Conform art.

151 al CP, vătămarea intenționată gravă a sănătății și integrității

corporale care pune în pericol viața persoanei sau care a provocat pierderea unor
funcții precum auzul, vederea etc ce a avut ca urmare pierderea a cel puțin o
treime din capacitatea de muncă sau pierderea sarcinii, va fi pedepsită cu
închisoare de la 5 la 10 ani.
Obiectul juridic nemijlocit îl constituie relaţiile sociale a căror existenţă şi
desfăşurare normală sunt condiţionate de ocrotirea sănătăţii persoanei.
Latura obiectivă a vătămărilor intenţionate grave a integrităţii corporale sau a
sănătăţii se poate realiza prin provocarea a cel puţin unei daune din cele
catalogate produse sănătăţii persoanei:
§ acţiuni periculoase pentru viaţă în momentul săvîrşirii lor – acţiuni executate
de către infractor asupra victimei, care, în momentul aplicării lor, erau
periculoase pentru viaţa acesteia. Exemplu: lovirea victimei cu piciorul în zona
cerebrală.
§ pierderea vederii – orbirea completă de ambii ochi sau starea vederii cînd
obiectele nu pot fi desluşite bine la o distanţă de 2 metri şi mai. Pierderea vederii
la un ochi are drept consecinţă o incapacitate permanentă de muncă mai mult de
1/3, din care cauză este inclusă la categoria vătămărilor corporale grave.
§ pierderea auzului – surditatea completă sau o stare ireversibilă, cînd victima
nu percepe vorbirea obişnuită la o distanţă de 3-5 cm de la pavilionul urechii.
§ pierderea graiului – pierderea capacităţii de exprimare a gîndurilor prin
sunete articulate.
§ pierderea unui alt organ ori încetarea funcţionării acestuia – pierderea
mîinii, piciorului ori încetarea funcţionării acestora, a capacităţii de reproducere.
§ boală psihică – acele boli (boală) care s-a instaurat la nivel psihic în urma
vătămării grave, prin care victima nu-şi dă seama de realitatea în care se află;
orice boală în urma căreia persoana nu-şi dă seama de faptele sale;
§ altă vătămare a sănătăţii – orice altă vătămare gravă a persoanei, în urma
căreia asupra persoanei s-au săvîrşit leziuni care pun în pericol sănătatea şi
integritatea acesteia.
§ pierderea stabilă a cel puţin unei treimi din capacitatea de muncă –
pierderea capacităţii de muncă pe tot restul vieţii. Se ia în consideraţie
pierderea capacităţii generale de muncă. În cazurile în care se va dovedi că
intenţia făptuitorului este îndreptată nemijlocit spre pierderea capacităţii de
muncă profesională se poate lua în consideraţie şi aceasta. Incapacitatea stabilă
de muncă se stabileşte prin expertiză medico-legală.
§ desfigurare iremediabilă a feţei şi/sau a regiunilor adiacente – desfigurarea
feţei sau a zonelor adiacente acesteia, care ulterior vătămărilor au devenit
respingătoare. Pentru restabilirea facială este nevoie de intervenţie chirurgicală.
Latura subiectivă se caracterizează prin intenţie directă sau indirectă.
(2) Aceeaşi acţiune săvîrşită:
b) cu bună ştiinţă asupra unui minor sau a unei femei gravide ori profitînd de
starea de neputinţă cunoscută sau evidentă a victimei, care se datorează vîrstei
înaintate, bolii, handicapului fizic sau psihic ori altui factor – caracterul
agravant al infracţiunii este atribuit de calitatea victimei, şi anume că aceasta nu
a atins vîrsta de 18 ani. Victima trebuie să fie minoră în momentul săvîrşirii
faptei şi această calitate trebuie să fie cunoscută de făptuitor.
În privinţa femeii gravide, făptuitorul trebuie să cunoască la momentul săvîrşirii
faptei despre graviditatea acesteia, graviditatea trebuie să fie reală, neinteresînd
dacă fătul a decedat sau nu.
