Avortul

Elev:Serban Florentina Ancuta

AMG ANUL III F.E.G. IASI
Indrumator:Pasnicu Georgeta
 Avortul-definite
Avortul reprezintă terminarea (oprirea) sarcinii prin
orice mijloace, înainte ca fătul să fie suficient
dezvoltat pentru a supravieţui . Definiţia dată de
OMS (Organizaţia Mondială a Sănătăţii) este limitată
la terminarea (oprirea) sarcinii înainte de 22
săptămâni de gestaţie, calculată în funcţie de data
primei zile a ultimei menstruaţii şi expulzarea unui
făt nou-născut care cântăreşte mai puţin de 500
grame. În România, această definiţie se concretizează
prin terminarea sarcinii înainte de 28 de săptămâni de
gestaţie, după data primei zile a ultimei menstruaţii
normale şi expulzarea unui făt nou-născut care
cântăreşte mai puţin de 1000 de grame .
 Istoria avortului

Avortul, întreruperea intenționată a unei sarcini, este adesea prezentat ca și cum ar fi

un fenomen nou, de ultimă generație, un produs al erei moderne. De fapt, avortul este
la fel de „bătrân” ca istoria.
Deși contracepția este arhaică, cea mai veche descriere cunoscută a unui avort provine
dintr-un text medical egiptean cunoscut sub numele de papirusul Ebers.
Acest document, scris în jurul anului 1550 î.e.n. (pe baza unor texte încă și mai vechi,
din mileniul III î.e.n.), menționează că avortul poate fi indus prin utilizarea unui
tampon din fibre vegetale acoperit cu un amestec de miere și curmale zdrobite.
Ulterior, avortul pe bază de plante – substanțe utilizate pentru a provoca pierderea
sarcinii – a inclus silphium, o plantă de mult dispărută, cea mai prețioasă plantă
medicinală din lumea antică, și busuiocul cerbilor (Mentha pulegium), care este și azi
folosit, în unele cazuri, pentru a induce avorturi (dar nu în siguranță, deoarece conține
anumite toxine).
Avortul nu este niciodată menționat în mod explicit Biblie, dar știm că vechii egipteni,
persani și romani, printre alții, îl practicau.
 Tipurile de avort
Femeia care dorește să facă întrerupere de sarcină
trebuie să știe că există mai multe tipuri de avort și că
această procedură se poate face până la un anumit punct
al sarcinii. De exemplu, avortul în trimestrul al treilea
este făcut doar dacă viața mamei este în pericol. Avortul
este, conform definiției, decesul fătului sau eliminarea
produselor de concepție (fătul și placenta) înainte de
săptămâna a 20-a de sarcină.
 Tipurile de avort
Avorturile pot fi clasificate în mai multe tipuri:

•avorturi făcute în stadiu incipient (înainte de săptămâna 12 de sarcină) și avorturi făcute

când sarcina este avansată (între săptămânile 12 și 20);

•avort spontan (natural) și avort indus, din motive terapeutice sau alte de motive;

•avort inevitabil și avort care amenință viața pacientei;

•avort complet și avort incomplet;

•avort recurent (pierderea recurentă a sarcinii);

