Curs Etica 6

Procreația asistată medical

Avortul terapeutic
Iatrogenia
Eugenia

1.Procreatia asistata medical

Procreatia asistata medical reprezinta totalitatea  tehnicilor care permit unui cuplu
infertil să conceapă un copil.

Tehnicile de procreaţie asistată medical se împart în două grupe:

- însămânţarea artificială (depunerea spermei în uter)

- tehnicile de fecundaţie in vitro (realizarea fecundării în eprubetă după recoltarea

gameţilor masculini -spermatozoizi şi feminini – ovule).

Insămânţarea artificială constă în depunerea spermei în uterul unei femei, spermă de la

donator (însămânţare artificială cu donator) sau cu sperma partenerului .

Insămânţarea artificială cu donator este utilizată in cazul de infertilitate masculină sau

exista riscul transmiterii unei boli ereditare grave.

Insămânţarea artificială cu sperma partenerului este utilizată atunci când calitatea

spermei nu este satisfăcătoare (sperma recoltata de la partener trebuie să fie
îmbunătăţită prin tehnici fizice) si când cauza sterilităţii se situează la nivelul colului
uterin (depunerea spermei chiar în cavitatea uterină permite rezolvarea cauzei de
infertilitate).

Fecundaţia in vitro este utilizata in cazul sterilitatii feminine incurabilă legată de o

afecţiune a trompelor lui Fallopio cat si  în cazul sterilităţii masculine legată de o
producţie de spermă în cantitate insuficientă sau de calitate proastă atunci când alte
tratamente au eşuat.

Fecundaţia in vitro poate fi practicată cu ovule şi cu spermă provenind de la parteneri

dar şi cu cele provenite de la donatori (donare de spermă sau de ovule).

Fecundaţia in vitro urmată de transferul embrionului constă în unirea într-o eprubetă a

unui ovul (gametul femelă) cu un spermatozoid (gametul mascul) şi în reimplantarea în

1
uter după fecundare a embrionului sau embrionilor aflaţi în stadiul de 4 sau 8 celule,
chiar şi un stadiu mai avansat.

Fecundaţia in vitro comportă etape:

Intr-o prima faza se realizeaza o stimulare ovairana prin tratament medicamentos

(provoacă dezvoltarea mai multor foliculi pe ciclu).

Faza a doua consta in recoltarea gameţilor, cei masculi sunt obţinuţi prin recoltarea
spermei prin masturbare iar gârneţii femelă sunt obţinuţi prin puncţia ovarelor
stimulate sub control ecografic.

A treia etapă (se desfăşoară în aceeaşi zi cu recoltarea gametilor) constă în realizarea

fecundaţiei punând în contact în eprubetă spermatozoizii şi ovulele recoltate, astfel se
obţin mai mulţi embrioni.

A patra etapă constă în transferul în uter a acestui sau acestor embrioni.

2.AVORTUL TERAPEUTIC

Situatii în care e recomandat avortul therapeutic

Avortul terapeutic reprezintă întreruperea unei sarcini din motive medicale,

indiferent de vârsta gestațională, în cazurile în care mama își riscă viața dacă duce
sarcina până la capăt, sau dacă fătul are o problemă ce va duce cu certitudine la
moartea sa, înainte de naştere sau la scurt timp după aceea.

Decizia încheierii unei sarcini poate fi extrem de dificilă pentru părinţi. Sunt
numeroase lucruri ce trebuie luate în considerare, de la credinţă la principii și de la lege
la convingeri religioase.

Întotdeauna, decizia este una personală, iar medicul nu ar trebui să te forţeze într-o
direcţie cu care nu eşti de acord. În majoritatea cazurilor, îţi poţi acorda puţin timp
pentru a lua o decizie.

Înainte să se hotărască, părinţii îşi doresc să ştie cât mai amănunţit motivele pentru
care avortul terapeutic este indicat. Aceste motive pot fi împărţite în două categorii:

 Probleme asociate cu sarcina.

