Documente Academic
Documente Profesional
Documente Cultură
ADOLESCENTULUI
◦ Pe baza experienței timpurii, persoanele cu fobie socială dezvoltă o serie de credințe legate de sine și de
ceilalți; aceste credințe pot fi împărțite în trei categorii:
◦ Persoanele cu fobie socială prezintă o serie de comportamente de evitare și asigurare, care scad pe
moment anxietatea, însă mențin, pe termen lung, credințele disfuncționale (evită să vorbească în public,
evită situațiile în care pot fi în centrul atenției, evită să intre în contact cu persoane noi/necunoscute etc.).
Evitarea situațiilor sociale conduce, totodată, la scăderea abilităților sociale, prin absența exersării
acestora (abilități de comunicare, asertivitate, ascultare activă, stabilirea contactului vizual etc.
Cauze
◦ Ca multe alte tulburări de sănătate mentală, anxietatea socială este rezultatul unei interacțiuni complexe
între factori sociali, biologici și psihologici.
◦ Cauze sociale sau de mediu
◦ Unii cercetători și psihologi consideră că anxietatea socială este de fapt un comportament învățat, cu alte
cuvinte se poate dezvolta în urma observării și interacțiunii cu persoane care au această problemă. Ar
putea exista o asociere între părinții care sunt supraprotectivi, care încearcă să controleze totul și
anxietatea socială. De multe ori astfel de părinți nu-și dau seama de problema copilului lor pentru că ei
înșiși au această problemă și li se pare a fi ceva normal
◦ De asemenea, se pare că anumite evenimente critice din copilărie îi pot predispune pe oameni să
dezvolte fobie socială. De exemplu, unele studii au arătat că 40–50% din persoanele cu fobie socială își
pot aduce aminte de unul sau mai multe evenimente sociale traumatice – de exemplu să fii umilit în
public, să fii tachinat sau agresat de colegi, să fii abandonat de persoane importante. Alte studii au găsit o
legătură între prezența unor evenimente negative majore precum divorțul părinților, violență în familie,
probleme psihice ale părinților, abuzuri fizice sau sexuale și riscul de a dezvolta o tulburare de anxietate
sau depresie în general
◦ Cauze psihologice
◦ Printre factorii psihologici se numără existența unei traume emoționale sau psihologice avută în copilărie
sau lipsa unei relații de atașament corespunzătoare în primii ani de viață.
◦ O trăsătură de personalitate cu impact în dezvoltarea fobiei sociale este neuroticismul. Termenul se referă
la tendința unor indivizi de a se îngrijora frecvent, de a reacționa cu ușurință cu emoții negative în situații
stresante (se enervează, se sperie, plâng ușor) sau de a se simți vulnerabili în fața stresului. Persoanele cu
nivel ridicat de neuroticism sunt mai vulnerabile să dezvolte de-a lungul vieții probleme de anxietate și
depresie în general și au mai multe acuze somatice în perioade de stres.
Cauze biologice
◦ Unele persoane sunt mai predispuse să dezvolte fobie socială. Este foarte probabil ca acest lucru să fie
determinat de niște mecanisme genetice. Mai multe studii familiale au raportat că există un risc de 2–3
ori mai mare ca persoanele cu rude diagnosticate cu fobie socială să dezvolte și ele această tulburare
◦ Cercetătorii explorează ideea că anumite substanțe chimice ale corpului uman ar putea juca un rol în
tulburarea anxietății sociale.
◦ De exemplu, un dezechilibru în creier al neurotransmițătorului chimic serotonină ar putea fi un
factor.Printre alte lucruri, serotonina este implicată în reglarea dispoziției și a emoțiilor. Indivizii care
suferă de fobie socială tind să producă prea multă serotonină, potrivit unui studiu al cercetătorilor de la
Universitatea Uppsala. De fapt, cu cât cantitatea de serotonină produsă este mai mare, cu atât devin mai
anxioși în situații sociale
◦ La nivel cerebral, tulburările de anxietate au fost asociate cu un dezechilibru în cuplarea funcțională
dintre amigdală (o structură nervoasă cheie implicată în declanșarea reacțiilor de frică) și cortexul
prefrontal (o regiune cerebrală cu rol major în relgarea emoțiilor și comportamentelor). Simplu spus,
persoanele cu tulburări de anxietate prezintă o hiperactivare a amigdalei care este slab controlată de
cortexul prefrontal, ceea ce le predispune spre reacții exagerate și persistente de frică.