FIV

Spre deosebire de inseminarea artificiala, o alta procedura de reproducere asistata mai simpla,
dar si mai riscanta, in care sperma este plasata in uter, iar conceptia se intampla altfel in mod
normal, FIV presupune combinarea ovocitelor si a spermei in afara corpului, intr-un laborator.
Odata ce se formeaza unul sau mai multi embrioni, acestia sunt apoi plasati in uter. FIV este o
procedura mult mai complexa si mai costisitoare decat inseminarea artificiala.

Cum se efectueaza FIV

Fertilizarea in vitro este o procedura conceputa pentru a trata infertilitatea si a evita
transmiterea anumitor afectiuni genetice grave, cu scopul de a produce o sarcina sanatoasa.
Procedura se poate efectua folosind propriile ovocite si sperma partenerului sau in cazuri
particulare poate implica atat ovocite, cat si spermatozoizi de la donatori. Practic, consta in
fertilizarea atificiala, in conditii de laborator, a ovocitelor. Acestea sunt prelevate in anestezie
prin aspiratie din ovare si apoi fertilizate cu spermatozoizii recoltati de la partener sau donati
de un donator anonim intr-un laborator. Odata produs procesul de fertilizare, in curs de cateva
zile se va obtine un numar de embrioni. Dintre acestia se va alege unul sau mai multi, care
sunt transferati in uter, cu scopul de a obtine sarcina. Restul embrionilor se pot crioconserva
pentru o utilizare ulterioara. Actualmente din mai multe considerente se prefera transferal
unui singur embrion.

Un ciclu complet de FIV dureaza aproximativ trei saptamani. Uneori, acesti pasi sunt impartiti
in diferite etape, iar procesul poate dura mai mult.

Fertilizarea in vitro se recomanda cuplurilor

 in care partenera are trompele uterine (tuburi falopiene) absente sau blocate, deseori
medicul poate recomanda scoaterea trompelor blocate, acestea avand un efect nefast
asupra implantarii embrionilor
 infertilitatea severa masculina - numarul de spermatozoizi sau motilitatea
spermatozoizilor este scazuta sau sperma trebuie extrasa chirurgical din testicule
 in care partenera are o varsta reproductiva avansata, deoarece timpul de conceptie este
esential, iar ratele de sarcina cu alte terapii sunt mici
 In care unul dintre parteneri sufera de diferite cauze ale infertilitatii (de exemplu,
endometrioza, tulburari de ovulatie, infertilitate inexplicabila), si alte metode de
tratament nu au dat rezultate
 in care unul dintre parteneri are o boala genetica mostenita, iar partenerii doresc sa
evite transmiterea afectiunii copilului lor - in acest caz, FIV este combinat cu un
diagnostic genetic preimplantational. Acest lucru inseamna ca embrionii sunt testati si
sunt transferati in uter numai embrionii sanatosi.
 in care partenera sufera de insuficienta ovariana prematura - in acest caz se recomanda
folosirea de ovocite provenite de la o donatoare.

Factori care influenteaza succesul unei proceduri FIV

Sansele de a avea un copil sanatos folosind FIV depind de multi factori, cum ar fi varsta
mamei si cauza infertilitatii. In unele cazuri FIV poate presupune o asteptare indelungata pana
la obtinerea rezultatului dorit si poate fi o solutie costisitoare si invaziva. Atunci cand se alege
transferul de mai multi embrioni, in cele mai multe cazuri, FIV poate duce la o sarcina
multipla.

