SCOALA POSTLICEALA ,, HENRI COANDAʼʼ

BISTRITA

NASTEREA NATURALA
NASTEREA PRIN CEZARIANA
IMINENTA DE VORT
AVORTUL SPONTAN
PLACENTA PRAEVIA

Profesor coordonator: Elev:

As. TURDEAN LIDIA ILEA(ABRUDAN) MARIOARA

An III C, AMG
Nașterea naturală este un proces fiziologic firesc de a aduce pe lume un copil, atunci când nu
există complicații. Conform studiilor, la nivel mondial, 2/3 din femei nasc natural, în timp ce 1/3
sunt nevoite să aleagă cezariana ca urmare a complicațiilor apărute. Însă, în ultimul timp, tot mai
multe gravide se tem să aleagă această variantă din frica de durere și preferă cezariana. Din acest
motiv, este important de punctat încă de la început că nașterea naturală are o serie de avantaje,
atât pentru mamă, cât și pentru copil, și, în plus, există posibilitate anesteziei epidurale care are
rol de a diminua considerabil durerea.
Travaliul –etapele
Travaliul apare în săptămânile 38-42 de sarcină și debutează de la sine, fără a fi indus. Travaliul
diferă de la gravidă la gravidă și poate dura între 10-20 de ore la prima naștere, însă poate fi și
mai lung. Travaliul se scurtează dacă femeia a mai născut natural înainte, însă nu este o condiție
obligatorie. Travaliul se împarte în trei etape, astfel:
 Etapa 1 – În stadiul 1 de travaliu cervixul se scurtează treptat și se dilată până la 10 cm.
Încep să apară contracțiile care devin din ce în ce mai dese și mai puternice. În momentul în care
acestea se petrec la interval de 5 minute, înseamnă că este momentul ca gravida să plece către
spital.
 Etapa 2 – Dilatarea este completă și începe expulzarea bebelușului. Acesta se mai
numește și stadiul de împingere. În cazul nașterii naturale, este posibil ca perineul să se rupă sau
să fie tăiat de medic pentru a ușura expulzarea.
 Etapa 3 – În etapa finală a travaliului se expulzează placenta. Este cel mai scurt stadiu și
poate dura de la 5 la maxim 30 de minute.

Nașterea naturală – avantaje pentru mămică

 Recuperarea este mult mai rapidă la nașterea naturală. Proaspăta mămică se poate da jos
din pat, poate mânca și poate fi aptă să stea cu bebelușul la două ore după naștere.
 Lactația se instalează imediat. La nașterea naturală, lactația se instalează mai repede și
deja mămica își poate hrăni bebelușul.
 Risc scăzut de infecții. Nașterea naturală nu prezintă riscurile pe care le prezintă orice
operație, inclusiv cea de cezariană, de exemplu hemoragii sau infecții post-partum.
 Scade riscul de apariție a depresiei postnatale. Studiile arată că femeile care nasc natural
au un grad mai mic de risc de a dezvolta depresie post-partum, iar una dintre explicații este
întocmai că proaspăta mămică poate interacționa încă din primele clipe cu bebelușul.
 Risc scăzut de cancer la sân. Modificările hormonale care apar după nașterea naturală și
în timpul alăptării, conform cercetărilor, scad riscul de a dezvolta cancer la sân.
 Travaliul și nașterile ulterioare sunt mult mai ușoare pentru o femeie care alege nașterea
naturală. Punctăm că după o operație de cezariană, nașterea naturală devine mai problematică și
trebuie avizată de medic și desfășurată în anumite condiții.

Nașterea naturală – avantaje pentru bebeluș

 Nașterea naturală garantează că nu există medicamente și alte substanțe nocive care pot
afecta bebelușul și care, în urma unei operații de cezariană, există în corpul mamei.
 Bebelușii născuți pe cale naturală sunt mult mai activi și mai receptivi față de cei născuți
prin cezariană.
 Copiii născuți pe cale naturală prezintă un risc mult mai scăzut de a dezvolta astm sau
autism. În plus, nivelul de glucoză este mai crescut și sistemul imunitar este mai puternic, grație
faptului că bebeluşul primeşte bacteriile benefice ale mamei la contactul cu perineul.
 Contactul imediat cu mama îi conferă bebelușului încredere, siguranță, îl ajută să se
adapteze mai ușor schimbărilor de mediu și, totodată, îi ajută să-și regleze temperatura corpului.
Nasterea prin cezariana