•avort septic.
 Avortul medicamentos (un tip
de avort la cerere)
Un avort medicamentos (numit uneori și „avortul cu pastilă”) este
efectuat prin administrarea a două medicamente sub formă de pastile:
mifepriston și misoprostol; aceste două medicamente funcționează în
combinație, pentru a întrerupe o sarcină nedorită. Această metodă poate fi
folosită până în săptămâna a 10-a de sarcină. Acest tip de avort nu este
indicat tuturor femeilor.
Metotrexatul și misoprostolul reprezintă în combinație o altă metodă
întrerupere a sarcinii, care poate fi folosită în primele 7 săptămâni.
Această metodă este rareori folosită pentru avortul planificat.
 Avortul chirurgical (un tip
de avort la cerere)
Există două tipuri de avort
chirurgical: avortul chirurgical prin
aspirație și avortul chirurgical prin
dilatație și evacuare. Femeile care au
o sarcină până în săptămâna 14-16 de
evoluție pot fi supuse unui avort prin
aspirație, iar avorturile prin dilatație
și evacuare sunt, de regulă, efectuate
la 14-16 săptămâni de sarcină sau
după acest interval.
 Avortul provocat sau
indus
Un avort indus este făcut în trimestrul al doilea de
sarcină. Poate fi o opțiune dacă gravida a trecut de
săptămâna a 24-a de sarcină și nu se mai poate face
o procedură de avort prin dilatație și evacuare.
Pacienta va primi medicamentele necesare care îi
declanșează travaliul. Uterul ei se va contracta
pentru a elimina sarcina. Medicul ginecolog ar putea
folosi și alte metode, cum ar fi aspirația sau un
instrument medical numit chiuretă, pentru a curăța
uterul pacientei.
 Avortul spontan
Numit și avort natural, avortul spontan reprezintă moartea
embrionului sau a fătului care nu a fost indusă sau moartea
produselor de concepție înainte de săptămâna 20 de sarcină. Un
avort spontan este un eveniment care rezultă în pierderea fătului în
stadiile incipiente ale sarcinii. Acesta se poate întâmpla, de regulă, în
primul trimestru (primele trei luni de sarcină). Cauzele avortului
spontan variază de la o femeie la alta. De cele mai multe ori, cauza
este necunoscută.
 Avortul legal și ilegal - Până la câte
săptămâni se face avort?
În România, potrivit prevederilor legale, întreruperea de sarcină
(avortul la cerere) trebuie să îndeplinească anumite condiții. Una
dintre ele este că sarcina nu trebuie să depășească 14 săptămâni, iar o
altă condiție este că trebuie să existe consimțământul femeii gravide
pentru ca această procedura medicală să aibă loc.

În anumite condiții, medicul poate să întrerupă și o sarcină mai

avansată de 14 săptămâni, dacă această decizie este impusă de
sănătatea mamei sau a fătului, așa că este important de reținut că este
posibil ca avortul să se facă în scop terapeutic mai târziu de
săptămâna 14.
 Cauzele avortului sau motivele care le
determină pe femei să recurgă la
întreruperea de sarcină
Explicația principală pe care femeile o oferă atunci când caută să apeleze
la avortul la cerere este faptul că acea sarcină a fost neplanificată sau
nedorită. Cu toate acestea, pe lângă sarcina nedorită, femeile care recurg
la întreruperea sarcinii mai au și alte motive care le determină să aleagă
această procedură.

La nivel mondial, cel mai frecvent motiv pe care femeile îl oferă pentru
faptul că au făcut un avort este pentru a amâna momentul în care vor să
devină mame. Al doilea cel mai întâlnit motiv, potrivit studiilor, include
întreruperea educației (studiilor) sau a perioadei de muncă. Alte motive
sunt lipsa sprijinului din partea tatălui copilului, dorința de a asigura o
educație copiilor pe care femeia îi are deja și lipsa posibilităților financiare
pentru a întreține copilul.

În plus, problemele care țin de relația cu soțul sau cu partenerul de viață și

percepția femeii că este prea tânără sau prea în vârstă pentru a avea copii
constituie alte motive pentru care unele femei aleg să facă avort.
 Principalii factori de risc
în avortul spontan
Cele mai multe avorturi spontane au cauze naturale, care nu
pot fi prevenite (este vorba de cauze imprevizibile). Cu toate
acestea, anumiți factori de risc pot crește pericolul de a suferi
un avort spontan. Printre acești factori se numără: un
traumatism corporal, expunerea la radiații, folosirea abuzivă a
medicamentelor și drogurilor (substanțelor interzise), abuzul
de alcool, consumul excesiv de cofeină, fumatul, un avort
spontan anterior, supragreutatea sau subgreutatea gravidei,
afecțiunile cronice care nu au fost ținute sub control, precum
diabetul zaharat.

Și faptul că femeia are o vârstă mai avansată îi poate influența

riscul de a suferi un avort spontan. Faptul că a existat un avort
spontan în trecut nu crește neapărat riscul de a suferi și alte
avorturi naturale. Doar 1 din 100 de femei se confruntă cu 3
sau mai multe avorturi spontane consecutive.
 Pregătirea și
recuperarea în caz de
avort
Când este vorba de avortul la cerere, femeia trebuie
să cunoască informațiile necesare în ceea ce privește
pregătirea de dinainte de procedură, cât și
recuperarea de după întreruperea de sarcină.
Pentru a nu exista riscuri inutile, trebuie respectate
întocmai recomandările medicului, pentru ca
recuperarea să fie mai ușoară.
 Investigații medicale înainte de avort
Înainte de avort, femeia însărcinată va trebui să își facă o programare la medic (pentru evaluare), la un spital sau la o clinică. În timpul vizitei
la cabinetul medicului, se vor discuta motivele pentru care ia în considerare opțiunea de a face întrerupere de sarcină și dacă este sigură sau
nu în privința deciziei. Medicul va prezenta metodele de avort care sunt disponibile, aducând în discuție inclusiv riscurile asociate cu fiecare
metodă și complicațiile avortului.

