Sunteți pe pagina 1din 6

Universitatea din Oradea Asisten social anul III

Fertilizarea in vitro

Student: Ilie Alina

Fertilizarea in vitro (FIV) este o component a Reproducerii Umane Asistate Medical (RUAM), i reprezint un proces prin care spermatozoidul brbatului, fecundeaz ovulul femeii n laborator. Acolo se formeaz embrionul care este transferat in uterul mamei n general la 72 ore de la concepie. Fertilizarea nu intervine n complexul genetic al copilului, astfel c ntre ftul creat in vitro i ftul procreat natural nu apar deosebiri ale dezvoltrii. Atunci cand toate alte metode de concepie nu mai pot fi aplicate, FIV este ultima soluie pentru femeia steril sau barbatul steril. Punerea la punct i utilizarea acestui procedeu n tratarea infertilitii la om a fost realizat de ctre medicul britanic sir Robert Geoffrey Edwards, permind naterea, la 25 iulie 1978, n clinica Bourn Hall din Londra, a primului copil conceput prin acest procedeu In medie, cuplurile au nevoie de 3 incercari inainte de a obtine o sarcina prin fertilizare in vitro, totul depinzand de diagnostic. Pentru unele cupluri care au mai multe cauze de infertilitate, FIV este singura optiune realista de a avea o sarcina. Etapele fertilizarii in vitro sunt urmatoarele: -inductia ovulatiei -recuperarea sau extragerea ovulelor -colectarea si prepararea spermatozoizilor -inseminarea ovulelor si cultivarea embrionilor -transferul embrionilor in uter. Cazurile in care este recomandat FIV 1. sterilitatea de cauza tubara - care reprezinta indicatia majora a FIV, poate fi rezultatul ocluziei tubare de cauza chirurgicala sau nechirurgicala. 2. endometrioza - chiar in forma usoara se asociaza cu scaderea fertilitatii. Afectarea ovariana si tubara se asociaza cu sterilitate. 3. sterilitatea de cauza andrologica - cauzele de sterilitate masculina sunt reprezentate de tulburari ale spermatogenezei si ale transportului spermaozoiozilor. 4. sterilitatea de cauza idopatica (necunscuta) prezenta la 10-17% din cuplurile sterile (spermograma normala, ciclu ovulator normal, stare normala a organelor genitale interne constatata laparoscopic). 5. sindromul ovarelor polichistice (SOPC) 6. sterilitatea de cauza imunologica , etc. Cum sunt selectate pacientele Sunt excluse de la tratamentul FIV femeile cu boli grave ale aparatului cardiovascular, respirator si urogenital, deoarece la nevoie pacienta trebuie sa suporte anestezia generala. Pacienta si partenerul ei trebuie sa nu prezinte boli cu transmitere sexuala (gonoree, sifilis, infectii cu chlamydia, micoplasme etc.) si nici forme active de hepatita sau infectie HIV.

Etapele procedurii

Se face o evaluare atenta a subiectilor, de la examen clinic general, la evaluarea psihologica a cuplului, evaluare endocrinologica (a functiei ovariene, tiroidiene, a glandelor suprarenale, a hipofizei etc.).

