Sunteți pe pagina 1din 10

INFECTIA URINARA

LA COPIL

TRANDAFIR ANDREEA
CLASA 3A
Infecția tractului urinar (ITU) este una dintre
cele mai frecvente infecții apărute în copilărie.
Primul episod de infecție urinara febrila apare atât
la baieței, cât și la fetițe, mai ales în primul an de
viață. Sugarii cu vârsta sub 3 luni reprezintă un
grup important al copiilor care se pot prezenta în
camera de urgență cu febră > 38 grade Celsius, fără
ca evaluarea pediatrică să evidențieze o cauză
evidentă a acesteia. În cazul acestora, este
obligatorie efectuarea unei analize de urină.
În primele 6 luni de viată, infecția urinară
este însă mai frecventă la băieți. După vârsta
de 1 an insa , riscul pentru primul episod de
infecție a tractului urinar, dar și al
recidivelor este mai mare la fete.     
Simptomele infecțiilor urinare
Manifestările și evoluția clinică a unei infecții urinare variază
în funcție de vârsta pacientului.

0 - 2 luni
icter;
febră;
stagnare ponderală;
inapetență (lipsa poftei de mâncare);
vărsături;
irascibilitate.
2 luni - 2 ani
apetit diminuat;
febră;
vărsături;
miros modificat al urinei;
dureri abdominale;
irascibilitate.
2 - 6 ani
vărsături;
dureri abdominale;
febră;
miros modificat al urinei;
enurezisul nou apărut (scapări de urină în timpul somnului);
simptome urinare (dificultate la urinare, nevoia imperioasă de a urina care nu poate fi
amânată,  polakiurie -  nevoia de a urina în mod frecvent).
> 6 ani
febră;
vărsături;
dureri abdominale sau dureri de spate;
miros modificat al urinii;
simptome urinare (dificultate la urinare, nevoia imperioasă de a urina
care nu poate fi amânată și/sau polakiurie -  nevoia de a urina în mod
frecvent);
enurezis (scăpări involuntare de urină in timpul somnului);
incontinența (scapari involuntare de urina ziua, adeseori neresimtite de
catre copil)
Cauze și diagnostic
Urina din vezica urinară este în mod normal sterilă, adică lipsită de bacterii.
Intrarea bacteriilor în vezica urinară poate rezulta fie din curgerea
turbulentă a urinei în timpul micțiunii (la băiețeii cu fimoză sau la fetițele
cu coalescența labiilor mici - cu fuzionarea acestora ca o „cortină” care
împiedică vizualizarea intrării în vagin) sau în urma cateterizării vezicii cu
sonda urinară.
Bacteriile uropatogene pot infecta tractul urinar și prin imprăștiere directă a
germenilor pe cale fecal-perineală-uretrală la sugarii care poartă scutec sau
pampers.

La adolescenți, intrarea bacteriilor în vezica urinară poate fi favorizată de


actul sexual sau de pruritul (scărpinatul) penian sau vulvar.
 
E. Coli reprezinta cea mai frecventa cauză a infecțiilor urinare (ITU),
stând la baza a peste 75 - 90% dintre infecțiile urinare. Alte bacterii
implicate în producerea ITU pot fi:

specii de Klebsiella;
specii de Proteus;
specii de Enterococcus:
Staphylococcus saprophyticus (în special în randul adolescentelor active
sexual);
Streptococcus grupa B  (în special în rândul nou-născuților);
Pseudomonas aeruginosa.
Spitalizarea este necesară în următoarele situații:
pacienții cu urosepsis (infecție sistemică a organismului cu
punct de plecare în aparatul uro-genital);
pacienții cu semne de obstrucție urinară (hidronefroză sau
ureterohidronefroză evidențiată ecografic);
pacienții care nu pot tolera lichidele sau medicamentele orale;
copiii mai mici de 2 luni cu infecție urinară febrilă presupusă;
toți copiii mai mici de o lună la care se suspectează infecții
urinare, chiar dacă nu este prezentă febra.
Recomandări
Diagnosticul rapid și tratamentul corect și complet al
unei infecții urinare poate împiedica reapariția unui
nou episod și îmbunătăți astfel prognosticul pe
termen lung.
Evidențierea ecografică prenatală la făt a unei dilatații
a căilor urinare trebuie neapărat investigată după
nașterea copilului, pentru a putea diagnostica cât mai
rapid o malformație a rinichiului sau a căilor urinare,
înainte ca aceasta să se complice cu o infecție.