Sansele de a da nastere unui copil sanatos dupa utilizarea FIV depind de diversi factori,
printre care:

 Varsta materna. Cu catviitoarea mama este mai tanara, cu atat este mai probabil sa
ramana insarcinata si sa nasca un copil sanatos folosind propriile oua in timpul FIV.
Femeile peste 41 de ani sunt adesea sfatuite sa ia in considerare utilizarea unor oua
donate in timpul FIV pentru a creste sansele de succes.
 Starea embrionului. Transferul embrionilor mai dezvoltati este asociat cu rate de
sarcina mai mari in comparatie cu embrioni mai putin dezvoltati (a doua sau a treia zi).
 Istoricul reproductiv. Femeile care au nascut anterior au mai multe sanse sa ramana
insarcinate folosind FIV decat femeile care nu au nascut niciodata. Ratele de succes
sunt mai mici pentru femeile care au folosit anterior FIV de mai multe ori si nu au
ramas insarcinate.
 Cauza infertilitatii. Femeile cu un aport normal de oua au sanse mai mari de a
ramane insarcinate folosind FIV. De exemplu, femeile care au endometrioza severa
sunt mai putin susceptibile sa ramana insarcinate folosind FIV decat femeile care au
infertilitate inexplicabila.
 Stilul de viata. De obicei, femeile care fumeaza au mai putine oua recuperate in
timpul FIV, fapt care creste riscul de esec al procedurii. Fumatul poate scadea cu 50%
sansele de succes ale unei proceduri FIV. Obezitatea, de asemenea, poate reduce
sansele de a ramane insarcinata si de a avea un copil. La fel, pot fi daunatoare
consumul de alcoolul, de droguri, cofeina in exces si anumite medicamente.

Pregatirea pentru FIV

Fertilizarea in vitro poate fi un proces foarte solicitant atat fizic, cat si emotional, dar exista o
serie de metode care pot ajuta la pregatirea organismului si la maximizarea sanselor de a avea
o sarcina sanatoasa.

Inainte de a incepe un ciclu FIV, se recomanda realizarea catorva schimbari in stilul de viata:

 Adoptarea unei diete sanatoase, bine echilibrate in vitamine si minerale

 Consumul de vitamine prenatale, pentru completarea aportului necesar de vitamine
 Mentinerea unei greutati sanatoase
 Renuntarea la fumat, alcool sau droguri
 Reducerea sau eliminarea aportului de cofeina
 Managementul corect al stresului
 Evitarea calatoriilor in orice tari sau regiuni care pot creste expunerea la diferite
virusuri, precum Zika sau alte boli infectioase care ar putea intarzia tratamentul de
fertilizare

Proceduri de fertilizare in vitro

1. Ciclul natural FIV

Ciclul natural FIV implica aspirarea si fertilizarea unui singur ovocit care in mod normal este
eliminat la ovulatie in cursul ciclului menstrual lunar. Nu sunt folosite medicamente pentru
stimularea ovarelor. Sansele de a obtine o sarcina sunt reduse.

2. Cicluri de stimulare FIV

Exista doua tipuri majore de protocoale de stimulare in terapia FIV. Un ciclu mai scurt,
cunoscut sub numele de ciclu antagonist, care dureaza aproximativ doua saptamani, in care
tratamentul incepe in prima zi a menstruatiei; celalalt tip, mai frecvent utilizat este ciclul
agonist, care dureaza aproximativ trei-patru saptamani, in care etapa de inhibare hormonala
incepe in ziua a 21-a a ciclului menstrual anterior.

3. Transferul de embrioni (embriotransferul)

Ovocitele fertilizate (zigotii) sunt selectate si mentinute in continuare in cultura pana in ziua
transferului de embrioni, fie in a 3-a zi (stadiul de 6-8 celule), fie in zilele 5/6 (stadiul de
blastocist).

Transferul de embrioni este o procedura nedureroasa, care nu necesita de obicei anestezie,

dureaza aproximativ 5-10 minute si este asemanatoare cu un simplu test PAP. Embrionii sunt
aspirati intr-un cateter si introdusi in uter, ghidat ecografic, pe cale vaginala. Numarul de
embrioni transferati depinde de "calitatea" lor, varsta pacientei si de rezultatul incercarilor
anterioare de FIV.