Pacienta va fi consultată, i se va face un test de sarcină, pentru a confirma că este însărcinată. Un examen clinic înainte de avort include
măsurarea tensiunii arteriale și a ritmului cardiac, ascultarea inimii și plămânilor, efectuarea examinării pelvine.

Medicul va pune numeroase întrebări femeii însărcinate, o va interoga cu privire la sarcina și la evoluția acesteia, în legătură cu
antecedentele ei medicale, cât și cu privire la sarcini anterioare, la întreruperi anterioare de sarcină.

Medicul poate recomanda înainte de un avort ca pacienta să facă o serie de teste de laborator. Cu ajutorul unui test de urină se va afla dacă
pacienta este însărcinată. Testele de sânge vor scoate la iveală dacă femeia este anemică, grupa ei sangvină și dacă are un Rh negativ.

Apoi i se vor face teste pentru depistarea bolilor cu transmitere sexuală (BTS). Aceste teste pot reduce riscul de complicații, cum ar fi o
infecție, după procedura de întrerupere de sarcină.

Un test Papanicolau se poate preleva, pentru a detecta anomaliile celulelor de la nivelul colului uterin. Este posibil să fie efectuată și o
ecografie abdominală, pentru a se verifica în câte săptămâni este însărcinată femeia, pentru a se verifica dimensiunea și forma uterului și
pentru ca medicul să se asigure că sarcina este în interiorul uterului.
Urmările avortului: cu ce se
confruntă pacienta?
În cazul unui avort medicamentos, vor apărea crampe și sângerare
abundentă la 1-4 ore după al doilea medicament (misoprostol). Alte
simptome care apar după pastilele pentru avort pot fi: eliminarea unor
mici cheaguri de sânge, greață și vărsături, diaree, oboseală, durere de
cap, transpirații, amețeală. Menstruația ar trebui să reînceapă la
aproximativ 4 sau 6 săptămâni după avortul medicamentos.
 Sarcina după avort: care sunt șansele de a avea
un copil în viitor?
O sarcină poate apărea aproape imediat după un avort, așa că,
dacă nu se dorește o sarcină, trebuie utilizate metode
contraceptive imediat. Chiar dacă un avort a avut loc într-o
sarcină mai avansată, această procedură nu ar trebui să
afecteze capacitatea femeii de a concepe în viitor, însă există și
un oarecare risc de infertilitate. În cazul avortului indus,
menstruația ar trebui să reînceapă la o lună sau două după
procedură.
 Recuperarea după avort - recomandări
După o întrerupere de sarcină, medicul va oferi pacientei recomandări și instrucțiuni cu privire la îngrijirea ei. Uneori,
aceste recomandări tot nu sunt suficiente pentru a reduce efectele secundare neplăcute din perioada de recuperare. Pentru
a reduce efectele neplăcute după un avort, trebuie, deci, ținut cont de indicațiile medicului, inclusiv de revenirea pentru
controale medicale, și se pot lua în calcul și alte măsuri:

Folosirea unei pături electrice calde sau a unei sticle umplute cu apă caldă, pentru a calma crampele abdominale.
Menținerea hidratării printr-un aport suficient de apă, în special dacă apar vărsături sau diaree.
Obținerea sprijinului unei persoane dragi (o rudă, un prieten apropiat) care ar putea fi de ajutor în aceste momente
delicate, pentru că femeile se confruntă cu schimbări de natură emoțională, ca urmare a dereglărilor hormonale drastice.
Pe cât posibil, luarea unei zile libere de la muncă, pentru ca pacienta să se poată odihni și recupera în confortul propriei
locuințe.
Administrarea unor medicamente pentru calmarea durerii, precum cele pe bază de ibuprofen, pentru a reduce crampele și
masarea ușoară a abdomenului în zonele unde se simt crampele.
 Complicațiile și riscurile avortului
Efectele adverse normale după un avort includ, printre altele: crampe abdominale, sângerare vaginală nu foarte abundentă, greață și vărsături, durere sau
sensibilitate la nivelul sânilor, stare de oboseală. Chiar dacă ambele tipuri de avort (medicamentos și chirurgical) sunt, în general, considerate a fi metode sigure,
pot avea uneori, drept rezultat, complicații grave. La fel ca în cazul oricărei proceduri medicale, există un risc ca lucrurile să nu decurgă perfect.