2
 Procesul prin care fiinţele umane se dezvoltă este unul extrem de complex.

Chiar şi cele mai mici schimbări în proces pot afecta dramatic sănătatea unui
bebeluş. Nu orice defect, însă, îi poate pune viaţa în pericol.

De-a lungul timpului, s-a înregistrat o puternică evoluție în medicină şi în chirurgia

nou-născuţilor, însă unele probleme medicale rămân în continuare fatale.

Există, de asemenea, spectre de gravitate pentru unele afecțiuni.

Spre exemplu, un bebeluş cu sindromul benzilor amniotice (displazia Streeter) poate
avea doar o malformație minoră a degetelor de la mâini sau picioare, pe când alt
bebeluş suferind de aceeaşi afecțiune poate să aibă probleme cu cordonul ombilical,
situaţie ce i-ar putea fi fatală.

Avort terapeutic în caz de probleme cu dezvoltarea fătului

Mai jos, vom detalia o listă de probleme fetale.

În cazul în care, în timpul analizelor prenatale de rutină, copilul tău este

diagnosticat cu oricare dintre aceste afecțiuni, ţi se poate propune un avort terapeutic.
Recomandat este sa se caute un medic neonatolog care să îți explice amănunțit
diagnosticul.

Este important să știi că unele femei alega să poarte o sarcină atâta timp cât
este posibil, eventual chiar ca respectivul copil sa se nasca cu probleme.

Anecefalia 

La începutul dezvoltării unui embrion, o problemă în formarea tubului neural

(care ulterior devine creierul şi măduva spinării) poate duce la un defect în formarea
creierului, craniului şi scalpului.

Unui făt cu anencefalie nu i se devoltă partea anterioară a creierului şi cerebelul,

iar celelalte părţi ale creierului pot fi neacoperite de os sau piele.

Deşi copiii cu anencefalie pot ajunge la termen şi să se nască vii, doar funcţiile de
bază, cum ar fi respiraţia, sunt posibile.

Aceşti bebeluşi nu vor fi deplin conştienţi. Majoritatea supravieţuiesc numai

câteva ore sau câteva zile după naştere.până la termen, şi să lase firescul să se producă.

3
Anomaliile cromozomiale

  Aceste modificări genetice sunt responsabile pentru majoritatea avorturilor

spontane şi naşterile de copii morţi. În general, anomaliile cromozomiale sunt aleatorii şi
nu se repetă în sarcinile ulterioare, cu excepţia cazului în care tatăl sau mama prezintă o
translocaţie echilibrată, ceea ce poate duce la translocaţie dezechilibrată la un fetus în
curs de dezvoltare.

Anomaliile cromozomiale reprezintă motivul cel mai frecvent pentru efectuarea

avorturilor terapeutice.

Hidrocefalia 

Când lichidul cefalorahidian (cerebrospinal) nu se poate scurge corect din

sistemul ventricular, se poate acumula și poate duce la creșterea presiunii în interiorul
creierului.

De obicei, hidrocefalia nu pune viaţa fătului în pericol, dar în cazul în care

ecografia arată că bebeluşul are exces de lichid în creier, ar trebui să continui o serie de
analize pentru a vedea dacă micuţul prezintă ventriculomegalie şi alte probleme
asociate.

Sindromul Meckel Gruber

  Acesta este o afecţiune genetică rară, care apare numai atunci când ambii
părinţi poartă gena recesivă.

Sindromul rezultă într-o combinaţie de malformaţii congenitale, care includ o

fontanelă prea mare, rinichi polichistic şi polidactilie (prea multe degete la mâini sau la
picioare).

Dezvoltarea plămânilor și a ficatului este afectată, această tulburare fiind

aproape întotdeauna fatală. Sindromul Meckel Gruber este un motiv pentru efectuarea
unui avort terapeutic.

Pentalogia toracoabdominală a lui Cantrell 

Este o boală genetică rară, cu cinci malformaţii posibile.