Operatia cezariana reprezinta nasterea chirurgicala a unui copil, printr-o incizie a uterului mamei,
in zona abdominala inferioara. Cezariana poate fi planificata din timp atunci cand exista
complicatii ale sarcinii, cand a mai fost prezenta in antecedente o alta operatie cezariana sau cand
nu este luata in considerare optiunea de nastere vaginala. Frecvent, decizia de practicare a unei
operatii cezariene devine evidenta la un moment dat de-a lungul travaliului.
Uneori, cezariana este o procedura mai sigura decat nasterea pe cale vaginala, atat pentru mama,
cat si pentru copil. Medicul poate recomanda operatia cezariana in urmatoarele situatii:

 Travaliul nu evolueaza conform asteptarilor - aceasta conditie este una dintre cele mai
frecvente indicatii ale operatiei cezariene; se petrece fie atunci cand colul uterin nu se dilata
suficient in ciuda contractiilor puternice de-a lungul mai multor ore, fie atunci cand capul
copilului este de dimensiuni prea mari pentru a putea trece prin canalul de nastere;
 Copilul nu primeste suficient oxigen - daca medicul este preocupat de cantitatea de
oxigen pe care o primeste copilul sau daca au aparut modificari ale batailor cordului fetal;
 Copilul se afla intr-o pozitie anormala - cezariana poate fi cea mai sigura metoda de
nastere atunci cand copilul se afla in prezentatie pelviana (cu zona fesiera sau bratele in canalul
de nastere) sau prezentatie transversala (copilul este pozitionat lateral sau cu umarul inainte);
 Sarcina multipla - in acest caz, este frecvent ca unul dintre copii sa se afle intr-o
prezentatie anormala, astfel ca nasterea pe cale vaginala nu este adecvata;
 Exista o problema la nivelul placentei - daca placenta se detaseaza de peretele uterin
inainte de nastere (placenta abruption) sau daca placenta acopera colul uterin (placenta previa);
 Exista o problema la nivelul cordonului ombilical - operatia cezariana ar putea fi
indicata atunci cand o parte din cordonul ombilical a alunecat in vagin in fata copilului sau atunci
cand acesta este comprimat de uter in timpul contractiilor;
 Exista o problema de sanatate a mamei - medicul obstetrician va recomanda operatia
cezariana atunci cand este prezenta o problema de sanatate a mamei, care ar putea face travaliul
prea dificil, cum ar fi o afectiune cardiovasculara (ex: hipertensiune arteriala); pot exista, de
asemenea, patologii infectioase, cum ar fi herpesul genital sau statusul de purtator HIV;
 Exista o problema de sanatate a copilului - uneori, nasterea cezariana este mai sigura
atunci cand copilul are o malformatie congenitala, precum hidrocefalia (acumulare in exces de
lichid cefalorahidian la nivel cerebral);
 Nasterea/ nasterile precedente au fost tot prin cezariana - in functie de tipul de incizie
uterina, precum si de alti factori, frecvent este posibil sa se incerce o nastere vaginala dupa
cezariana; totusi, in anumite cazuri, medicul va alege tot operatie cezariana.
Iminență de avort se caracterizează prin sângerare vaginală, durere abdominal (pelvină) în
timpul sarcinii timpurii. Aproximativ o pătrime din toate femeile gravide au un anumit grad de
sângerare (în cantități mici) vaginală în primele 2 săptămâni. Această sângerare deobicei se
stopează singură și sarcina continuă. Însă sângerarea și durerile pot fi asociate altor probleme ale
sarcinii cum ar fi sarcina ectopică din care considerente dacă apar manifestări similare este
obligator să vă adresați medicului obstetrician – ginecolog pentru a exclude careva complicații
ale sarcinii.

Avortul spontan reprezinta pierderea unei sarcini în primele 23 de saptamani. Acesta un

