Documente Academic
Documente Profesional
Documente Cultură
Pacientii cu antropofobie prezinta frica de oameni, societate. Fobia este o frica extrema fata de
persoane. Individul va evita mereu subiectul fricii, indiferent de consecinte. Cuvintul anthropo vine
din greaca si inseamna om, in timp ce fobia este un cuvint grecesc pentru frica.
Antropofobia este diferentiata ca o fobie legata de phobantropia, care este o frica melancolica de a
fi inconjurat de multime si de societate in general.
Simptomele fobiei depind de nivelul de frica al persoanei. In mod tipic, simptomele implica anxietate
extrema, frica si orice altceva asociat cu panica, precum anxietate extrema, scurtarea respiratiilor,
reaspiratii rapide, ritm cardiac neregulat, transpiratii severe, greata, uscaciunea gurii,
imposibilitatea de a vorbi, tremor.
Medicatia nu este indicata pentru antropofobi, dar sunt medicamente care pot suprima atacul de
panica, cu un numar de efecte secundare insa. Se poate apela la consiliere psihologica, hipnoterapie,
psihoterapie si programare neurolingvistica.
Vorbim de fobie socială (sau anxietate socială) atunci când o persoană se simte mereu
nesigură, neliniștită, tensionată sau chiar îngrozită în anumite tipuri de situații sociale (forma
specifică) sau în majoritatea situațiilor sociale (forma generalizată). Fobia socială este o
formă a anxietății clinice care se întâlnește la 7-12% din oameni (fiind una dintre cele mai
prevalente probleme de anxietate) și debutează de regulă în adolescență sau la începutul
vârstei adulte.
În primul rând trebuie să înțelegem că este firesc pentru cei mai mulți oameni ca în
anumite situații sociale să se simtă tensionați sau emoționați. De exemplu, poate fi vorba
de un interviu, o cuvântare în fața unui public, o întâlnire cu o persoană dragă, o discuție cu o
persoană aflată într-o poziție de autoritate (ex. șeful nostru) sau cunoașterea unor persoane
noi. În astfel de situații, ni se poate întâmpla adesea să ne bată inima mai tare, să transpirăm,
să ne înroșim, să ne tremure vocea sau mâinile. Dar aceste lucruri de regulă se reduc pe
măsură ce trece timpul și ne acomodăm cu situația în care ne aflăm și nu ne împiedică să
facem ceea ce ne-am propus. Nu de puține ori ni se întâmplă să ne uităm înapoi la o astfel de
situație și să ne zicem: “Am fost puțin emoționat, dar a mers bine! Mi-a plăcut!” sau “M-am
cam bâlbâit, dar m-am descurcat eu cumva. N-a fost așa de rău.”
În schimb, pentru persoanele cu fobie socială aceste situații sunt foarte dificil de suportat
din următoarele motive:
Din aceste motive, persoanele cu fobie socială anticipează cu multă neliniște situațiile
sociale (sunt convinse că nu se vor descurca bine și chiar se așteaptă ca ceva să meargă teribil
de prost) și încearcă adesea să le evite, în numeroase feluri: nu răspunde la invitațiile
celorlalți de a ieși în oraș, se scuză că nu se simte bine și că nu poate veni la o întâlnire, stă
în colțul unei camere la o petrecere, se așează în spatele unei săli de curs, stă cu ochii în
pământ când vorbește cu ceilalți, refuză să vorbească în public, roagă pe alte persoane să
vorbească la telefon în locul lor, tot amână să vorbească cu șeful lor.
Neliniștea sau teama de situații sociale nu trebuie interpretată automat ca un diagnostic clinic.
De fapt, în intervalul de vârstă 14-24 de ani cam 20% dintre bărbați și aproximativ 30%
dintre femei prezintă diverse temeri, destul de puternice legate de situațiile sociale (vezi
studiul din 1999 al Institutului de Psihiatrie Max Plankt, Germania). Diagnosticul de fobie
socială este luat în vizor atunci când anxietatea trăită în situațiile sociale și evitarea
confruntării cu aceste situații devin atât de intense/persistente încât produc deteriorare și
suferintă individului. De exemplu, persoana este foarte nemulțumită de viața sa, simte că
pierde foarte multe oportunități sociale sau profesionale, îi este dificil să-și desfășoare
activitățile cotidiene, îi este dificil să funcționeze la locul de muncă sau se simte epuizat de
stresul continuu al acestei anxietăți.