4
 Cei mai afectaţi dintre fetuşi nu prezintă toate cele cinci defecte, dar chiar și așa
viața lor este pusă în pericol. Aceste defecte includ:

 Omfalocelul – un defect în peretele abdominal, care permite intestinelor să iasă

în afară corpului;

 Hernia diafragmatică anterioară – un defect al muşchilor, care poate permite

organelor inferioare să pătrundă în cavitatea toracică;

 Palatoschizis (despicătură palatină) – un canal sau o despicătură în stern;

 Ectopia cordis – inima se poate forma în afară corpului;

 Un defect intracardial – o gaură sau un defect într-unul din pereţii inimii.

Sindromul Potter

  Acest termen se poate referi la aspectul caracteristic al unui copil lipsit de

lichidul amniotic adecvat (lichidul care înconjoară copilul în interiorul uterului) în timpul
sarcinii.

Se aplică cu precădere la un făt cu agenezie renală bilaterală (incapacitatea

rinichilor de a se dezvolta).

În caz de agenezie renală bilaterală, condiţia este letală şi poate fi motiv pentru
efectuarea unui avort terapeutic.

Displazia tanatoforică 

Este o tulburare congenitală rară, care cauzează malformaţii severe ale

scheletului.

Craniul, oasele lungi şi trunchiul sunt afectate.

Deşi au existat cazuri rare de persoane care au supravieţuit până în copilărie,

această afecțiune este în continuare considerată a fi letală.

Displazia tanatoforică este un motiv pentru efectuarea unui avort terapeutic.

5
Avort terapeutic în caz de probleme de sarcină

Uneori, în timpul sarcinii, evenimente neaşteptate pot ameninţa viaţa fătului sau
a mamei. Nu toate conduc la pierderea sarcinii, însă există posibilitatea să nu îţi doreşti
sau să nu poţi continua sarcina până la termen.

Ca întotdeauna, asigură-te că ai înţeles pe deplin situaţia şi opţiunile de

tratament, iar dacă ai nelămuriri, discută-le cu medicul.

Un consult la un neonatolog te poate ajuta să iei decizia corectă pentru tine, fie
că alegi sau nu un avort terapeutic.

Sindromul benzilor amniotice (displazia Streeter) 

Atunci când se desprind componentele sacului amniotic, acestea se pot înfăşura

în jurul oricărei părţi aflate în curs de dezvoltare ale unui făt.

Complicaţiile pot varia de la amputări ale degetelor, degete lipite, picioare

strâmbe până la buze despicate.

În cazurile mai severe, benzile amniotice se pot înfăşura în jurul capului sau al
cordonului ombilical şi pot pune viaţa fătului în pericol.

Probleme medicale ale mamei 

Ocazional, femeile cu probleme medicale grave rămân însărcinate, dar stresul

biologic al sarcinii le-ar putea fi fatal.

Aceste situaţii ar putea include probleme cardiace grave sau un diagnostic de

cancer care necesită tratament imediat.

Aceste cazuri sunt neobişnuite, iar alegerea unui avort terapeutic nu este uşor
de luat.

Medicul tău ar trebui să evalueze cu atenţie riscurile şi beneficiile continuării

sarcinii, inclusiv dorinţele tale, şi să lucreze cu tine pentru a alege un plan de tratament
satisfăcător.

Ruptura prematură a membranelor 

6
 Există multe motive pentru care unei gravide i se poate rupe apa înainte de a
ajunge la termen.

Dacă se întâmplă înainte de 24 de săptămâni de vârstă gestațională, medicul ţi-

ar poate recomanda o întrerupere terapeutică, deoarece lipsa de lichid va afecta grav
capacitatea organelor copilului de a se dezvolta în mod normal.

Există, de asemenea, un risc ridicat de infectare la care mama este supusă, iar
dacă se infectează, întreruperea sarcinii ar putea fi singurul remediu.

Reducerea selectivă

  În sarcinile multiple, există situaţii în care medicul îţi poate recomanda o

reducere selectivă sau avortul terapeutic a unuia sau mai multora dintre fetuşi.

