TEMEIURILE DE EXONERARE A FĂPTUITORULUI
PENTRU PREJUDICIUL CAUZAT DE UN IZVOR DE
PERICOL SPORIT (ALIN. 1 ART. 1410 CC):

intenţia persoanei vătămate sau

evenimentul de forţă majoră.
Excepţie:
Forţa majoră nu înlătură
răspunderea pentru prejudiciul
cauzat de navele aeriene, în
calitate de izvor de pericol sporit.
CONDIȚIILE RĂSPUNDERII PENTRU
PREJUDICIUL CAUZAT DE UN IZVOR DE
PERICOL SPORIT:

1. generale:
- fapta ilicită;
prejudiciu ca urmare a exploatării
şi posesiei izvorului de pericol
sporit în baza dreptului de
proprietate sau în alt temei legal;
raportul de cauzalitate între
prejudiciu și fapta ilicită și
culpa.
RĂSPUNDEREA PENTRU PREJUDICIUL CAUZAT DE
UN IZVOR DE PERICOL SPORIT AFLAT ÎN
PROPRIETATE COMUNĂ

debitor este coproprietarul care îl

poseda şi îl expluata în momentul
cauzării prejudiciului.
Se exclude răspunderea:
- coproprietarilor care nu
expluatează izvorul de pericol sporit
în momentul cauzării prejudiciului,
deoarece lipseşte fapta lor ilicită ca
condiţie a răspunderii delictuale.
DEŢINEREA IZVORULUI DE PERICOL
SPORIT DE UN POSESOR ILEGAL:
a) Ieşirea izvorului
de pericol sporit din
posesia posesorului
legal fără voinţa
acestuia şi în lipsa
vinovăţiei lui:
 obligaţia de
reparare a
prejudiciului cauzat
revine persoanei
care a dobândit în
mod ilicit izvorul de
pericol sporit (alin.
3 art.1410 Cc).
CONTINUARE
b) Ieşirea izvorului de
pericol sporit din
posesia posesorului
legal nu numai ca
urmare a acţiunilor
ilicite ale terţei
persoane, ci şi ca
urmare a omisiunii
posesorului legal.
Efectul:
- survine răspunderea
lor solidară.
CONDIŢIILE EXONERĂRII DE
RĂSPUNDERE A POSESORULUI LEGAL:
Dovada nevinovăţiei sale:
- a luat toate măsurile necesare
pentru paza bunului.
RĂSPUNDEREA PENTRU PREJUDICIUL CAUZAT PRIN
INTERACŢIUNEA A DOUĂ IZVOARE DE PERICOL
SPORIT:

a) cauzarea
prejudiciului numai
posesorilor acestor
izvoare:
- răspunderea
survine în
dependenţă de
vinovăţia posesorului
mijlocului de pericol
sporit care a cauzat
prejudiciul (art.1398
Cc).
A) COLEZIUNEA A DOUĂ IZVOARE DE PERICOL
SPORIT CU PREJUDICIEREA UNEI TERŢE
PERSOANE:
- COAUTORII RĂSPUND SOLIDAR.
SARCINA PENTRU SEMINAR - DE CALIFICAT ACŢIUNILE
B. RĂSPUNDEREA PENTRU PREJUDICIILE CAUZATE DE
ANIMALE (ART. 1411 CC)

„Proprietarul unui
animal sau persoana
care se serveşte de
animal în timpul
serviciului răspunde
de prejudiciul cauzat
de acesta, fie că se
afla în paza sa, fie că
a scăpat de sub pază.
RĂSUNDEREA SURVINE DACĂ:

- prejudiciului este cauzat de

animalele care se află în paza
juridică a unei persoane care
exercită asupra lor o putere de
direcţie, control şi
supraveghere.
PERSOANELE RESPONSABILE
 Persoana care are paza juridică a animalului
în momentul cauzării prejudiciului.
Prezumţia:
- paza juridică aparţile proprietarului
animalului care a cauzat prejudiciul până la
proba contrarie.
 Persoana care, în baza contractului încheiat
cu posesorul animalului, şi-a asumat
obligaţia de a supraveghea animalul
(uzufructuarul, comodatarul, locatarul etc.).
PAZA JURIDICĂ A ANIMALULUI -
STARE DE FAPT
Exempul:
cel care a furat animalul sau l-
a găsit şi se serveşte de el în
interesul său tot are calitatea
de păzitor juridic al acelui
animal (a primit în gospodăria
sa un câine al cărui proprietar
este necunoscut).
ANIMALELE PENTRU CARE SE
RĂSPUNDE
Criteriul de determinare:
a) noţiunea de pază juridică:

- pot fi apropiate într-o formă oarecare şi

 pot fi efectiv supravegheate.

Fac parte:
a) animalelor domestice;

b) animale sălbatice din ariile protejate de tip

faunistic, din grădinile zoologice, din
centrele de reabilitare, circuri, menajerii şi
folosite legal în scopuri artistice.
CONDIŢIILE RĂSPUNDERII:
Condiţiile generale:
 Existenţa prejudiciului şi

 Existenţa raportului de cauzalitate.

