FERTILIZAREA IN VITRO

(FIV)
 Cuprins
I. Introducere
II. Cum se efectueaza
III. Fertilizarea in vitro la cupluri
IV. Factori care influenteaza succesul unei proceduri
FIV
V. Pregatirea pentru FIV
VI. Proceduri de fertilizare in vitro
VII. Temeri si riscuri asociate procedurilor FIV
VIII. Sfaturi pentru a "supravietui" etapelor FIV
IX. Sfaturi privind analizele, ecografiile si perioada de
asteptare
 I. Introducere
 Fertilizarea in vitro (FIV) este cea mai eficienta forma de
tehnologie de reproducere asistata. Inglobeaza o serie
complexa de proceduri utilizate pentru a ajuta cuplurile
infertile sa obtina o sarcina sau in anumite situatii pentru a
preveni transmiterea unor boli genetice.
 Spre deosebire de inseminarea artificiala, o alta procedura
de reproducere asistata mai simpla, dar si mai riscanta, in
care sperma este plasata in uter, iar conceptia se intampla
altfel in mod normal, FIV presupune combinarea ovocitelor
si a spermei in afara corpului, intr-un laborator. Odata ce se
formeaza unul sau mai multi embrioni, acestia sunt apoi
plasati in uter. FIV este o procedura mult mai complexa si
mai costisitoare decat inseminarea artificiala.
 II. Cum se efectueaza FIV
 Fertilizarea in vitro este o procedura conceputa pentru a trata infertilitatea
si a evita transmiterea anumitor afectiuni genetice grave, cu scopul de a
produce o sarcina sanatoasa. Procedura se poate efectua folosind propriile
ovocite si sperma partenerului sau in cazuri particulare poate implica atat
ovocite, cat si spermatozoizi de la donatori. Practic, consta in fertilizarea
atificiala, in conditii de laborator, a ovocitelor. Acestea sunt prelevate in
anestezie prin aspiratie din ovare si apoi fertilizate cu spermatozoizii
recoltati de la partener sau donati de un donator anonim intr-un laborator.
Odata produs procesul de fertilizare, in curs de cateva zile se va obtine un
numar de embrioni. Dintre acestia se va alege unul sau mai multi, care
sunt transferati in uter, cu scopul de a obtine sarcina. Restul embrionilor se
pot crioconserva pentru o utilizare ulterioara. Actualmente din mai multe
considerente se prefera transferal unui singur embrion.
 Un ciclu complet de FIV dureaza aproximativ trei saptamani. Uneori,
acesti pasi sunt impartiti in diferite etape, iar procesul poate dura mai
mult.
 III. Fertilizarea in vitro la cupluri
Se recomanda cuplurilor:
 in care partenera are trompele uterine (tuburi falopiene) absente sau blocate, deseori

medicul poate recomanda scoaterea trompelor blocate, acestea avand un efect nefast
asupra implantarii embrionilor
 infertilitatea severa masculina - numarul de spermatozoizi sau motilitatea

spermatozoizilor este scazuta sau sperma trebuie extrasa chirurgical din testicule
 in care partenera are o varsta reproductiva avansata, deoarece timpul de conceptie

este esential, iar ratele de sarcina cu alte terapii sunt mici

 In care unul dintre parteneri sufera de diferite cauze ale infertilitatii (de exemplu,

endometrioza, tulburari de ovulatie, infertilitate inexplicabila), si alte metode de

tratament nu au dat rezultate
 in care unul dintre parteneri are o boala genetica mostenita, iar partenerii doresc sa

evite transmiterea afectiunii copilului lor - in acest caz, FIV este combinat cu un
diagnostic genetic preimplantational. Acest lucru inseamna ca embrionii sunt testati
si sunt transferati in uter numai embrionii sanatosi.
 in care partenera sufera de insuficienta ovariana prematura - in acest caz se

recomanda folosirea de ovocite provenite de la o donatoare.

