Documente Academic
Documente Profesional
Documente Cultură
(FIV)
Cuprins
I. Introducere
II. Cum se efectueaza
III. Fertilizarea in vitro la cupluri
IV. Factori care influenteaza succesul unei proceduri
FIV
V. Pregatirea pentru FIV
VI. Proceduri de fertilizare in vitro
VII. Temeri si riscuri asociate procedurilor FIV
VIII. Sfaturi pentru a "supravietui" etapelor FIV
IX. Sfaturi privind analizele, ecografiile si perioada de
asteptare
I. Introducere
Fertilizarea in vitro (FIV) este cea mai eficienta forma de
tehnologie de reproducere asistata. Inglobeaza o serie
complexa de proceduri utilizate pentru a ajuta cuplurile
infertile sa obtina o sarcina sau in anumite situatii pentru a
preveni transmiterea unor boli genetice.
Spre deosebire de inseminarea artificiala, o alta procedura
de reproducere asistata mai simpla, dar si mai riscanta, in
care sperma este plasata in uter, iar conceptia se intampla
altfel in mod normal, FIV presupune combinarea ovocitelor
si a spermei in afara corpului, intr-un laborator. Odata ce se
formeaza unul sau mai multi embrioni, acestia sunt apoi
plasati in uter. FIV este o procedura mult mai complexa si
mai costisitoare decat inseminarea artificiala.
II. Cum se efectueaza FIV
Fertilizarea in vitro este o procedura conceputa pentru a trata infertilitatea
si a evita transmiterea anumitor afectiuni genetice grave, cu scopul de a
produce o sarcina sanatoasa. Procedura se poate efectua folosind propriile
ovocite si sperma partenerului sau in cazuri particulare poate implica atat
ovocite, cat si spermatozoizi de la donatori. Practic, consta in fertilizarea
atificiala, in conditii de laborator, a ovocitelor. Acestea sunt prelevate in
anestezie prin aspiratie din ovare si apoi fertilizate cu spermatozoizii
recoltati de la partener sau donati de un donator anonim intr-un laborator.
Odata produs procesul de fertilizare, in curs de cateva zile se va obtine un
numar de embrioni. Dintre acestia se va alege unul sau mai multi, care
sunt transferati in uter, cu scopul de a obtine sarcina. Restul embrionilor se
pot crioconserva pentru o utilizare ulterioara. Actualmente din mai multe
considerente se prefera transferal unui singur embrion.
Un ciclu complet de FIV dureaza aproximativ trei saptamani. Uneori,
acesti pasi sunt impartiti in diferite etape, iar procesul poate dura mai
mult.
III. Fertilizarea in vitro la cupluri
Se recomanda cuplurilor:
in care partenera are trompele uterine (tuburi falopiene) absente sau blocate, deseori
medicul poate recomanda scoaterea trompelor blocate, acestea avand un efect nefast
asupra implantarii embrionilor
infertilitatea severa masculina - numarul de spermatozoizi sau motilitatea
spermatozoizilor este scazuta sau sperma trebuie extrasa chirurgical din testicule
in care partenera are o varsta reproductiva avansata, deoarece timpul de conceptie
evite transmiterea afectiunii copilului lor - in acest caz, FIV este combinat cu un
diagnostic genetic preimplantational. Acest lucru inseamna ca embrionii sunt testati
si sunt transferati in uter numai embrionii sanatosi.
in care partenera sufera de insuficienta ovariana prematura - in acest caz se
Varsta materna. Cu catviitoarea mama este mai tanara, cu atat este mai probabil sa ramana
insarcinata si sa nasca un copil sanatos folosind propriile oua in timpul FIV. Femeile peste 41 de ani
sunt adesea sfatuite sa ia in considerare utilizarea unor oua donate in timpul FIV pentru a creste
sansele de succes.
Starea embrionului. Transferul embrionilor mai dezvoltati este asociat cu rate de sarcina mai mari in
folosind FIV decat femeile care nu au nascut niciodata. Ratele de succes sunt mai mici pentru femeile
care au folosit anterior FIV de mai multe ori si nu au ramas insarcinate.