Dacă aceste lucruri ți se par familiare și ești îngrijorat că ai putea să ai simptomele fobiei
sociale, un bun instrument de evaluare a simptomelor de anxietate poate fi accesat
gratuit aici: Clinica PAX: Diagnostic și evaluare psihologică online.
Revino la Cuprins
Unele persoane sunt mai predispuse să dezvolte fobie socială. Este foarte probabil ca acest
lucru să fie determinat de niște mecanisme genetice. Mai multe studii familiale au raportat că
există un risc de 2-3 ori mai mare ca persoanele cu rude diagnosticate cu fobie socială să
dezvolte și ele această tulburare (într-un studiu din Jurnalul American de Psihiatrie din 1998
acest risc a fost apreciat ca fiind de 10 ori mai mare când e vorba de forma generalizată). În
plus, studiile realizate pe gemeni indică rate de heritabilitate de 30-50% (adică putem atribui
unor factori genetici cam 30-50% din diferențele de anxietate socială dintre oameni). Încă este
prea devreme ca să vorbim de gene și mecanisme specifice, dar câteva studii au arătat că
există o anumită relație între simptomele de fobie socială și variații ale unor gene precum
SCL6A4, TPH2 și CNTNAP2.
În primul rând, persoanele cu fobie socială își focalizează excesiv atenția asupra aspectelor
negative ale situațiilor cu care se confruntă. Aceste persoane se concentrează foarte mult
asupra senzațiilor neplăcute din corpul lor (bătăile inimii, căldura din jurul gâtului, tremurul
mâinilor), asupra greșelilor pe care le fac (un bâlbâit, o pauză prea lungă, o greșeală
gramaticală), asupra reacțiilor nefavorabile ale celorlalți (un căscat, un șușotit, o încruntare)
– iar atenția lor, jucând rolul unei lupe, sporește aceste lucruri până la puncul în care toate
celelalte aspecte ale situației sociale (cele neutre și pozitive) sunt complet ignorate. Chiar de
multe ori, la finalul unui eveniment social, aceste persoane își spun: “Nimic n-a mers cum
trebuie!” “Vai, ce rău m-am simțit.” “Toți au râs de mine!” “M-am bâlbâit încontinuu.”
Un prim factor, este obișnuința persoanelor cu fobie socială de a anticipa cu groază situațiile
sociale. Adesea își petrec ore întregi învârtind în minte scenarii cumplite despre cum ar putea
lucrurile să meargă prost într-o întâlnire cu cineva, într-o ședință de lucru, într-o discuție cu
un șef. “Vai dacă o să râdă de mine?” “Sigur iar o să tremur toată, ca o frunză!” “Vai cât o
să mă roșesc!” “Dacă n-o să știu să zic nimic interesant?” Aceste așteptări negative le
mențin într-o stare permanentă de tensiune și măcinare. Anxietatea lor se clădește, iar
încrederea lor în propria persoană se erodează tot mai mult.
Rezultatul acestui stres este adesea decizia de a evita situația socială. “Mai bine îi spun să
ne vedem altădată.” “Mai bine rog un coleg să vorbească în locul meu.” “Mai bine le spun
că sunt bolnavă.” Într-adevăr, persoanele cu fobie socială ajung să evite în timp numeroase
situații sociale. Iar acest lucru le oferă o portiță de scăpare: pe termen scurt, anxietatea lor se
reduce și pot răsufla ușurate că au evitat un posibil eșec. Dar evitarea are costuri mari pe
termen lung. Pe de o parte, tot evitând să se confrunte cu aceste situații, persoanele nu învață
cum să le facă față pe viitor. Prin urmare, aceeași anxietate le va domina mintea. Pe de altă
parte, istoria evitărilor ce se tot acumulează, le stă mereu ca o dovadă a faptului că problema
lor nu poate fi rezolvată. “Aceasta este firea mea! Nu am ce să fac.” “Eu nu sunt ca ceilalți!”
“Ceva sigur este în neregulă cu mine!”