 IV. Factori care influenteaza succesul unei
proceduri FIV
 Sansele de a avea un copil sanatos folosind FIV depind de multi factori, cum ar fi varsta mamei si
cauza infertilitatii. In unele cazuri FIV poate presupune o asteptare indelungata pana la obtinerea
rezultatului dorit si poate fi o solutie costisitoare si invaziva. Atunci cand se alege transferul de mai
multi embrioni, in cele mai multe cazuri, FIV poate duce la o sarcina multipla.
 Sansele de a da nastere unui copil sanatos dupa utilizarea FIV depind de diversi factori, printre care:

 Varsta materna. Cu catviitoarea mama este mai tanara, cu atat este mai probabil sa ramana

insarcinata si sa nasca un copil sanatos folosind propriile oua in timpul FIV. Femeile peste 41 de ani
sunt adesea sfatuite sa ia in considerare utilizarea unor oua donate in timpul FIV pentru a creste
sansele de succes.
 Starea embrionului. Transferul embrionilor mai dezvoltati este asociat cu rate de sarcina mai mari in

comparatie cu embrioni mai putin dezvoltati (a doua sau a treia zi).

 Istoricul reproductiv. Femeile care au nascut anterior au mai multe sanse sa ramana insarcinate

folosind FIV decat femeile care nu au nascut niciodata. Ratele de succes sunt mai mici pentru femeile
care au folosit anterior FIV de mai multe ori si nu au ramas insarcinate.
 Cauza infertilitatii. Femeile cu un aport normal de oua au sanse mai mari de a ramane insarcinate

folosind FIV. De exemplu, femeile care au endometrioza severa sunt mai putin susceptibile sa
ramana insarcinate folosind FIV decat femeile care au infertilitate inexplicabila.
 Stilul de viata. De obicei, femeile care fumeaza au mai putine oua recuperate in timpul FIV, fapt care

creste riscul de esec al procedurii. Fumatul poate scadea cu 50% sansele de succes ale unei proceduri
FIV. Obezitatea, de asemenea, poate reduce sansele de a ramane insarcinata si de a avea un copil. La
fel, pot fi daunatoare consumul de alcoolul, de droguri, cofeina in exces si anumite medicamente.
 V. Pregatirea pentru FIV
 Fertilizarea in vitro poate fi un proces foarte solicitant atat fizic, cat si
emotional, dar exista o serie de metode care pot ajuta la pregatirea
organismului si la maximizarea sanselor de a avea o sarcina sanatoasa.
 Inainte de a incepe un ciclu FIV, se recomanda realizarea catorva schimbari
in stilul de viata:
 Adoptarea unei diete sanatoase, bine echilibrate in vitamine si minerale
 Consumul de vitamine prenatale, pentru completarea aportului necesar de
vitamine
 Mentinerea unei greutati sanatoase
 Renuntarea la fumat, alcool sau droguri
 Reducerea sau eliminarea aportului de cofeina
 Managementul corect al stresului
 Evitarea calatoriilor in orice tari sau regiuni care pot creste expunerea la
diferite virusuri, precum Zika sau alte boli infectioase care ar putea intarzia
tratamentul de fertilizare
 VI. Proceduri de fertilizare in vitro
1. Ciclul natural FIV
 Ciclul natural FIV implica aspirarea si fertilizarea unui singur ovocit care in mod normal este
eliminat la ovulatie in cursul ciclului menstrual lunar. Nu sunt folosite medicamente pentru
stimularea ovarelor. Sansele de a obtine o sarcina sunt reduse.
2. Cicluri de stimulare FIV
 Exista doua tipuri majore de protocoale de stimulare in terapia FIV. Un ciclu mai scurt,
cunoscut sub numele de ciclu antagonist, care dureaza aproximativ doua saptamani, in care
tratamentul incepe in prima zi a menstruatiei; celalalt tip, mai frecvent utilizat este ciclul
agonist, care dureaza aproximativ trei-patru saptamani, in care etapa de inhibare hormonala
incepe in ziua a 21-a a ciclului menstrual anterior.
3. Transferul de embrioni (embriotransferul)
 Ovocitele fertilizate (zigotii) sunt selectate si mentinute in continuare in cultura pana in ziua
transferului de embrioni, fie in a 3-a zi (stadiul de 6-8 celule), fie in zilele 5/6 (stadiul de
blastocist).
 Transferul de embrioni este o procedura nedureroasa, care nu necesita de obicei anestezie,
dureaza aproximativ 5-10 minute si este asemanatoare cu un simplu test PAP. Embrionii sunt
aspirati intr-un cateter si introdusi in uter, ghidat ecografic, pe cale vaginala. Numarul de
embrioni transferati depinde de "calitatea" lor, varsta pacientei si de rezultatul incercarilor
anterioare de FIV.
 Pacientele trebuie sa astepte inca doua saptamani dupa embriotransfer pana la testul de
sarcina din sange (beta-hCG).
4. Transferul de blastocisti
 Stadiul de blastocist este o etapa in dezvoltarea embrionului, la 5 sau 6 zile de la initierea culturii. Cu