Cauza infertilitatii. Femeile cu un aport normal de oua au sanse mai mari de a ramane insarcinate
folosind FIV. De exemplu, femeile care au endometrioza severa sunt mai putin susceptibile sa
ramana insarcinate folosind FIV decat femeile care au infertilitate inexplicabila.
Stilul de viata. De obicei, femeile care fumeaza au mai putine oua recuperate in timpul FIV, fapt care
creste riscul de esec al procedurii. Fumatul poate scadea cu 50% sansele de succes ale unei proceduri
FIV. Obezitatea, de asemenea, poate reduce sansele de a ramane insarcinata si de a avea un copil. La
fel, pot fi daunatoare consumul de alcoolul, de droguri, cofeina in exces si anumite medicamente.
V. Pregatirea pentru FIV
Fertilizarea in vitro poate fi un proces foarte solicitant atat fizic, cat si
emotional, dar exista o serie de metode care pot ajuta la pregatirea
organismului si la maximizarea sanselor de a avea o sarcina sanatoasa.
Inainte de a incepe un ciclu FIV, se recomanda realizarea catorva schimbari
in stilul de viata:
Adoptarea unei diete sanatoase, bine echilibrate in vitamine si minerale
Consumul de vitamine prenatale, pentru completarea aportului necesar de
vitamine
Mentinerea unei greutati sanatoase
Renuntarea la fumat, alcool sau droguri
Reducerea sau eliminarea aportului de cofeina
Managementul corect al stresului
Evitarea calatoriilor in orice tari sau regiuni care pot creste expunerea la
diferite virusuri, precum Zika sau alte boli infectioase care ar putea intarzia
tratamentul de fertilizare
VI. Proceduri de fertilizare in vitro
1. Ciclul natural FIV
Ciclul natural FIV implica aspirarea si fertilizarea unui singur ovocit care in mod normal este
eliminat la ovulatie in cursul ciclului menstrual lunar. Nu sunt folosite medicamente pentru
stimularea ovarelor. Sansele de a obtine o sarcina sunt reduse.
2. Cicluri de stimulare FIV
Exista doua tipuri majore de protocoale de stimulare in terapia FIV. Un ciclu mai scurt,
cunoscut sub numele de ciclu antagonist, care dureaza aproximativ doua saptamani, in care
tratamentul incepe in prima zi a menstruatiei; celalalt tip, mai frecvent utilizat este ciclul
agonist, care dureaza aproximativ trei-patru saptamani, in care etapa de inhibare hormonala
incepe in ziua a 21-a a ciclului menstrual anterior.
3. Transferul de embrioni (embriotransferul)
Ovocitele fertilizate (zigotii) sunt selectate si mentinute in continuare in cultura pana in ziua
transferului de embrioni, fie in a 3-a zi (stadiul de 6-8 celule), fie in zilele 5/6 (stadiul de
blastocist).
Transferul de embrioni este o procedura nedureroasa, care nu necesita de obicei anestezie,
dureaza aproximativ 5-10 minute si este asemanatoare cu un simplu test PAP. Embrionii sunt
aspirati intr-un cateter si introdusi in uter, ghidat ecografic, pe cale vaginala. Numarul de
embrioni transferati depinde de "calitatea" lor, varsta pacientei si de rezultatul incercarilor
anterioare de FIV.
Pacientele trebuie sa astepte inca doua saptamani dupa embriotransfer pana la testul de
sarcina din sange (beta-hCG).
4. Transferul de blastocisti
Stadiul de blastocist este o etapa in dezvoltarea embrionului, la 5 sau 6 zile de la initierea culturii. Cu
putin timp inainte de implantare, preembrionul este format dintr-un strat exterior de celule (care va
deveni placenta) si o "masa celulara interna ", care va deveni embrionul in sine. Blastocistul creste in
dimensiuni si iese din invelisul proteic (ecloziune). Pana de curand nu a fost posibila cultivarea cu
succes a embrionilor pana la acest stadiu, dar printr-o mai buna intelegere a nevoilor nutritionale ale
embrionului, au fost descoperite noi tipuri de medii de cultura, care au ajutat acest proces. In masura in
care aceasta este posibil, se prefera intotdeauna transferal de blastocisti.
