TULBURARI DE ANXIETATE LA

COPII SI ADOLESCENTI:

MECANISME
EXPLICATIVE
 DEFINIŢIE

 Anxietatea este o stare afectivă patologică

caracterizată prin nelinişte psihomotorie,
teama nedesluşită, fără obiect, sau legată de
propunerea posibilităţii unui pericol iminent
sau insucces
 Este o tulburare emoţională care se traduce
printr-un sentiment nedefinit de nesiguranţă
 Tipuri de tulburari I

 Anxietate generalizata - este frica exagerata si grija

legata de lucruri comune
 Fobia sociala -consta in frica de evaluarea si
judecata negativa a altor oameni(ex. a vorbi in public,
a folosi toalete publice, a manca sau a bea in public)
 Fobii specifice- frica persistenta si irationala de un
obiect specific sau de o situatie(caini, sange, furtuna,
paianjeni, ace, sau la alte obiecte si situatii)
 Tulburare de panica-cand exista o frica intensa si
persistenta
 Tipuri de tulburari II

 Tulburarea obsesiv-compulsiva (ocd)- au ganduri sau

impulsuri intruzive, involuntare si nedorite, se simt si fortate sa
efectueze ritualuri mentale si comportamentale, ca de ex.
spalatul excesiv al mainilor, duşuri excesiv de frecvente (de mai
multe ori pe zi)
 Tulburare de stres post-traumatic (ptsd)- apare dupa un
eveniment extrem de traumatic recent sau intamplat in
trecut(ex. accident de masina , abuz sexual in copilarie)
 Anxietatea de separare - refuzul de a parasi casa si
persoanele apropiate de teama de a nu le pierde . Apare ca
rezultat al supraestimării unui pericol real sau perceput,
concomitent cu subestimarea resurselor de a-i face faţă.
 INNASCUT VS INVATAT

Exemple de factori de mediu:

- trauma/ experiente de viata stresante

- expunerea la anumite substante
- stil parental autoritar/ hiper protector
EXPERIENTE DE VIATA
STRESANTE

• Schimbarea locuintei;
• Schimbarea scolii;
• Plecarea unui frate de-acasa;
• Nasterea unui nou frate;
• Schimbari in cariera parintilor care presupun
plecari repetate/ absenta indelungata de
acasa;
• Copilul este respins de catre colegi/ grup de
prieteni;
CONTRIBUTIA GENETICA I

 Studii genetice recente arata ca:

– Exista o componenta genetica “mostenita” a
anxietatii, dar cu un impact mai degraba limitat
(mult mai mic decat in cazul altor tulburari
psihiatrice, de pilda tulburarea bipolara sau
schizofrenia);
– “Puterea” genelor difera de la o tulburarea de
anxietate la alta, fiind mai semnificativa in cazul
tulburarii obsesiv compulsive si anxietatii
sociale;
CONTRIBUTIA GENETICA II

Tulburarea de stress postraumatic si

anxietatea generalizata sunt, potrivit
acelorasi studii, in cea mai mica masura
afectate de componenta genetica.
TEMPERAMENTUL ANXIOS I
(INHIBITIA COMPORTAMENTALA)

• Studii genetice de ultima ora, realizate de

cercetatori specializati in temperamentul
copilului, aduc in atentia lumii academice
conceptul de “temperament anxios”.

• Temperamentul de tip anxios, ca orice alt tip

de temperament, poate fi observat inca de la
nastere si este definit de caracteristici care se
mentin odata cu trecerea tipului.
TEMPERAMENTUL ANXIOS II

Cum arata un copil cu temperament “anxios”?

Copilul nou nascut: plange mult, este imposibil de

linisit; adesea este diagnosticat cu colici;
Copilul prescolar: se sperie foarte tare/ tresare la
stimuli noi si neasteptati; accepta cu dificultate
schimbarile si situatiile noi; se obisnuieste foarte greu
cu aceste situatii noi;
ANXIETATEA “SE IA” DIN FAMILIE?

Studiile arata ca, in 33% dintre familiile nucleare in

care un adult (parinte) a fost diagnosticat cu o
tulburare de anxietate, copilul va dezvolta o tulburare
de anxietate.
Ipoteza:
Copiii dezvolta o tulburare de anxietate datorita
expunerii repetate, in mediul familial, la un anumit
tipar comportamental/ relational/ emotional/ cognitiv,
si nu datorita transmiterii genetice a tulburarii;
OARE EU IMI INVAT COPILUL SA
FIE ANXIOS?

Anxietatea parintilor poate juca un rol foarte important

in dezvoltarea anxietatii la copii.

Copiii invata sa fie anxiosi din comportamentele,

verbale si non verbale, ale parintilor lor.

