UNIVERSITATEA SPIRU HARET

FACULTATEA DE PSIHOLOGIE ŞI ŞTIINŢELE EDUCAŢIEI BRAŞOV

CURS MASTERAT - PSIHOLOGIE CLINICĂ ŞI INTERVENŢIE

PSIHOLOGICĂ

TEHNICI DE DIAGNOSTICARE ŞI EVALUARE

A
STRESULUI PSIHIC

GHERASIM CĂTĂLIN MARIUS, PH.D.

LECTOR UNIVERSITAR DOCTOR
UNIVERSITATEA SPIRU HARET
PSIHOLOG CLINICIAN PRINCIPAL - FORMATOR-SUPERVIZOR
PSIHOTERAPEUT ADLERIAN FORMATOR - SUPERVIZOR
COLEGIUL PSIHOLOGILOR DIN ROMÂNIA
ASOCIAȚIA DE PSIHOLOGIE APLICATĂ ȘI ŞTIINŢE CONEXE
„NO STRESS CENTER”
ASOCIAȚIA PENTRU PSIHOLOGIE ȘI PSIHOTERAPIE
ADLERIANĂ DIN ROMÂNIA
CABINET INDIVIDUAL DE PSIHOLOGIE BRAŞOV

tel : 0744 846 669

e-mail : labpsy2004 @yahoo.com
www.cabpsi.ro
 PROGRAMA ANALITICĂ

Cursanţi: MASTERANZII ÎN PSIHOLOGIE CLINICĂ

Ritm săptămânal: 14 ore curs; 14 ore seminar.
Evaluare: referat cu tema: o analiză comparativă a simptomelor stresului psihic.
Examen: portofoliu - prezentarea unui studiu de caz – întocmirea unui profil de
vulnerabilitate la stres, evaluarea psihologică clinică a stresului psihic, psihodiagnosticul, încadrarea
pe axele DSM-IV-TR (DSM-V) şi întocmirea unui plan de intervenţíe privind reducerea stresului
psihic.

I. Obiective generale şi standarde de performanţă

Obiective didactice:

• Dezvoltarea la masteranzi a deprinderilor de a conceptualiza, formula şi investiga

psihopatologia stresului psihic din prisma psihologiei clinice.
• Prezentarea psihologiei stresului psihic – a modului cum operează şi cum se aplică în procesul
terapeutic precum şi a modului cum se aplică la locul de muncă, autocunoaştere, exerciţii de
gândire şi atitudine terapeutică, individuale şi de grup, prezentări şi joc de rol.
• Formarea la masteranzi a capacităţii de a înțelege care sunt principiile stresului psihic și cum se
regăsesc ele în activitatea psihologică clinică prin abordarea de tip – individual și în
grup/organizații.
• Familiarizarea cu problemele specifice locului de muncă – stres, conflicte, burn-out, individ și
grup prin prisma psihologiei clinice.

Standarde de performanţă. La sfârşitul activităţilor didactice:

• Cursanţii sesizează cu uşurinţă care sunt elementele esenţiale ale psihologiei stresului psihic în
abordarea psihologiei clinice.
• Cursanţii recunosc şi diferenţiază caracteristicile psihologiei stresului din punct de vedere clinic,
precum şi modul în care se aplică în practică teoriile prezentate.
• Cursanţii cunosc, identifică, evaluează și interpretează formele de stres psihic precum și
abordarea clinică a acestuia.
• Cursanții vor putea să facă psihodiagnoza stresului psihic individual dar şi de grup, prin
întocmirea profilului de vulnerabilitate la stres.
• Cursanţii sunt în măsură să distingă şi să prezinte elementele esenţiale ale stresului psihic în
abordarea psihologiei clinice. Cu timpul vor putea dezvolta un mod de gândire încurajator,
pozitiv, un stil de viaţă cooperant pentru a fi în măsură să întocmească programe adecvate de
intervenţie pe poarcursul stresului psihic.

II. EVALUAREA
Evaluarea cursanţilor se face continuu, pe baza participării la cursuri şi seminarii, precum şi
pe baza modului de prezentare a unor prezentări practice individuale.

2
 Evaluarea finală se va face prin întocmirea unui profil de vulnerabilitate la stres precum şi
întocmirea unui plan de intervenţie pe parcursul stresului psihic. Ponderea fiecărei componente se
stabileşte în funcţie de prezenţa fiecărui cursant la cursuri şi seminarii.

III. TEMATICA PRELEGERILOR

1. Introducere. Stresul psihic.

2. Stil de viață, stres și bunăstare.
3. Modalități de diagnosticare și evaluare a stresului psihic.
4. Managementul stresului. Tulburarea acută de stres. Stresul posttraumatic.

IV. TEMATICA SEMINARIILOR

1. Stresul psihic și stresul ocupațional.

2. Stilul de viață și stresul.
3. Modalități practice de identificare, evaluare și interpretare a stresului psihic pentru
personal.

V.ANEXE
ANEXA 1 – Profilul vulnerabilității la stres. Factorii de stres- evenimente de viață. Cherstionarul
1 Usaci și Gherasim
ANEXA 2 – Profilul vulnerabilității la stres – Stresul manifest
ANEXA 3 – Profilul vulnerabilității la stres – Stresul fiziologic, Stresul psihoemoțional, Stresul
social și comportamental
ANEXA 4 – Profilul sintetic al vulnerabilitate la stres și al stresului manifest.
Fișa de răspuns pentru vulnerabilitatea la stres – chestionar 1, 2 , 3
ANEXA 5– Scala de evaluare a factorilor de stres – după Charly Cungi
ANEXA 6– Scala de evaluare a stresului – după Charly Cungi
ANEXA 7– Chestionar de stres – după Holmes cit. de Thorp
ANEXA 8– Testul de anxietate nr.1 – după Magnusson și Endler. Fișa de răspuns – forma I și II
ANEXA 9– Testul de anxietate nr.2 (M.A.S,) – după Taylor. Fișa de răspuns pentru M.A.S
ANEXA 10– Chestionar de stres KARASEK– 1, 2. Muncă dvs. este stresantă?
ANEXA 11– Chestionar de stres – după SIEGRIST
ANEXA 12– Factorii de diminuare și de sporire a rezistenței la stres
ANEXA 13– Simptomele stresului psihic
ANEXA 14– Chestionar pentru determinarea tipului A
ANEXA 15– Markerii stresului psihic
ANEXA 16– Manifestări disfuncționale de comportament determinate de influența factorilor
stresanți
ANEXA 17– Surse de stres în muncă
ANEXA 18– Chestionar de evaluare a sindromului bournout

3
 CURSUL NR. 1

INTRODUCERE

1.1. Introducere. Prezentarea aspectelor legale ale stresului

psihic
1.2.Delimitări conceptuale. Conceptul general de stres
1.3.Vulnerabilitatea la stres. Aplicație: realizarea unui profil
de vulnerabilitate la stres.
1.4.Abordarea lui Adler despre subordonare și diviziunea
Muncii.

Standarde de performanţă: La sfârşitul activităţii didactice masteranzii :

• Definesc stresul psihic, îl identifică, diferenţiindu-l de celelalte tipuri de stres
• Conştientizează importanţa studierii stresului psihic pentru pregătirea lor
profesională în psihologia clinică.
• Identifică caracteristicile şi particularităţile stresului psihic.
• Identifică principalele elemente, principii ale stresului psihic.

1.1. INTRODUCERE

Cuvântul stress vine din latinescul stringere care înseamnă a cuprinde, a îmbrăţişa, a
restrânge, a lega, a ciupi, a îndurera, a răni, a jigni, şi care a dat naştere în limba franceză cuvântului
etreindre, adică a împresura trupul, cu membrele, strângând cu putere; putând să sufoci pe cineva,
presându-l, ducând la angoasă, la anxietate, la un sentiment de disperare care îţi strânge inima,
sufletul. Acesta conduce la cuvântul detresse, şi el provenit din stringere : un sentiment de
abandon, delăsare, singurătate, neputinţă, pe care îl încercăm într-o situaţie limită (nevoie, pericol,
suferinţă...).
În limba franceză nu întâlnim cuvântul stress înainte de secolul XX; el a fost însă folosit în
secolele precedente în limba engleză. A fost folosit încă din secolul XVII pentru a exprima
suferinţa, privaţiunea, experienţele nefericite, necazurile, calamităţile, adversitatea, de fapt,
consecinţele unei vieţi dificile. Din secolul XVIII se produce o evoluţie semantică deorece se trece
de la consecinţa emoţională a stresului, la agentul care stă la originea lui : încărcătura care produce
o tensiune şi determină, într-un timp mai scurt sau mai lung deformarea „obiectului” (în
metalurgie). În acel moment se constată că deseori ori cuvântul stress este însoţit de cuvântul strain,
tensiune excesivă care duce la deformare şi / sau ruptură.
Extinzând raţionamentul prin analogie, s-a ajuns la ideea că stresul, care poate deforma
metale, poate de asemenea antrena, pe termen lung, la fiinţele omeneşti, boli somatice şi/sau
mentale, trecându-se astfel, de la o concepţie fizică la o concepţie medicală, psihologică şi
sociologică.
Rolul factorului emoţional şi cel al condiţiilor de viaţă actuale în dezvoltarea unor boli se
reflectă, începând cu anii 20 ai secolului nostru, în întrebările puse de medici, psihanalişti şi
psihologi, având drept scop :
- dezvoltarea unei noi teorii generale a bolii;
- descoperirea unui medicament universal.

4
 Noţiunea de stres este cea care a permis în mod progresiv, în anii cinzeci, să fie luată în
considerare ideea că dimensiunea psihologică poate juca un rol de catalizator într-o maladie.
După anii cinzeci şi până în zilele noastre sute de cercetări au deschis calea studiului
relaţiilor dintre psihic şi somatic, în încercarea de a adopta o concepţie nouă asupra maladiei,
înglobând progresiv toate dimensiunile mediului în care se dezvoltă boala, ţinând cont de existenţa
sa modestă cotidiană aşezată în mediul său înconjurător, realizând un model biopsihosociologic.
Stresul apare acum ca un agent extern resimţit de un individ într-un spaţiu-timp dat; pentru
a-i face faţă, acesta pune în joc măsuri de apărare mentale, însoţite simultan de automatisme
biologice. Viaţa psihică individuală poate fi dezorganizată (dr. Pierre Marty) de această acţiune care
antrenează riscuri de somatizare, în cazul în care structura psihică fragilizată ar fi depăşită de
nivelul ridicat al excitaţiilor senzorio-motrice.
Acţiunea externă şi reacţia individuală determinată de structura modului de funcţionare
psihică a indivizilor sunt termenii cei mai des folosiţi în cercetările actuale ale Şcolii franceze de
psihosomatică. Alte abordări au stabilit relaţii între stres şi imunitate, vorbind despre posibilitatea
unor interacţiuni între sistemul nervos central şi sistemul imunitar folosind conceptul de
neuroimunomodulaţie.
De la începutul anilor nouăzeci, teoria lui Hans Selye asupra stresului a fost revăzută şi
aprofundată de numeroşi oameni de ştiinţă, realizându-se astfel legătura între sistemul nervos
central, sistemul imunitar, sistemul endocrin şi sistemul genetic înţeles dar cu nuanţe ce pot
diversifica sensul :
- încordare, presiune, povară, forţă, efort, solicitare, tensiune, constrângere (Leviţchi şi
Bantaş ).
Lui Selye i se datorează introducerea acestui cuvânt în limbajul medical de unde a fost preluat
în limbajul curent în mai toate ţările lumii, fapt pentru care a pătruns şi în limba română în varianta
ortografică actuală, cu un singur “s” final, deoarece - el a început să aibă şi derivate adjectivale:
(stresant), substantivale (stresor), verbale (a stresa) etc.
Hans Selye a utilizat acest termen spre a desemna o : acţiune externă de suprasolicitare
exercitată asupra organismului de un evantai larg de agenţi cauzali fizici ( traumatisme, arsuri ),
chimici, biologici ( infecţii), psihici, capabili să producă un ansamblu de modificări
morfofuncţionale, în special endocrine (hipofizo-supra-renale ).
În cazul unei acţiuni intense şi de mai lungă durată a agentului stresor aceste modificări
îmbracă forma a ceea ce Selye a numit încă din anul 1936: “sindromul general de adaptare“ care
cuprinde totalitatea mecanismelor nespecifice (considerate astfel tocmai pentru că ele apar la
oricare dintre agenţii declanşaţi menţionaţi mai sus), capabile să asigure mobilizarea resurselor
adaptative ale organismului în faţa agresiunii care-i ameninţă integritatea morfologică sau a
constantelor sale morale ( desemnată de către Cannon încă din anii 30 sub termenul, impus deja,
de “homeostazie”).
Acest sindrom general de adaptare evoluează în trei etape:
a) reacţia (stadiul) de alarmă care cuprinde două forme: de “şoc” (hipotensiune,
hipotermie, hemoconcentraţie, creşterea permeabilităţii vasculare, etc.) contracarate în faza de “
contra şoc ”de răspunsurile, în special endocrine (hipersecreţia de ACTH şi cortizol, dar şi de
adrenalină cu hiperglicemie, eozinopenie şi involuţie timico-limfatică consecutive etc. ).
b) stadiul de rezistenţă specifică (de revenire) în care organismul pare că s-a adaptat la situaţie,
comportându-se relativ normal dar cu persistenţa modificărilor din stadiul de alarmă - “ contra-
şoc prelungit ” datorită şi persistenţei agentului stresor.
c) stadiul de epuizare, se dezvoltă în cazul în care adaptarea, obţinută cu preţul reacţiilor de
contra-şoc prelungit, nu mai poate fi menţinută, atât prin încetarea reacţiilor neuro-endocrino-
vegetative din stadiul de rezistenţă, cât şi prin consecinţele nocive ale persistenţei lor (dictată de
prelungirea acţiunii agentului stresor ), cum ar fi de exemplu nefroscleroza generată de creşterea
secreţiei de mineralo-corticoizi (cu hipertensiune secundară).
Ulterior, Selye a revenit cu o serie de precizari asupra notiunii de stres:

5
 - stresul nespecific în general şi cel psihic în special.

Selye a introdus termenul de’’stres”, un termen sugestiv şi pentru alte agresiuni ce ameninţă
organismul, aplicabil şi în alte ştiinţe : biologie, psihologie, medicină, sociologie, cibernetică
(noţiunea de “stres cibernetic”),etc.
- deasemenea a insistat asupra faptului că el reprezintă o reacţie a organismului (în mare
măsura nespecifică ) şi nu trebuie confundată cu agentul cauzal denumit de Selye agent agresor.
Confuzia care există şi astăzi, chiar în domeniul limbajului medical, nu numai al celui uzual, între
stres şi agentul stresor (de exemplu frigul pentru un subiect care s-a acomodat la temperaturi
scăzute) şi faptul că, în cazul psihicului, semnificaţia unui aceluiaşi agent stresor (un reproş de
exemplu) diferă de la un individ la altul.
-a reliefat în cadrul mecanismelor de adaptare rolul important al verigii endocrine, cu precădere
al axului hipotalamo-hipofizo-corticosuprarenal, fapt confirmat ulterior de von Euler şi care a
impulsionat o serie de cercetări capabile să indentifice actualii “hormoni de stres “. De altfel
creşterea nivelului cortizolului este considerat astăzi drept un criteriu de apreciere a instalării
stării de stres psihic;
-a acordat o atenţie deosebită individualizării în cadrul agenţilor stresanţi, a stimulilor psihogeni
subliniind rolul stresor jucat în special de situaţiile care generează frica (teama legată de un obiect
identificat ) sau anxietate (teama difuză -“fără obiect”), ca şi rolul jucat de hipotalamus şi alţi
centrii diencefaliici în declanşarea unor reacţii adaptative în cadrul stresului psihic asupra
funcţionării aparatelor şi, stresul psihic fiind capabil să conducă la apariţia multor boli psihice dar şi
interne, în special psihosomatice.
Dintre cei care au adus o contributie la definirea notiunii de “stres” se regăseşte şi Cannon,
cel care a analizat pentru prima dată reacţia de alarmă descrisă de Selye sub numele de ”
emergency funcion ” (funcţie, reacţie de urgenţă) la animalele supuse la un şoc emoţional. Tot
Cannon prin termenul amintit de : “ homeostazie ” ( definită ca : tendinţa corpului de a rezista
la distorsiunea, denaturarea, cauzată de o forţă externă ) a pus la baza noţiunilor de “ adaptare “
şi de “ stres “ un element operaţional de primă mărime.El a descris magistral şi “ reacţia
cetecolaminică ” de stres, la vremea când numai adreanalina fusese inventată.
Un rol deosebit în apariţia şi amploarea stresului psihic îl au particularităţile cognitive,
afective (acestea în mod prioritar) şi voliţionale ale subiectului respectiv modelate de experienţa sa
de viaţă familială şi profesională, incluzând evenimente psihotraumatizante anterioare (dar şi
referiri sau relatări la dramele rudelor sau prietenilor). Aceste particularităţi ale personalităţii -
modelate de biografia individului, inclusiv de o serie de afecţiuni somatice debilitante pentru
sistemul nervos (boli) şi mai ales psihice (nevrozele în special) - sunt implicate în răspunsul
individului la un stresor psihic potenţial contribuind la conferirea unei semnificaţii nocive,
imaginare sau reale, capabile să conducă la -“intrarea în starea de stres psihic“. Din acest
motiv putem întelege de ce unele persoane prezintă o vulnerabilitate (constituţională sau
dobândită) în plan psihic la acţiunea stresorilor tradiţionali fiind mai predispuse astfel la apariţia
stresului psihic. Vulnerabilitatea psihică desemnează de fapt, o receptivitate psihică crescută faţă
de stresorii psihogeni (şi nu numai aceştia) capabili să conducă la apariţia stresului psihic
(Kourilski).
Astfel ar trebui să ne referim la vulnerabilitatea unor organe şi aparate (inclusiv a
psihicului individului agresionat) la stresul psihic. Termenul de “vunerabilitate la stres” este
apreciat ca o trăsătura proprie unor indivizi de a reacţiona facil printr-un stres psihic la o gama
largă de agenţi stresori. O trăsătură importantă specifică stresului psihic, raportată la agentul
stresor cauzal, o constituie caracterul anticipativ al stresului psihic faţă de impactul cu un anume
eveniment sau circumstanţe generatoare ale unor consecinţe ce ameninţă echilibrul psihic al
subiectului. S.B.Sells considera că stresul psihic ia naştere în următoarele situaţii :
circumstanţe care surprind individul nepregătit spre a le face faţă : lipsa de antrenament,
incapacitate fizică şi intelectuală (de moment sau “de fond”) etc.;