Pacientele trebuie sa astepte inca doua saptamani dupa embriotransfer pana la testul de sarcina
din sange (beta-hCG).

4. Transferul de blastocisti

Stadiul de blastocist este o etapa in dezvoltarea embrionului, la 5 sau 6 zile de la initierea

culturii. Cu putin timp inainte de implantare, preembrionul este format dintr-un strat exterior
de celule (care va deveni placenta) si o "masa celulara interna ", care va deveni embrionul in
sine. Blastocistul creste in dimensiuni si iese din invelisul proteic (ecloziune). Pana de curand
nu a fost posibila cultivarea cu succes a embrionilor pana la acest stadiu, dar printr-o mai buna
intelegere a nevoilor nutritionale ale embrionului, au fost descoperite noi tipuri de medii de
cultura, care au ajutat acest proces. In masura in care aceasta este posibil, se prefera
intotdeauna transferal de blastocisti.

Blastocistii au un potential crescut de implantare. Pacientele care aleg transferul de blastocisti

au sanse mai mari de a obtine o sarcina. Exista, insa, si anumite dezavantaje ale acestei
metode, cum ar fi faptul ca nu toti embrionii ajung la stadiul de blastocist si nu toate
pacientele ajung la embriotransfer, deoarece este posibil ca embrionii sa nu evolueze pana la
acest stadiu. Inainte de opta pentru transferul de blastocisti, trebuie avute in vedere numarul
de embrioni disponibili si eventualitatea ca ciclul de FIV sa ramana fara transfer de embrioni.

5. Ecloziunea asistata (assisted hatching)

Embrionul este protejat de un invelis proteic numit zona pellucida. Pentru a se putea implanta
in uter, embrionul in dezvoltare trebuie sa iasa din acest invelis. Se presupune ca in unele
cazuri, subtierea sau perforarea zonei pellucida poate facilita implantarea embrionilor
(assisted hatching). Este cunoscut faptul ca embrionii cultivati in vitro pot avea o zona
pellucida mai dura si exista studii care au demonstrat efectul benefic al assisted hatching-ului
asupra rezultatelor FIV.

Unii recomanda assisted hatching pacientelor cu varte peste 38 ani sau celor cu zona pellucida
vizibil mai groasa decat in mod normal. Perforarea zonei pellucida se face printr-o procedura
de micromanipulare, fie prin metode mecanice, cu ajutorul unui ac, fie prin mijloace chimice
sau cu laser. Procedura are loc de obicei chiar inainte de transferul de embrioni. Exista un mic
risc de deteriorare a embrionului.

Temeri si riscuri asociate procedurilor FIV

Pentru a te ajuta sa intelegi la ce te poti astepta in timpul tratamentului, trebuie sa stii ca
lucrurile nu ies intotdeauna cum ne dorim sau cum am planificat. Unele probleme sunt
temporare, dar pot afecta starea psihologica sau fizica. Medicul va discuta cu tine despre
aceste riscuri iniante de a incepe tratamentul.

1. Efecte secundare ale medicamentelor

Unele femei care urmeaza un ciclu de fertilizare in vitro pot dezvolta unele simptome
neplacute, care reprezinta efecte secundare ale tratamentului de stimulare ovariana. Aceste
simptome sunt destul de frecvente, dar nu dureaza mult si nu reprezinta un motiv de
ingrijorare. Poti avea bufeuri, depresie, dureri de cap si insomnie.

2. Sindromul de hiperstimulare ovariana

Este o situatie care necesita supraveghere medicala si care apare atunci cand ovarele
reactioneaza exagerat la tratamentul de stimulare. Gravitatea starii va fi evaluata de catre
medicul ginecolog, iar ciclul de tratament poate fi anulat. Aproximativ 1% -2% din toate
cazurile de hiperstimulare sunt suficient de grave pentru a justifica spitalizarea imediata.
Ovarele sunt marite ca dimensiuni si apar o serie de simptome: dureri abdominale, balonare,
greata, indigestie, slabiciune, lesin, retinerea apei. Alte semne pot fi: dificultati de respiratie si
oboseala.