Condiţia specială:
 animalul care a cauzat prejudiciul să se afle
sub paza juridică a unei persoane.
Prezumţia - paza juridică revine:
- proprietarului lui sau
 celui care se serveşte de animal.
EFECTELE RĂSPUNDERII
Victima are dreptul:
 să ceară repararea prejudiciului de către
păzitorul animalului.
Păzitorul juridic, după ce a reparat
prejudiciul, are dreptul:
 la o acţiunea în regres împotriva celui care a
avut paza materială a animalului în
momentul cauzării prejudiciului.
Condiţiile admiterii acţiunii în regres:
- dovada îndeplinirii tuturor condiţiilor
răspunderii delictuale pentru fapta proprie a
păzitorului material al animalului.
RĂSPUNDEREA PENTRU PREJUDICIILE CAUZATE
DE SURPAREA CONSTRUCŢIEI (ART. 1412 CC)

“Proprietarul este obligat să repare prejudiciul

cauzat prin surparea, în întregime sau a unei
părţi, a construcţiei când surparea este
rezultatul lipsei de întreţinere
corespunzătoare sau al unui viciu de
construcţie.
Persoana care s-a obligat prin contract faţă de
proprietar să întreţină construcţia sau care
este obligată să o întreţină în stare
corespunzătoare în temeiul dreptului de
folosinţă ce i s-a acordat răspunde solidar cu
proprietarul pentru prejudiciul cauzat în urma
surpării construcţiei sau a unei părţi a ei”.
CONSTRUCȚIILE CĂRORA LE
ESTE APLICABIL ART. 1412
C.CIV.
Construcție:
edificările prin combinarea unor materiale care, prin
incorporarea lor directă sau indirectă la sol, devine un
imobil prin natura sa (rezultatul activităţii omului).
Este indiferent dacă construcţia depăşeşte sau nu
nivelul solului (casa de locuit, depozit, magazie,
garaj, canal subteran, bataj, pod peste o apă
curgătoare, viaduct, dig, conductă la suprafaţă sau
subterană etc.).
Nu constituie construcţie imobilul prin natura sa care
este rezultatul exclusiv al acţiunii unor factori naturali
(o stâncă, un arbore, o acumulare de pământ sau
pietriş, lucările improovizate sau demontate: un gard
mobil sau garaj mobil).
SURPAREA CONSTUCŢIEI
dărâmarea completă sau parţială a construcţiei;
Producerea:
 datorită propriei greutăţi, a greutăţiii oamenilor
sau a bunurilor aflate în construcţie, sau sub
acţiunea forţelor naturale, constând în căderea
materialului din edificiu (căderea unor căramizi,
bârne, cornișe, balcon etc.).
Nu constituie surpare:
 dărâmarea voluntară şi nici cea provocată de
incendiu.
Cauza surpării construcţiei:
- lipsa de întreţinere corespunzătoare sau un viciu
de construcţie.
PERSOANELE RESPONSABILE
Debitor:
- proprietarul construcției.
Răspunderea solidară:
 persoana care s-a obligat prin contract faţă
de proprietar să întreţină construcţia sau
care este obligată să o întreţină în stare
corespunzătoare în temeiul dreptului de
folosinţă ce i s-a acordat (uzufruct, abitaţie,
fiducie, locaţiune, comodat etc.).
Imobilul în coproprietate sau devălmăşie:
- Coproprietarii sau codevălmaşii răspund
solidar.
CONDITIILE RASPUNDERII PENTRU PENTRU
PREJUDICIUL CAUZAT PRIN SURPAREA
CONSTRUCŢIE

Condiţiile generale:
1) surparea construcției;

2) prejudiciul;

3) raportul de cauzalitate între surparea

edificiului și pagubă;
4) vinovăția persoane:

- lipsa de întreţinere corespunzătoare, prin

neluarea masurilor necesare de intreținere a
construcţiei.
EFECTELE RĂSPUNDERII
PENTRU SURPAREA
CONSTRUCŢIE
Persoanele responsabile sunt obligate la plata
despagubirilor civile.
Pentru surparea datorată viciului de construcție:
- există dreptul de regres împotriva:
 vanzatorului de la care a cumparat imobilul
(deoarece vanzătorul răspunde de viciile
ascunse ale bunului);
 locatarului, când acesta, nerespectând obligațiile
din contractul de locațiune, nu a efectuat
reparațiile ce-i reveneau și acesta a provocat
ruina;
 constructorului pentru viciile ascunse ale
construcției.
RĂSPUNDEREA PENTRU PREJUDICIILE CAUZATE ÎN
CAZUL CĂDERII SAU SCURGERII DIN
CONSTRUCŢIE (ART. 1413 C.C.)

“Dacă prejudiciul s-a produs prin

faptul că din construcţie a căzut
ori s-a curs ceva, răspunde
persoana care are construcţia în
posesiune.
Această regulă nu se aplică în
cazul în care prejudiciul s-a produs
prin forţă majoră ori din vina celui
prejudiciat”.
PERSOANA RESPONSABILĂ
Debitor:
- posesorul construcţiei
(proprietarul, alt titular al unui
drept realsau de creanţă (chiriaşul,
locatarul) etc).
CONDIȚIILE RĂSPUNDERII ÎN CAZUL
CĂDERII SAU SCURGERII DIN CONSTRUCŢIE

Condițiile generale de răspundere delictuală:

1. fapta ilicită a căderii sau scurgerii din
construcție;
2. existența unui prejudiciu;
3. raportul de cauzalitate între prejudiciu și
fapta ilicită și
4. culpa posesorului construcției.
EFECTELE RĂSPUNDERII ÎN CAZUL CĂDERII
SAU SCURGERII DIN CONSTRUCŢIE

Este o răspundere obiectivă, se angajează

indiferent de vinovăţia posesorului
construcţiei.
Posesorul nu poate înlătura răspunderea
dovedind că a luat toate măsurile pentru
evitarea căderii sau scurgerii din construcţie.
Exonerarea posesorului:
- dovada existenţa unor cauze străine care a
dus la producerea prejudiciului (forţa majoră
sau vina persoanei prejudiciate).