6
 miza este foarte mare, un răspuns favorabil având consecinţe importante pentru individ, în
timp ce eşecul (incapacitatea de a răspunde eficient la situaţia solicitantă) are un efect nociv,
accentuând şi mai mult stresul psihic;
gradul de “angajare”a individului (în funcţie de miză). Limitele personalităţii lui, îi
conferă o intensitate direct proporţională cu stresul psihic;
În viziunea unor autori (Kaplan, French) care au elaborat teoria cognitivă a stresului psihic,
la baza acestuia există o concordanţă între resursele, abilităţile, capacităţile individului, ale
obiectului şi cerinţele şi necesităţile impuse acestuia (Derevenco). În această optică prin care se
conferă anumitor situaţii o semnificaţie stresantă cu care suntem de acord, putem codifica astfel
unii termeni care sunt prezenţi în diferitele definiţii ale stresului psihic:
“ ameninţare ”: este semnificaţia de anticipare a unui pericol;
“ frustrare ” : ia naştere când un obstacol se interpune în realizarea unui scop;
“ conflict ” : situaţia creată de interferenţa a doua sau mai multe solicitări cu motivaţii opuse,
realizând o adevărată competiţie;
“rezolvarea unor probleme dificile” sau imposibile (în raport cu contextul situaţional de
rezolvare;
“suprasolicitarea peste limitele capacităţii intelectuale ”(inclusiv parametrii atenţiei ,
memoriei, rezistenţei la perturbaţii etc. );
“remanenţa unor stări afective negative” (pierderea unei fiinţe dragi, eşec professional sau de
altă natură etc.) sau redeşteptarea lor sub acţiunea unor excitanţi condiţionali (sau pur şi
simplu circumstanţiali ), ori readuse la suprafaţa conştiinţei prin vise, asociaţii de idei etc.
Lazarus a precizat că stresul psihic apare când există un dezechilibru între solicitările
obiective ale organismului şi posibilităţile pe care subiectul consideră că le are spre a le face faţă.
McGrath (citat de Floru) introduce, în rândul situaţiilor stresante - pe lângă cele de
suprasolicitare (aparentă sau reală)- şi pe cele de subsolicitare (deprivarea senzorială cu monotonie,
lipsa de informaţie sau lipsa de activitate). Stresul de subsolicitare apare în condiţiile vieţii moderne
destul de frecvent în activităţile de : ” deprivare senzorială ” - realizată în unele situaţii de izolare
profesională sau fortuită -cu scăderea stimulării “obişnuite” a cortexului cerebral datorită unor
activări nespecifice corticale insuficiente, prin intermediul sistemului reticulat activator ascendent.
O formă mai subtilă dar mult mai nocivă o constituie situaţiile de subsolicitare emotională prin
insatisfacerea unor trebuinţe sociale (diferite de cele biologice şi implicând procese de comunicare
interumană, implicit nevoia de afirmare).
Lazarus considera că efectele agenţilor stresori depind nu numai de propriile lor
caracteristici (cerinţe) ci şi de două atribute înscrise în sfera personalităţii subiectului care
recepţionează acţiunea lor: calitatea răspunsurilor emoţionale (I.B.Iamandescu-adăuga şi
amplitudinea or ,5).), precum şi strategiile de adaptare mobilizate în interacţiunea creată. O
importanţă deosebită o au şi interacţiunile subiectului cu o serie de factori de mediu social
(familial, profesional, instituţional).
Principalele trăsături de personalitate ce conferă vulnerabilitate la stres sunt urmatoarele :
tendinţele interpretative pe un fond de susceptibilitate crescută; rigiditate, încăpăţânare;
tendinţe pronunţate egocentriste, de autoconformare;
tendinţe obsesive şi fobice, pe un fond psihic anxios;
impulsivitate, emotivitate crescută;
agresivitate, inclinaţe spre violenţă.
Stresul psihic lasă în urma lui indiferent de “preţul” adaptării în planul somatic sau psihic
două posibile modificări ale “stării sistemului” reprezentat de întregul organism :
• creşterea rezistenţei faţă de solicitările ulterioare identice sau similare - cu aceea care l-a
generat, în caz că subiectul a dominat, deşi stresat, situaţia inductoare a stresului psihic (se
relizează un veritabil “antrenament” faţă de suprasolicitări psihice în circumstanţe stresante
potenţiale similare);
7
 • apariţia unei adevarate “vulnerabilităţi faţă de stres” ce reprezintă o capacitate a
subiectului de a “ intra în stres ”mult mai uşor, la acţiunea aceloraşi agenţi stresori care i-au
produs stres psihic iniţial, în cazul în care acesta s-a sodat cu un eşec adaptativ (subiectul nu a
reuşit să găsească cel mai potrivit răspuns faţă de situaţie ori consecinţele au fost nocive ).
Vulnerabilitatea la stres constituie o importană premiză pentru apariţia nevrozelor,
psihozelor reactive şi a bolilor psihosomatice (acestea din urmă necesitând coexistenţa unui teren
organic predispozant).

1.2.CONCEPTUL GENERAL DE STRES

Stresul este o forţă care produce o tensiune urmată de o deformare (strain) a obiectului asupra
căruia s-a exercitat;
Stresul este rezultatul acţiunii unui agent fizic şi /sau psihologic şi/sau social; agentul numit
de Hans Selye stresor.
Stresul este în acelaşi timp stresorul sau agentul stresului, cât şi rezultatul acestei acţiuni în
diferite dimensiuni individuale.
STRESUL este : momentul “când se produce un dezechilibru marcat între solicitările
mediului şi capacităţile de răspuns ale organismului”(Mc.Grath).
Hans Selye (Selye, H., 1950) a utilizat acest termen spre a desemna: o acţiune externă de
suprasolicitare exercitată asupra organismului de un evantai larg de agenţi cauzali fizici
(traumatisme, arsuri), chimici, biologici (infecţii), psihici, capabili să producă un ansamblu de
modificări morfofuncţionale, în special endocrine (hipofizo-supra-renale).
STRESUL (Selye, 1957) reprezintă o reacţie a organismului (în mare măsura
nespecifică) şi nu trebuie confundată cu agentul cauzal denumit de Selye agent agresor.
STRESUL este: “sindromul general de adaptare“ care cuprinde totalitatea
mecanismelor nespecifice, capabile să asigure mobilizarea resurselor adaptative ale
organismului în faţa agresiunii care-i ameninţă integritatea morfologică sau a constantelor
sale morale cu următoarele stadii:
- STADIUL DE ALARMĂ: ŞOC ŞI CONTRAŞOC
- STADIUL DE REZISTENŢĂ SPECIFICĂ (contraşoc prelungit)
- STADIUL DE EPUIZARE

Stresul psihic reprezintă “o stare de tensiune, încordare şi disconfort-determinată de

agenţi afectogeni cu semnificaţie negativă, de frustrare sau reprimare a unor stări de
motivaţie (trebuinţe, dorinţe, aspiraţii), de dificultatea sau imposibilitatea rezolvării unor
probleme” (M.Golu, 1972).

1.3. VULNERABILITATEA LA STRES. APLICAȚIE PRACTICĂ

Principalele trăsături de personalitate ce conferă vulnerabilitate la stres pentru pacienţi, sunt

următoarele :
tendinţele interpretative pe un fond de susceptibilitate crescută; rigiditate, încăpăţânare;
tendinţe pronunţate egocentriste, de autoconformare;
tendinţe obsesive şi fobice, pe un fond psihic anxios;
impulsivitate, emotivitate crescută;
agresivitate, inclinaţe spre violenţă.
subordonarea și relațiile șef subordonat.
diviziunea muncii.
hărțuirea la locul de muncă.
subiectivitatea șefilor față de capacitățile, aptitudinile și abilitățile subordonaților

8
 Stresul psihic lasă în urma lui indiferent de “preţul” adaptării în planul somatic sau psihic
două posibile modificări ale “stării sistemului” reprezentat de întregul organism :
creşterea rezistenţei faţă de solicitările ulterioare identice sau similare - cu aceea care l-a
generat, în caz că subiectul a dominat, deşi stresat, situaţia inductoare a stresului psihic (se
relizează un veritabil “antrenament” faţă de suprasolicitări psihice în circumstanţe stresante
potenţiale similare);
apariţia unei adevarate “vulnerabilităţi faţă de stres” ce reprezintă o capacitate a
subiectului de a “intra în stres” mult mai uşor, la acţiunea aceloraşi agenţi stresori care i-au
produs stres psihic iniţial, în cazul în care acesta s-a soldat cu un eşec adaptativ (subiectul nu a
reuşit să găsească cel mai potrivit răspuns faţă de situaţie ori consecinţele au fost nocive ).
Vulnerabilitatea la stres constituie o importantă premiză pentru apariţia nevrozelor,
psihozelor reactive şi a bolilor psihosomatice (acestea din urmă necesitând coexistenţa unui teren
organic predispozant.

1.4.SUBORDONAREA

Adler arăta că un tip de om la fel de puţin indicat pentru profesiunile care cer iniţiativă este
acela dominat de un fel de slugărnicie şi care nu se simte bine decât acolo unde are de dus la
îndeplinire porunci. Pentru un sobordonat nu există decât legi şi reguli de respectat. Acest tip de om
caută cu toată fiinţa sa un loc de muncă în care să-şi manifeste servilitatea. Putem observa lucrul
acesta în diverse împrejurări, chiar şi în înfăţişarea exterioară a omului, care de obicei îşi îndoaie
şira spinării şi care mereu e gata să se încline şi mai mult, atent la vorbele superiorului, nu pentru a
le cântări, ci pentru a se pune cât mai bine de acord cu ele şi a sări să aducă la îndeplinire ordinele
primite. Sunt oameni pentru care mai mult decât orice valorează supunerea. Aceasta atinge uneori
un grad incredibil. Pentru unii este o adevărată plăcere să se subordoneze.
Putem să clarificăm părţile obscure ale vieţii acelora care văd adevărata soluţie a
îndatoririlor ce le revin doar în supunere.
Este frapant pentru noi faptul că o mulţime de oameni se pare că şi-au făcut din subordonare
o lege a vieţii. Nu ne referim doar la clasele aservite, ci și la sexul feminin. Că femeia trebuie să se
supună, este ca o lege nescrisă însă profund întipărită în mintea tuturor, pe care mulţi oameni o
respectă ca pe o dogmă. Ei cred că femeia nu există decât spre a se aservi. O consecinţă obişnuită a
aceastui fapt este că ea încearcă, dimpotrivă, să se supraordoneze. Cu toate că asemenea concepţii
au otrăvit şi tulburat relaţiile oamenilor în general, stăruie în acest sens o superstiţie deosebit de
rezistentă, care are adepţi chiar în rândurile femeilor, care se cred puse sub puterea unei legi eterne.
Nu se cunoaşte însă nici un caz în care cineva să fi tras vreun folos de pe urma acestei concepţii. Va
veni timpul să se vadă că dacă femeia nu s-ar fi aservit cum s-a aservit, toate pe lumea aceasta ar fi
fost mai bune.
Abstracţie făcând de faptul că nici un suflet omenesc nu ar suporta uşor supunerea, o
femeie ţinută în astfel de condiţii va ajunge de cele mai multe ori la pustiire interioară şi la totală
dependenţă. Dar dacă avem în vedere faptul că pentru foarte mulţi oameni subordonarea femeii
constituie destinul ei firesc, vom recunoaşte că există aici din abundenţă material pentru conflicte.
Căci dacă bărbatul socoate că această subordonare este de la sine înţeleasă, el va avea mereu
scandaluri, pentru că o asemenea subordonare este de fapt imposibilă.
Unele femei au un spirit de supunere atât de dezvoltat, încât îşi caută drept soţi bărbaţi
dominatori sau brutali. în scurt timp această relaţie contrară naturii duce la o gravă ciocnire de
caractere. Avem uneori impresia că aceste femei iau în derâdere subordonarea femeii şi vor să-i
dovedească lipsa de sens.
Noi cunoaştem de pe acum calea pe care se poate ieşi din această situaţie dificilă.
Convieţuirea dintre bărbat şi femeie trebuie să fie o camaraderie, o comunitate de muncă, unde
nimeni nu este subordonat. Şi dacă cele spuse aici nu reprezintă deocamdată decât un ideal, avem

9
cel puţin un etalon cu care putem măsura progresele sociale făcute de un individ, respectiv regresele
sale, putându-se identifica greşelile săvârşite.
Problema supunerii nu interesează doar relaţiile dintre sexe, ea nu-i împovărează doar pe
bărbat cu o puzderie de dificultăţi cărora nu este capabil să le facă faţă, ci joacă un rol important şi
în viaţa popoarelor. Dacă ne gândim că întreaga antichitate îşi baza situaţia economică şi relaţiile de
dominare pe sclavagism, dacă ne gândim că poate cei mai mulţi dintre oamenii care trăiesc azi se
trag din familii de sclavi, dacă ne reprezentăm faptul că s-au scurs secole în care cele două clase au
cunoscut o opoziţie atât de radicală una faţă de alta şi că, astăzi încă, la anumite popoare
spiritul de castă est principial predominant, abia atunci putem înţelege că principiul supunerii
şi revendicarea acestuia îi animă necontenit pe oameni şi poate duce la formarea unui tip ca atare.
Este cunsocut că antichitatea considera munca drept o ocupaţie relativ ruşinoasă, care
revenea sclavilor, că stăpânului nu-i era îngăduit să se murdărească muncind, că el era nu numai cel
care porunceşte, ci monopoliza toate însuşirile bune. Clasa dominantă era aceea a „celor mai buni",
aristocraţia, cuvântul grecesc „aristos" însemnând şi una şi alta, adică dominaţia celor mai buni.
Această concepţie triumfa însă, fireşte, exclusiv cu ajutorul forţei, nu prin vreun examen al virtuţilor
şi meritelor. Un examen şi o clasificare aveau loc cel mult la sclavi, aşadar la cei aserviţi. Cel mai
bun însă era acela care avea în mână puterea.
Până în zilele noastre şi-a întins influenţa concepţia privind armonizarea celor două forme
de existenţă a fiinţei umane, pierzându-şi însă orice sens şi valoare astăzi, când se tinde la o
apropiere a oamenilor unii de alţii. Să nu uităm că până şi marele gânditor Nietzsche a
revendicat dominaţia celor mai buni şi supunerea celorlalţi.
Nici astăzi nu a încetat să fie greu să ne scoatem din cap ideea împărţirii oamenilor în
stăpâni şi slujitori şi să ne simţim cu toţii absolut egali. Cu toate acestea, fie şi numai faptul că
suntem în posesia acestui punct de vedere ne poate fi de ajutor şi ne poate feri de mari erori. Căci
există oameni care au devenit atât de slugarnici, încât ar fi fericiţi dacă cineva i-ar lua la un moment
dat în seamă, pe ei care în permanenţă par să-şi ceară scuze pentru vina de a exista pe lume; de unde
nu se cuvine să admitem că această atitudine

DIVIZIUNEA MUNCII ŞI CELE DOUA SEXE

În viaţa psihică prevalează două linii directoare, care influenţează toate procesele psihice,
făcând ca omul, prin realizarea şi asigurarea condiţiilor sale de viaţă, prin îndeplinirea celor trei
îndatoriri capitale ale vieţii (dragoste, vocaţie, societate), să-şi satisfacă atât sentimentul de
comuniune socială, cât şi străduinţa de a se pune în valoare, aspiraţia la putere şi la
superioritate.
Va trebui să ne obişnuim să apreciem fiecare fenomen psihic prin prisma raporturilor
cantitative şi calitative ale acestor doi factori şi, dacă vrem să ne apropiem de înţelegerea psihicului,
să-i cercetăm totdeauna potrivit acestei reguli. Căci existenţa acestor doi factori determină măsura
în care un om este capabil să sesizeze logica vieţii umane colective şi să se integreze în diviziunea
muncii impusă de aceasta.
Diviziunea muncii este un factor absolut necesar pentru menţinerea societăţii omeneşti.
Aceasta presupune ca fiecare să-şi aibă locul său într-o funcţie oarecare. Cine nu dă curs acestei
cerinţe neagă continuitatea vieţii sociale, a genului uman în general, abdică de la rolul său de om
între oameni şi devine un zurbagiu. în cazurile mai benigne vorbim de proaste maniere, indisciplină,
capriciu, iar în cele mai grave de excentricitate, decădere şi, în cele din urmă, delincvență.
Condamnarea unor atari fenomene se explică prin faptul că ele sunt incompatibile cu exigenţele
vieţii în comun.
Valoarea unui om este dată de felul în care îşi onorează locul atribuit de societate în
diviziunea muncii. Prin integrarea în viaţa comună el devine important pentru ceilalţi, este una
din verigile unui lanţ cu nenumărate articulaţii, pe care se bazează alcătuirea vieţii umane şi pe care
nu ni le putem imagina în număr mai mare înlăturate fără ca viaţa socială să se prăbuşească.
Capacităţile individului sunt acelea pe care i le desemnează locul său în procesul de producţie
10
comun al societăţii omeneşti. Fireşte, intervin pe acest plan multe încurcături, aspiraţia către putere,
pofta de dominare şi tot felul de alte rătăciri stânjenind sau zădărnicind accesul la diviziunea muncii
sau stabilind false criterii de judecare a valorii omului, după cum încurcături intervin şi atunci când
un individ ocupă un loc pentru care este inapt. Dificultăţi pot fi generate, de asemenea, de apetitul
de putere, de ambiţia calpă a unor indivizi care, în profitul intereselor lor egoiste, pun piedici vieţii
şi muncii colective. Alte complicaţii îşi au cauza în stratificarea societăţii în clase, situaţie în care
puterea personală şi interesele economice influenţează distribuirea domeniilor de muncă, în aşa fel
încât posturile cele mai grase, care conferă mai multă putere, sunt acordate anumitor grupuri
sociale, pe când altele sunt excluse de la acestea. Cunoaşterea rolului imens pe care îl joacă în
această privinţă aspiraţia către putere ne permite să înţelegem de ce procesul diviziunii muncii nu a
avut niciodată o evoluţie nelipsită de accidente. Forţa a intervenit mereu spre a face din muncă
pentru unii un soi de privilegiu, pentru alţii un mod de oprimare. O asemenea diviziune a muncii
este transmisă şi prin situaţia celor două sexe. Femeia, ca urmare a conformaţiei ei corporale, este
din capul locului exclusă de la anumite activităţi, pe când, pe de altă parte, există munci care nu
sunt repartizate bărbaţilor, pentru că ei nu dau aici un randament bun, nefiind de fapt acolo la locul
potrivit pentru dânşii. Această diviziune a muncii ar fi fost realizată fără nici un fel de idei
preconcepute şi, în măsura în care mişcarea feministă nu a întins prea tare coarda în focul luptei, a
admis şi ea logica acestui punct de vedere. Ea este departe de a defeminiza femeia sau de a distruge
raporturile naturale dintre bărbat şi femeie în ceea ce priveşte convenabilitatea locurilor de muncă.
Pe parcursul evoluţiei umane, diviziunea muncii s-a configurat în aşa fel, încât femeia a
preluat o parte din acele activităţi pe care de obicei le efectuau şi bărbaţii, pentru ca aceştia din
urmă sa aibă posibilitatea să-şi valorifice forţele mai cu folos. Această diviziune a muncii nu poate
fi numită neraţională atât timp cât nu lasă neutilizate forţele de muncă şi nu va conduce la folosirea
abuzivă a forţelor spirituale şi fizice ale omului.