Acest lucru este menit să reducă pericolul pentru ceilalţi copiii şi/sau pentru mamă.

Preeclampsia severă 

Rar, o femeie poate dezvolta preeclampsie severă înainte ca fătul să fie

dezvoltat. Deoarece singurul „leac” cunoscut pentru preeclampsie este naşterea, ar
putea fi necesar să întrerupi sarcina pentru a-ţi salva viaţa.

Continuarea unei sarcini cu preeclampsie severă poate duce la convulsii,

insuficienţă renală, accident vascular cerebral şi complicaţii hepatice.

3.IATROGENIA
Iatrogenia = orice patologie sau eveniment indezirabil indus de o intervenţie în cadrul
sistemului de sănătate, fie ambulatoriu, fie în spital, de către orice persoană implicată în
actul medical, de la medic la infirmieră, kinetoterapeut, fizioterapeut sau psihoterapeut,
farmacist,  până la bolnavul însuşi (prin nesupraveghere).

Iatrogenia este catalogată ca a patra cauză de mortalitate, după bolile cardio-

vasculare, cancer şi bolile cerebro-vasculare.

Ce este această „maladie” aproape necunoscută pacienților obișnuiți?

7
 Orice acțiune este însoțită de riscuri, iar practica medicală nu face excepție de la
această regulă.

Odată cu instituirea oricărui tratament medical apare și riscul terapeutic.

Extrapolând, putem spune că orice nouă terapie poate naște o nouă patologie.

În plus, cu cât medicina este mai invazivă, iar arsenalul diagnostic şi terapeutic
mai bogat, mai diversificat şi mai performant, cu atât patologia iatrogenă (o îmbolnăvire
cauzată de tratamentul medical) peste şi ea din ce în ce mai diversificată, mai complexă.

Orice factor cu care interacționăm în mediul înconjurător poate în anumite

condiții să ne facă rău, chiar dacă în mod obişnuit l-am cataloga drept inofensiv sau
poate chiar benefic.

Până și apa consumată în exces, pe perioade îndelungate poate dauna sănătății.

Medicamentele nu fac nici ele  excepție şi pot cauza probleme de sănătate.

Evitarea sau limitarea reacțiilor adverse nu este deloc simplă, ea făcându-se doar
printr-o atentă evaluare a dozelor, a altor medicamente și a alimentelor administrate
concomitent precum și a stării generale de sănătate a pacientului.

Toți acești factori s-au complicat extrem de mult pe măsură evoluției societății,
alimentației tot mai puțin naturale, a creșterii speranței de viață către vârste mult mai
înaintate ce aduc toate cu sine, inevitabil, afecțiuni multiple coexistente.

Devine tot mai complicat și pentru specialiștii din sănătate să țină cont de
diversitatea de factori atunci când instituie un tratament.
Odată cu medicamentele și reacțiile lor adverse a apărut și noțiunea de “boală
iatrogenă” adică o boală indusă medicamentos.

Patologia iatrogenă

Patologia iatrogenă poate fi indusă de medicamente, de actul operator (inclusiv

complicații ale anesteziei şi îngrijirilor pre-, intra- şi postoperatorii), de investigațiile
invazive, de procedurile de substituție ale funcțiilor organelor şi sistemelor, de
recurgerea la proceduri diagnostice şi terapeutice cu un raport beneficiu/risc insuficient
de înalt.

8
 Boala iatrogenă poate fi indusă de absenţa recurgerii la un mijloc terapeutic adecvat
sau stoparea inadecvată a unei proceduri sau medicaţii eficiente şi bine tolerate.

Din păcate, patologia iatrogenă este practic necunoscută chiar în statele cu cele mai
avansate sisteme de sănătate, fiind unanim acceptat că prevalenţa este în general
subestimată, subdeclarată şi subevaluată.