Acest proces de invatare are loc chiar si in acele familii

in care nu exista oficial diagnosticul de tulburare de
anxietate.
1. INVATAREA PRIN OBSERVATIE

• Cercetarile arata ca un copil invata prin observarea si

imitarea comportamentului celorlalti.

• Cu cat adultul este mai semnificativ pentru copil (ex.

parintele, mama), cu atat cresc sansele sa devina un
model de invatare pentru copil.

• Reactiile emotionale, precum frica sau anxietatea, se

invata la fel ca orice alt comportament.
 2. INTARIREA FRICII SI A EVITARII

• Atentia parintelui este una dintre cele mai puternice

forme de intarire a comportamentului copilului.
• Uneori fara sa isi dea seama, parintii intaresc
comportamentele de frica/evitare ale copilului, prin
oferirea de confort emotional si alinare, desi intentia lor
este sa il ajute sa reduca aceste comportamente.
• Cel mai adesea reactiile comportamentale si emotionale
sunt legate de un pericol/o situatie specifica.
3. PERSPECTIVA ANXIOASA
ASUPRA LUMII

 Sunt oameni care vad viata printr-o pereche de

ochelari care accentueaza pericolul si incertitudinea
si promoveaza anxietatea.

 Perspectiva anxioasa asupra vietii = set de credinte

nucleare ce ar putea fi sumarizat astfel:
“lumea este un loc infricosator si imprevizibil
unde se pot intampla tot felul de lucruri rele.”
 4. CAND PARINTELE
PROTEJEAZA PREA MULT …

• Multi parinti, mai ales cei cu o perspectiva anxioasa

asupra vietii, isi supra-protejeaza copiii.
• Aceasta creste probabilitatea ca un copil sa dezvolte o
tulburare de anxietate, deoarece nu au oportunitatea de
a invata sa faca fata singuri provocarilor de zi cu zi.
Procesul de maturizare in cazul acestor copii este mult
incetinit, iar comportamentele de autonomie si
independenta reduse.
4. CAND PARINTELE
PROTEJEAZA PREA MULT …

• Ce face un parinte care supra-protejeaza?

– Se ingrijoreaza exagerat cu privire la siguranta copilului;
– Limiteaza accesul copilului la experiente incurajate de alti
parinti pentru proprii copii;
– Face lucruri pentru copil, pe care acesta ar trebui sa le faca
singur;
– Nu se simte confortabil atunci cand este separat de copil;
– Se ingrijoreaza ca ceva rau s-ar putea intampla atunci cand
nu este langa copil;
– Cedeaza usor atunci cand copilul vrea sa evite situatii care
nu sunt periculoase sau problematice;
– Reactioneaza exagerat la bolile/ ranile obisnuite ale
copilariei.
 5. CAND PARINTELE CRITICA
PREA MULT…
 Parintii care isi critica exagerat de mult copiii, aratandu-le acestora
doar greselile si vulnerabilitatile, si uitand sa laude si sa
recompenseze comportamentele pozitive ale copilului, contribuie la
dezvoltarea unei tulburari de anxietate.
 Copiii cu parinti perfectionisti si foarte critici:
– Devin “hipervigilenti”, pregatitit tot timpul sa primeasca feedback
negativ;
– Se ingrijoreaza cu privire la potentialele greseli pe care le-ar putea
face;
– Isi fixeaza standarde ridicate de performanta – academica si/sau
sociala;
– Se pedepsesc singuri atunci cand ceea ce fac este mai putin decat
“perfect”;
– Pot sa dezvolte ritualuri compulsive de verificare;
– Ajung sa evite situatile in care anticipeaza ca nu se vor descurca
perfect.
 ANXIETATEA DE SEPARARE
Criteriile de diagnostic
A . Anxietate excesivă şi inadecvată evolutiv referitoare la separarea de
casă sau de cei de care individul este ataşat, evidenţiată prin trei (sau
mai multe) din următoarele:

 detresă (deteriorare semnificativă clinic) excesivă recurentă ,când

survine sau este anticipată separarea de casă ,de persoanele de
ataşament major;
 teamă excesivă şi pesistentă în legătură cu pierderea sau posibila
vătămare care s-ar putea întâmpla persoanelor de ataşament major;
 teama excesivă şi persistentă că un eveniment nefericit va duce la
separarea de o persoană ataşament major (de ex., a fi pierdut ori a fi
răpit);
Criteriile de diagnostic