11
 SESIUNEA NR. 2

STIL DE VIAȚĂ, STRES ȘI BUNĂSTARE

2.1. Stil de viață, stres și bunăstare

2.2.Termeni speciali de stres restartați în termeni
adlerieni
2.3.Legătura dintre stil de viață, personalitate și
reproducerea stresului psihic

Standarde de performanţă: La sfârşitul activităţii didactice masteranzii vor fi în măsură să :

1. definească stresul în termeni clinici și vor înțelege cum stilul lor de viață are impact
asupra reacției la stres.
2. recunoască primele semne ale stresului.
3. clarifice legătura dintre modul de viață, stres și bunăstare.
4. identifice un minim de 4-6 strategii legate de administrarea stresului psihic.
5. evalueaze care segment din program poate fi folosit de ei în particular

2.STILUL DE VIAŢĂ ŞI STRESUL

2.1. Stil de viață, stres și bunăstare

Relațiile obișnuite între personalități variază iar reacția la evenimentele stresante este
cunoscută de ceva timp. De fapt, Adler în 1917 s-a referit la această relație în multe feluri în cartea
sa “Studiul Organului inferior și compensarea psihică”. Adler reclama stilul de viață al cuiva și
personalitatea sa fiind dictate în multe feluri de tipul bolii experimentate pe clienții săi.
Oricum, până la dezvoltarea instrumentelor pentru a aprecia această cale și pentru a
înțelege legătura dintre corp și minte, puțini le-au dat credit lui Adler și Dreikurs pentru contribuția
lor în aceasta zonă.
Roy Kern și colegii lui de la Universitatea de Stat Georgia au reușit să prezinte legătura
dintre corp și minte prin eforturile cercetărilor întreprinse, raportându-se la stilul vieții, stilul de
muncă, stres și bunăstare.
Astfel, scopul acestui curs va fi de a relata și demonstra stresul și instrumentele
personalității care sunt bazate pe construcția adleriană și care suportă interacțiunea dintre stil de
viață , stres și bunăstare. Așa ca fi pregătit să citești, să asculți, să participi la descoperirea ta, cum
stilul tău de viață te poate ajuta sau impiedica să trăiești o viață mai puțin stresată.
Din declarațiile lui Adler, reiese faptul că întotdeuna corpul este subiect al legii
mișcării. Funcțiile mișcării vorbesc o limbă care este de obicei mai expresivă și dezvăluie opinia
individuală mai clar decât o pot face cuvintele. Este necesar întotdeauna să cauți acele acțiuni
reciproce ale minții asupra corpului, și ale corpului asupra minții pentru că amândouă sunt părți ale
întregului.
Scopul principal al acestui curs va fi asistarea la evaluarea relațiilor dintre stilul de viață și
răspunsul fiecăruia la evenimentele stresante din viața lui. Un scop secundar este acela de a vă
furniza informații, rezultate care vă pot spori abilitatea de a prezenta programe similare în munca
voastră. Acest scop va fi îndeplinit prin furnizarea unor evaluări și prelegeri care se vor concentra
asupra majorităților domeniilor și modul cum veți experimenta stresul care are impact asupra
sănătății.

12
2.2. Termeni speciali de stres restartați în termeni adlerieni
Neajutorarea învățată : copil răsfățat, copil descurajat, scop pentru a renunța
Suport social : interese sociale, înzestrări sociale, sensul aparținerii, încurajare
Relația minte-corp : holism
Control : încurajat sau a avea curaj
Stres : evaluare logică intr-o direcție descurajatoare
Boala psihosomatică : inferioritatea organului
Personalitatea stresului aplecat : Prea mult eu, nu îți sunt de ajuns interesele sociale, orizontal
versus eforturi verticale.
Caracterul unei personalități : eforturi clare a unei verticalități/superiorități versus cooperare.
Stil de viata=control=grija de tine : control = reproducerea sarcinilor de viață care impune
cuiva cum să administreze stresul care impune vitalitatea sistemului imunitar și care egalează
sănătatea și bunăstarea.
Stil de viață + interese sociale : Impune dezvoltarea reproducerii resurselor pentru stres care
impune gradul vitalității pentru sistemul imunitar și care determină sănătate sau bunăstare.

2.3. LEGĂTURA DINTRE STIL DE VIAȚĂ, PERSONALITATE ȘI

REPRODUCEREA STRESULUI
2.3.1.Personalitate, boală și chimia stresului . Atributele personalității și boală
Kenneth B Matheny & Roy R Kern - Universitatea de Stat Georgia

Personalitatea este o stare conceptuală obișnuită să identifice caracteristicile (trăsături ,

motive, interese, scopuri ) care influențează un tipar unic individual de gândire, emoții și
comportament. De-a lungul vremii, psihologii au observat o asociere între aceste caracteristici
personale și predispunerea la boală. Hipocrate, tatal medicinei, în 404 BCE a concluzionat “ nu este
nici o boală a corpului în afara minții”. Psihologul englez antic, Parry of Bath , a observat “ este
mai important de știut ce fel de persoană are o boală decât ce fel de boală are o persoană” . Și Dl.
William Osler, psihologul canadian din sec. al 19 lea, deseori remarca “ grija tuberculozei depinde
mai mult de ceea ce pacientul are în cap decât de ceea ce are în piept.”
A fost o mare afacere scrierea despre personalitatea înclinată către boală. Prezumția
generală este : credințele și viețile emoționale ale diferitelor personalități îi predispun la anumite
boli. Personalitatea înclinată către boală pentru care este cea mai importantă dintre sprijinul
cercetării este personalitatea înclinată-coronară, prima dată identificată de către Meyer Friedman și
Ray Rosenman (1974). Criteriul folosit în identificarea acestei personalități include un sindrom
comportamental, referindu-se ca și tipul A al modelului de comportament și cu siguranță credințele
privind valoarea. Persoanele înclinate coronare cred că valoarea lor este obținută numai prin
îndemânare și că succesele lor rezultă din a fi capabil de mai mult, și de a face mai repede decât
cealaltă pesoană. In consecință, se spune că ei suferă de “boala grabei”. Deoarece ei sunt conduși
să producă, ei cresc nerăbdători cu sarcini care cer răpunsuri târzii și deoarece ei adeseori se
angajează în sarcini multiple, sunt mai degrabă doritori sa experimenteze frustrare și ostilitate din
întâlnirea cu barierele către succes. Persoanele care posedă caracteristicile acestei personalități se
spune despre ei că au un risc mai ridicat de boli arteriale coronare. Studii recente făcute independent
la trei universități prezintă o imagine mai complexă. Prin urmare, riscul crescut la infarcturi apare
numai când caracteristicile tipului A de personalitate sunt însoțite de o îndoială cinică asupra
celorlalți și o tendință de a inhiba sentimentele ostile. In afară de aceasta, această tendință de a
experimenta cantități de ostilitate mai mari decât normal este asociată cu o creștere semnificativă a
mortalității dincolo de toate bolile, nu doar pentru bolile arteriale coronare. In situatii frustrante,

13
oamenii ostili depozitează mai multa epinefrină și norepinefrină în vene și au și o presiune arterială
mai mare.
Alte personalități înclinate către boală au fost discutate în literatura de specialitate. Dovada
cercetării pentru existența acestor personalități, oricum este mai slabă. Preocupări considerabile au
fost îndreptate, oricum, către idea unei personalități carcinogene, foarte des fiind carcacterizată de
deprecierea evidentă de sine, sentimente de neputință și deznădejde, și tendința de a apropia cererile
înconjurătoare, în moduri pasive subordonate. Exemple de alte personalități înclinate către boală
citate în literatura include personalitatea artritică, personalitatea reactiv-nerăbdătoare și
personalitatea înclinată către maladie. O personalitate rezistentă la boală, numită “ personalitate
temerară” , a primit atenție de asemenea. Caracteristicile principale ale acestei personalități sunt un
simț al controlului privind rezultatele vieții, o tendință pentru a vedea cererile vieții ca și provocări
decât factori de stres și încredințare în eforturile cuiva deoarece ei păstrează sensul pentru acea
persoană. Recent, optimismul a fost de asemenea văzut ca un atribut al unei personalități care
combate stresul și previne boala ( Seligman , 1990).
Recent, cercetătorii științifici au încercat să determine în ce măsura variabilele personalității
au legătura cu boala. Intrebările cercetării au luat două forme: 1) este o legătura între variabilele
specifice personalității și bolile specifice sau 2) este o predispoziție către boală în general de la
posesia unor variabile a unei anumite personalități? Intr-o recorectare meta-analitica a 101 studii
semnificative pentru a investiga efectele emoțiilor stăpânite asupra vulnerabilității la boală, Howard
Friedman și Stephanie Booth-Kelley (1987) au găsit doar un suport slab pentru o relație între emoții
dureroase specifice, cum ar fi grija, furia, depresia, și alte boli specifice cum ar fi: astm, ulcer,
artrită, boli ale inimii sau dureri de cap. Oricum, ei au găsit un suport substanțial pentru o relație
între aceste emoții dureroase și o vulnerabilitate crescută către boli în general. In consecință, ei au
considerat potrivit să se refere la persoane obișnuite să–și stăpânească emoțiile ca și cum ar avea “o
personalitate înclinată către boală”. Dușmănia și afectivitatea negativă , tendința de a fi critic cu tine
însuți sau cu ceilalți, în particular a fost asociată cu o varietate de boli de-a lungul multor studii.

2.3.2.Copierea stilurilor unor diferite personalități

Efectele personalității asupra bolii pot fi mijlocite de diferențe făcând față stilurilor adoptate
de tipuri similare de personalități. Michael Antoni (1987) a descoperit că persoanele care adoptă
mai multe căi pasive către evenimentele dureroase tind către un set diferit de reacții neurologice și
endocrine decât persoanele care fac față mai activ. Neputința, vigilența la maxim și tendințele tipice
de retragere a copierii pasive sunt asociate cu o mai mare concentrare de cortizol, un hormon de
stres acuzat pentru efectele sale negative asupra funcțiilor imunitare. Se pare că niveluri înalte a
circulatiei cortizolului, susținută de-a lungul anilor, omoară celulele imunitare și grăbește pierderea
memoriei. Niveluri înalte de cortizol sunt frecvent găsite la persoanele depresive, sau cu depresie
cronică asociată cu rate mai mari a morbidității și mortalității. Astfel, acești neurohormoni, pot
conduce un război chimic împotriva propriilor corpuri.
Steven Locke și colegii săi (1986) la Universitatea Harvard au găsit efectele cererilor
multiple ale vieții raportate pe niveluri de sânge a celulelor imunitare “natural killer”(NK). Astfel,
acestea sunt puternic influențate de către prezența sau absența emoțiilor dureroase. Studenții de la
medicină care au raportat nivele înalte de anxietate și/sau depresie în timp ce fac față multiplelor
cereri ale vieții și-au diminuat activitatea celulelor NK. Având în vedere că studenții au avut de-a
face cu aceeași importanță a cererilor vieții s-au raportat mai puțin sau deloc la depresie sau alte
griji indicate actual fiind mai mari decât activitatea celulelor NK. De aceea, se pare că o grămadă
mai mare de cereri au un efect de cumpănă a apelor : pesonalitățile care sunt supuse experimentării
unor nivele înalte de neliniște sau depresie, experimentează reprimarea funcțiilor imunitare în timp
ce personalitățile lipsite de asemenea tendințe apar să aibă sistemul imunitar întărit în plus.
Câmpul medicinii examinând interdependența trăsăturilor caracteristice ale personalității cu
boala se referă la psihoneuroimunologie. Acum știm că este o legătura directă între structurile
creierelui și factorii imunitari cum ar fi glanda timus, limfocitele și macrofagi. Mai mult de atât,
acum descoperim că mesagerii chimici care operează mult mai vast și în creier și în sistemul
14
imunitar sunt denși în zonele neuroanatomice care regularizează emoția. Traficul se pare să meargă
în ambele părți, care sunt: creierul care produce neurochimicale care stimulează receptorul așezat pe
celule imunitare, și sistemul imunitar care produce biochimicale care stimulează celulele creierului.
In consecință, pare probabil ca modelele de gândire clasificând diferite personalități să aibă probabil
efecte diferite în funcționalitatea imunitară.
Pe scurt, rolul factorilor psihologici concepuți ca și trăsături caracteristice ale personalității
sunt la fel de întâmplătoare precum înrăutățirea agenților de boală care sunt acum recunoscuți
universal. Este o creștere a recunoașterii, oricum, ca personalitate ca și construcție care poate fi
prea largă, cu prea multe înțelesuri suprapuse, pentru înțelesul optim în acest context. O direcție mai
răsplătitoare pentru cercetări viitoare ar putea trimite atenția către mai puține construcții amorfe des
folosite în definirea personalităților.

15
 SESIUNEA NR. 3
MODALITĂŢI ŞI PROCEDEE DE DIAGNOSTICARE A
STRESULUI PSIHIC

3.1.Instrumentar și aparate pentru diagnosticarea

stresului
3.2.Simptomele stresului psihic
3.3.Caracteristicile tipurilor de personalitate și legătura
acestora cu stresul psihic
3.4.Scala refacerii sociale
3.5.Obiceiuri de sănătate și așteptarea vieții
3.6.Verifică lista cu simptomele stresului
3.7.Testează-ți nivelul de ostilitate
3.8.Evaluarea comportamentală și profilul stresului

Standarde de performanţă: La sfârşitul activităţii didactice masteranzii vor fi în măsură să :

1. cunoască principalele instrumente și aparate pentru diagnosticarea stresului.
2. să recunoască simptomele stresului psihic.
3. să identifice caracteristicile tipurilor de personalitate
4. să cunoască și să folosească instrumente specifice evaluării stresului
5. să fie în măsură să întocmească un profil de stres.

3. MODALITĂŢI ŞI PROCEDEE DE DIAGNOSTICARE A STRESULUI

3.1. INSTRUMENTAR ȘI APARATE PENTRU DIAGNOSTICAREA STRESULUI

Ca instrumentar şi aparate folosite au fost în special cele cu profil medical care s-au extins
ulterior în laboratoarele psihotehnice :
- EEG - măsurarea emoţiilor la nivelul fiziologic central - pot da indicaţii asupra
intensităţii emoţiilor nu şi calităţii acestora;
- Înregistrările pulsului şi tensiunii arteriale –inclusiv probele de postură;
- Spectro-foto-electrocardiograma – măsurarea precisă a valorii celor trei elemente
principale ale ECG: unda P, complexul ORS şi unda T, în emoţii cresc amplitudinile
undelor R şi T, intensitatea modificărilor fiind dependente de intensitatea emoţiilor;
- Pletismografia – modificările vasomotorii studiate cu aparate variate cu înregistrare
fotometrică sau pneumatică şi la diferite niveluri – pletismograf digital;
- Termocuplu, termografe, termistori, - măsurarea temperaturii pielii în diferite zone poate
oglindi un anumit pattern fiziologic al emoţiei;
- Spirometria pentru ritmul şi volumele respiratorii plus înregistrarea termoelectrică la
nivelul foselor nazale;
- EMG clasică sau frontală pentru măsurarea tonusului şi detectării tremorului muscular;
- Filmarea sau fotografierea diametrului pupilar- indică concentrarea atenţiei, interesul
pentru condiţiile care solicită o emoţie sau atitudine;
- Procedeee de măsurarea gradului de umiditate a pielii - ca rezultat al secreţiei sudorale
crescută în cursul emoţiilor stresante de tipul Psihogalvanometru, electrodermograful;
- Tremormetrul pentru analizarea tremorului manual;
- Analiza spectografică a vocii – determinarea stresului în voce;
- Stabilometrul – platforma pentru determinarea echilibrului;
- Poligraful sau detectorul de comportament simulat, etc.

16
 În afara aparatelor mai sus prezentate sunt folosite pe scară largă şi alte instrumente de
diagnosticare a stresului. Gestionarea chestionarelor de anchetă cu periodicitate regulată, de către
conducerea unităţilor şi organizaţiilor, este un mijloc sigur de diagnosticare şi prevenire a stresului
profesional. Astfel putem prezenta instrumente performante, folosite în mod curent în ţară şi
străinătate :

1. “Ancheta/diagnostic a a stresului” sau “Stress Diagnostic Survey”(SDS). Ivancevich şi

Matteson de la Universitatea din Houston au creat acest tip de anchetă prin chestionare.
Ea are ca obiectiv măsurarea perceperii stresului de către personalul din unităţi şi
întreprinderi, incluzând aspectul legat de timp (presiunea), cariera, cantitatea de muncă,
ambiguitatea rolului şi sistemul de recompensă/sancţiune. Acest chestionar de circa 60
de puncte insistă asupra surselor de stres care îşi au originea la nivelul macro şi micro-
organizaţional. La nivel global sunt luate în considerare : politica generală a instituţiei şi
influenţa ei asupra deciziilor, dezvoltarea resurselor umane şi stresul creat de absenţa
formaţiei profesionale, inexistenţa posibilităţii dezvoltării unei cariere; participarea
(unitatea nu percepe frustrările militarilor săi, deoarece ea pare să ignore contribuţia
acestora la dezvoltare); stilul de control al sarcinilor, care pune în discuţie calitatea
umană relaţională în cadrul controlului. La nivel micro, ambiguitatea rolului (personalul
militar nu ştie în mod clar ce se aşteaptă de la el), conflictul între roluri (militarul este
confruntat cu cereri contradictorii din partea superiorilor săi) şi supraîncărcarea în
muncă sunt exemple de surse potenţiale. Un mare avantaj al SDS este că acesta
identifică sectoarele întreprinderii în care riscul de stres este ridicat; totuşi, el nu pune la
dispoziţie o posibilitate de măsurare globală a stresului.
2. “Sistemul de analiză a stresului” (SAS). Elaborat de un laborator de cercetare din San
Francisco, acest instrument comportă un sistem de 114 puncte care cuprind în acelaşi
timp o evaluare a diverse surse de stres (stres ocupaţional, stres interpersonal şi
comportamental de tip “A”); o explorare a diferiţilor factori subiacenţi acestor surse de
stres şi, în sfârşit, o identificare a diferitelor soluţii care facilitează-diminuarea sau
suprimarea stresului. Acest chestionar permite o bună identificare a sectoarelor-ţintă ale
stresului.
3. “Inventarul stărilor de angoasă”(STAI). Spielberger, Gorsuch şi Lushene din Palo Alto,
California au creat acest chestionar original destinat inventarierii stărilor de angoasă
individuală, stabilind diferenţa dintre anxietatea ca trăsătură individuală şi starea de
anxietate ca experienţă emoţională tranzitorie. STAI cuprinde două seturi de 20 de
întrebări sub formă de declaraţie, ca de exemplu, pentru starea de anxietate : “sunt
calm”, “sunt plictisit”, “sunt la capătul puterilor”, sau nu “nu sunt mulţumit de mine
însumi”, “nu am încredere în mine”… pentru a descrie o stare de angoasă.
4. „Evaluarea stresului lui Adam”. Îmbogăţit de cercetătorii de la universitatea din San
Diego, acest chestionar, care nu a fost încă complet testat, face o distincţie între stresul
episodic, şi între stresul legat de muncă şi cel nelegat de muncă; toate acestea conducând
la patru rezultate diferite din întrebări.
Din 1962 centrul de cercetare al Universităţii Michigan (French şi Kahn)
a dezvoltat teste uşor de administrat, de interpretat şi de încorporat într-o
metodologie mai globală a diagnosticării stresului. Este vorba de o abordare
pur subiectivă, ale cărei proprietăţi psihometrice variază factorial în funcţie de eşantion.
Principalele variabile comprimă studiul ambiguităţii rolului, cantitatea de muncă,
conflictul privind rolul, responsabilitatea în echipă, participarea la decizie şi interrelaţiile
din grup. Persoanele întrebate indică pe o scară de 5 puncte care sunt, după părerea lor,
poziţiile care contribuie, în plus sau în minus la stres.
5. „Scările de diagnostic”. Scara 90-R, elaborată de Leonard R.Derogatis din Baltimore,
este un inventar personal multidimensional cu 90 de poziţii, care măsoară simptomele de
suferinţă psihologică. Acest test ne pune la îndemână trei măsuri globale privind
17
 simptomele stresului, el nu este în mod specific legat de munca profesională şi este de
preferat să fie considerat ca un test asupra personalităţii.
6. „MBI” (Maslach Burnout Inventory) al profesorului Maslah din Palo Alto lucrează pe
un chestionar centrat pe noua abordare a unui fenomen limitat al stresului : „burnout”-ul
sau „fenomenul de uzură nervoasă”. Acest chestionar de 22 de poziţii evaluează
epuizarea emoţională, fenomenele de depersonalizare şi absenţa realizării personale la
locul de muncă. Acest test măsoară frecvenţa şi intensitatea variabilelor; el este folosit
îndeosebi pentru măsurarea şi prevenirea fenomenului bournout al grupurilor
profesionale, cum ar fi militarii, învăţătorii, profesorii, infirmierele, medicii.
7. „BAP” este un instrument care evalueză comportamentul de tip A (test cu 22 de poziţii)
descriind comportamentul caracteristic al individului într-un anumit număr de situaţii.
Acest instrument are o versiune individuală şi o versiune destinată să evalueze climatul
organizatoric dintr-o întreprindere, susceptibil să provoace sau să activeze un
comportament de tip A.
8. „JAS” sau „Testul lui Jenkins pentru studiul acttivităţilor”este celebru în măsura în care
reprezintă unul din instrumentele cele mai folosite la această oră. Acest test poate fi
încorporat testului „Crown-Crisp” care pune la dispoziţie elemente de măsurare a
depresiei, anxietăţii şi tulburărilor somatice; el poate fi de asemenea integrat într-un
chestionar mai larg, cum sunt cele privitoare la stresul organizaţional.
9. „Crown-Crisp Experiential Index”- este frecvent utilizat în spitalele britanice şi poate
furniza indicaţii mai complete asupra tulburărilor nevrotice, cu ajutorul unui chestionar
cu 48 de poziţii.
10. Chestionarele: „LES” şi „M şiH”. Chestionarul „LES” a fost dezvoltat în 1967 în
Journal of Psychosomatic Research de T.H. Holmes şi R.H. Rahe. Holmes şi Rahe au
cercetat corelaţia dintre schimbările recente de viaţă (afectând căminul şi familia,
munca şi relaţiile sociale ale subiectului) şi apariţia unor boli (infecţiile, în general,
tuberculoza şi infarctul miocardic), constatând că astfel de evenimente - cauzatoare de
stres psihic, uneori trecut cu vederea – pot avea o influenţă certă în patogeneză la
majoritatea indivizilor. Ierarhizând situaţiile stresante cu caracter de “schimbare” în
viaţa diferiţilor indivizi, corelate cu posibilitatea crescută de apariţie a bolii (deci
sugerând un raport de cauzalitate), Rahe a evaluat principalele evenimente, grupate în
patru categorii (starea sănătăţii; munca; casa şi familia ; personal şi social), acordând
fiecăruia un punctaj care indică potenţialul patogen al evenimentelor respective. Într-un
“clasament” conform cu acest punctaj primul loc îl ocupă moartea unuia dintre soţi
(100),”urmat”de divorţ (80), starea de arest (64), spitalizare (62), îmbolnăvirea unui
membru din familie (54) şi situaţiile profesionale, echivalente ca punctaj: pensionarea
sau concedierea recentă şi situaţia de recent căsătorit (50 puncte). Pe ultimile locuri :
schimbări ale obiceiurilor personale (12), petrecerea unei vacanţe (11) şi “încălcări
minore ale legii”(7) Această scală nu ia în consideraţie rezistenţa individuală la stres.
Pentru acesta, dr.Peter Hanson propune o corecţie, elaborând în 1986 aşa numita
“Hanson Scale of Stress Ressistence”, care se referea la situaţii de viaţă aflate sub
controlul individului. În Anexa nr.1 prezint într-o formă prescurtată şi adaptată (după
studiul The Joy of Stress al doctorului Hanson publicat în Sunday Magazine, numărul
547 din aprilie 1987 - scala rezistenţei la stres.
“M şi H” reprezintă de asemenea o scară a evenimentelor din viaţa cotidiană dar,
spre deosebire de instrumentul descris anterior, el ia în considerare “şi cele bune, şi cele
rele” din viaţa cotidiană, dându-le o pondere mai mare decât evenimentelor mejore.
Greutăţile zilnice şi satisfacţiile sunt repertoriate într-o lungă listă (respectiv 117 şi 136
poziţii) din care unele sunt legate de munca profesională. Această abordare a fost
dezvoltată de dr. Lozans şi dr. Lammer în Journal of Behavioral Medecine – în 1982.