Se estimează totuşi că patologia iatrogenă ar ocupa locul IV, după bolile

cardiovasculare, oncologice şi cerebro-vasculare, dar paradoxal - iatrogenia nu apare în
clasificările OMS privind cauzele de boală (fiind raportată şi codificată manifestarea
respectivă, fără a se menţiona etiologia).

De multe ori, originea iatrogenă a unei manifestări este ignorată fiind

confundată cu simptomatologia bolii de bază.
Dificultăţile în definirea cadrului nosologic (care se ocupă cu studiul, clasificarea şi
definirea bolilor) duc la imposibilitatea stabilirii dimensiunile reale ale patologiei
iatrogene.

În plus, există un număr de factori care contribuie la o estimare vagă: studiile

epidemiologice puţin numeroase şi incomplete, subestimarea evenimentelor adverse,
imposibilitatea extrapolării la nivel de ţară sau regiuni.

EVENIMENTE ADVERSE

• Moarte neaşteptată
• Infecţii contractate în spital
• Embolii pulmonare post-operatorii
• Erori de medicamentaţie
• Complicaţii anestezice
• Accidente transfuzionale
• Căderi
• Accidente hypertensive

CONSECINŢELE ACŢIUNILOR IATROGENE

• Prelungirea spitalizării
• Nouă spitalizare
• Incapacitate permanentă sau tranzitorie

9
• Expunere la risc vital
• Deces

4.EUGENIA
Eugenia, denumită și eugenism sau eugenetică, este o teorie socială care susține
îmbunătățirea geneticii umane prin diferite mijloace de intervenție.

Scopurile declarate sunt acelea de a crea oameni mai sănătoși, mai inteligenți,
economisirea resurselor societății și curmarea suferinței umane.

Metodele inițiale de atingere a acestor scopuri se bazau pe alimentație

selectivă, dar cele moderne se concentrează pe controale parentale, analizele fetușilor,
consiliere genetică, controlul sarcinilor, fertilizare in vitro și inginerie genetică.

Criticii susțin că eugenia este imorală, și că este o pseudoștiință. Istoric, eugenia

s-a folosit ca justificare pentru măsuri coercitive discriminatorii susținute de anumite
state, precum sterilizare forțată a persoanelor cu defecte genetice, omorârea
persoanelor cu afecțiuni grave, și chiar, în anumite cazuri, genocid asupra raselor privite
ca inferioare.

Eugenia (din greacă ευγένη eugenes 'bine născut' format din eὖ eu, 'bun, bine' și

γένος genos, 'rasă, stoc, rudă') este un set de credințe și practici care are drept scop
îmbunătățirea calității genetice a unei populații umane. 
Definiția exactă a eugeniei a fost o chestiune de dezbatere, deoarece termenul a fost
inventat de Francis Galton în 1883. Conceptul precede această
denumire, Platon sugerând aplicarea principiilor de reproducere selectivă la om în jurul
anului 400 î.e.n.[
Frederick Osborn, în articolul din 1937, "Dezvoltarea unei filozofii eugenice", a
încadrat-o ca o filozofie socială - adică o filozofie cu implicații pentru ordinea socială.
Această definiție nu este acceptată universal. Osborn pledează pentru rate mai
mari de reproducere sexuală la persoanele cu trasaturi dorite (eugenie pozitivă) sau la
rate reduse de reproducere sexuală și sterilizare a persoanelor cu trăsături mai puțin
dorite sau nedorite (eugenie negativă).
Alternativ, selecția genelor, mai degrabă decât "selecția de oameni", a fost
posibilă recent prin progresele înregistrate în editarea genomului, conducând la ceea ce