Blastocistii au un potential crescut de implantare. Pacientele care aleg transferul de blastocisti au sanse
mai mari de a obtine o sarcina. Exista, insa, si anumite dezavantaje ale acestei metode, cum ar fi faptul
ca nu toti embrionii ajung la stadiul de blastocist si nu toate pacientele ajung la embriotransfer,
deoarece este posibil ca embrionii sa nu evolueze pana la acest stadiu. Inainte de opta pentru
transferul de blastocisti, trebuie avute in vedere numarul de embrioni disponibili si eventualitatea ca
ciclul de FIV sa ramana fara transfer de embrioni.
embrionul in dezvoltare trebuie sa iasa din acest invelis. Se presupune ca in unele cazuri, subtierea sau
perforarea zonei pellucida poate facilita implantarea embrionilor (assisted hatching). Este cunoscut
faptul ca embrionii cultivati in vitro pot avea o zona pellucida mai dura si exista studii care au
demonstrat efectul benefic al assisted hatching-ului asupra rezultatelor FIV.
Unii recomanda assisted hatching pacientelor cu varte peste 38 ani sau celor cu zona pellucida vizibil
mai groasa decat in mod normal. Perforarea zonei pellucida se face printr-o procedura de
micromanipulare, fie prin metode mecanice, cu ajutorul unui ac, fie prin mijloace chimice sau cu laser.
Procedura are loc de obicei chiar inainte de transferul de embrioni. Exista un mic risc de deteriorare a
embrionului.
VII. Temeri si riscuri asociate procedurilor
FIV
1. Efecte secundare ale medicamentelor
Unele femei care urmeaza un ciclu de fertilizare in vitro pot dezvolta unele simptome neplacute, care reprezinta efecte
secundare ale tratamentului de stimulare ovariana. Aceste simptome sunt destul de frecvente, dar nu dureaza mult si nu
reprezinta un motiv de ingrijorare. Poti avea bufeuri, depresie, dureri de cap si insomnie.
2. Sindromul de hiperstimulare ovariana
Este o situatie care necesita supraveghere medicala si care apare atunci cand ovarele reactioneaza exagerat la tratamentul
de stimulare. Gravitatea starii va fi evaluata de catre medicul ginecolog, iar ciclul de tratament poate fi anulat.
Aproximativ 1% -2% din toate cazurile de hiperstimulare sunt suficient de grave pentru a justifica spitalizarea imediata.
Ovarele sunt marite ca dimensiuni si apar o serie de simptome: dureri abdominale, balonare, greata, indigestie, slabiciune,
lesin, retinerea apei. Alte semne pot fi: dificultati de respiratie si oboseala.
Intr-un ciclu natural, ovarul produce lichid in abdomen in timpul cresterii foliculare si apoi sangereaza usor in timpul
ovulatiei. Dupa ovulatie, in a doua jumatate a ciclului, se formeaza corpul galben (corpus luteum). Durerea poate insoti
ovulatia si formarea corpului galben, iar premenstrual pot aparea balonare, iritabilitate, depresie si dureri toracice.
Intr-un ciclu FIV, in timpul tratamentului de stimulare ovariana, cand ovarele produc un numar mai mare de foliculi,
aceste simptome pot fi mai pronuntate in comparatie cu un ciclu normal. Hiperstimularea este de regula autolimitata si
aproape intotdeauna ovarele revin complet la forma si dimensiunea lor initiala. Exista trei grade de severitate a
sindromului de hiperstimulare ovariana:
Hiperstimularea usoara - este insotita de durere pelvina care necesita 1-2 zile de repaus la pat. Ca frecventa, apare la unul
importanta de lichid in abdomen sau in torace, necesitand spitalizare, supraveghere medicala continua si tratament
specific.
3. Hemoragiile vaginale
In timpul recoltarii de ovocite, punctionarea fiecarui folicul ovarian in vederea aspirarii ovocitelor se face
cu ajutorul unui ac introdus pe cale transvaginala. Ca urmare a acestei proceduri, poate sa apara o
sangerare vaginala temporara.