Dar nu toate situațiile pot fi evitate. De multe ori condițiile de la școală sau de la lucru
necesită interacțiuni sociale sau activități publice. Persoana cu fobie socială trebuie să le
confrunte. Și de multe ori se descurcă în regulă sau cu minore neajunsuri. Însă în mintea lor,
chiar și erorile mici aruncă o umbră mare asupra întregii experiențe sociale. Acesta este un alt
lucru care alimentează fobia socială pe termen lung: disecarea repetată a situațiilor sociale
trecute. Deși situația socială s-a încheiat, în mintea acestor persoane criticile continuă să aibă
ecou: “Vai cât m-am făcut de râs!” “Ce ridicol am fost!” “Am fost atât de plictisitor!” “Mă
cred o ciudată!” Astfel de gânduri se tot învârt în mintea persoanei cu fobie socială și îi tot
întăresc convingerea că nu poate avea încredere în propria persoană. Iată deci cum anxietatea
se perpetuează.
Revino la Cuprins
Practic prin psihoterapia CBT, persoanele cu fobie socială învață că anxietatea din timpul
situațiilor sociale poate fi adusă sub controlul minții lor. Persoanele învață cum să se
confrunte cu aceste situații fără să își piardă controlul; învață că senzațiile fiziologice
neplăcute par exagerate doar în mintea lor, dar sunt puțin observate de ceilalți; învață cum să
privească într-o altă lumină reacțiile celorlalți și să găsească aspectele pozitive ale
experiențelor lor sociale; și chiar cum să se descurce efectiv în interacțiunile sociale, prin
exerciții și jocuri de rol. De asemenea, un lucru deosebit de important pe care aceste
persoanele îl învață pe parcursul psihoterapiei sunt strategii eficiente de relaxare a corpului
și a minții. Anxietatea este o problemă epuizantă, atât pentru minte, cât și pentru corp, tocmai
pentru că menține individul într-o stare permanentă de tensiune sau neliniște. De aceea, un
scop major al psihoterapiei este de a învăța persoanele cum să se relaxeze prin niște proceduri
de respirație, relaxare musculară, autosugestie sau exercițiu fizic.
În ultimii ani, tot mai multe persoane caută servicii psihologice online, din numeroase motive,
cum ar fi:
De aceea, specialiști din întreaga lume au început să ofere servicii de evaluare psihologică și
programe de psihoterapie prin intermediul internetului. Dar funcționează aceste lucruri? În
fond, nu este psihoterapia un proces interuman – cum poate o pagină web sau o interacțiune
cu un psiholog prin email/videochat să înlocuiască acest lucru?
Haideți să privim întâi rezultatele. Avem deja suficiente studii clinice care arată că
problemele de anxietate pot fi tratate eficient prin intermediul internetului (se poate
consulta în acest scop pagina de Resurse de pe site-ul Asociației de Consiliere și Psihoterapie
Online din România). Mai mult, avem studii clinice care compară în mod direct psihoterapia
CBT online cu cea tradițională (față-în-față), iar rezultatele arată cele două forme de terapie
pot fi la fel de eficiente (vezi studiul lui Gavin Andrews din PLoS în 2010).
Prin urmare, psihoterapia online în fobia socială, și anxietate în general, funcționează. Cum
putem înțelege acest lucru? În primul rând, programele de psihoterapie online sunt realizate
de specialiști și utilizează la bază aceleași principii de intervenție care au fost validate în
formele tradiționale de psihoterapie CBT. În al doilea rând, psihoterapia trebuie înțeleasă ca
un proces ce are loc în mintea noastră, nu în jurul nostru. Psihoterapia funcționează pentru
că schimbă ceva în mintea noastră, în modul nostru de a fi. Aceste schimbări se produc
deoarece lucrurile pe care le citim, pe care le discutăm și exercițiile pe care le facem au
consecințe asupra modului nostru de gândire și asupra viitoarelor noastre acțiuni. De aceea,
psihoterapia nu este dependentă de prezența fizică a unui psihoterapeut – ci de posibilitatea ca
cel care are nevoie de ajutor să intre în contact cu acele resurse psihologice (de exemplu:
explicații, figuri, exerciții, încurajări, exemple, demonstrații, povești de succes) care vor avea
un impact benefic asupra minții sale. Iată de ce un program online bine croit poate să dea
rezultate foarte bune în tratamentul anxietății.
Revino la Cuprins