Prin stare de neputinţă se înţelege incapacitatea victimei de a se apăra din cauza
vîrstei înaintate, bolii, handicapului fizic sau psihic, somn, hipnoză şi altele.
Această stare trebuie să fie cunoscută de făptuitor, evidentă şi să existe în
momentul comiterii faptei.
c) asupra unei persoane în legătură cu îndeplinirea de către ea a obligaţiilor
de serviciu sau obşteşti – obligaţiunile de serviciu sînt obligaţiile care reies din
contractul de muncă încheiat cu o întreprindere, instituţie sau organizaţie.
Obligaţiunile obşteşti sînt îndatoririle publice care revin cetăţenilor sau care
revin unor persoane în parte. Exemplu: denunţarea comiterii infracţiunii. Pentru
a vorbi de agravanta respectivă, trebuie ca infracţiunea să fie săvîrşită în legătură
cu îndeplinirea legitimă a obligaţiunilor de serviciu sau obşteşti, indiferent cît
timp s-a scurs din momentul executării acestora. Victima poate fi doar persoana
care e ţinută să îndeplinească obligaţiile date.
d) de două sau mai multe persoane – aici este vorba despre coautorat şi datorită
acestui fapt, făptuitorii sînt mai încrezuţi în reuşita acţiunilor, acţionează cu mai
multă îndrăzneală şi pot înfrînge mai uşor victima.
e) cu deosebită cruzime, precum şi din motive sadice – aici făptuitorul foloseşte
anumite metode şi mijloace de chinuire prin care cauzează suferinţe puternice
care durează în timp decît altele care însoţesc moartea violentă.;
[Art.151 al.(2), lit.e) în redacţia LP252 din 08.11.12, MO263-269/21.12.12
art.855]
f) prin mijloace periculoase pentru viaţa sau sănătatea mai multor persoane –
aici făptuitorul, prin mijloacele de săvîrşire a infracţiunii cauzează vătămări
intenţionate grave şi altor persoane, neprevăzute de el. Exemplu: explozia unei
maşini.
g) din interes material – aici făptuitorul are drept scop de a se elibera de
anumite datorii sau de a obţine un cîştig, prin vătămarea intenţionată gravă a
unei persoane.
i) din motive de ură socială, naţională, rasială sau religioasă – aici făptuitorul
are drept scop de a demonstra resentimentele în raport cu victima datorită
superiorităţii sociale pe care făptuitorul crede că o are faţă de acesta, precum şi
arată inferioritatea victimei, datorită rasei, naţionalităţii, religie, etc.
j) asupra a două sau a mai multor persoane – aici făptuitorul are o singură
intenţie şi anume de a provoca vătămări intenţionate grave la 2 sau mai multe
persoane, indiferent dacă aceasta are loc simultan sau succesiv.
k) de un grup criminal organizat sau de o organizaţie criminală – pluralitatea
de infractori. Ei sînt mai bine organizaţi, instruiţi, membrii grupului îşi
repartizează rolurile, datorită acestui fapt, ei vor putea mai uşor să comită
infracţiunea.
l) cu scopul de a preleva şi/sau utiliza ori comercializa organele sau ţesuturile
victimei – prelevarea organelor ţesuturilor este recoltarea acestora. Utilizarea
organelor ţesuturilor – este realizarea unui transplant, folosirea lor în cadrul unor
ritualuri sau consumarea lor în acte de canibalism. Comercializarea organelor
ţesuturilor – reprezintă vînzarea – cumpărarea lor.
m) la comandă – aici există cel puţin 2 subiecţi, cel care comandă, care poate fi
instigator, organizator şi executorul adică autorul. Făptuitorul urmăreşte
obţinerea unei recompense de la cel care comandă infracţiunea dată, se
pedepseşte cu închisoare de la 5 la 12 ani.