18
 11. „Indicatorul de stres profesional ISP” este o metodă care permite unei unităţi militare
sau unei organizaţii să măsoare cantitativ şi calitativ aspectele majore ale stresului,
identificând factorii disfuncţionali, cum ar fi : lipsa de interes a personalului, o
dezvoltare intelectuală deficitară, dificultăţi în luarea unor decizii, lipsa de concentrare
în executarea sarcinilor sau deciziilor, precaritatea relaţiilor interpersonale. O dată ce
sursele de stres au fost identificate şi diagnosticul pus, instituţia poate acţiona mai
eficient, stabilind fie un plan de restructurare însoţit de seminarii de formare a
personalului, fie programe de gestiune a a stresului, etc. ISP permite un diagnostic al
stresului organizaţional cu ajutorul unui chestionar pe care, orice militar.
Voi prezenta metoda şi apoi o voi ilustra. Indicatorul de stres a fost conceput pornind
de la un model de stres şi luând în considerare patru elemente:
1. sursele de stres;
2. caracteristicile individului stresat;
3. strategiile de răspuns la stres;
4. efectele stresului asupra individului şi întreprinderii.

ISP se inspiră din modelele stimul-răspuns, adică din sursele de stres care modifică
mediul de activitate al militarilor şi răspunsurile de natură psihologică şi somatică, în
funcţie de desfăşurarea vieţii personale a indivizilor.
Modelul :
1. Sursele de stres :
- Funcţia îndeplinită. Rolul managerial. Relaţiile interpersonale.
- Cariera şi gradul de realizare.
- Structura şi climatul din unitate sau organizaţie
- Interrelaţiile muncî-familie.
2. Caracteristicile individuale :
- Date biografice şi factori personali
- Forţele organizatorice. Procesul de decizie
- Influenţa individuală.
3. Strategiile de răspuns :
- Susţinerea socială
- Strategiile bazate pe muncă
- Logica : strategia de gerare a situaţiei stresante în mod obiectiv
- Relaţiile de comunicare între muncă şi familie
- Gestionarea timpului
- Angajarea completă în activitatea profesională.
4. Efectele stresului :
a) asupra individului :
- sănătatea mentală
- sănătatea fizică (sau somatică)
Măsurarea indicelui de satisfacţie individuală privind munca prestată în funcţie de: gradul
de reuşită în carieră, sistemul de valori şi desfăşurarea carierei; funcţia îndeplinită; structurile
organizatorice, diferitele procese organizatorice; relaţiile personale.
b) cu privire la organizare :
- starea morală şi climatul
- scăderea productivităţii
- rotaţia frecventă a personalului
- absenteism ridicat
- diminuarea eficacităţii globale.
ISP prezintă o utilizare practică şi operaţională şi corespunde următoarelor exigenţe :

19
 - este semnificativ, în sensul că măsurarea stresului, cauzele şi efectele sale pot avea o
utilitate practică pentru cel interesat, astfel încât fiecare să poată înţelege cu claritate ce anume
măsoară ISP.
- poate fi folosit în unitate: rezultatele oferite de ISP trebuie să poată să fie rapid traduse
în planul acţiunii. Cei care au creat acest model, observaţiile lor ştiinţifice au vizat folosirea
informaţiei obţinute în scopul ameliorării situaţiei militarilor şi unităţilor.
- furnizează un instrument de măsurare a stresului : ISP este un instrument care permite
descrierea unei situaţii; el nu este un instrument de măsurare ştiinţifică riguros şi nu trebuie să fie
confundat cu un barometru sau cu un tensiometru.
- stabileşte un diagnostic al stresului la locul de muncă şi la nivelul grupului uman
(militar): ISP nu pune un diagnostic al stresului individual, după modelul unui test de personalitate.
El permite evaluarea la nivelul grupurilor a consecinţelor induse de luările de decizie.
Această listă neexhaustivă a metodelor de măsurare şi evaluare a stresului organizaţional şi
individual poate fi utilizată de managerii şi psihologii organizaţionali sau de responsabilii din
instituţii sau organizaţii, pentru diagnosticarea şi prevenirea stresului (M.Matteson, J. Ivancevich-
1988, Controlling Work Stress, Jossey-Bass, San Francisco, Inc. Publishers).
Charly Cungi ne propune o “analiză funcţională a stresului individual”: prima etapă constă
în punerea următoarelor întrebări :
1. Care sunt principalii factori de stres la care sunt supus (cei pe care îmi dau osteneala să-i
suport sau cei care-mi cer un mare efort)?
2. Care sunt principalele mele reacţii emoţionale (iritabilitate, mânie, angoasă, descurajare,
sentimentul urgenţei…)?
3. Care sunt manifestările funcţionale principale (repercursiuni asupra somnului, tensiuni
musculare, dureri de cap, tulburări digestive, palpitaţii, dureri lombare şi articulare,
probleme de vedere, sensibilitate la zgomot, la lumină…)?
4. Există probleme organice (boli de piele, gastrite, hernie hiatală, ulcer stomacal, alte boli
digestive, hipertensiune arterială, colesterol, diabet, astm, infecţii bacteriene sau virale
frecvente, alergii…)?
5. Care sunt metodele la care recurg pentru a face faţă? În ce măsură sunt eficiente? În ce
măsură sunt dăunătoare?
6. La nivelul comportamentului, am obişnuinţe dăunătoare (tutun, alcool, droguri, cafea,
zahăr, ciocolată)? Am un regim alimentar prea bogat sau prea sărac? Am activitate fizică
? Care sunt celelalte mijloace pe care le utilizez pentru gestionarea stresului?
7. Care sunt consecinţele concrete asupra comportamentului meu ? Obţin ceea ce doresc?
Îmi ating obiectivele propuse? Care sunt consecinţele asupra relaţiilor mele familiale,
profesionale, asupra timpului liber şi, în general, asupra vieţii mele sociale?
8. Mă bucur de susţinerea familiei, a prietenilor, a colegilor, sau, dimpotrivă, întâmpin
dificultăţi suplimentare la acest nivel?
9. Care au fost principalele traumatisme din viaţa mea (pierderea locului de muncă, deces,
boală personală sau a cuiva drag, separare sau divorţ, probleme cu copiii, cu părinţii, cu
soţul(soţia), cu familia în general ?
10. Am o natură mai degrabă emotivă, anxioasă ori colerică?

Analiza funcţională constă mai întâi în observarea faptelor, apoi în ordonarea lor în aşa fel
încât să se obţină explicaţii pentru situaţia aflată la originea stresului şi, mai ales, pentru modul în
care acesta se menţine de la o zi la alta. Prima regulă este deci observaţia concretă, mai degrabă
decât interpretarea. Plecând de la mai multe situaţii declanşatoare, fiecare dintre ele rezumată sub
forma unui cerc vicios, se poate pune rapid la punct o analiză funcţională care să recapituleze
problemele principale. Apoi este suficient să stabilească nivelul la care trebuie să se intervină pentru
a obţine rezultate bune asupra :
- emotivităţii înseşi;

20
 - cogniţiilor (reprezintă ansamblul gândirii noastre. Ele acoperă toate reprezentările pe
care le poate avea creierul nostru);
- comportamentelor;
- contextului;
- fiecăruia dintre aceste niveluri diferite, simultan sau consecutiv.

Urmează două scări de evaluare a factorilor de stres şi a stresului după Cungi. Aceste scări
de evaluare completează întrebările precedente, cuantificând sub formă de scor factorii de stres şi
stresul (vezi Anexa nr.5 şi Anexa nr.6).
Scara factorilor de stres permite o evaluare cuantificată a importanţei situaţiilor la care un
subiect a fost sau este supus. Totalul fiecărei coloane corespunde sumei cruciuliţelor din coloană,
înmulţită cu nota. Totalul general este suma totalurilor obţinute pentru toate coloanele. Pentru un
grup de persoane =30 care au o problemă de stres s-a stabilit o medie de 20,5.
Scara stresului măsoara reacţia generală a individului faţă de factorii de stres. Totalurile se
fac în acelaşi mod ca pentru scara precedentă. Cu cât numărul obţinut este mai mare cu atât stresul
este mai grav. Pentru un grup de 30 persoane care suferă de stres s-a stabilit o medie de 48,1.
Din aceste scări de evaluare se desprind mai multe cazuri reprezentative.
Primul caz corespunde scorurilor factorilor de stres şi ale stresului ridicate. Subiectul se
confruntă aici cu o situaţie greu de suportat şi reacţionează puternic. Riscul de complicaţii este
ridicat.
Cel de-al doilea caz arată un scor al factorilor de stres coborât şi un scor al stresului
ridicat. Se poate spune că subiectul are o reacţie de stres exagerată în raport cu situaţiile trăite.
Riscul de complicaţii este la fel de crescut.
Al treilea caz relevă scoruri de factori de stres şi de stres scăzute.Riscul de complicaţii este
scăzut atât timp cât factorii de stres rămân nesemnificativi.
Al patrulea caz se raporteză la un scor de factori de stres ridicat şi la un stres coborât. Ar
fi cazul ideal, pentru că subiectul dovedeşte că este capabil să înfrunte situaţiile dificile suficient de
calm. Acesta constituie obiectivul unui bun program de gestionare a stresului.

12. “Testul de anxietate” după D.Magnusson şi N.S.Endler – Personality at the crossroades :

proba se prezintă sub forma unui chestionar compus din Forma I şi Forma II, fiecare formă
cuprinzând 20 de enunţuri.
În Forma I, cele 20 de enunţuri descriu fie prezenţa unei stări de anxietate trecătoare,
posibil determinată de evenimente psihotraumatizante şi manifestată prin stări de nelinişte, teamă,
îngrijorare, încordare, tensiune, neîncredere în forţele proprii, fie prezenţa unei stări de echilibru
neuropsihic manifestat prin stare de bine, calm, încredere în forţele proprii, tonus afectiv pozitiv
Forma II, prin enunţurile sale, conturează prezenţa sau absenţa anxietăţii ca trăsătură,
însuşire stabilă a personalităţii. Cele 20 de enunţuri exprimă, de asemenea, descrieri ale unor stări
sufleteşti ( vezi Anexa nr.8 )

13. “Testul de anxietate MANIFEST ANXIETY SCALE – ( MAS ) de J.A. TAYLOR.

Chestionarul este o adaptare după Scala de anxietate manifestă întocmită de J.A.Taylor („A
Personality Scale of Manifest Anxiety”, J. Abnorm Soc. Pschol, 48). MAS (Manifest Anxiety
Scale) îşi propune să discrimineze şi să evalueze simţămintele de insecuritate, de lipsă de încredere
în forţele proprii, stările de nelinişte, în genere, stările evitante în relaţie cu anumite simptome
fiziologice şi psihosomatice. Chestionarul cuprinde un număr de 90 de enunţuri pe care subiectul
este chemat să le clasifice în două categorii : Adevărat-Fals (vezi Anexa nr.9).
14. “TRAIT STATE ANXIETY TEST” – după SPIELBERGER C.D., GORSUCH R.L.,
LUSCHENE R.A. Chestionarul este o adaptare după chestionarul de anxietate elaborat de
Spielberger C.D., Gorsuch R.L., Luschene R.A. (California, 1968) şi este destinat identificării
diferenţelor de anxietate la elevii şi studenţii din colegii şi facultăţi, situaţi în condiţiile stresante ale
solicitărilor psihointelectuale din sesiunile de examene. Aplicarea chestionarului a evidenţiat
21
 existenţa unor accentuate diferenţe individuale în privinţa prezenţei/absenţei anxietăţii, a formelor
de manifestare ale acesteia, subiecţii fiind investigaţi în condiţii aproximativ egale sub raportul
vârstei, dificultăţii materiilor de învăţământ, al vieţii în campusul universitar. Anxietatea era mai
puternic manifestată la „boboci” comparativ cu studenţii din anii superiori, în genere, la cei
nefamiliarizaţi sau mai puţin bine adaptaţi la cerinţele şi problemele vieţii studenţeşti. S-au constatat
corelaţii semnificative statistic cu însuşirile temperamentale. Pentru oficialii învăţământului şi
organizaţiile studenţeşti, datele rezultate au constituit surse de informaţii şi temeiuri pentru crearea
condiţiilor şi situaţiilor care să prevină apariţia manifestărilor anxietăţii.

15. Profilul vulnerabilităţii la stres (adaptat de D.Usaci şi C. Gherasim) (Anexa nr.1 –

scala de evaluare a factorilor de stres, Anexa nr.2- scala de evaluare a stresului manifest,
Anexa nr.3- scala de evaluare a stresului fiziologic, emoţional şi social şi Anexa nr.4 – profilul
vulnerabilităţii la stres).

Un ghid practic pentru determinarea ATITUDINII FAŢĂ DE STRES este prezentat în

Anexa 7 chestionar de stres după Holmes.
În categoria factorilor care facilitează “ agresiunea stresului ” :
1. Ereditatea nefavorabilă ( -10 puncte ). Alegerea cu grije a părinţilor - se spune cu haz –
constituie garanţia cea mai sigură pentru sănătate şi longevitate. Dincolo de latura anecdotică este
limpede că ereditatea nu se află sub controlul nostru. Şi totusi… Dacă părinţii şi bunicii au fost
cardiaci şi au decedat sub vârsta de 40 de ani, iar dumneavoastră nu v-aţi prezentat pentru un
consult la un cardiolog până la 30 de ani să nu vă miraţi dacă veţi călca pe urmele celor dispăruţi.
2. Insomnia (- 20 puncte ). Tulburarea somnului nocturn vă expune stresului din ziua urmatoare.
Consumul abuziv de alcool sau cafeaua, excesul alimentar seara, soţul (sau soţia) care sforăie,
copilul mic care plânge şi vă fură somnul, vă fac să vă sculaţi obosit, vă scad rezistenţa la stres.
3. Dieta greşită (- 30 puncte ). Mesele prea îmbelşugate îţi reduc simţitor capacitatea de
adaptare la stimulii fizici sau sociali. La fel şi mesele prea frugale. Sarea, condimentele, lichidele
influenţează funcţiile renale, tensiunea arterială şi, ca urmare, reacţiile organismului.
4. Obezitatea (- 40 puncte ). Depăşirea chiar numai cu 10% a greutăţii normale afectează
sănătatea, vă obligă la sedentarism, vă întunecă idealul de supleţe, vă predispune la stres.
5. Scopuri nerealiste (- 50 puncte ). Alegerea scopurilor (pe măsura capacităţilor de care
dispuneţi)este un semn de înţelepciune. Să vă armonizaţi scopurile cu posibilităţile: dacă sunteţi
scund să nu vă propuneţi să ajungeţi campion la săritura în înălţime! Nemulţumirea produsă de
scopurile nerealizabile are efecte negative asupra rezistenţei la stres.
6. Abuzul de stimulente sau sedative ( - 60 puncte ). Consumul excesiv de alcool, excesul de
cafea, dar şi obişnuinţa folosirii tranchilizantelor micşorează capacitatea organismului de apărare
faţă de stimuli din viaţa de zi cu zi.
7. Fumatul (- 70 puncte ). Nu există ţigări bune sau tigări rele, ci doar scumpe sau ieftine. Toate
au un efect nociv. Singura posibilitate de a reduce fumatul este abandonarea lui.
8. Situaţia materială deficitară (- 80 puncte ). Nivelul veniturilor este important. La fel de
însemnat este şi felul în care vă administraţi bugetul familial. Modul în care cheltuiţi vă poate
zdruncina bugetul cel mai solid. Şi starea de sănătate!
9. Munca nesatisfacătoare (- 90 puncte ). Insatisfacţia în muncă se răsfrânge asupra vieţii de
familie, modifică în sens negativ imaginea de sine. De regulă, ridicarea pregătirii profesionale,
activitatea spornică asigură sporirea satisfacţiei muncii şi implicit previne starea de stres.
10. Instabiltatea familiei (- 100 puncte ). Lipsa suportului emoţional al familiei armonioase
se resimte acut în planul capacităţii de rezistenţă la stres.