putin timp inainte de implantare, preembrionul este format dintr-un strat exterior de celule (care va
deveni placenta) si o "masa celulara interna ", care va deveni embrionul in sine. Blastocistul creste in
dimensiuni si iese din invelisul proteic (ecloziune). Pana de curand nu a fost posibila cultivarea cu
succes a embrionilor pana la acest stadiu, dar printr-o mai buna intelegere a nevoilor nutritionale ale
embrionului, au fost descoperite noi tipuri de medii de cultura, care au ajutat acest proces. In masura in
care aceasta este posibil, se prefera intotdeauna transferal de blastocisti.
 Blastocistii au un potential crescut de implantare. Pacientele care aleg transferul de blastocisti au sanse

mai mari de a obtine o sarcina. Exista, insa, si anumite dezavantaje ale acestei metode, cum ar fi faptul
ca nu toti embrionii ajung la stadiul de blastocist si nu toate pacientele ajung la embriotransfer,
deoarece este posibil ca embrionii sa nu evolueze pana la acest stadiu. Inainte de opta pentru
transferul de blastocisti, trebuie avute in vedere numarul de embrioni disponibili si eventualitatea ca
ciclul de FIV sa ramana fara transfer de embrioni.

5. Ecloziunea asistata (assisted hatching)

 Embrionul este protejat de un invelis proteic numit zona pellucida. Pentru a se putea implanta in uter,

embrionul in dezvoltare trebuie sa iasa din acest invelis. Se presupune ca in unele cazuri, subtierea sau
perforarea zonei pellucida poate facilita implantarea embrionilor (assisted hatching). Este cunoscut
faptul ca embrionii cultivati in vitro pot avea o zona pellucida mai dura si exista studii care au
demonstrat efectul benefic al assisted hatching-ului asupra rezultatelor FIV.
 Unii recomanda assisted hatching pacientelor cu varte peste 38 ani sau celor cu zona pellucida vizibil

mai groasa decat in mod normal. Perforarea zonei pellucida se face printr-o procedura de
micromanipulare, fie prin metode mecanice, cu ajutorul unui ac, fie prin mijloace chimice sau cu laser.
Procedura are loc de obicei chiar inainte de transferul de embrioni. Exista un mic risc de deteriorare a
embrionului.
 VII. Temeri si riscuri asociate procedurilor
FIV
1. Efecte secundare ale medicamentelor
 Unele femei care urmeaza un ciclu de fertilizare in vitro pot dezvolta unele simptome neplacute, care reprezinta efecte

secundare ale tratamentului de stimulare ovariana. Aceste simptome sunt destul de frecvente, dar nu dureaza mult si nu
reprezinta un motiv de ingrijorare. Poti avea bufeuri, depresie, dureri de cap si insomnie.
2. Sindromul de hiperstimulare ovariana
 Este o situatie care necesita supraveghere medicala si care apare atunci cand ovarele reactioneaza exagerat la tratamentul