> Stimularea ovariana - s-a impus pentru a creste sansele de obtinere a sarcinilor. Acesta procedura de hiperstimulare prezinta doua avantaje majore: - obtinerea simultana a unui numar mare de ovocite determina cresterea sansei de fertilizare si succesul embriotransferului; - ovocitele pot fi recoltate la un moment predeterminat. In timpul unui ciclu natural, foliculul dominant va fi selectat intre zilele 3-7 ale ciclului menstrual. Din ce in ce mai rar se folosesc ciclurile naturale (deci nu primesc medicatie pentru inducerea maturarii foliculare). Se aplica la persoanele cu ciclu menstrual regulat si de obicei poate fi recoltat un singur ovocit matur. Desi atragatoare, ciclurile naturale de FIV se insotesc de o rata scazuta de sarcini. Stimularea se realizeaza cu Clomifen (agent antiestrogenic), cu hormonul foliculostimulant sau menotropina (hMG). Monitorizarea ciclurilor ovariene se realizeaza cu ajutorul ecografiei transvaginale pentru evaluarea marimii si numarului foliculilor in dezvoltare si pentru localizarea ovarelor > Recoltarea ovocitelor. Dupa hiperstimularea ovariana controlata, ovulatia are loc in medie la 35-37 de ore. Recoltarea ovocitelor este efectuata dupa aproximativ 36 de ore (intervalul de timp variaza in functie de tipul de substanta folosita pentru inducerea ovulatiei) si se realizeaza prin aspiratie foliculara. Punctia se poate realiza pe cale laparoscopica sau transvaginala. Varianta laparoscopica se foloseste rar in prezent, fiind utilizata numai in cazurile in care ovarele nu sunt accesibile pe cale transvaginala. Punctia foliculara transvaginala de obicei se realizeaza sub control ecografic, este o pocedura simpla, cu sau fara anestezie generala de scurta durata. Tehnica poate fi efectuata in ambulator. Dupa recoltare, se evalueaza calitatea ovocitelor si se stabileste gradul de maturitate al acestora. > Fertilizarea in vitro a ovocitelor. Dupa recoltarea spermei, acesta este prelucrata prin diverse metode, cu scopul de a concentra spermatozoizii mobili. Ulterior, sunt incubati timp de 4 ore inainte de fi co-incubati cu ovocitele. La aproximativ 18 ore dupa inseminare, ovocitele fertilizate pot fi recunoscute prin existenta a doi pronuclei si a doi globuli polari.

> Embriotransferul. In prezent, tendintele programelor de fertilizare in vitro sunt de a efectua transferul la 72 de ore sau mai mult dupa recoltarea ovocitelor. In acest fel embrionii se gasesc la momentul transferului in stadiul de 4 sau 8 celule. Dupa embriotansfer, insuficienta luteala este tratata prin administrarea de progesteron. Majoritatea cuplurilor care efectueaza un singur ciclu de fertilizare in vitro nu obtin sarcina dorita. Cei mai multi solicita repetarea ciclului de FIV.

Riscurile procedurii FIV Cele mai semnificative riscuri ale tratamentului de fertilizare in vitro sunt: - sarcinile multiple care apar in 10-20% din cazuri (tripletii apar in mai putin de 5% din cazuri); - leziuni ale vaselor sau intestinelor; - infectii postoperatorii ale micului bazin; - stres psihologic semnificativ pe durata ciclului de FIV, accentuat la 2 saptamani dupa embriotransfer, la aflarea rezultatului testului de sarcina; sindrom de hiperstimulare ovariana (in 10% din FIV), necesitand uneori internarea. Netratat corespunzator, forma severa poate fi cauza de deces prin tromboembolie pulmonara.

Tehnologiile de reproducere umana asistata

Tehnologiile de reproducere umana asistata se refera la un numar mare de tehnici ce includ: fertilizarea in vitro (FIV) si embriotransferul (FIV-ET), transferul de gameti in trompa uterina (GIFT), transferul de zigoti in trompa uterina (ZIFT), injectarea intracitoplasmatica de spermatozoizi (ICSI) si crioconservarea. Ele s-au impus datorita esecurilor terapiei conventionale in ceea ce priveste dobandirea fertilitatii. Dintre toate metodele prezentate, fertilizarea in vitro (FIV) si embriotransferul (FIV-ET) sunt cele mai uzitate, interesul international crescand ca urmare a simplitatii acestor tehnici.

Infertilitate Cum se pune diagnosticul de infertilitate? Lipsa sarcinii dupa un an de relatii sexuale fara folosirea mijloacelor anticonceptionale defineste infertilitatea. Este de precizat ca pentru femeile peste 35 de ani, intervalul se reduce la 6 luni din cauza scaderii naturale a fertilitatii dupa aceasta varsta si, de asemenea, pentru a conserva timp pretios. Statistic vorbind, daca sarcina nu apare dupa un an de relatii neprotejate, sansele sa ramaneti insarcinata dupa un an, fara tratament, sunt minime.