În rândul factorilor de creştere a rezistenţei la stres se remarcă:

1. Ereditatea favorabilă (+ 10 puncte ). După cum ereditatea nefavorabilă nu înseamnă

automat boală sau deces prematur, nici ereditatea favorabilă nu trebuie să ducă la o încredere oarbă
22
într-un destin fericit-sănătate de fier şi vârstă matusalemică. Oricum, longevitatea străbunilor te
ajută dacă reţii din modul lor de viaţă iscusinţa de a se adapta la solicitările mediului.
2. Simţul umorului (+ 20 puncte ). Omul fără umor este mai neajutorat decât pasărea fără aripi.
Să faci haz de necaz, iată un sfat psihosocial cu profund temei medical. Ne atrag oamenii capabili
de un umor subtil. Înconjuraţi de admiratori, ei devin mai puternici în faţa stresului. Modificările la
nivel biochimic (concentraţia endorfinelor) ajută la depăşirea acţiunii agenţilor stresori.
3. Dieta corespunzătoare ( +30 puncte ). Există o dietă recomandată pentru sporirea
rezistenţei la stres. Ea presupune un regim alimentar raţional, menţinerea greutăţii normale,
consumul de fructe şi de legume proaspete etc. Despre cei care fac abuz alimentar se spune că-şi
sapă mormântul cu dinţii.
4. Stresul alternativ (+40 puncte ).Vă odihniţi cel mai bine ocupându-vă de altceva. Schimbă
stresul profesional cu unul emoţional; dacă aveţi o funcţie de decizie, destindeţi-vă făcând alpinism
sau jucând tenis; dacă vă irită stresul ambiental, înscrieţi-vă într-o excursie în ţară sau în
străinătate.Vă trebui să faceţi faţă altor factori stresanţi, dar tocmai aceasta vă va spori capacitatea
de rezistenţă la stresul profesional sau de viaţă.
5. Scopuri tangibile ( + 50 puncte ). Să vă fixaţi scopuri în zona proximei dezvoltări astfel ca,
prin efort optim, în timp, să le atingi. Succesul dă pinteni călăreţului. De ce să nu luăm în seamă
înţelepciunea populară?!
6. Cunoaşterea factorilor de stres ( +60 puncte ). Pentru că stresul este o reacţie individuală,
trebuie să identificam în ambianţa înconjurătoare factorii care ne provoacă stres şi să învăţăm cum
să-i ocolim. Munca parcelară, monotonă, tempo-ul accelerat, orarul prelungit, efortul fizic prea
mare, autocontrolul redus asupra deciziilor, condiţii ambientale defavorabile, insatisfacţia în muncă,
eşecurile, responsabilitatea redusă sau prea mare sunt principalii factori de stres profesional . Cât de
mult ne afectează aceşti factori? Cu cât ne cunoaştem mai bine reacţiile proprii la factorii de stres,
cu atât avem mai puţine şanse de a-i evita.
7. Somnul odihnitor şi relaxarea eficientă (+70 puncte ). Se spune că un om inteligent se
odihneşte dormind 4 ore cât altul în 8 ore. Cei care au învăţat să adoarmă repede, într-o pauză de
10 minute reuşesc să se remonteze. De asemenea, cei care şi-au însuşit tehnicile de relaxare
eficientă sunt mai rezistenţi la stres.
8. Situaţia materială bună (+ 80 puncte ). Banii nu aduc de la sine fericirea, oricat de mulţi
ar fi. Dar nici fără ei nu o poţi dobandi. Cele mai elevate satisfacţii culturale le cumperi ca şi
cartofii sau brânza. O situaţie materială bună te întăreşte în lupta împotriva stresului.
9. Munca plină de satisfacţii ( + 90 puncte ). Activitatea productivă la nivelul competenţei
tale, responsabilitatea şi participarea la decizie, îmbinarea armonioasă a efortului fizic cu cel
intelectual, absenţa noxelor, motivaţia optimă şi relaţiile interumane reprezintă un puternic sprijin în
învingerea stresului.
10. Armonia familiala ( + 100 puncte ). Stabilitatea şi armonia familiei constituie suportul cel
mai sigur împotriva stresului. Prietenii devotaţi, relaţiile colegiale te apără ca un scut.
Pentru a calcula punctajul obţinut pe “Scala Hanson”se completează spaţiile libere din
Anexa nr.7 –factorii de diminuare şi sporire a rezistenţei la stres, dând pentru fiecare situaţie
concretă valori numerice proporţionale care să nu depăşească limita propusă. Interpretarea scorului
obţinut se face nu numai în funcţie de punctajul total, dar şi de vârsta, sexul, experienţele de
viaţa, evenimentele stresante recente ( măsurate cu ajutorul “ Scalei Holmes-Rahe ”), nivelul de
şcolaritate şi cultura, starea de sănătate.
Făcând un bilanţ al celor mai recente cercetări experimentale efectuate în întreaga lume
asupra afecţiunilor psihosomatice, ziarul “Neues Deutschland” notează într-una din paginile sale
speciale de ştiinţă : “Este tot mai limpede că există o interacţiune directă între sistemul nervos
central, care dirijează toate fenomenele motorii senzitive, intelectuale şi afective ale organismului,
şi sistemul imunitar, care apără corpul împotriva agresiunii externe de natură infecţioasă, virală,
bacteriană, dar şi împotriva degenerescenţei celulare”.
În altă lucrare de referinţă “Viaţa alături de stres” de Luban-Plozza, Pozzi, Carlevaro, se
arată nici mai mult nici mai puţin că în condiţiile stresului nu ne salvează nici măcar izolarea,
23
dimpotrivă…Cel care trăieşte singur sau aproape singur, de obicei nu se îngrijeşe de propriul corp,
este ca şi când nu l-ar avea. S-au îl percepe doar când este bolnav, găsind în el cauza creşterii
propriului stres.
Este necesar să începem să fim conştienţi de propriul corp, să ni-l facem prieten. Se pare că
sănătatea psihică se află în strânsă relaţie cu strategiile de control ale stres-ului, care permit un
control efectiv şi direct asupra factorilor de stres.
În general se poate spune însă că, cu cât scorul total obţinut de dumneavoastră este mai
mare, cu atât rezistenţa la stres este mai bună. Un scor negativ (mai mic de -300 puncte) trebuie să
dea de gândit. Se impun măsuri de sporire a rezistenţei la stres, de evitare a distresului.
În mod curent, din obişnuinţă se spune, de exemplu, că o anumită persoană “a fost stresată”,
că o alta trăieşte în condiţii de “stres permanent”. Este ca şi cum - după o expresie a
iniţiatorului cercetărilor moderne asupra stresului -“cantitatea finită de energie adaptativă” a
respectivei persoane s-ar fi epuizat. Ca urmare, se produce o uzură a organismului şi un înalt grad
de suferinţă.
Prezint în continuare un tabel cu răspunsurile sistemului nervos la factorii de stres:

RĂSPUNSURILE SISTEMULUI NERVOS LA FACTORII DE STRES

ORGANUL RĂSPUNSUL.
Ochi dilatarea pupilei
Inima creşterea pulsului
creşterea contracţiilor musculare
Arteriole(mici vase sanguine) dilatarea arteriolelor coronare
contricţia arteriolelor periferice
Plămâni relaxarea muşchilor bronhiolari
Stomac/intestine scăderea motilităţii
Piele secreţii/transpiraţii
piloerecţie(zbârlirea părului)
Medula adrenala secreţia adrenalinei şi a noradrenalinei
Organele genitale masculine inhibiţie la erecţie, facilitarea ejaculării

Dintre mai multe analize şi studii asupra unui număr de 660 de persoane - cadre medii şi
superioare din administraţie şi serviciile publice, Suzanne Kobasa (1977) ajunge la concluzia că
anumite trăsături de personalitate -gustul riscului, implicarea în muncă şi în viaţa socială, stăpânirea
de sine - inhibă mecanismele stresului, diminuează probabilitatea de îimbolnavire.
Dintre factorii de personalitate care conferă rezistenţa la stres, “gustul riscului” se pare că
joacă rolul cel mai important. Studiul realizat de Suzanne Kobasa, în colaborare cu Salvatore
Maddi, în condiţiile date, atrage atenţia asupra importanţei acestui factor. În accepţia celor doi
psihologi termenul de “gust al riscului” nu se confundă cu “spiritul de aventură”. Astfel au “gust al
riscului”cei care nu consideră că schimbarea produsă în mediul şi în modul lor de viaţă constituie o
nenorocire. Dimpotrivă, aceştia apreciază că schimbarea poate fi stimulatoare. Un alt loc de muncă,
de exemplu semnifică pentru ei un nou început, o noua şansă de a-şi pune în evidenţă calităţile,
cunoştiinţele, o posibilitate în plus de a se realiza profesional. Ei fac parte din tipul uman comparat
de Hans Selye cu “caii de cursă lungă”: duc o viaţă trepidantă şi debordantă. Opuşii acestora, sunt
indivizii de tipul “broască ţestoasă”, care se retrag în carapacea lor pentru a-şi găsi liniştea şi pacea.
Ei adoptă, fără să-şi dea seama, o strategie a eşecului: au o viaţă sedentară, abuzează de alcool şi
somnifere, se refugiază în somn. Deci schimbarea în sine nu stresează, totul depinde de atitudinea
celui în cauză faţă de eveniment, faţă de situaţiile concrete în care se află.
În afara trăsăturilor de personalitate, o serie de factori sociali au capacitatea de a se opune
stresului. Armonia conjugală, fericirea, buna convieţuire, înţelegerea în familie pare să fie un
24
“scut”puternic împotriva stresului psihic sau, mai general spus, bunele relaţii interumane ne apără,
în timp ce pierderea legăturilor de prietenie, a raporturilor de încredere şi preţuire, scăderea
contactelor interpersonale, izolarea şi închiderea în sine ne fac mai vulnerabili la stres. Lisa
Berkman, cercetător ştiinţific la Universitatea Yale, a demonstrat cu date statistice că oamenii
”bogaţi în relaţii sociale”, chiar dacă au un nivel socioeconomic mai scăzut, trăiesc mai mult decât
oamenii bogaţi, dar “săraci în contacte şi legături umane”.
De asemenea profesiile pot favoriza sau , dimpotrivă, pot împiedica instalarea stresului. Unele
statistici arată că piloţii de aeronave, a caror decizie pune în joc viaţa pasagerilor, suferă de
hipertensiune, ca urmare a stresului într-o proporţie de patru ori mai mare decât celelalte categorii
profesionale. Tot statistic se arată că, în perioada bilanţului contabil-financiar - contabilii sunt
expuşi accidentelor cardiace deosebit de mult. Dar sunt alte categorii profesionale pentru care
factorii stresanţi îşi pierd parcă nocivitatea. Prin formaţia lor profesională, avocaţii se antrenează să
înfrunte stresul, îl depăşesc, se”descarcă”psihic prin însăşi pledoariile lor care cel mai ades le aduc
satisfacţii, care se compensează sau se contrapun, într-un anumit fel, efectelor negative. Starea de
tensiune, înaintea şi pe timpul judecării unui caz, îi stimulează, devine, în timp, o stare firească, în
ambianţa căreia forţele intelectuale, judecăţile, asociaţiile, imaginaţia sunt activate, bine
“alimentate”şi în consecinţă benefice şi în planul trăirilor psihice individuale.
Salvatore R.Maddi spunea : “rezistenţa la stres se învaţă la orice vârsta “. Stresul psihic
acoperă o largă arie de manifestări - răspuns, de la expresia emoţiilor violente şi solicitând întreaga
potenţialitate adaptativă a individului până la simple expresii ale umorului propriu rănit şi ale fricii
de dezaprobarea grupului social de apartenenţă, de pierderea încrederii şi respectului acestuia.
Din toate acestea reiese că, atunci când analizăm stresul psihic se cer avute în vedere mai
multe aspecte. Mai întâi : situaţia stresantă care constă într-un şoc emoţional sau frustrare acută,
apoi reacţia la stres, de regulă, apar răspunsurile emoţionale în “exces”,modificări ale reactivităţii
exprimate vizibil în comportamentul indivizilor, precum şi în alterarea funcţiilor constante, psihice
sau filozofice, până la apariţia bolii.

3.2. SIMPTOMELE STRESULUI PSIHIC

În Anexa nr. 13 am încercat să surprind simptomele stresului împărţite în trei categorii:
fizice, emoţionale şi comportamentale. (La început, multe dintre simptomele arătate în anexă sunt
nişte simpli factori iritanţi; cu timpul, însă, ele se agravează şi pot duce la apariţia unor boli grave.)
Un alt aspect al problemei o reprezintă particulărităţile tipurilor umane de reacţie la stres. Stresul
psihic nu reflectă dezechilibrul dintre solicitările percepute subiectiv şi disponibilităţile pe care
omul considera că le are. Ameninţarea apare numai la anticiparea de către individ a incapacităţii
propri de a stăpâni situaţia, de a o domina sau depaşi. Deasemenea, discrepanţa dintre solicitări şi
capacităţile de răspuns adecvat provoacă stres psihic numai dacă eventualul eşec prezintă
importanţa pentru subiect. În cazul în care omul nu-şi dă seama de consecinţele inadaptării sau dacă
aceasta nu-l afectează, el nu va trăi un sentiment de ameninţare şi deci de stres psihic .
Anticipând consecinţele, individul îşi poate modifica starea de stres, fie prin evitarea ei, prin
satisfacerea “cererii”, fie schimbându-şi optica asupra solicitărilor (prin minimalizare), asupra
posibilităţilor proprii (prin reevaluare) sau asupra urmărilor în general. Putem reaminti că
solicitările pot fi stresante nu numai în cazul suprasolicitărilor, ci şi în acela al subsolicitărilor -
monotonia, lipsa de variaţie, absenţa informaţiei, starea de aşteptare prelungită - care împiedică
individul să-şi manifeste întreaga gamă a propriilor posibilităţi. Această piedică se ridică în calea
trebuinţei naturale de afirmare, a nevoii de comunicare şi exprimare tipic umane. Ea devine la fel de
stresantă psihic ca de exemplu: supraîncărcarea cu sarcini, îndatoriri şi obligaţii cu mult peste ceea
ce în mod normal poate face omul în cauză.
Situaţiile stresante sunt generatoare de stres pentru anumite persoane, pe altele lăsându-le
indiferente. Aceiaşi stimuli stresori provoacă stres negativ unora ( distres ), stres pozitiv altora (
eustres ), iar pe alţii îi lasă impasibili. Sănătatea se menţine prin căutarea inteligentă a factorilor şi
situaţiilor care impun o mobilizare energetică optimă ( eustres ), şi prin evitarea sistematică a
agenţilor ( distres ). Prea multă stimulare, ca şi prea puţină, periclitează într-un fel sau altul viaţa,
25
sănătatea şi performanţele oamenilor. Întotdeauna reacţia faţă de situaţiile stresante şi stres este
rezultatul unei percepţii subiective multideterminată din punct de vedere psihologic. Încă Epictet a
observat ca “oamenii sunt tulburaţi nu numai de lucruri, ci şi de imaginea pe care o au despre ele”.
Cu alte cuvinte, între “evenimentul de viaţă” şi “sursa de stres” nu se poate pune în nici un caz
semnul identităţii. Primul element reprezintă doar o sursă potenţiala de stres; devine doar un stresor
în urma modului în care va fi perceput, interpretat şi recunoscut ca atare. Aceeaşi situaţie poate fi
luată în considerare din diferite puncte de vedere şi evaluarea ei depinde de optica persoanei, de
concepţia despre viaţă, de experienţa celui în cauză. Dacă accentul este pus pe pericol, pe risc, pe
incapacitatea de a-l învinge, emoţia va fi de frică; dacă atenţia se va concentra asupra căilor şi
mijloacelor de a face faţă dificultăţilor de căutare a posibilităţilor de a le depăşi, va genera
sentimentul de încredere, curaj şi îndrăzneală.
Un om care apreciază o situaţie ca fiind lipsită de orice speranţă va mai face, probabil, încă un
efort şi, în cazul în care acesta nu este încununat cu succes, va renunţa. Într-o astfel de împrejurare
stresul este intens şi rezultatul nesigur, chiar dacă individul are resurse mari. În cazul în care situaţia
este apreciată ca dificilă, complexă, dar persoana are încredere în propriile posibilităţi, o va înfrunta
cu hotărâre şi sansele de succes vor creşte; stresul va fi depăşit cu un minimum de tulburări.
În prezent se semnalează că studiile anterioare s-au axat prea mult pe aspectele fiziologice
măsurabile (tensiune arterială, concentraţia de glucoză în sânge etc.) şi au neglijat diferenţele de
personalitate, variabilitate structurală psihologică proprie fiecărei fiinţe umane. Se pare că tocmai
acest aspect joacă un rol esenţial în receptarea stresului şi lupta cu efectele sale. În acest sens s-au
făcut studii care au concluzionat asupra personalităţii şi dihotomizarii oamenilor după o schemă
comportamentală sau sindrom comportamental, în persoane de tip A şi tip B.
Se ştie că există un tip comportamental, numit tip A, care este mai predispus să contacteze o
boală de inimă şi alte boli legate de stres, din cauza anumitor trăsături legate de caracter şi anumitor
atitudini mentale. Multe dintre aceste trăsături şi atitudini sunt răspunzătoare pentru declanşarea
simptomelor stresului. Pentru a modifica tiparele comportamentale de tip A, în scopul eliminării
simptomelor stresului, trebuie să vedem (să observam) care sunt trăsăturile noastre de caracter care
ne determină personalitatea (indivizi de tip A sau de tip B). După aceea, putem folosi diverse
metode de controlare a stresului, pentru a ne impune să ne schimbam acele trăsături.