de stimulare. Gravitatea starii va fi evaluata de catre medicul ginecolog, iar ciclul de tratament poate fi anulat.
Aproximativ 1% -2% din toate cazurile de hiperstimulare sunt suficient de grave pentru a justifica spitalizarea imediata.
Ovarele sunt marite ca dimensiuni si apar o serie de simptome: dureri abdominale, balonare, greata, indigestie, slabiciune,
lesin, retinerea apei. Alte semne pot fi: dificultati de respiratie si oboseala.
 Intr-un ciclu natural, ovarul produce lichid in abdomen in timpul cresterii foliculare si apoi  sangereaza usor in timpul

ovulatiei. Dupa ovulatie, in a doua jumatate a ciclului, se formeaza corpul galben (corpus luteum). Durerea poate insoti
ovulatia si formarea corpului galben, iar premenstrual pot aparea balonare, iritabilitate, depresie si dureri toracice.
 Intr-un ciclu FIV, in timpul tratamentului de stimulare ovariana, cand ovarele produc un numar mai mare de foliculi,

aceste simptome pot fi mai pronuntate in comparatie cu un ciclu normal. Hiperstimularea este de regula autolimitata si
aproape intotdeauna ovarele revin complet la forma si dimensiunea lor initiala. Exista trei grade de severitate a
sindromului de hiperstimulare ovariana:
 Hiperstimularea usoara - este insotita de durere pelvina care necesita 1-2 zile de repaus la pat. Ca frecventa, apare la unul

din 30 de cazuri de stimulare controlata.

 Hiperstimularea moderata - necesita spitalizare, in special pentru observatie si pentru administrarea de analgezice.

Aceasta forma se intalneste la unul din 250 de cazuri de stimulare controlata

 Hiperstimulare severa - apare la unul din 1000 de cazuri de stimulare controlata si se manifesta prin acumularea

importanta de lichid in abdomen sau in torace, necesitand spitalizare, supraveghere medicala continua si tratament
specific.
3. Hemoragiile vaginale
 In timpul recoltarii de ovocite, punctionarea fiecarui folicul ovarian in vederea aspirarii ovocitelor se face

cu ajutorul unui ac introdus pe cale transvaginala. Ca urmare a acestei proceduri, poate sa apara o
sangerare vaginala temporara.
4. Riscul de sarcina multipla
 Fiecare ciclu de fertilizare in vitro are ca scop obtinerea unei sarcini unice. Cuplurile cu probleme de

fertilitate isi doresc insa de multe ori o sarcina gemelara. Cu toate acestea, rata de avort in lunile 5-9 de
sarcina este de 6 ori mai mare decat in cazul sarcinii unice, iar rata mortalitatii la gemenii postpartum este
4,5% sau aproape 1 din 20.
 Se poate decide pe anumite considerente transferul a mai mult de un embrion si este posibil sa se

implanteze toti, astfel sa se obtina o sarcina cu gemeni, tripleti sau rareori cvadrupleti. In aceste cazuri,
sarcina este monitorizata indeaproape din cauza riscului de avort spontan sau de nastere prematura.
5. Anularea ciclurilor
 Ocazional se constata lipsa de raspuns a ovarelor la tratamentul de stimulare, situatie in care se poate

recomanda anularea ciclului respectiv. Totusi, mai putin de 5% din cicluri sunt anulate. Un ciclu se poate
anula cand:
 Ovarul nu raspunde la tratamentul de stimulare

 Ovarul reactioneaza excesiv la tratament, existand riscul instalarii sindromului de hiperstimulare ovariana

 Se descopera ecografic polipi aparuti in timpul tratamentului de stimulare

 Motive personale

 Daca exista riscul hiperstimularii sau un alt motiv, medicul poate recomanda ”inghetarea” ciclului, mai

degraba decat anularea lui. Prin „inghetarea ciclului” se intelege recoltarea si fertilizarea ovocitelor si
crioprezervarea embrionilor obtinuti, care pot fi transferati in uter dupa decongelare, intr-un ciclu ulterior.
Deoarece sarcina sau dozele hormonale suplimentare ar exacerba riscul sindromului de hiperstimulare
ovariana (SHSO), un ciclu inghetat este o optiune mai sigura. Acest lucru permite ovarelor sa revina la
starea lor initiala, inainte de efectua embriotransferul. La momentul transferului de embrioni
crioprezervati, nu e nevoie de un nou tratament de stimulare ovariana.
6. Embrionii nu sunt obtinuti, nu se dezvolta sau nu se implanteaza
 Sunt situatii in care fertilizarea ovocitelor de catre spermatozoizi nu se produce (esec de

