Documente Academic
Documente Profesional
Documente Cultură
BISTRITA
MALPRAXIS MEDICAL
PARTICULARITATI
~1~
Conform art. 1349 Cod Civil orice fapta a omului care cauzeaza altuia un prejudiciu, il obliga pe
acela din a carui greseala s-a ocazionat a-l repara.
In mod similar, art 642 alin 1 lit. b din Legea nr 95/2006 referititoare la Raspunderea civila a
personalului medical stipuleaza: malpraxisul este eroarea profesionala savarsita in exercitarea
actului medical sau medico-farmaceutic, generatoare de prejudiciu asupra pacientului, implicand
raspunderea civila a personalului medical si a furnizorului de produse si servicii medicale,
sanitare si farmaceutice.
1.2 Prejudiciu
1.4 Vinovatia
1.1 Fapta ilicita a personalului medical reprezinta actiunea sau inactiunea prin care se produce un
prejudiciu unui pacient. Actiunea medicului trebuie sa fie constienta si sa lezeze drepturile legal
recunoscute, interese legitime ori sa nesocoteasca obligatii juridic impuse. Inactiunea consta intr-
un fapt negativ, intr-o abtinere de la actiune a unei persoane obligate sa indeplineasca anumite
fapte pozitive. Inactiunea se poate prezenta sub trei aspecte:
Forma ilicitului civil in cadrul sistemului medical este mai complexa. Exista doua planuri ale
medicinii.
Primul plan este reprezentat de “medicina publica de spital”. Pacientul este un “caz” sau un
“numar”, nu un individ, nu o persoana. Nu se intampla rar ca medicul in mana caruia pacientul
si-a incredintat sanatatea sa fie cel care va fi intalnit cel mai putin in cursul spitalizarii, in timpul
careia suferindul trece din mana in mana, fiind examinat de mai multi medici. In timpul acestui
parcurs, de la o analiza la alta, de la un laborator la altul, de la un examn la altul, pacientul este
prins si integrat in masinaria spitaliceasca, care functioneaza pentru ea insasi cu obiceiurile ei,
ritualurile si orarele sale. Principiul invers al acestei inertii spitalicesti este de gasit in activitatea
unitatii de primire a urgentelor.
Pe langa aceasta latura exista si medicina de proximitate, de teren, cea a medicului de familie,
calificat ca generalist. Aceasta practica medicala nu este scutita de riscuri si erori. Ex: eroarea de
~2~
diagnostic, prescierea gresita de tratament si leziuni vasculare produse accidental sau deliberat în
cursul unor manevre medicale exploratorii sau terapeutice.
O alta forma a faptei ilicite este reprezentata de nerespectarea obligatia de a acorda asistenta
medicala, obligatie impusa de prevederile capitolului IV al Legii nr. 95/2006 intitulat
“Obligativitatea asigurarii asistentei medicale”.
A. Prejudiciu corporal.
~3~
Orice atingere prejudiciabila adusa corpului uman, antreneaza raspunderea autorului
pentru daune corporale.
Prejudiciul estetic se poate ivi si in lipsa informarii, in cazul indeplinirii defectuase a obligatiei
de informare.
Pentru existenta si angajarea raspunderii civile delictuale-malpraxis medical este necesar ca intre
fapta prejudiciabila si prejudiciu sa existe un raport de cauzalitate. Fapta prejudiciabila este
reprezentata de fapta ilicita umana. Prejudiciul cauzat altuia in situatia de fata trebuie sa fie
consecinta faptei ilicite. Ca si celelalte conditii mentionate anterior legatura de cauzalitate este o
conditie necesara si obligatorie in vederea atragerii raspunderii civile. Legatura de cauzalitate
reprezinta si un criteriu esential in functie de care se determina intinderea reparatiei care se
datoreaza victimei.
In practica de specialitate s-a statuat necesitatea stabilirii unui raport de cauzalitate ( legaturi de
cauzalitate) specific pentru fiecare situatie in parte, existenta unui raport de cauzalitate general
nefiind suficient in vederea atragerii raspunderii civile.
Raportul de cauzalitate, conditie a raspunderii civile, lipseste atunci cand prejudiciul este cauzat
in exclusivitate de forta majora, uneori de caz fortuit, de fapta unei terte persoane sau de fapta
victimei.
In conformitate cu dispozitiile art. 643 alin. 2 lit . a din Legea 95/2006 personalul medical nu
este raspunzator pentru daunele si prejudiciile produse in exercitarea profesiunii cand aceasta se
datoreaza: infectiilor nosocomiale, efectelor adverse, complicatiilor si riscurilor in general
acceptate ale metodelor de investigare si tratament, viciilor ascunse ale materialelor sanitare,
echipamentelor si dispozitivelor medicale, substantelor medicale si sanitare folosite, acestea
nefiind altceva decat imprejurari care demonstraza cazul fortuit. Acest lucru conduce la
exonerarea de raspundere a personalului medical, lipsind una dintre conditiile necesare antrenarii
acesteia.
3. Fapta tertului: In aceasta situatie, daca un membru al echipei medicale greseste nu poate
fi sanctionata toata echipa pentru fapta ilicita a acestuia. Se aplica si situatia in care tertul
nu este implicat in actul medical.
Mai exista o situatie in care medicul prescrie un medicament care, in anumite doze poate deveni
toxic, dar precizarea dozarii medicamentului o face corect, insa cel care ingrijeste bolnavul, desi
a fost avertizat de catre medic asupra periculozitatii medicamentului, greseste in administrarea
acestor doze depasind limitele prescrise, medicul nu va raspunde pentru efectul nociv al
medicamentului.
1.4 VINOVATIE
Vinovatia reprezinta atitudinea psihica pe care autorul a avut-o in momentul savarsirii faptei
ilicite, sau mai exact, la momentul imediat anterior savarsirii acesteia, fata de fapta si urmarile
acesteia. Persoana raspunde numai pentru faptele sale savarsite cu intentie sau din culpa.
Fapta este savarsita cu intentie cand autorul prevede rezultatul faptei sale si fie urmareste
producerea lui prin intermediul faptei, fie, desi nu il urmareste, accepta posibilitatea producerii
acestui rezultat.
Fapta este savarsita din culpa cand autorul prevede rezultatul faptei sale, dar nu il accepta,
socotind fara temei ca nu se va produce, fie nu prevede rezultatul faptei, desi trebuia sa il
prevada.
Culpa este grava atunci cand autorul a actionat cu o neglijenta sau imprudenta pe care nici
persoana cea mai lipsita de dibacie nu ar fi manifestat-o fata de propriile interese.
In conformitate cu art. 643 alin. 2 lit. b din Legea nr. 95/2006 personalul medical nu este
raspunzator pentru daunele si prejudiciile produse in exercitarea profesiei cand actioneaza cu
buna credinta in situatii de urgenta, cu respectarea competentei acordate.
~5~
Asadar intr-o imprejurare in care sunt verificate cumulativ cele trei exigente impuse de catre
textul art. 643 alin. 2 lit. b din cadrul Legii nr. 95/2005: buna credinta, urgenta si respectarea
competentelor acordate, vinovatia personalului medical nu exista, acesta nefiind tinut
raspunzator pentru prejudiciile suferite de catre pacienti in astfel de circumstante.
Bibliografie: https://e-psihiatrie.ro/malpraxisul-medical-particularitati
~6~