Intr-un ciclu natural, ovarul produce lichid in abdomen in timpul cresterii foliculare si apoi 
sangereaza usor in timpul ovulatiei. Dupa ovulatie, in a doua jumatate a ciclului, se formeaza
corpul galben (corpus luteum). Durerea poate insoti ovulatia si formarea corpului galben, iar
premenstrual pot aparea balonare, iritabilitate, depresie si dureri toracice.

Intr-un ciclu FIV, in timpul tratamentului de stimulare ovariana, cand ovarele produc un
numar mai mare de foliculi, aceste simptome pot fi mai pronuntate in comparatie cu un ciclu
normal. Hiperstimularea este de regula autolimitata si aproape intotdeauna ovarele revin
complet la forma si dimensiunea lor initiala. Exista trei grade de severitate a sindromului de
hiperstimulare ovariana:
  Hiperstimularea usoara - este insotita de durere pelvina care necesita 1-2 zile de repaus
la pat. Ca frecventa, apare la unul din 30 de cazuri de stimulare controlata.
 Hiperstimularea moderata - necesita spitalizare, in special pentru observatie si pentru
administrarea de analgezice. Aceasta forma se intalneste la unul din 250 de cazuri de
stimulare controlata
 Hiperstimulare severa - apare la unul din 1000 de cazuri de stimulare controlata si se
manifesta prin acumularea importanta de lichid in abdomen sau in torace, necesitand
spitalizare, supraveghere medicala continua si tratament specific.

3. Hemoragiile vaginale

In timpul recoltarii de ovocite, punctionarea fiecarui folicul ovarian in vederea aspirarii

ovocitelor se face cu ajutorul unui ac introdus pe cale transvaginala. Ca urmare a acestei
proceduri, poate sa apara o sangerare vaginala temporara.

4. Riscul de sarcina multipla

Fiecare ciclu de fertilizare in vitro are ca scop obtinerea unei sarcini unice. Cuplurile cu
probleme de fertilitate isi doresc insa de multe ori o sarcina gemelara. Cu toate acestea, rata
de avort in lunile 5-9 de sarcina este de 6 ori mai mare decat in cazul sarcinii unice, iar rata
mortalitatii la gemenii postpartum este 4,5% sau aproape 1 din 20.

Se poate decide pe anumite considerente transferul a mai mult de un embrion si este posibil sa
se implanteze toti, astfel sa se obtina o sarcina cu gemeni, tripleti sau rareori cvadrupleti. In
aceste cazuri, sarcina este monitorizata indeaproape din cauza riscului de avort spontan sau de
nastere prematura.

5. Anularea ciclurilor

Ocazional se constata lipsa de raspuns a ovarelor la tratamentul de stimulare, situatie in care

se poate recomanda anularea ciclului respectiv. Totusi, mai putin de 5% din cicluri sunt
anulate. Un ciclu se poate anula cand:

 Ovarul nu raspunde la tratamentul de stimulare

 Ovarul reactioneaza excesiv la tratament, existand riscul instalarii sindromului de
hiperstimulare ovariana
 Se descopera ecografic polipi aparuti in timpul tratamentului de stimulare
 Motive personale

Daca exista riscul hiperstimularii sau un alt motiv, medicul poate recomanda ”inghetarea”
ciclului, mai degraba decat anularea lui. Prin „inghetarea ciclului” se intelege recoltarea si
fertilizarea ovocitelor si crioprezervarea embrionilor obtinuti, care pot fi transferati in uter
dupa decongelare, intr-un ciclu ulterior. Deoarece sarcina sau dozele hormonale suplimentare
ar exacerba riscul sindromului de hiperstimulare ovariana (SHSO), un ciclu inghetat este o
optiune mai sigura. Acest lucru permite ovarelor sa revina la starea lor initiala, inainte de
efectua embriotransferul. La momentul transferului de embrioni crioprezervati, nu e nevoie de
un nou tratament de stimulare ovariana.