fertilizare) sau cand ovocitele fertilizate (embrionii) nu se divid si nu parcurg etapa de clivare
cum ar trebui. Motivul este calitatea redusa a spermatozoizilor (de obicei in esecul de
fertilizare, nu in cel de clivare), a ovocitului sau a ambelor celule. Rareori poate fi vina
prelucrarii in laborator.
 Fertilizarea poate esua in cazul unui numar prea mic de spermatozoizi atasati la invelisul

proteic al ovocitului. Acest lucru se poate intampla cand numarul spermatozoizilor normali
este prea scazut sau pentru ca exista anticorpi care impiedica atasarea spermatozoizilor.
Ambele situatii pot fi depasite la un ciclu ulterior de FIV, cu ajutorul injectarii
intracitoplasmatice a spermatozoizilor (ICSI).
 Fertilizarea si diviziunea pot esua daca foliculii ovarieni  nu au capacitatea sa sustina

dezvoltarea si maturarea unui ovocit  inainte de recoltarea de ovocite . Acest lucru poate fi o
afectiune intrinseca ovariana sau poate fi rezultatul unei stimulari ovariene suboptimale
 Cei mai multi embrioni care nu se implanteaza sau care sunt avortati (chiar daca arata normal

in laborator) esueaza din cauza unei combinatii de factori intrinseci si extrinseci. Factorii
intrinseci pot fi o activitate metabolica insuficienta sau un numar anormal de cromozomi.
Factorii extrinseci pot avea legatura cu stimularea ovariana, receptivitatea scazuta a
endometrului sau cu prelucrarea deficitara in laborator
7. Riscul de cancer
 S-a sugerat ca tratamentele de stimulare ovariana pot creste riscul aparitiei cancerului.

Numeroase studii au aratat ca riscul de aparitie a cancerului in randul femeilor care au folosit
tratamente pentru fertilitate nu e diferit fata de restul populatiei. Nu exista nicio dovada pana
in prezent care sa arate ca medicamentele utilizate produc cancer mamar sau ovarian.
8. Stresul si infertilitatea

 Fertilizarea in vitro poate fi stresanta si dificila din mai multe motive:

 Cerintele tratamentului de stimulare ovariana. Acest lucru implica injectii
zilnice, necesitatea efectuarii de analize de sange dimineata, ecografii, etc.
 Stresul legat de procedura de FIV in sine - faptul ca recoltarea de ovocite
este o metoda invaziva, disconfortul fizic asociat cu aceasta, necesitatea
obtinerii unei probe de sperma la momentul recoltarii de ovocite
 Stresul asociat cu perioadele de asteptare. Stresul poate fi cauzat de
asteptarea rezultatului fertilizarii ovocitelor, a verificarii embrionilor
inainte de embriotransfer, timpul indelungat de asteptare intre
embriotransfer si testul de sarcina si, la final, asteptarea rezultatului
testului de sarcina
 Probabilitatea de esec a ciclului de FIV. Din fericire, stresul nu afecteaza
procedura de FIV. Insa multi pacienti se simt epuizati din cauza stresului
si a esecurilor asociate cu infertilitatea. Cuplurile se confrunta cu durere
emotionala dupa incercarile de fertilizare esuate, care poate ajunge la
anxietate sau depresie. Din acest motiv centrele de fertilizare in vitro ofera
de obicei servicii de consiliere pentru gestionarea acestui impact
emotional.
VIII. Sfaturi pentru a "supravietui" etapelor FIV