moment dificil atat pentru mama, pentru familia acesteia, cat si pentru medicul ce monitorizeaza
sarcina. Avortul spontan este o trauma fizica si emotionala, reprezentand de fiecare data un
moment dificil.
Simptomele avortului spontan?
Primul si cel mai evident simptom al unui avort spontan este reprezentat de sangerarea vaginala,
care poate fi insotita de crampe si dureri la nivelul abdomenului inferior.
Atunci cand apar aceste sangerari, este foarte important ca pacienta sa anunte medicul ce
monitorizeaza sarcina, pentru a putea afla care sunt urmatorii pasi pe care trebuie sa ii parcurga.
Cu toate acestea, nu orice sangerare vaginala reprezinta un simptom pentru avortul spontan,
acestea fiind frecvente în primul trimestru de sarcina. Alte simptome specifice pentru avortul
spontan sunt:
 Dureri de spate diferite ca intensitate, de la usoare pana la severe
 Pierdere in greutate
 Mucus alb-roz
 Ameliorare subita a simptomelor sarcinii sau disparitia temporara a acestora
Cauzele care duc la aparitia avortului spontan sunt multiple. Cel mai important lucru care trebuie
retinut este ca in majoritatea cazurilor, avortul nu este o consecinta a ceea ce a facut sau nu
a facut mama.Principala cauza o avortului spontan o reprezinta cromozomii anormali la copil.
Cromozomii sunt „elemente de baza” genetice care ajuta la dezvoltarea unui bebelus. Daca
acesta are prea multi sau prea putini cromozomi, vor aparea anomaliile, iar bebelusul nu se va
dezvolta corect.Uneori, afectiunile mamei sunt cele care pot duce la declansarea unui avort
spontan. Printre acestea, se numara: afectiunile tiroidiene, probleme la nivelul colului uterin,
infectii sau diabet necontrolat.Varsta mamei reprezinta un factor important in acest context. Cu
cat varsta mamei este mai inaintata, cu atat creste riscul ca avortul spontan sa se produca. De
exemplu, riscul de avort la 45 de ani este de aproape 80%. Avortul nu este declansat de
practicarea exercitiilor fizice, activitate profesionala sau activitate sexuala.Faptul ca mama
a trecut printr-un avort spontan nu inseamna ca nu va duce la termen urmatoarea sarcina.
Dimpotriva chiar, in marea majoritate a cazurilor, urmatoarea sarcina este dusa cu succes la
capat.
Placenta este o structură care se dezvoltă în interiorul uterului în timpul sarcinii, oferind oxigen
și nutriție fătului. Legătura dintre placentă și făt este asigurată de cordonul ombilical.
În majoritatea sarcinilor, placenta se atașează în partea superioară sau laterală a uterului.
Placenta previa este o anomalie de implantare în zona joasă a cervixului, în segmentul inferior
al uterului.
Placenta previa apare atunci când aceasta acoperă parțial sau total deschiderea colului uterin.
Această poate provoca hemoragii severe în timpul sarcinii și nașterii.
Medicul trebuie să considere placenta praevia ca o sarcină cu risc şi ca pe o urgenţă obstetricală.
Tipuri
Ea poate fi:
 totală –acoperă total cervixul
 parțială –acoperă parțial cervixul
 marginală – aproape de orificiul colului uterin
Cauze
Nu se cunosc cauzele exacte pentru placenta previa, însă pot fi luați în considerare următorii
factori de risc:
 vârsta mamei mai mare de 35 de ani;
 mamă multipară;
 fumatul;
 operații pe uter în antecedente (cezariene, operații pentru îndepărtarea fibroamelor
uterine, chiuretaje, etc).
Semne și simptome
 sângerare vaginală în al doilea sau al treilea trimestru.
Diagnostic
În cazul suspiciunii de placenta praevia,  diagnosticul se stabilește pe pe baza examenului
ecografic obstetrical.
Diagnostic diferențial
În cazul suspiciunii de placenta previa, medicul trebuie să facă diagnosticul diferenţial cu
următoarele:
 decolare prematură de placentă normal inserată;
 ruptura uterină;
 cervicite;
 polipi cervicali;
 neoplasm cervical;
 leziunile traumatice ale colului uterin;
 ruptura prematură de membrane;
 travaliu prematur;
 leziunile traumatice ale peretelui vaginal;
 avort spontan;
 sângerare pe cale vaginală, de etiologie nonobstetricală.
Complicații
 Hemoragie vaginală severă, care poate pune viața în pericol ( poate apărea în timpul
travaliului, la naștere sau în primele ore după naștere);
 Nașterea prematură.
Tratament
Pacienta cu placentă previa trebuie să fie consiliată să respecte următoarele:
 să scadă intensitatea activităților zilnice și să evite exercițiile fizice;
 să evite contactul sexual;
 să meargă la spital imediat în cazul apariției  sângerării pe cale vaginală sau contracțiilor
uterine.
În cazul sângerărilor moderate se recomandă internarea în spital și repausul la pat.

Bibliografie: www.paginadenursing.ro