10
se numește uneori eugenia liberală, cunoscută și sub denumirea de eugenia nouă, neo-
eugenia sau eugenia consumatorului.
În timp ce principiile eugenice au fost practicate încă din istoria veche
în Grecia antică, istoria modernă a eugeniei a început la începutul secolului al XX-lea,
când a apărut o mișcare populară de eugenie în Marea Britanie și s-a răspândit în multe
țări, inclusiv Statele Unite, Canadași majoritatea țărilor europene.
În această perioadă, ideile eugenice au fost adoptate în spectrul politic. În
consecință, multe țări au adoptat politici eugenice cu intenția de a îmbunătăți calitatea
stocurilor genetice ale populației lor.
Astfel de programe includeau atât măsuri "pozitive", cum ar fi încurajarea
persoanelor considerate deosebit de "potrivite" pentru reproducere, cât și măsuri
"negative", cum ar fi interdicțiile de căsătorie și sterilizarea forțată a persoanelor
considerate improprii reproducerii.
Persoanele considerate nepotrivite pentru a se reproduce au inclus adesea
persoane cu dizabilități mentale sau fizice, persoane care au înregistrat scoruri scăzute
ale diferitelor teste IQ, criminali și deviatori și membri ai grupurilor minoritare
defavorizate. Mișcarea de eugenie a fost asociată negativ cu Germania nazistă și
cu Holocaustul, când mulți dintre inculpații de la procesele de la Nürnberg au încercat
să-și justifice abuzurile față de drepturile omului, susținând că există o diferență mică
între programele eugeniei naziste și programele de eugenie din S.U.A. 
În deceniile care au urmat celui de-al doilea război mondial, odată cu instituirea
drepturilor omului, multe țări treptat au început să renunțe la politicile de eugenie, deși
unele țări occidentale, printre care Statele Unite, au continuat să efectueze sterilizări
forțate.
Începând cu anii 1980 și 1990, când au fost puse la dispoziție noi procedee de
reproducere asistată, cum ar fi surrogarea gestațională (mame purtătoare), disponibilă
din 1985, diagnosticul genetic preimplantat (disponibil din 1989) și transferul
citoplasmatic (disponibil din 1996), a apărut teama de o posibilă revigorare a
eugenismului și o lărgire a decalajului dintre bogați și săraci.

O critică majoră a politicilor de eugenie este că, indiferent dacă sunt folosite
politici "negative" sau "pozitive", ele sunt susceptibile de a fi abuzate, deoarece criteriile
de selecție sunt determinate de oricare dintre grupurile care se află la putere politică în
perioada respectivă.

Mai mult, eugenia negativă, în special, este considerată de mulți ca fiind o

încălcare a drepturilor fundamentale ale omului, care includ dreptul la reproducere.

O altă critică constă în faptul că politicile eugenice duc în cele din urmă la o
pierdere a diversității genetice, ducând la depresia endogamică din cauza variațiilor
genetice mai mici.

11
Mișcarea nazistă, cea comunistă și alte regimuri totalitare au împrumutat anumite
concepte din eugenism

EUGENIA ACTUALA

Începând din anii 1980, ingineria genetică a fost folosită pe scară largă pentru a
modifica genetic organisme și alimente.
Practica testelor genetice prenatale identifică gene sau markeri genetici
nedorite. Părinții potențiali pot alege să continue sarcina sau să renunțe la făt. Odată cu
apariția diagnosticului genetic de preimplantare, părinții potențiali pot alege să
utilizeze fertilizarea in vitro și apoi să testeze celulele timpurii ale embrionilor creați
pentru a identifica embrionii cu gene pe care le preferă sau pe care să le evite.
Din cauza preocupărilor legate de eugenie, consilierea genetică se bazează pe
o politică de „non-directivitate” pentru a se asigura respectarea autonomiei
reproductive.
Argumentul pentru acest serviciu de consiliere este că ar trebui să echilibrăm
autonomia parentală cu autonomia copilului în viitor.
Specialiștii încă nu au dat un răspuns clar la întrebarea dacă aceste practici ar
trebui să fie considerate practici eugenice, sau dacă este moral.
Acum este posibil să se diagnosticheze un număr de boli induse genetic. Unele
boli rezultă dintr-un defect într-o singură genă, în timp ce altele implică un număr de
gene.
Screening-ul pentru anomalii genetice este un proces relativ simplu, pe baza unui
profil genetic, informațiile genetice care pot afecta alegerea unui partener de căsătorie,
și monitorizarea sarcinii.
Deciziile luate în aceste cazuri au implicații eugenice.