Care sunt cauzele infertilitatii? In general, se vorbeste de trei categorii mari de infertilitate, in functie de cauza primara, care poate fi feminina, masculina sau mixta. Infertilitatea feminina raspunde de circa 40-50% din cauzele de infertilitate, si poate fi cauzata de una sau mai multe din problemele de mai jos:

boli sau anomalii ale trompelor uterine. De obicei aceasta forma de infertilitate este cauzata de afectiuni inflamatorii ale trompelor uterine care duc la formarea de abcese, cicatrici si aderente care distorsioneaza arhitectura trompelor uterine si astfel stanjenesc sau blocheaza complet tranzitul ovulului sau zigotului catre cavitatea uterina. Boala inflamatorie pelvina este exemplul clasic. O alta subcategorie este situatia in care tromplele uterine au fost ligaturate sau chiar distruse la o nastere anterioara, la cererea femeii care la data respectiva nu mai dorea copii, dar care ulterior se razgandeste. Uneori trompele pot fi restaurate, alteori nu. tulburari ale ovulatiei. Aici se incadreaza o sumedenie de afectiuni hormonale, boala polichistica ovariana si alte boli care au ca element comun lipsa completa sau dereglarea ovulatiei. Si aici exista o subgrupa aparte a asa-numitului ovul de calitate inferioara, care afecteaza, in general, femeile in varsta de peste 35 de ani. Femeile se nasc cu toti ovulii pe care ii vor produce deja prezenti in ovare intr-o forma imatura, si dupa 35 de ani, calitatea acestora incepe sa scada, in special in cazul femeilor fumatoare sau care nu se ingrijesc de sanatatea lor asa cum ar trebui. afectiuni uterine. Exista si aici mai multe afectiuni care pot face uterul neprimitor pentru implantarea zigotului - de exemplu endometrioza, fibroamele uterine, polipii uterini, etc. o alte boli. Aici se incadreaza boli ale altor organe decat cele de reporducere, care afecteaza ovulatia sau capacitatea de a concepe si de a duce la bun sfarsit o sarcina. Bolile tiroidiene, anumite boli cardiace, renale, autoimune, excesul de hormon prolactina, adeziuni pelvine dupa anexite sau operatii pe abdomen/pelvis, etc. Infertilitatea masculina este cauza principala a cca 20% din cazurile de infertilitate. Infertilitatea barbatului are de-a face, in primul rand, cu cantitatea si calitatea spermatozoizilor pe care barbatul ii produce. In general, sperma trebuie sa contina cel putin 20 milioane de spermatozoizi per ejaculat, si cel putin 50% din acestia trebuie sa aiba motilitate normala, pentru ca sarcina sa aiba sanse sa se produca. Sub 10 milioane de spermatozoizi e o cauza sigura de infertilitate, dar pentru rezultate optime, 40 de milioane si mai mult este de dorit. Varicocelul este o cauza frecventa si se refera la formarea de vene varicoase in scrot. Se crede ca aceste varice stanjenesc mecanismul de racire al testiculelor, ceea ce duce la scaderea numarului si mobilitatii spermatozoizilor. stresul emotional prelungit (aici se include si stresul asociat infertilitatii). fumatul si consumul de alcool sau alte droguri. deficienta de zinc, seleniu, acid folic, vitamina C pot fi factori contributori la ambele sexe
o

alte cauze mai rare sunt deficitul de hormon testosteron, anumite malformatii congenitale (de exemplu insuficienta coborare a testiculelor din cavitatea abdominala in scrot), boli cronice ca diabetul, obezitatea, expunerea frecventa a testiculelor la temperaturi crescute (bai fierbinti, saune), etc.

Infertilitatea mixta este cauza a 30-40% din cazurile de infertilitate si este rezultatul unor probleme care afecteaza ambii parteneri. Un exemplu comun este o motilitate scazuta a spermatozoizilor la barbat si o anomalie a trompelor uterine la femeie.