Riscul de complicații crește cu cât avortul este efectuat mai târziu pe durata sarcinii. Principalele riscuri asociate cu avortul sunt:

Infecția uterului - acest lucru se întâmplă destul de rar, iar infecția poate fi tratată cu antibiotice.
Unele „resturi” ale sarcinii rămân în uter; dacă se întâmplă acest lucru, este necesar un tratament în perioada următoare.
Continuarea sarcinii - se întâmplă la mai puțin de 1 caz la 100 de avorturi, iar tratamentul va fi necesar în perioada următoare dacă se întâmplă acest lucru.
Sângerări abundente - se întâmplă în aproximativ 1 caz la 1000 de avorturi; cazurile severe pot necesita o transfuzie de sânge.
Deteriorarea cervixului - această complicație apare la 1 caz din 100 de avorturi chirurgicale.
Deteriorarea sau afectarea uterului - această complicație se întâmplă la 1 caz din 250 până la 1000 de avorturi chirurgicale și la mai puțin de 1 caz din 1000 de
avorturi medicamentoase efectuate când sarcina se află la 12-24 de săptămâni.
Alte potențiale complicații, pe lângă infecție (cauzată de avortul incomplet sau de faptul că pacienta a fost expusă bacteriilor la nivel vaginal, pentru că a făcut sex
prea curând), cu care o femeie se poate confrunta din cauza unui avort sau după un avort pot fi:

avortul incomplet sau avortul care a eșuat - fătul este încă viabil și nu a fost eliminat din uter; acest lucru poate cauza complicații medicale grave.
perforarea uterului - simptomele sunt durere abdominală severă, sângerări, febră.
șoc septic - simptomele includ febră, frisoane, durere abdominală, tensiune arterială mică.
Unele simptome pot indica o complicație care ar trebui să trimită pacienta la Urgențe. Dacă apar febră, sângerări abundente (cantitate mare de sânge), secreții
vaginale cu un miros puternic, frisoane, durere abdominală severă, trebuie sunat la 112.
 Contraindicații avort
Avortul medicamentos nu este recomandat tuturor femeilor. Medicul ginecolog poate recomanda evitarea unui avort
medicamentos:
•dacă există o sarcină extrauterină (ectopică);
•dacă pacienta este alergică la mifepriston sau la misoprostol;
•dacă pacienta suferă de o afecțiune a sângelui sau dacă ia medicamente anticoagulante (pentru subțierea sângelui);
•dacă există afecțiuni hepatice severe, afecțiuni renale severe sau afecțiuni pulmonare severe;
•dacă pacienta are sterilet (dispozitiv intrauterin);
•dacă femeia a luat medicamente din clasa corticosteroizilor pe o perioadă lungă;
•dacă pacienta suferă de anemie severă;
•dacă pacienta are o problemă în ce privește coagularea sângelui.
Avortul chirurgical prin aspirație s-ar putea să nu fie o metodă indicată dacă:
•uterul are o formă anormală sau nu funcționează normal
•pacienta are afecțiuni cu efecte asupra coagulării sângelui
•există o infecție pelvină sau alte probleme grave de sănătate.
Complicațiile sunt rare în cazul avorturilor făcute în trimestrul al treilea, însă riscurile pot crește cu cât sarcina este mai
avansată.
 Implicații emoționale
ale avortului
După o întrerupere de sarcină, un eveniment care nu
trebuie trecut cu vederea ușor, pacienta se poate
confrunta cu o paletă largă de emoții și sentimente. Este
posibil să apară senzația de regret sau de ușurare, să
apară sentimentul de vină sau de rușine, iar unele femei
pot fi deprimate după o întrerupere de sarcină.
Dacă apare nevoia de a discuta despre aceste stări, e
bine să se apeleze la o persoană de încredere sau, dacă
pacienta simte că poate discuta mai ușor cu un străin,
atunci poate lua în calcul câteva ședințe la
psihoterapeut. Și partenerul poate fi afectat de avort,
așa că și el poate avea nevoie de sprijin.