 Un ciclu FIV poate fi foarte stresant. Iti recomandam sa incerci

sa vezi experienta ca fiind o oportunitate de a te concentra
asupra propriei persoane si asupra partenerului. Incearca sa afli
cat mai multe informatii despre procesul de FIV in prealabil.
Exista intotdeauna progrese si este bine sa tii pasul cu
schimbarile tehnicilor.
 Poate fi foarte reconfortant sa gasesti pe cineva, fie pe internet,
fie in persoana, care sa fie in aceeasi situatie cu voi. Psihologul
nostru iti sta la dispozitie pentru a-ti oferi consilere pentru a
face fata cat mai usor la acest proces.
 Daca anticipati o problema in ziua recoltarii de ovocite, trebuie
sa stiii ca probele de sperma pot fi crioprezervate si stocate in
prealabil. Incercati si sa va pastrati simtul umorului si sa faceti
lucrurile mai putin “medicale”.
 IX. Sfaturi privind analizele, ecografiile si perioada de asteptare

 Incearca sa cunosti medicii si celelalte cadre medicale care te trateaza

 Daca ceva pare neclar, cere clarificari. Noteaza-ti intrebarile inainte de fiecare consult
 Cand mergi la ecografii, imbraca-te cu haine potrivite sa fie cat mai comod
 Ia cu tine o carte sau o revista. Consultatiile se pot prelungi, unele paciente avand
nevoie de e examinare mai indelungata sau au mai multe intrebari. S-ar putea sa dureze
un timp pana vei intra la consultatii sau investigatii dart e asiguram ca vei avea parte
de toata atentia noastra
 Trebuie sa stii ca se face o incercare de transfer inainte de embriotransferul propriu-zis
(este necesar sa fie cunoscute dimensiunile uterului pentru a se putea pune embrionii
„la locul potrivit”)
 Decide din timp cum doresti sa ti se comunice informatiile. Acest lucru este important
mai ales in zilele cand ti se dau informatii despre cum a decurs fertilizarea, numarul de
embrioni obtinuti sau rezultatul testului de sarcina. Aceste zile pot fi dificile, in special
daca lucrurile nu merg bine! Este posibil sa-ti doresti ca partenerul sau un bun prieten
sa fie langa tine!
 Nu-ti fa griji cu privire la greutate; uneori medicul iti va recomanda sa o urmaresti, cu
scopul de a depista sindromul de hiperstimulare ovariana. Cea mai mare parte din
greutatea acumulata in timpul unui ciclu FIV dispare, de obicei, dupa urmatoarea
menstruatie, iar daca vei ramane gravida, greutatea nu va mai conta oricum!
 Odihna este foarte importanta, mai ales inainte de embriotransfer. Intregul proces
este consumator de energie
 Trebuie sa stii ca ciclurile menstruale ale unei femei difera. Folosind exact acelasi
protocol de tratament, un nou ciclu de FIV, efectuat la aceeasi clinica, poate duce la
rezultate diferite. Unele clinici pot folosi medicamente pentru a ajuta implantarea,
lucru care poate creste sansele de succes. Intreaba daca acest lucru este util si si in
cazul tau
 In situatia in care se obtin embrioni in plus fata de cei pe care doresti sa-i transferi,
pentru a evita riscul de sarcina multipla, decide din timp daca doresti sa-i pastrezi
prin crioprezervare sau vei renunta la ei. Gandeste-te daca ai lua in calcul
embrioreductia, in cazul unei sarcini multiple. Acestea sunt lucruri pe care trebuie
sa le stii inainte de embriotransfer
 Rasfata-te in aceasta perioada, fa tot ce trebuie pentru ca acest proces sa ti se para
cat mai usor de parcurs (somn de dupa-amiaza, masaje, mancarea preferata, etc.)
 Aminteste-ti doar uneori de sansele de succes ale acestei proceduri. Unii oameni
incearca sa ramana cat mai neutri posibil, pentru a evita urcusurile sau
coborasurile psihice majore, altii incearca sa ramana optimisti pentru a trece mai
usor peste procedura
 Incerca sa iti distragi atentia de la acest proces. Incerca sa gestionezi stresul cum
poti mai bine, prin metode de relaxare sau exercitii de respiratie profunda, yoga,
meditatie sau cinema, etc.
 Pastreaza contactele sociale la un nivel minim