3.3. CARACTERISTICILE TIPURILOR DE PERSONALITATE ȘI LEGĂTURA LOR CU

STRESUL PSIHIC
În continuare, vă prezint principalele caracteristici ale indivizilor de tip A şi ale celor de tip
B. Nu toţi cei care intră în categoria A sau B vor avea toate sau, măcar, majoritatea acestor însuşiri.
De obicei, însă, oamenii aparţin uneia sau celeilalte categorii (vezi Anexa nr.14)

CARACTERISTICILE TIPULUI “A” DE PERSONALITATE

puternic competitiv;
nerăbdător;
cu predispoziţie spre realizări;
agresiv şi pasionat;
având un simţ dezvoltat al presiunii timpului;
mişcându-se intens şi des.
CARACTERISTICILE TIPULUI “B” DE PERSONALITATE
relaxat şi lipsit de grabă;
răbdător;
non-competitiv;
non-agresiv;
nu este presat de timp.
26
 În plus faţă de aceste trăsături de bază, trebuie subliniat faptul că indivizii de tip A răspund mai
repede şi mai puternic la stres din punct de vedere cardiovascular - creştere mai mare a presiunii
sângelui, o cantitate mai mare de colesterol în sânge şi arteroscleroza mai extinsă decât la indivizii
de tip B. Probabil că indivizii care aparţin clasei A nu se confruntă cu toate aceste probleme
simultan; totuşi, este posibil ca aceştia să se îmbolnăvească mai repede decât tipul B.
Punctajul minim este de 30, cel maxim de 150. Împărţirea după tipuri de personalitate se face
după cum urmează:

Punctaj Tip de personalitate

100 - 150 tipul A

76 - 99 tipul A B (media)
30 - 75 tipul B

Dacă punctajul dumneavoastră este de 75 sau mai puţin, aparţineţi tipului B de personalitate. În
general, luaţi viaţa aşa cum este şi nu acceptaţi ca problemele şi grijile să vă domine existenţa. Dacă
punctajul dumneavoastră este între 76 şi 99 faceţi parte dintr-un grup majoritar de oameni, care au
trăsaturi de tipul A şi de tipul B. Probabil că ştiţi să vă relaxaţi şi nu sunteţi prea agresiv sau prea
competitiv. Totuşi, luaţi unele lucruri în serios şi în anumite situaţii vă place să fiţi activi,
competitivi şi productiv. Dacă punctajul a fost de 100 sau a depăşit 100, atunci mai mult ca sigur că
aveţi o personalitate de tip A; şi va trebui să vă schimbaţi atitudinile, comportamentul şi priorităţile,
pentru a nu vă îmbolnăvi grav.
Nu există răspunsuri în întregime bune sau proaste, deoarece nu există două persoane identice.
Ceea ce pentru unul dintre noi ar fi o experienţă traumatizantă, pentru altul ar putea fi o nimica
toată. Dar nimeni - ori cât de multă energie i-ar conferi stresul - nu poate face faţă prea multor tipare
comportamentale de tip A, menţinându-şi în acelaşi timp sănătatea intactă, pentru o perioadă lungă
de timp. De fapt, se ştie că oamenii care aparţin tipului A de personalitate suferă de mai multe
simtome de stres şi se îmbolnavesc mult mai repede decât cei care aparţin tipului B.
Tipurile comportamentale B şi AB sunt favorabile pentru că ne permit să ne atingem scopurile,
să fim motivaţi, să dăm randament şi să facem toate lucrurile pe care le fac cei ce aparţin tipului A,
fără a da dovadă de ostilitate, de agresivitate, de nerăbdare sau de nesiguranţa. Cu toţii putem învăţa
să ducem la bun sfârşit tot ceea ce ne-am propus, relaxându-ne mult mai mult în acelaşi timp. Astfel
modificându-ne tiparele comportamentale de tip A şi impunându-ne să adoptăm mai multe trăsături
specifice tipului B, vom ajunge să ne îmbolnăvim mai rar şi ne vom face viaţa mai plăcută şi mai
puţin stresantă.
La un seminar organizat de catre Centrul brazilian de oncologie, s-a aratat ca
neexteriorizarea sentimentelor şi a emoţiilor provoacă un dezechilibru al sistemelor circulator şi
imunitar al organismului, creând condiţii propice declanşării bolii canceroase. De aceea este
recomandabil ca oamenii să-şi exprime emoţiile, să nu le reprime, aceasta fiind cea mai
bună metodă de evitare a îmbolnăvirilor fizice şi psihice. Prezint în Anexa nr.15 markerii
stresului psihic; iar în Anexa nr.16 manifestări disfuncţionale de comportament determinate de
influenţa factorilor stresanţi.

3.4. SCALA REFACERII SOCIALE - PSIHOSOCIAL

3.4.1.Scala refacerii sociale
Dacă unul din evenimentele de mai jos ți s-au întâmplat în ultimele 12 luni, bifează în
coloana cu “s-a întâmplat” și apoi scrie valoarea corespunzătoare în coloana cu “ punctaj” . Notă:
dacă vi s-a întâmplat mai mult de o dată folosește numărul de căte ori vi s-a întâmplat în loc să
bifați, și înmulțiți numărul cu valoarea corespunzătoare din coloană pentru a va obține punctajul.

27
Nr.crt. Valoarea “ S-a întâmplat” Punctaj Eveniment
1 100 Moartea soțului/soției
2 73 Divorț
3 65 Separare conjugală
4 63 Inchisoare
5 63 Moartea unui membru apropiat al familiei
6 53 Daună personală sau boală
7 50 Căsătorie
8 47 Concediat de la muncă
9 45 Impăcare conjugală
10 45 Pensionare
11 44 Schimbarea stării de sănătate a unui
membru de familie
12 40 Sarcina
13 39 Dificultăți în viața sexuală
14 39 Câștigul unui nou membru în familie
15 39 Imbunătățirea afacerii
16 38 Schimbarea stării financiare
17 37 Moartea unui prieten apropiat
18 36 Schimbarea profilului de muncă
19 35 Schimbarea nr. de argumente față de
soț/soție
20 31 Ipoteca de peste 10.000 $
21 30 Luarea unei ipoteci sau împrumut
22 29 Schimbarea responsabilităților la muncă
23 29 Fiică sau fiu care a plecat de acasă
24 29 Probleme cu legea
25 28 Realizare personală remarcabilă
26 26 Soț/Soție care a renunțat la muncă
27 26 Inceperea sau terminarea școlii
28 25 Schimbarea condițiilor de locuit
29 24 Revizuirea obiceiurilor personale
30 23 Probleme cu șeful
31 20 Schimbarea numărului de ore la muncă sau
a condițiilor de muncă
32 20 Schimbarea domiciliului
33 20 Schimbarea școlii
34 19 Schimbarea momentelor de recreere
35 19 Schimbarea activităților bisericești
36 18 Shimbarea activităților sociale
37 17 Ipotecă sau împrumut mai puțin de 10000 $
38 16 Schimbarea programului de somn
39 15 Schimbarea numărului de adunări de
familie
40 15 Schimbarea obiceiurilor de a mânca
41 13 Concediu
42 12 Craciun
43 11 Incălcări minore ale legii

3.5.Obiceiuri de sănătate și așteptarea vieții

3.5.1.Instructiuni : Începe calcularea de la 76 (ani), care, conform cu Centrul Naţional de Statistici

ale Sănătăţii (1998), este aşteptarea medie a vieţi în U.S. pentru toate rasele şi sexele combinate cu
cel mai apropiat an întreg.
28
- Dacă eşti un bărbat alb , scade 3 ani
- Dacă eşti un bărbat negru, scade 11 ani
- Toţi ceilalţi bărbaţi din U.S., scad 8 ani
- Dacă eşti o femeie albă, adună 4 ani
- Dacă eşti o femeie neagră, scade 2 ani
- Toate celelalte femei din U.S., scad 0 ani
- Dacă locuieşti într-o zona urbană cu o populaţie peste 2 milioane de locuitori , scade 2 ani
- Dacă locuieşti într-un oraş cu o populaţie sub 10.000 de locuitori sau la o fermă, adună 1 an
- Dacă unul dintre bunicii naturali a trăit 85 de ani sau mai mult, adaugă 2 ani
- Dacă toţi cei patru bunici naturali au trăit 80 de ani sau mai mult, adaugă 5 ani
- Dacă unul dintre părinţii naturali a murit din cauza unui atac de inimă sau infarct înainte de
50 de ani, scade 4 ani
- Dacă unul dintre părinţi, frate sau soră sub 50 de ani are sau a avut cancer sau boală de
inimă, sau diabet încă din copilărie, scade 3 ani
- Câştigi peste 100,000 $ într-un an? Scade 1 an
- Dacă ai terminat universitatea, adaugă 1 an. Dacă ai o licenţă sau un grad profesional,
adaugă încă 2 ani.
- Dacă ai 65 de ani sau mai mult şi lucrezi la ceva ce îţi place, adaugă 2 ani
- Dacă locuieşti cu soţul/soţia, prieten sau membru de familie, adaugă 4 ani. Dacă nu, scade 1
an pentru fiecare an singur de la vârsta de 25 de ani, cu exceptia celor care au animale de
companie.
- Dacă ai legături sociale puternice, adaugă 1 an
- Dacă munca ta este sedentară, cum ar fi statul la un birou, scade 2 ani
- Dacă munca ta cere activitate fizică regulată, cum ar fi gospodăritul sau munca într-o
fabrică, adaugă 2 ani.
- Dacă faci exerciţii regulat şi moderat (mers pe jos, alergare, înot, biciclism ) de 3 sau 5 ori
pe săptămână pentru cel puţin o jumătate de oră (5 minute încălzire, 20 minute aerobic , 5
minute pentru calmare) , adaugă 4 ani
- Dormi mai mult de 10 ore pe noapte? Scade 3 ani
- Dacă eşti tare agresiv şi uşor iritabil, scade 2 ani
- Dacă eşti fără griji ,dat pe spate şi pacifist, adaugă 2 ani
- Ai un scop constrâns în viaţă, ceva important de făcut? Adaugă 1 an
- Eşti fericit? Adaugă 1 an. Nefericit? Scade 2 ani
- Ai luat vreo amendă pentru depăşirea vitezei anul trecut? Scade 1 an. Dacă porţi întotdeauna
centura de siguranţă , adaugă 1 an
- Fumezi mai mult de două pachete de ţigări pe zi? Scade 8 ani. Unu sau două pachete? Scade
6 ani. Jumatate, unul? Scade 3 ani. Dacă fumezi regulat o pipă sau ţigări , scade 2 ani
- Dacă eşti bărbat şi bei mai mult de 3 pahare de băutură pe zi sau mai mult de 21 de pahare
pe săptămână, scade 2 ani. Dacă eşti femeie şi bei mai mult de 2 pahare de băutură pe zi sau
mai mult de 14 pe săptămână, scade 2 ani
- Eşti supraponderal cu vreo 25 de kilograme ? Scade 8 ani. De la 15 kg la 25 kg? Scade 4 .
De la 5 kg la 15 kg? Scade 2 ani.
- Daca te simţi relaxat şi lipsit de stres în cea mai mare parte a timpului, adaugă 1 an. Dacă te
simţi încordat şi foarte stresat în cea mai mare parte a timpului, scade 2 ani.
- Dacă eşti bărbat şi ai peste 40 de ani şi ai controale fizice regulate, adaugă 2 ani.
- Dacă eşti femeie şi ai peste 18 ani şi ai o viaţă sexuală activă şi mergi la ginecolog o dată pe
an , adaugă 2 ani
- Dacă presiunea sângelui este sub 90, adaugă 1 an. Dacă este de la 90-104, scade 1 an . Dacă
este peste 104, scade 2 ani.

29
3.5.2.Reglarea vârstei

- Dacă ai între 32 şi 43 de ani , adaugă 2 ani

- Dacă ai între 44 şi 52 de ani , adaugă 3 ani
- Dacă ai între 53 si 57 de ani , adaugă 4 ani
- Dacă ai între 58 şi 61 de ani , adaugă 5 ani
- Dacă ai între 62 şi 65 de ani , adaugă 6 ani
- Dacă ai 66 de ani sau mai mult , adaugă 7 ani

3.5.3.Simptomele stresului

Comportamentale la muncă Emoționale

Scăderea productivităţii Sentimente de nelinişte

Răsturnare mare a normei Lipsa de odihnă
Absenţe ţn special luni şi vineri Frustrare
Cu cinism Furie
Nu respecţi autorităţile Întotdeauna iritat
Atitudine superficială Depresie
Pauze de masă lungi
Stai singur
Furie faţişă (ţipi, arunci)
Schimbări în înfăţişare
Schimbări în înfăţişare la muncă

Comportament în afara muncii Fizice

Lipsa somnului Pierderi sau scăderi bruşte în

Dureri de cap greutate
Decăderea proprie-discipline Dificultăţi gastro-intestinale
Iritabil cu familia Dureri de gât
Mănânci mai mult (sau mai puţin) Dureri de spate
Fumezi mai mult Tremuri sau te zgâlţăi
Abuzezi de alţii Greaţă
Acţionezi impulsiv Dureri de stomac
A izbucni în lacrimi
Mâncărimi
Diaree
Presiunea sângelui mare
Intelectual/cognitiv

Incapacitatea de a te concentra
Sensul irealităţii
Incapacitatea de a lua decizii clare

3.6.Verifică lista cu simptomele stresului = Kenneth B. Matheny , Ph. D

Următoarea este o listă cu simptomele stresului asociate cu munca, relaţiile interpersonale şi

sănătatea. Citeşte fiecare simptom cu atenţie şi indică dacă tu crezi că momentan vreun simptom îţi
este caracteristic.

30
Simptome la muncă

1.Am dificultăţi mari să mă concentrez asupra muncii

2.Mă plâng tot timpul
3.Am suferit o lipsă serioasa de motivaţie
4.Simt că lucrurile sunt în afara controlului
5.Sau, sunt tot timpul plictisit
6.Am lipsit mai frecvent decât de obicei, sau am avut dorinţa puternică de a lipsi
7.Am incertitudini cum este evaluată munca mea
8.Simt o presiune mare de la muncă ( mă simt constant dat la o parte)
9.Am probleme cu şefii mei, subordonaţii sau colegii de muncă
10.Sunt confuz asupra responsabilităţilor mele
11. Simt că am o putere mică de decizie în privinţa jobului meu
12. Lucrez atât de mult şi acasă încât s-a amestecat cu viaţa mea familială (prietenie)

Simptome în relaţiile interpersonale

1.Devin nepăsător în privinţa oamenilor cu care mă înţeleg

2.Sunt tot timpul preocupat şi nedisponibil să-i ascult pe alţii
3.Devin neliniştit sau iritabil
4.Sunt retras emoţional şi adesea îmi doresc să fiu singur
5.Sunt fără haz, aspru, nimic nu mi se mai pare amuzant
6.Obţin puţină bucurie din evenimentele sociale sau vacanţe
7.Mă trezesc uitându-mă la televizor pentru mult timp pentru a evita conversaţiile cu ceilalţi
8.Am multe certuri cu membrii familiei sau cu prietenii apropiaţi
9.Am mai putin contact cu ceilalti
10.Am dificultăţi sexuale

Simptome în minte şi corp

1.Am insomnii sau nevoie sporită de somn

2.Am schimbări neplănuite în obiceiurile de a mânca
3.Am dureri acute, dureri, sau discomfort general
4.Beau alcool, fumez şi folosesc sedative frecvent
5.Am erupţii dureroase, vânătai sau iritaţii
6.Am avut reacţii alergice
7.Sunt tot timpul îngrijorat şi mă simt nerăbdător
8.Simt oboseala cronică şi / sau apatie
9.Simt dureri de cap, dureri de spate, sau ulcer
10.Am sentimente de ameţeală, de greaţă în stomac, sau apăsare în piept
11.Simt frecvent tensiune în muschi

3.7. Testează-ţi nivelul de ostilitate

Pentru a câştiga o impresie generală de cât de ostil poţi fi, răspunde la următoarele întrebări
în fiecare dintre aceste secţiuni pentru care cercetările s-au arătat a fi hotărâtoare : cinism, furie şi
agresiune. Acest chestionar nu este un test ştiinţific validat, dar îţi va da un simţ cum te încadrezi în
aceste trei domenii.

31
Cinism

De câte ori la casa de la supermarket ai numărat articolele din coşul celor dinaintea ta
ca să fii sigur că nu depaşesc limita?
Dacă un lift nu vine atât de repede cum crezi că o va face, gândurile tale se
concentrează rapid către comportamentul nechibzuit al persoanei de la celalalt etaj care
îl ţine în loc ?
Ai obiceiul des să îţi verifici membrii familiei sau colegii ca să fii sigur că nu fac nici o
greşeală în sarcinile lor?

Furie
Când eşti prins în trafic, la bancă sau supermarket, simţi imediat că inima ţi se
zdrobeşte şi că respiraţia ţi se impulsionează?
Când lucrurile mici merg prost, simţi adeseori că îţi vine să fugi în lume?
Când cineva te critică, începi imediat să te simţi enervat?

Agresiune
Dacă un lift se opreşte prea mult la un etaj deasupra ta, îţi vine să zdrobeşti uşa?
Dacă oamenii te maltratează, cauţi o oportunitate ca să te răzbuni ?
Te trezeşti bolborosind la televizor în timpul ştirilor?

3.8 .Evaluarea comportamentală și profilul stresului

Identificarea caracteristicilor individuale ale personalităţii
Vezi cum reacţionezi în fiecare situaţie de mai jos. Nu sunt răspunsuri corecte sau greşite.
Încercuieşte un singur răspuns pentru fiecare întrebare.

ÎNTREBAREA Întotdeuna Frecvent Câteodată Rar Nicio

dată
1.Esti punctual? 5 4 3 2 1
2.Lucrezi sub presiunea termenelor limita? 5 4 3 2 1
3.Iti faci pe plac in hobbiuri competitive? 5 4 3 2 1
4.Iti place rutina treburilor menajere in
1 2 3 4 5
gospodarie?
5.Preferi sa faci o treaba tu insuti pt ca ceilalti
5 4 3 2 1
sunt prea lenti sau nu o pot face la fel?
6.Lucrezi cand mananci cand esti la baie etc? 5 4 3 2 1
7.Mergi repede? 5 4 3 2 1
8.Mananci in graba? 5 4 3 2 1
9.Esti rabdator si intelegator? 1 2 3 4 5
10.Te gandesti la mai multe lucruri in acelasi
5 4 3 2 1
timp?
11.Ii intrerupi pe ceilalti si le grabesti
5 4 3 2 1
completarea gandurilor?
12.Te preface ca-i asculti pe ceilalti cand
vorbesc despre subiecte care nu te 5 4 3 2 1
intereseaza?
13.De cate ori de uiti la ceas? 5 4 3 2 1
14.De cate ori ti se pare ca timpul trece prea
5 4 3 2 1
repede?

32
15.Te simti vinovat atunci cand te relaxezi si
5 4 3 2 1
nu faci absolut nimic pentru cateva ore/zile?
16.De cate ori te simti exasperate cand stai la
5 4 3 2 1
coada la film, la restaurante etc?
17.Iti dai seama ca nu iti mai aduci aminte de
detalii ale imprejurimilor dupa ce ai plecat 5 4 3 2 1
dintr-un loc?
18.Cat de des esti preocupat sa iti iei lucruri
5 4 3 2 1
materiale?
19.Folosesti un model de discurs relaxat ? 1 2 3 4 5
20.Cat de des incerci sa iti faci un program
5 4 3 2 1
mai mult sau mai putin?
21.Cat de des te simti agresiv , ostil si vrei sa
provoci oamenii care te fac sa te simti 5 4 3 2 1
necomfortabil?
22.Iti accentuezi discursul, vorbesti repede? 5 4 3 2 1
23.De cate ori ai gesticulat strangandu-ti
pumnul, batand cu pumnul in palma celuilalt, 5 4 3 2 1
strangand din falca , crasnind din dinti?
24.Asculti bine si atent? 1 2 3 4 5
25.Preferi respectul si admiratia in locul
5 4 3 2 1
afectiunii?
26.Evaluezi activitatile tale si ale celorlalti in
5 4 3 2 1
numere? (minute , ore, zile, dolari, varsta)?
27.De cate ori joci ca sa castigi? 5 4 3 2 1
28.Cat de des stai pana tarziu ca sa
1 2 3 4 5
socializezi?
29.Cat de des esti nervos? 5 4 3 2 1
30.Iesi din calea ta pentru a ascunde furia? 5 4 3 2 1
31.Cat de des esti nemultumit cu pozitia ta
5 4 3 2 1
prezenta sau progresul in avansare?
32.Visezi in timpul zilei mult? 1 2 3 4 5
33.Participi la numeroase organizatii? 5 4 3 2 1
34. 5 4 3 2 1
35.Cat de des vii la serviciu chiar daca esti
5 4 3 2 1
bolnav?
36.Cat de des rasul tau este aspru , chicoteala
5 4 3 2 1
fortata?
37.Rezisti la concedierea oamenilor? 1 2 3 4 5
38.Cat de des esti in mod sincer deschis si
5 4 3 2 1
sensibil cu oamenii?
39.Cat de des mergi la culcare devreme? 5 4 3 2 1
40.Daca fumezi , preferi tigarile in
5 4 3 2 1
comparatie cu o pipa sau tigara de foi?
41.Cat de des sari peste o masa inainte sa o
5 4 3 2 1
gusti?
42.Cat de des faci exercitii? 1 2 3 4 5
43.Combini vreodata concediile cu afacerile? 5 4 3 2 1
44.Cat de des lucrezi pana tarziu? 5 4 3 2 1
45.Cat de des ai fredonat , te-ai agitat sau ai
5 4 3 2 1
batut cu degetele in masa cand nu ai fost
33
implicat in nici o activitate?