6. Embrionii nu sunt obtinuti, nu se dezvolta sau nu se implanteaza

Sunt situatii in care fertilizarea ovocitelor de catre spermatozoizi nu se produce (esec de
fertilizare) sau cand ovocitele fertilizate (embrionii) nu se divid si nu parcurg etapa de clivare
cum ar trebui. Motivul este calitatea redusa a spermatozoizilor (de obicei in esecul de
fertilizare, nu in cel de clivare), a ovocitului sau a ambelor celule. Rareori poate fi vina
prelucrarii in laborator.

 Fertilizarea poate esua in cazul unui numar prea mic de spermatozoizi atasati la
invelisul proteic al ovocitului. Acest lucru se poate intampla cand numarul
spermatozoizilor normali este prea scazut sau pentru ca exista anticorpi care impiedica
atasarea spermatozoizilor. Ambele situatii pot fi depasite la un ciclu ulterior de FIV,
cu ajutorul injectarii intracitoplasmatice a spermatozoizilor (ICSI).
 Fertilizarea si diviziunea pot esua daca foliculii ovarieni  nu au capacitatea sa sustina
dezvoltarea si maturarea unui ovocit  inainte de recoltarea de ovocite . Acest lucru
poate fi o afectiune intrinseca ovariana sau poate fi rezultatul unei stimulari ovariene
suboptimale
 Cei mai multi embrioni care nu se implanteaza sau care sunt avortati (chiar daca arata
normal in laborator) esueaza din cauza unei combinatii de factori intrinseci si
extrinseci. Factorii intrinseci pot fi o activitate metabolica insuficienta sau un numar
anormal de cromozomi. Factorii extrinseci pot avea legatura cu stimularea ovariana,
receptivitatea scazuta a endometrului sau cu prelucrarea deficitara in laborator

7. Riscul de cancer

S-a sugerat ca tratamentele de stimulare ovariana pot creste riscul aparitiei cancerului.
Numeroase studii au aratat ca riscul de aparitie a cancerului in randul femeilor care au folosit
tratamente pentru fertilitate nu e diferit fata de restul populatiei. Nu exista nicio dovada pana
in prezent care sa arate ca medicamentele utilizate produc cancer mamar sau ovarian.

8. Stresul si infertilitatea

Fertilizarea in vitro poate fi stresanta si dificila din mai multe motive:

 Cerintele tratamentului de stimulare ovariana. Acest lucru implica injectii zilnice,

necesitatea efectuarii de analize de sange dimineata, ecografii, etc.
 Stresul legat de procedura de FIV in sine - faptul ca recoltarea de ovocite este o
metoda invaziva, disconfortul fizic asociat cu aceasta, necesitatea obtinerii unei probe
de sperma la momentul recoltarii de ovocite
 Stresul asociat cu perioadele de asteptare. Stresul poate fi cauzat de asteptarea
rezultatului fertilizarii ovocitelor, a verificarii embrionilor inainte de embriotransfer,
timpul indelungat de asteptare intre embriotransfer si testul de sarcina si, la final,
asteptarea rezultatului testului de sarcina
 Probabilitatea de esec a ciclului de FIV. Din fericire, stresul nu afecteaza procedura
de FIV. Insa multi pacienti se simt epuizati din cauza stresului si a esecurilor asociate
cu infertilitatea. Cuplurile se confrunta cu durere emotionala dupa incercarile de
fertilizare esuate, care poate ajunge la anxietate sau depresie. Din acest motiv centrele
de fertilizare in vitro ofera de obicei servicii de consiliere pentru gestionarea acestui
impact emotional.