4. Riscul de sarcina multipla
Fiecare ciclu de fertilizare in vitro are ca scop obtinerea unei sarcini unice. Cuplurile cu probleme de
fertilitate isi doresc insa de multe ori o sarcina gemelara. Cu toate acestea, rata de avort in lunile 5-9 de
sarcina este de 6 ori mai mare decat in cazul sarcinii unice, iar rata mortalitatii la gemenii postpartum este
4,5% sau aproape 1 din 20.
Se poate decide pe anumite considerente transferul a mai mult de un embrion si este posibil sa se
implanteze toti, astfel sa se obtina o sarcina cu gemeni, tripleti sau rareori cvadrupleti. In aceste cazuri,
sarcina este monitorizata indeaproape din cauza riscului de avort spontan sau de nastere prematura.
5. Anularea ciclurilor
Ocazional se constata lipsa de raspuns a ovarelor la tratamentul de stimulare, situatie in care se poate
recomanda anularea ciclului respectiv. Totusi, mai putin de 5% din cicluri sunt anulate. Un ciclu se poate
anula cand:
Ovarul nu raspunde la tratamentul de stimulare
Ovarul reactioneaza excesiv la tratament, existand riscul instalarii sindromului de hiperstimulare ovariana
Motive personale
Daca exista riscul hiperstimularii sau un alt motiv, medicul poate recomanda ”inghetarea” ciclului, mai
degraba decat anularea lui. Prin „inghetarea ciclului” se intelege recoltarea si fertilizarea ovocitelor si
crioprezervarea embrionilor obtinuti, care pot fi transferati in uter dupa decongelare, intr-un ciclu ulterior.
Deoarece sarcina sau dozele hormonale suplimentare ar exacerba riscul sindromului de hiperstimulare
ovariana (SHSO), un ciclu inghetat este o optiune mai sigura. Acest lucru permite ovarelor sa revina la
starea lor initiala, inainte de efectua embriotransferul. La momentul transferului de embrioni
crioprezervati, nu e nevoie de un nou tratament de stimulare ovariana.
6. Embrionii nu sunt obtinuti, nu se dezvolta sau nu se implanteaza
Sunt situatii in care fertilizarea ovocitelor de catre spermatozoizi nu se produce (esec de
fertilizare) sau cand ovocitele fertilizate (embrionii) nu se divid si nu parcurg etapa de clivare
cum ar trebui. Motivul este calitatea redusa a spermatozoizilor (de obicei in esecul de
fertilizare, nu in cel de clivare), a ovocitului sau a ambelor celule. Rareori poate fi vina
prelucrarii in laborator.
Fertilizarea poate esua in cazul unui numar prea mic de spermatozoizi atasati la invelisul
proteic al ovocitului. Acest lucru se poate intampla cand numarul spermatozoizilor normali
este prea scazut sau pentru ca exista anticorpi care impiedica atasarea spermatozoizilor.
Ambele situatii pot fi depasite la un ciclu ulterior de FIV, cu ajutorul injectarii
intracitoplasmatice a spermatozoizilor (ICSI).
Fertilizarea si diviziunea pot esua daca foliculii ovarieni nu au capacitatea sa sustina
dezvoltarea si maturarea unui ovocit inainte de recoltarea de ovocite . Acest lucru poate fi o
afectiune intrinseca ovariana sau poate fi rezultatul unei stimulari ovariene suboptimale
Cei mai multi embrioni care nu se implanteaza sau care sunt avortati (chiar daca arata normal
in laborator) esueaza din cauza unei combinatii de factori intrinseci si extrinseci. Factorii
intrinseci pot fi o activitate metabolica insuficienta sau un numar anormal de cromozomi.
Factorii extrinseci pot avea legatura cu stimularea ovariana, receptivitatea scazuta a
endometrului sau cu prelucrarea deficitara in laborator
7. Riscul de cancer
S-a sugerat ca tratamentele de stimulare ovariana pot creste riscul aparitiei cancerului.
Numeroase studii au aratat ca riscul de aparitie a cancerului in randul femeilor care au folosit
tratamente pentru fertilitate nu e diferit fata de restul populatiei. Nu exista nicio dovada pana
in prezent care sa arate ca medicamentele utilizate produc cancer mamar sau ovarian.
8. Stresul si infertilitatea