Eugenia liberală
Noua eugenie susține utilizarea tehnologiilor reproductive și genetice pentru
îmbunătățirii caracteristicilor și capacităților umane în funcție de preferințele părinților,
fără intervenția statului.
Termenul „eugenie liberală” a fost inventat de bioeticianul Nicholas Agar, dar din
2000 este preferat termenul „eugenia libertariană” în ideea unei intervenții minimale a
statului.

12
 Avocații eugeniei liberale subliniază patru diferențe principale față de eugenia
din trecut: este individuală și privată (fără intervenția statului), este opțională,
presupune pluralismul de valoare (diversitatea), și calitatea științei.
Dov Fox, profesor de drept la Universitatea din San Diego, susține că statul ar
trebui să mandateze practici genetice integrate sigure, eficiente și integrate funcțional.
Comitetul Internațional pentru Bioetică al Națiunilor Unite susține eugenismul
liberal, care nu trebuie confundat cu problemele etice ale mișcărilor de eugenie din
secolul XX, dar contestatarii susțin că astfel dispare ideea egalității umane și se permite
discriminarea și stigmatizarea împotriva celor care nu doresc sau nu au posibilități
financiare.

Eugenia ca politică de stat

Unele legi de stat necesită screening-ul obligatoriu al nou-născuților
pentru hipotiroidism și fenilcetonurie care pot provoca retard mintal. Multe state
impun, de asemenea, screening pentru alte tipuri de tulburări metabolice moștenite.
În ambele jurisdicții din Cipru există o politică de screening, prenatal și
pentru avort menită să reducă incidența talasemiei, obținându-se rezultate
semnificative.
Testele pentru genă sunt obligatorii pentru viitorii miri, înainte de căsătoria
religioasă.
În China, legea căsătoriei din 1950 stipulează că „impotența, boala venerică,
tulburarea mentală și lepra”, precum și orice alte afecțiuni considerate de știința
medicală ca făcând o persoană nepotrivită să se căsătorească, sunt motive pentru
interzicerea căsătoriei.
Legea din 2001 impune în prezent doar aprobarea unui medic.
 În diferite provincii s-au adoptat legi care împiedică reproducerea anumitor
persoane, precum cei retardați mintal.]
Conform legii privind îngrijirea sănătății materne și a sugarilor din China (1994),
considerată drept „legea eugenică” în Occident, tinerii cu boli genetice au fost lăsați să
se căsătorească numai dacă sunt sterilizați sau sunt de acord să utilizeze o altă formă
de contracepție pe termen lung
În Rusia, președintele Asociației Psihiatrice Independente din Rusia, Yuri
Savenko, justifică sterilizarea forțată a femeilor, care se practică în casele de asistență
psihoneurologică spunând că „este nevoie de un control mai strict și mai deschis pentru
practica eugeniei preventive, care este, în sine, justificabilă”.
În 1993, ministrul sănătății a aprobat procedura de avort forțat și sterilizare a
femeilor cu handicap.

13
 În Israel, Dor Yeshorim este un program de screening care încearcă să reducă
incidența mai multor boli, fiind comparat cu eugenismul liberal.
În Statele Unite, părinții pot alege să afle sexul cromozomului fătului prin
amniocenteză sau prin creșterea numărului de teste de sânge din primul trimestru.
În Marea Britanie, dimpotrivă, părinții de obicei nu află sexul fătului până la
naștere, o politică pusă în aplicare de către Autoritatea pentru Fertilitate și Embriologie
umană (HFEA), cu scopul de a evita discriminarea pe sexe și de a susține linia dintre
intervenția genetică pentru boală și trăsături non-boală.
Criticii selecției sexului evidențiază o părtinire puternică în favoarea copiilor de
sex masculin.
În China și India normele și practicile culturale încă favorizează în mod decisiv
bărbații, rezultând dezechilibre semnificative ale raportului de sex.

14