BSI

Nume:………………………………………………Nr.Pacientului:………….
Tehnician:………………………..Locatie:………………………………........
Nr.Vizitei:………………Mod:S-4…………………..Nar……………............
Varsta:…………………………… Sexul:………………………....................
Data:…………………
Observatii:……………………………………………………………………………………………
…………………………….............................................................................................................

INSTRUCŢIUNI

Mai jos este o lista de probleme şi plângeri pe care oamenii le au câteodată. Citeşte-le câte una pe
rând cu atenţie, şi selectează unul din termeni care descrie CÂT DE MULT DISCOMFORT ŢI-A
CAUZAT ACEASTĂ PROBLEMĂ ÎN ULTIMELE 7 ZILE, INCLUSIV ASTĂZI. Pune numărul
în spaţiul din dreapta propoziţiei. Nu sări nici un punct, şi scrie numărul tău clar. Dacă te
răzgândeşti, şterge primul număr complet. Citeşte exemplul de mai jos înainte să începi, şi dacă ai
întrebări, te rog întreabă-ţi instructorul.

Exemplu :
Cât de mult ai fost întristat din cauza:
Ans.: dureri corporale …………………… 3 (câtuşi de puţin)

Termeni : 0 – Deloc
1 – Puţin
2 – Moderat
3 – Câtuşi de puţin
4 – Peste măsură

Cât de mult ai fost întristat din cauza :

1. nervozitate sau lipsa de stabilitate
2. slabiciune sau ameteala
3. idea ca altcineva iti poate controla gandurile
4. dai vina pe ceilalti pentru problemele tale
5. ai probleme in a-ti aminti anumite lucruri
6. te simti usor enervate si iritat
7. dureri in inima sau in piept
8. iti este frica in spatii deschise
9. ganduri de sinucidere
10. sentimentul ca nu poti avea incredere in oameni
11. lipsa poftei de mancare
12. te speri dintr-o data fara motiv
13. character exploziv pe care nu il poti controla
14. te simti singur chiar si atunci cand esti cu oameni
15. te simti blocat in a face unele lucruri
16. te simti singur
17. te simti trist
34
18. nu te intereseaza nimic
19. te simti groaznic
20. sentimentele tale sunt usor de ranit
21. simti ca oamenii sunt neprietenosi sau nu te plac
22. te simti inferior celorlalti
23. greata sau dureri de stomac
24. simti ca esti privit sau ca oamenii vorbesc despre tine
25. probleme sa adormi
26. trebuie sa verifici si iar sa verifici ceea ce ai facut
27. ai dificultati in a lua decizii
28. ti-e frica sa mergi cu autobuzul, metroul sau trenul
29. ai probleme sa respire
30. pauza fierbinte sau rece
31. trebuie sa eviti anumite lucruri , locuri sau activitati deoarece te inspaimanta
32. mintea ti se incetoseaza
33. amorteala si mancarimi ale partilor corpului
34. idea ca trebuie sa fi pedepsit pentru pacatele tale
35. te simti nesigur in legatura cu viitorul
36. probleme de relationare
37. te simti slabit
38. te simti tensionat
39. ganduri de moarte
40. ai impulsuri sa bati , sa injuri , sau sa-i faci rau cuiva
41. ai impulsuri sa spargi sau sa zdrobesti
42. te simti foarte sfios cu ceilalti
43. te simti stingherit in multime
44. niciodata nu te simti apropiat de o alta persoana
45. stari de teroare sau panica
46. tot timpul te certi
47. te simti nervos cand esti lasat singur
48. ceilalti nu te apreciaza pentru realizarile tale
49. te simti atat de nelinistit incat nu poti sta locului
50. nu te simti bun de nimic
51. simti ca oamenii vor profita de tine daca le vei permite
52. sentimente de vinovatie
53. idea ca este ceva in neregula cu mintea ta

35
 SESIUNEA NR. 4

MANAGEMENTUL STRESULUI

4.1.Conceptul de management al stresului

4.2.Strategii de management ale stresului
4.3.Tulburarea acută de stres
4.4.Stresul posttraumatic

Standarde de performanţă:

La sfârşitul activităţii didactice masteranzii vor fi în măsură să :

1. cunoască principalele instrumente și aparate pentru diagnosticarea stresului.
2. să recunoască simptomele stresului psihic.
3. să identifice caracteristicile tipurilor de personalitate
4. să cunoască și să folosească instrumente specifice evaluării stresului
5. să fie în măsură să întocmească un profil de stres.

4.1. CONCEPTUL DE MANAGEMENT AL STRESULUI

Am văzut că stresul înseamnă starea ce rezultă când percepem un dezechilibru între solicitările
exercitate asupra noastră şi capacitatea noastră de a face faţă, de a le satisface. Stresul poate fi
funcţional sau disfuncţional. Stresul nu este suficient pentru a motiva performanţa. Dacă este un
nivel moderat al dezechilibrului, unde cerinţele întrec capacităţile, angajatul poate fi motivat să-şi
mărească efortul pentru a-şi uşura stresul, efort ce duce şi la mărirea performanţei organizaţionale.
Acesta este un stres funcţional. Dacă dezechilibrul între cerinţe şi capacitatea de a le îndeplini este
prea mare, individul va simţi un mare disconfort psihic, intervenind chiar inhibiţia de stres - efect al
stresului disfuncţional (Anexa nr. 10 – evaluarea stresului Karasek, Anexa nr.11 chestionarul
de stres Siegrist).

Sunt trei posibilităţi ale interacţiunii între stres şi performanţă :

a) în cazul stresului funcţional, managementul stresului este îndreptat spre îmbunătăţirea

performanţei angajaţilor care încadrează instituţia respectivă;
b) dacă stresul este disfuncţional, managementul stresului poate fi o problemă de reducere a
factorilor stresanţi până la nivelul dorit;
c) în cazul în care capacităţile depăşesc cerinţele, managementul stresului poate acţiona în
sensul măririi nivelului de stres până la un nivel la care dorinţa de performanţă este aşteptată.

36
 Există un optimum de stres în care performanţa este la vârf. Pentru lider este important să
menţină acest optim, mărind sau descrescând stresul în funcţie de stimulii din mediu. Nivelul
stresului este mult prea mare pentru a realiza o sarcină, oricât de simplă. Nu orice stres este rău
şi, în unele situaţii, inducerea stresului poate fi o parte necesară a procesului de conducere.

Stres Stres Stres

disfuncţional funcţional disfuncţional

Letargie Motivare Teamă

Punct optim

Stres
CURBA DE STRES - PERFORMANŢĂ (U - inversat)

Mangementul stresului poate fi văzut ca o încercare de a varia nivelul stresului subordonaţilor

către un punct optim pentru performanţa maximă, evitând daunele psihice asociate stresului excesiv.
Sunt incluse în acest proces: estimarea poziţiei individuale pe curba stres - performanţă; evaluarea
constanta şi activă a individului şi a mediului pentru a identifica potenţiale surse de stres, selectând
şi adoptând strategiile cele mai adecvate diminuării efectelor stresului; evaluarea eficienţei acestor
strategii.
Mai trebuie făcută menţiunea că oamenii reacţionează diferit în faţa aceloraşi stimuli stresanţi,
datorită perceperii diferite a naturii lor precum şi a capacităţii diferite de a le face faţă. Tocmai de
aceea liderul trebuie să introducă sarcina diferenţiat, în funcţie de poziţia indivizilor pe curba stres-
performanţă.
Când performanţa individuală este satisfăcătoare şi când nu există semne de disfuncţionalitate,
nivelul stresului nu trebuie ajustat. Un management al stresului mai activ trebuie aplicat când liderul
îşi planifică activităţile sau când există semne ale stresului mai mari sau mai mici.
În faţa unor răspunsuri psihologice foarte variate (răspunsurile la stres sunt diverse, fiecare
persoană reacţionând diferit) liderul trebuie să observe atent comportamentele celorlalţi
(comportamentele pot fi autodistructive: consum de ţigări, alcool, droguri, sau distructive).
Gestionând stresul diferenţiat şi nuanţat, cu ajutorul unor strategii adecvate diferitelor
niveluri/forme de stres, liderul poate ajuta subordonaţii să-şi schimbe percepţia asupra sarcinii şi să
o adapteze conform capacităţilor lor.

4.2. STRATEGII DE MANAGEMENT ALE STRESULUI

Psihologul poate folosi mai multe strategii de management al stresului pentru a apropia
clienţii/pacienţii de punctul optim al curbei stresului.
Psihologul poate folosi trei modalităţi de realizare a acestui lucru:
1. manipularea percepţiei şi a cerinţelor actuale asupra pacienţilor (strategii referitoare la
cerinţe) ;
2. evaluarea şi, ulterior, îmbunătăţirea percepţiei actuale asupra capacităţilor pacienţilor
(strategii referitoare la capacităţi);
3. atenuarea unor răspunsuri disfuncţionale ale pacienţilor (răspunsuri fiziologice, psihologice
şi comportamentale - strategii de modelare a acestora).

37
 Primele două tipuri de strategii pot îmbunătăţii încercările atât de creştere, cât şi de descreştere
a nivelului de stres, în timp ce al treilea tip de strategii este folosit în mod normal pentru
îmbunătăţirea încercărilor de a reduce efectele stresului.
Procedura generală de management al stresului începe atunci când psihologul clinician, prin
variate modalităţi de evaluare, constată că nivelul stresului individual nu este la optimul
performanţei. În general, dacă observă că nivelul stresului este prea scăzut, poate spori sarcinile
până la un punct în care cerinţele depăşesc capacităţile. Pe de altă parte, dacă excesul de cerinţe este
disfuncţional, psihologul clinician trebuie să investigheze cauzele probabile şi să reducă cerinţele
până la un nivel tolerabil sau poate îmbunătăţi percepţia de sine asupra capacităţilor clienţilor. O a
treia opţiune este aceea de a încerca să uşureze efectele stresului, centrându-se fie pe cerinţe, fie pe
capacităţi sau răspunsuri sau pe orice altă combinaţie.
Strategiile de management referitoare la cerinţe se referă în principal la faptul că psihologul
poate influenţa cerinţele de îndeplinire a sarcinilor fie prin modificarea modalităţilor de realizare a
acestora, fie prin impunerea standardelor de performanţă sau a amândoura.
altă formă a controlării prin cerinţe pe care psihologul/liderul o poate folosi este aceea de a
negocia alocarea resurselor pentru îndeplinirea sarcinilor;
schimbarea sarcinii sau a procedurii de realizare, pot fi de asemenea surse majore de stres,
controlabile de psiholog/lider;
psihologul/liderul trebuie să-şi amintească diferenţele individuale a clienţilor;
comunicarea are o contribuţie esenţiala în formularea şi prezentarea cerinţei ;
altă strategie indirectă de a prezenta cerinţa este de a alterna sistemele de recompense
asociate sarcinii.
Strategiile conforme capacităţilor constau în observarea şi stimularea/activarea lor la
clienţilor/subordonaţi pentru a îndeplini sarcinile. Aceste strategii sunt de obicei centrate fie pe
adoptarea/modificarea abilităţilor clienţilor/subordonaţilor prin pregatire sau antrenament, fie pe
încercarea de a îmbunătăţi încrederea în sine pentru realizarea sarcinii.
Strategiile referitoare la răspunsuri constau în folosirea recompenselor pentru comportamentul
dorit şi a pedepselor pentru cel nedorit. Când comportamentul clientului/subordonatului ca răspuns
la o sarcină data este unul de evitare a sarcinii prin folosirea altor comportamente neperformante,
liderul poate folosi una din tehnicile descrise anterior (Anexa nr.12 – factorii de diminuare şi de
sporire a rezistenţei la stres).
Strategii instituţionale de reducere a stresului constau în educarea prin clarificarea
performanţelor aşteptate şi dezvoltarea sistemului - suport, pot reduce efectele tensiunilor care apar
în timpul proceselor de socializare iniţială.

(Anexa nr.17 –Surse de stres în muncă, Anexa nr.18 – Chestionar bourn-out).

4.3.Tulburarea acută de stres

Tulburarea acută la stres desemnează un ansamblu de tulburări tranzitorii ce apar la o

persoană sănătoasă mintal, într-o situaţie extrem de stresantă (catastrofe naturale, conflicte militare
sau crize extreme în relaţiile interpersonale.)
Tulburarea acută la stres se manifestă în intervalul de 4 săptămâni după evenimentul
traumatic şi durează între minimul 2 zile şi maximum 4 săptămâni. Dacă simptomele durează mai
mult de 4 săptămâni, diagnosticul adecvat este de tulburare de stres postraumatic. (DSM IV-TR,
criteriul G)

38
 Tabloul clinic este variat: agitaţie, semne vegetative de anxietate, răspuns limitat la stimulii
din mediu, dezorientare vizibilă la mediu, depersonalizare, derealizare, amnezie disociativă, stupor
şi fugă.
Tulburările sunt în general reversibile, fiind legate în timp şi prin conţinut de factorul
stresor.
Tratamentul implică oportunitatea unor discuţii despre evenimentul stresant, iar în cazuri
severe se pot administra câteva de doze de anxiolitice.

4.4.Tulburarea de stres posttraumatic

În tulburarea de stres postraumatic, agentul stresor este deosebit de sever, generând frică şi
traume psihologice majore. Tulburarea indică o reacţie intensă şi prelungită la stresori intenşi:
catastrofe naturale (incendii, cutremure), dezastre provocate de oameni (război, persecuţii) sau
agresiune asupra persoanei (viol, tâlhărie).

C.I., un bărbat de 35 de ani, împreună cu fiul său de 5 ani au plecat la sfârşit de săptămână
să-şi viziteze socrii, care locuiau la ţară. Dimineaţă, foarte devreme, a început o furtună puternică
cu tunete şi fulgere. C.I. s-a trezit în jurul orei 3 dimineaţă datorită unui zgomot foarte puternic.
Şi-a dat imediat seama că un trăsnet a lovit casa. A fugit imediat spre dormitorul unde fiul său
dormea împreună cu bunicii, dar nu a putut să înainteze datorită focului de pe hol şi fumului
dens. Atunci a ieşit afară, încercând să se caţere prin exterior până la geamul camerei unde se
aflau socrii şi copilul, pe care i-a auzit strigând după ajutor, dar drumul i-a fost barat de o antenă
care a căzut de pe casă. Când au venit pompierii aceştia au reuşit să o salveze pe soacră, dar
copilul şi socrul muriseră datorită intoxicaţi cu fum. Şoţia lui C.I a sosit imediat după ce a aflat
teribila veste. Întorşi acasă după înmormântare, C.I a început să aibă vise terefiante cu incendii,
se scula plângând din somn sau tresărea puternic. Aceste coşmaruri se produceau în fiecare
noapte, în ultimele două luni şi perturbau puternic activitatea lui C.I. din timpul zilei. După un
timp a început să aibă insomnii. Îi era frică să se culce din cauza coşmarurilor. În cursul
activităţilor zilnice i se întâmpla frecvent să se oprească brusc, copleşit de imagini din timpul
evenimentului. Avea impresia că aude în permanenţă ţipetele copilului său, cerând ajutor. Deşi
soţia, ea însăşi foarte încercată, încerca să-l facă să povestească ce s-a întâmplat, C.I. refuza de
fiecare dată, începând să plângă. Singurul lucru pe care i-l repeta frecvent soţiei era că îşi doreşte
să moară şi să meargă acolo unde se află fiul său şi socrul său.

Astfel, criteriile de diagnostic pentru 309.81 Stresul posttraumatic sunt conform

manualului DSM-IV-TR, următoarele:
A. Persoana a fost expusă unui eveniment traumatic în care ambele din cele care
urmează sunt prezente:
(1) Persoana a experimentat, a fost martoră ori a fost confruntată cu un
eveniment sau evenimente care au implicat moartea efectivă, ameninţarea
cu moartea ori o vătămare serioasă sau o periclitare a integrităţii corporale
proprii ori a altora;
(2) Răspunsul persoanei a implicat o frică intensă, neputinţă sau oroare. Notă:
la copii, aceasta poate fi exprimată, în schimb, printr-un comportament
dezorganizat sau agitat.
B. Evenimentul traumatic este reexperimentat persistent într-unul (sau mai multe) din
următoarele moduri:
(1) Amintiri detresante recurente şi intruzive ale evenimentului, incluzând
imagini, gânduri sau percepţii. Notă: la copii mici, poate surveni un joc
repetitiv în care sunt exprimate teme sau aspecte ale traumei;

39
 (2) Vise detresante recurente ale evenimentului. Notă: la copii, pot exista vise
terifiante fără un conţinut recognoscibil;
(3) Acţiune şi simţire, ca şi cum evenimentul traumatic ar fi fost recurent
(include sentimentul retrăirii experienţei, iluzii, halucinaţii şi episoade
disociative de flashback, inclusiv cele care survin la deşteptarea din somn
sau când este intoxicat) Notă: la copiii mici poate surveni reconstituirea
traumei specifice;
(4) Detresă psihologică intensă la expunerea la stimuli interni sau externi care
simbolizează sau seamănă cu un aspect al evenimentului traumatic;
(5) Reactivitate fiziologică la expunerea la stimuli interni sau externi care
simbolizează sau seamănă cu un aspect al evenimentului traumatic.
C. Evitarea persistentă a stimulilor asociaţi cu trauma şi paralizia reactivităţii generale
(care nu era prezentă înaintea traumei), după cum este indicat de trei (sau mai multe) din
următoarele:
(1) eforturi de a evita gândurile, sentimentele sau conversaţiile asociate cu
trauma;
(2) eforturi de a evita activităţi, locuri sau persoane care deşteaptă amintiri ale
traumei;
(3) incapacitatea de a evoca un aspect important al traumei;
(4) diminuarea marcată a interesului sau participării la activităţi
semnificative;
27
(5) sentimentul de detaşare sau înstrăinare de alţii;
(6) gama restrânsă a afectului (de. Ex. Este incapabil să aibă sentimente de
amor);
(7) sentimentul de viitor îngustat (de ex. Nu speră să-şi facă o carieră, să se
căsătoarească, să aibă copii ori o durată normală de viaţă).
D.Simptome persistente de excitaţie crescută (care nu erau prezente înainte de traumă)
după cum este indicat de două (sau de mai multe) din următoarele:
(1) dificultate în adormire sau în a rămâne adormit;
(2) iritabilitate sau accese coleroase;
(3) dificultate în concentrare;
(4) răspuns de tresărire exagerat.
E.Durata perturbării (simptomele de la criteriile B, C şi D9 este > 1 lună.
F.Perturbarea cauzează o detresă sau deteriorare semnificativă clinic în domeniul social,
profesional sau în alte domenii importante de funcţionare.
De specificat dacă:
Acut: dacă durata simptomelor este de mai puţin de 3 luni.
Cronic: dacă durata simptomelor este de 3 luni sau mai mult.
De specificat dacă:
Cu debut tardiv: dacă debutul simptomelor survine la cel puţin 6 luni după stresor.