 opoziţie sau refuz persistent de a merge la şcoală sau în altă

parte din cauza fricii de separare;
 teamă sau opoziţie excesivă şi persistentă la a rămâne acasă,
singur sau fără persoanele de ataşament major, ori în alte
situaţii, fără adulţi importanţi;
 opoziţie sau refuz persistent de a merge la culcare, fără să fie
alături o persoană de ataşament major ori de a adormi departe
de casa;
 coşmaruri repetate implicând tema separării acuzarea repetată
de simptome somatice (cum ar fi de durerile de cap, durererile
de stomac, greaţa sau voma) când survine sau este anticipată
separarea de persoanele de ataşament major;
Notă: La copii este cerut un singur item:

 nelinişte sau sentimentul de stat ca pe ghimpi;

 a fi rapid fatigabil;
 dificultate în concentrare sau senzaţia de vid
mintal;
 iritabilitate;

 tensiune musculară;
 perturbare de somn (dificultate în a adormi sau
în a rămâne adormit ori somn neliniştit şi
nesatisfăcător).
Criteriile de diagnostic

B. Durata perturbării este de cel puţin 4 săptămâni.

C. Debutul are loc înainte de etatea de 14 ani.
D. Perturbarea cauzează o detresă sau deteriorare semnificativă
clinic în activitatea socială, şcolară (profesională) sau în alte
domenii de activitate importante.
E. Perturbarea nu survine exclusiv în cursul unei tulburări de
dezvoltare pervasivă, al schizofreniei ori altei tulburări psihotice
şi, la adolescenţi şi la adulţi, nu este justificată mai bine de
panica cu agorafobie.
 Stabilirea diagnosticului de anxietate de separare se va face
dupa varsta de 10-13 luni
 Debut precoce: dacă debutul survine înainte de etatea de 6
ani
 Cum se manifestă anxietatea?

La nivel La nivel La nivel biologic La nivel

cognitiv comportamental
afectiv

--scăderea puterii - Teamă -Tremurături -evitare

de concentrare - tensiune -- agitaţie -oboseală
- - epuizare şi -- tensiune musculară generalizată;
- Nervozitate
tensiune mentală -- transpiraţie
- Nelinişte -- hiperventilaţie;
-- ameţeală, diaree,paloare
-- confuzie -- exprimare
- iritabilitate -- respiraţie scurtă şi
intelectuală verbală agitată
rapidă
-- disconfort -- frecarea şi
-- palpitaţii
psihic agitarea mâinilor
-- mâini reci şi umede,
-- îngrijorare -- insomnii
-- gura uscată,- bufee de
căldură sau fiori reci
-- stare de rău, greaţă,
-- senzaţie de gol în
stomac.
Anxietatea de separare-este strans legată de tipul de
ataşament care s-a format între mamă şi copilul
său .

Cercetatorul american Ainsworth, a descris trei modele

de atasament:
 1. atasamentul sigur: apare atunci cand copilul are
incredere ca parintii vor fi disponibili, mereu acolo
cand el va avea nevoie de ei.
 2. atasamentul anxios: copilul nu stie cu siguranta
daca parintii vor fi disponibili de fiecare data cand va
avea nevoie („Mama nu te mai iubeşte dacă nu eşti
cuminte”)
 3. atasamentul evitant apare atunci cand copilul nu
are incredere ca poate sa-si aiba aproape parintii
Cum poate fi ajutat un copil cu
un atasament anxios?
 Evitarea pedepselor, tipetelor, batailor ,
amenintarilor adresate copilului „vine
balaurul si te ia daca nu esti cuminte”.
 Oferirea unui mediu stabil si predictibil
(explicarea a ce anume, va invata, pe cine va
intalni, cadrul didactic pe care-l va avea si
asigurarea ca se va intoarce acasa atunci cand
programul lui se va incheia)
 Modalităţi de intervenţie
- Terapii cognitiv comportamentale - care au ca scop
schimbarea schemelor de gandire, a credintelor si a
comportamentelor care pot sa declanseze
anxietatea. O parte a terapiei poate sa includa
expunerea gradata, prin care persoana este expusa
unor situatii care provoaca anxietate. Procesul este
numit desensibilizare sistematica.
- Management-ul anxietatii si tehnici de relaxare
(de ex. hipnoterapia, meditatia, exercitii de respiratie,
etc. )
- Terapia medicamentoasa - include antidepresanti si
sedative , are efect rapid, dar nu se recomanda in
combinatie cu psihoterapia (persoana va atribui
remiterea simptomatologiei medicamentelor si nu
dobandirii controlului asupra acesteia )
- In stresul posttraumatic (PTSD) si tulburarea
obsesiv-compulsiva, se utilizeaza tehnici de control
a gandurilor intruzive; In stresul posttraumatic, sunt
utile tehnicile de modificare a cunostintelor din
sistemul mnezic implicit;
 Anxietatile netratate pot avea
efecte serioase asupra vietii
persoanei precum si asupra
relatiilor acesteia!