Tulburarea este mai frecventă în copilărie, la vârste mai înaintate şi la persoane cu tulburări
mintale în antecedente. Dacă evenimentul este traumatic reacţiile somatice cresc probabilitatea
prelungirii reacţiilor psihice.
Remisiunea se produce, în general, în decurs de 6 luni, dar la unii pacienţi simptomele pot
persista şi ani.
Tratamentul tulburării de stres posttraumatic este mai eficient dacă se aplică în timpul
sau imediat după producerea evenimentului traumatic. El se realizează în două planuri:
medicamentos şi psihoterapeutic. Tratamentul psihofaracoterapeutic este mai eficient însă dacă se
aplică concomitent cu psihoterapia, care s-a dovedit mai eficientă. Medicamentele sunt în general
focalizate pe simptome specifice: anxietate, insomnii, coşmaruri etc. şi sunt destinate pentru a
40
reduce intensitatea acestor simptome în timpul sau imediat după producerea evenimentului. Se pot
administra anxiolitice şi/sau antidepresive. Medicamentele nu sunt însă niciodată suficiente pentru a
reduce suferinţa într-o tulburare de stres posttraumatic
Esenţială este intervenţia din timpul crizei, care constă în terapii suportive de scurtă durată,
dând pacientului posibilitatea să vorbească pentru a scădea tensiunea emoţională.
Ulterior însă s-a dovedit a fi foarte eficientă o strategie psihoterapeutică de orientare
comportamentalistă şi anume tehnica expunerii directe la stimulii traumatizanţi.
În cadrul terapiei prin expunere clienţii sunt confruntaţi, în imaginaţie sau direct, cu
stimulii care au produs frica sau stimuli asociaţi cu evenimentul traumatic, pe care încearcă să îi
disocieze din experienţa trăită. Ei îşi descriu experienţele trăind emoţiile şi tensiunea la timpul
prezent. Expunerea la stimuli este asociată şi cu alte tehnici comportamentale cum ar fi relaxarea şi
dezvoltarea comportamentului asertiv.
Adesea se utilizează tehnici de inoculare a stresului cum ar fi stoparea gândurilor
(pacientul este învăţat să-şi spună STOP ori de câte ori un gând parazit referitor la eveniment tinde
să invadeze conştiinţa) şi restructurarea cognitivă (ex. viaţa mea este în prezent bulversată de
catastrofa care s-a produs, dar am încă resurse şi sunt dator să merg mai departe).
O altă metodă care s-a dovedit foarte importantă în reducerea stresului după un eveniment
traumatic este dezvăluirea (disclosure), adică oportunitatea şi capacitatea de a vorbi despre trauma
produsă. Studiile demonstrează că pacienţii care nu vorbesc despre eveniment suferă tulburări
psihice mai severe decât cei care se confesează cuiva. James Pannebaker a solicitat unor pacienţi să
exprime în scris traumele pe care le-au suferit şi pe care le-au ţinut în secret. El a constatat că
imediat după relatarea evenimentului depresia a crescut în intensitate, dar ulterior simptomele, atât
psihice cât şi somatice s-au redus în mod semnificativ
Prevenirea stresului posttraumatic.
Cunoscând efectele devastatoare în plan psihologic ale stresului posttraumatic se pune
întrebarea dacă acesta poate fi prevenit. În condiţiile în care urmează ca o persoană să se confrunte
cu o situaţie neobişnuit de stresantă (cum ar fi de exemplu o intervenţie chirurgicală mutilantă, o
amputaţie) ar fi posibil ca această persoană să primească anumite informaţii (să i se inoculeze un
stres anticipator), care să îi dezvolte anumite abilităţi de a lupta cu stresul ce va fi asociat situaţiei
traumatizante.
Janis (1958)1 a realizat interviuri cu astfel de persoane, înainte şi după intervenţia
chirurgicală, pentru a stabili relaţia dintre frica preoperatorie şi comportamentul postoperatoriu şi a
constatat că pacienţii care dezvoltau un nivel moderat de frică preoperatorie reacţionau mai bine
postoperator decât cei care dezvoltau un nivel minim sau maxim de frică. Pacienţii care erau extrem
de îngrijoraţi înainte de operaţie au manifestat după operaţie o anxietate puternică, explozii
emoţionale şi frică intensă cu referire la tratamentul postoperator. De asemenea, cei care s-au arătat
impasibili şi aparent rezistenţi la stresul dinaintea operaţiei manifestau după operaţie o
vulnerabilitate crescută, mânie şi resentimente pentru echipa operatorie, considerându-se rău trataţi.
În ambele cazuri, complianţa pentru tratamentul postoperator era scăzută.
Pentru prevenirea stresului posttraumatic au fost, de asemenea, utilizate tehnici de
inoculare a stresului cu scopul de a pregăti oamenii să tolereze o ameninţare anticipată prin
schimbări produse la nivelul discursului înaintea crizei. Procesul parcurge trei faze. În prima fază
subiecţii primesc informaţii privind situaţia stresantă şi asupra modului în care aceasta poate fi
depăşită. În faza a doua sunt antrenaţi să adreseze mici recomandări cu efect adaptativ reglator (ex.
nu te îngrijora; această mică suferinţă este necesară în tratament). Nu este vorba de o minimizare a
situaţiei stresante, ci de o abordare realistă a acesteia. În a treia fază persoana este antrenată să-şi
construiască un discurs autoreglator şi pentru alte situaţii ameninţătoare, dobândind astfel abilităţi
de control asupra stresului.

1
Carson R.C., Butcher J.N., Mineka S. (1998) – Abnormal Psychology and Modern Life, Addison- Wesley
Educational Publishers Inc., pg. 152

41
 ANEXE

ANEXA 1 – Profilul vulnerabilității la stres. Factorii de stres - evenimente de viață. Chestionarul

1 Usaci și Gherasim
ANEXA 2 – Profilul vulnerabilității la stres – Stresul manifest
ANEXA 3 – Profilul vulnerabilității la stres – Stresul fiziologic, Stresul psihoemoțional, Stresul
social și comportamental
ANEXA 4 – Profilul sintetic al vulnerabilitate la stres și al stresului manifest.
Fișa de răspuns pentru vulnerabilitatea la stres – chestionar 1, 2 , 3
ANEXA 5– Scala de evaluare a factorilor de stres – după Charly Cungi
ANEXA 6– Scala de evaluare a stresului – după Charly Cungi
ANEXA 7– Chestionar de stres – după Holmes cit. de Thorp
ANEXA 8– Testul de anxietate nr.1 – după Magnusson și Endler. Fișa de răspuns – forma Iși II
ANEXA 9– Testul de anxietate nr.2 (M.A.S,) – după Taylor. Fișa de răspuns pentru M.A.S
ANEXA 10– Chestionar de stres KARASEK– 1, 2. Muncă dvs. este stresantă?
ANEXA 11– Chestionar de stres – după SIEGRIST
ANEXA 12– Factorii de diminuare și de sporire a rezistenței la stres
ANEXA 13– Simptomele stresului psihic
ANEXA 14– Chestionar pentru determinarea tipului A
ANEXA 15– Markerii stresului psihic
ANEXA 16– Manifestări disfuncționale de comportament determinate de influența factorilor
stresanți
ANEXA 17– Surse de stres în muncă
ANEXA 18– Chestionar de evaluare a sindromului bournout

42
 ANEXA 1
CHESTIONAR 1
PROFILUL VULNERABILITĂŢII LA STRES
FACTORII DE STRES-EVENIMENTE DE VIAŢĂ

Citiţi fiecare enunţ si însemnaţi-l dacă se referă la ce vi s-a întâmplat în ultimul an.
1. Aţi suferit în ultimul an vreo pierdere importantă:
a) a partenerului de viaţa.
b) a unei rude apropiate.
c) a unui prieten apropiat.
2. Relaţiile din familia”dumneavoastră” au fost marcate de situaţii mai importante:
a) divorţ.
b) separare de soţ/soţie.
c) neînţelegeri mai serioase cu soţul/soţia.
d) neînţelegeri(tulburari)sexuale cu soţul/soţia.
e) împăcarea cu soţul/soţia.
3. În familia ”dumneavoastră” s-au produs evenimente mai importante:
a) căsătorie.
b) sarcina.
c) apariţia unui alt membru al familiei (naştere).
d) părăsirea domiciliului de către copii (căsătorie,armată,vagabondaj).
e) angajarea în muncă,concedierea sau pensionarea partenerului de cuplu.
4. Aţi avut probleme de sănătate (îmbolnăvire,rănire):
a) dumneavoastră.
b) un membru al familiei.
5. În ce priveşte evoluţia “dumneavoastră” profesională s-au
înregistrat evenimente mai importante:
a) începerea sau absolvirea unor studii sau cursuri.
b) modificari în situaţia şcolara, instruire şi educaţie.
c) succese sau reuşite profesionale deosebite.
d) modificarea responsabilităţilor de serviciu.
e) schimbarea stilului sau locului de muncă.
f) schimbarea orarelor sau condiţiilor de muncă.
g) retragerea din activitate sau pensionare.
h) neînţelegeri cu şeful ierarhic.
i) pierderea serviciului (concediere,somaj).
6. Situaţia ”dumneavoastră” financiară este influenţată de situaţii precum:
a) existenţa unor datorii modeste.
b) angajarea obligatorie în viitorul apropiat a unor datorii sau obligaţii
financiare.
c) existenţa în prezent a unor datorii mari (faţă de stat , faţă de bancă,faţă
de persoană particulară. e.t.c.) care trebuie achitate urgent.
7. V-aţi confruntat în ultimii ani cu probleme de ordin administrativ sau şi legal:
a) încălcări minore ale legilor, uşoare conflicte cu autorităţile.
b) conflicte cu ordinea de drept datorită încălcărilor legilor.
c) încălcări majore ale legilor sau abateri care s-au soldat cu întemniţarea.
43
 8. Semnalaţi alte modificări produse în viaţa dumneavoastră de zi cu zi:
a) modificarea condiţiilor produse în viaţa , locuinţa sau mediu (natural,de
muncă sau social).
b) schimbarea locuinţei.
c) modificarea numărului de persoane în spaţiul locativ personal.
d) modificarea obiceiurilor, tabieturilor şi hobby-urilor.
e) modificarea ritmurilor de activitate, viaţă, odihnă.
f) modificări în practicile şi obiceiurile religioase (orientarea către altă religie ).
g) modificări în activităţile şi obiceiurile sociale (angrenarea în activităţi sociale
vizite între familii).
h) modificarea orarului şi obişnuinţelor legate de somn şi odihnă.
i) modificarea obiceiurilor alimentare.
9. În ultimii ani aţi avut un concediu (vacanţă )care v-a satisfacut?
a) da (v-aţi odihnit, aţi fost plecat unde v-aţi propus etc.).
b) nu (aţi stat acasă, aţi muncit, nu v-aţi permis financiar un concediu ).
10. Obişnuiţi să organizaţi şi să păstraţi obiceiurilor sărbătorilor în familie (religioase, aniversări, revelion,
etc.):
a) da.
b) nu.
11. Semnalaţi orice altă modificare produsă în existenţa
“dumneavoastră”care a avut repercursiuni pozitive sau negative.

FACTORII DE STRES
SCALA DE MĂSURARE CUMULATIVĂ A STRESULUI

1 2 3 4 5 6 7 8 9 10

a 100 73 50 53 26 17 11 25 5 1
b 63 65 40 44 20 30 29 20 25 20
c 37 35 39 28 30 65 15
d 39 29 29 38 24
e 45 26 36 39 19
f 20 19
g 45 18
h 23 16

i 47 15

SCORUL PENTRU STRES

5……….. PESTE 400 - STRES MAJOR

4……….. 300 - 399 - STRES PUTERNIC
3……….. 200 - 299 - STRES MODERAT
2……….. 150 - 199 - STRES MINOR
1……….. SUB 150 - FĂRĂ STRES

44
 ANEXA 2
CHESTIONAR NR. 2

PROFILUL VULNERABILITĂŢII LA STRES – STRESUL MANIFEST

COTE :
1 – TOTDEAUNA
2 – DESEORI
3 – CÂTEODATĂ
4 – RAREORI
5 – NICIODATĂ

1.Iau cel puţin o dată pe zi o masă caldă, echilibrată caloric.

2.Dorm 7-8 ore pe noapte de cel puţin patru ori pe săptămână.
3.Dau şi primesc afecţiune în mod regulat.
4.Am în jurul meu cel puţin o persoană în care am încredere.
5.Fac exerciţii fizice până la transpiraţie de cel puţin două ori pe săpămână.
6.Fumez mai puţin de jumătate de pachet de ţigări pe zi.
7.Consum băuturi alcoolice în mai puţin de 5 zile pe săpămână.
8.Am o greutate normală în raport cu înălţimea.
9. Am un venit care îmi asigură necesităţile de bază.
10. Credinţa religioasă îmi dă putere.
11. Particip în mod regulat la activităţi sociale-culturale.
12. Am un cerc de prieteni şi cunoştinţe.
13. Sunt sănătos (inclusiv văd bine, aud bine, am dinţii sănătoşi).
14. Sunt în stare să vorbesc deschis despre propriile stări când sunt trist sau supărat.
15. Discut regulat cu cei din familie despre problemele casnice, treburile casei,bani.
16. Am unul sau mai mulţi prieteni cărora mă pot confesa în probleme personale.
17. Mă distrez cel puţin odată pe săptămână.
18. Sunt în stare să-mi organizez efectiv timpul.
19. Beau mai puţin de 3 ceşti de cafea, ceai, cola, pe zi.
20. În timpul zilei am momente în care mă relaxez.
PUNCTAJ ETALON

20 - 25 = NORMAL, ECHILIBRAT
26 - 50 = STRES MINOR
51 - 75 = STRES MODERAT
76 - 95 = STRES ACCENTUAT
96 - 100=STRES MAJOR

45
 ANEXA 3
CHESTIONAR NR. 3
PROFILUL VULNERABILITĂŢII LA STRES
STRESUL FIZIOLOGIC, STRESUL PSIHOEMOŢIONAL,
STRESUL SOCIAL ŞI COMPORTAMENTAL
COTE :
1 - NICIODATĂ
2 - RAREORI
3 - UNEORI
4 - DE OBICEI
5 - TOTDEAUNA
1. Mâinile îmi sunt reci şi umede.
2. Simt o tensiune (apăsare) în jurul capului.
3. Îmi simt gâtul înţepenit şi mă doare când mişc capul.
4. Simt o durere în partea de jos a spinării.
5. Simt că nu am suficient aer.
6. Muşchii pieptului sunt încordaţi.
7. Mă simt ameţit şi împrăştiat.
8. Îmi simt maxilarele încleştate şi-sau scrâşnesc din dinţi.
9. Am crampe şi dureri la somac.
10. Am de multe ori senzaţia că îmi creşte tensiunea.
11. Mă supăr pentru orice nimic.
12. Am dificultăţi să-mi amintesc nume, adrese, etc.
13. Mă simt deseori trist, deprimat.
14. Nu-mi amintesc ce-am citit.
15. Îmi tot spun ce-ar trebui să fac dar nu fac.
16. Îmi amintesc eşecurile dar uit repede succesele.
17. Simt că nu mă pot debarasa de obiceiurile rele.
18. Mă simt obosit şi epuizat.
19. Mă simt responsabil pentru lucrurile rele care se întâmplă altora.
20. Mă irită când planurile mele nu se finalizează.
21. Strig la alţii fără motiv.
22. Mă simt tulburat când sunt între oameni străini.
23. Am dificultăţi să spun altora ce doresc.
24. Mă simt jenat când sunt lăudat de alţii.
25. Mă simt înstrăinat de familia mea.
26. Prietenii mei par a avea mai mult succes decât mine.
27. Nu ştiu niciodată cum să reacţionez faţă de oamenii agresivi.
28. Mă simt neliniştit în legătură cu modul în care ceilalţi îmi percep reacţiile.
29. Am dificultăţi în exprimarea difernţelor de opinie faţă de alţii.
30. Sunt nerăbdător cu ceilalţi oameni.

46
 Din însumarea notelor la întrebările 1-10 rezultă NOTA F - INDICATORII FIZIOLOGICI
AI STRESULUI.
Din însumarea notelor la întrebările 11-20 rezultă NOTA P – INDICATORII
PSIHOEMOŢIONALI AI STRESULUI.
Din însumarea notelor la întrebările 21-30 rezultă NOTA S – INDICATORII
COMPORTAMENTULUI SOCIAL.

PUNCTAJ - ETALON

10 - 12 = NORMAL, ECHILIBRAT
13 - 22 = STRES MINOR
23 - 37 = STRES MODERAT
38 - 47 = STRES ACCENTUAT
48 - 50 = STRES MAJOR

47
 ANEXA 4

PROFILUL SINTETIC

AL VULNERABILITĂŢII LA STRES ŞI AL STRESULUI

MANIFEST

NUME……………………………………..
PRENUME………………………………..
VÂRSTA………………………………….
STUDII……………………………………
PROFESIUNE…………………………….

CLASA
NOTA 1 2 3 4 5
PROBA

CHESTIONAR Nr.1

CHESTIONAR Nr.2

CHESTIONAR Nr.3 P

48
 FIŞA DE RĂSPUNS PENTRU
PROFILUL VULNERABILITĂŢII LA STRES
NUME : …………………………….. VÂRSTA : …………………........
PRENUME : ……………………….. OCUPAŢIA :………………........
CHESTIONAR NR. 1
Încercuiţi fiecare literă care vi se potriveşte, dacă se referă la ce vi s-a întâmplat în ultimul an !
a. b. d. a. g.
b. c. e. 7. b. 8. h.
1. 3.
c. d. f. c. i.
5.
a. e. g. a. a.
9.
b. a. h. b. b.
4.
2. c. b. i. c. a.
10.
d. a. a. 8. d. b.
e. b. b. e. TOTAL
5. 6.
c. PUNCT
3. a. c. f.
E

FACTORII DE STRES /SCALA CUMULATIVĂ A STRESULUI

1. 2. 3. 4. 5. 6. 7. 8. 9. 10.
a. 100 73 50 53 26 17 11 25 5 1
b. 63 65 40 44 20 30 29 20 25 10
c. 37 35 39 28 30 65 15
d. 39 29 29 38 24
e. 45 26 36 39 19
f. 20 19
g. 45 18
h. 23 16
i. 47 15

CHESTIONAR NR.2
Răspundeţi cât mai sincer la întrebările puse, încercuind numai una din cotele prezentate !
1 Totdeauna 1 Totdeauna 1 Totdeauna 1 Totdeauna
2 Deseori 2 Deseori 2 Deseori 2 Deseori
1. 3 Câteodată 6. 3 Câteodată 11. 3 Câteodată 16. 3 Câteodată
4 Rareori 4 Rareori 4 Rareori 4 Rareori
5 Niciodată 5 Niciodată 5 Niciodată 5 Niciodată
1 Totdeauna 1 Totdeauna 1 Totdeauna 1 Totdeauna
2 Deseori 2 Deseori 2 Deseori 2 Deseori
2. 3 Câteodată 7. 3 Câteodată 12. 3 Câteodată 17. 3 Câteodată
4 Rareori 4 Rareori 4 Rareori 4 Rareori
5 Niciodată 5 Niciodată 5 Niciodată 5 Niciodată
1 Totdeauna 1 Totdeauna 1 Totdeauna 1 Totdeauna
2 Deseori 2 Deseori 2 Deseori 2 Deseori
3. 3 Câteodată 8. 3 Câteodată 13. 3 Câteodată 18. 3 Câteodată
4 Rareori 4 Rareori 4 Rareori 4 Rareori
5 Niciodată 5 Niciodată 5 Niciodată 5 Niciodată
1 Totdeauna 1 Totdeauna 1 Totdeauna 1 Totdeauna
2 Deseori 2 Deseori 2 Deseori 2 Deseori
4. 3 Câteodată 9. 3 Câteodată 14. 3 Câteodată 19. 3 Câteodată
4 Rareori 4 Rareori 4 Rareori 4 Rareori
5 Niciodată 5 Niciodată 5 Niciodată 5 Niciodată
1 Totdeauna 1 Totdeauna 1 Totdeauna 1 Totdeauna
2 Deseori 2 Deseori 2 Deseori 2 Deseori
5. 3 Câteodată 10. 3 Câteodată 15. 3 Câteodată 20. 3 Câteodată
4 Rareori 4 Rareori 4 Rareori 4 Rareori
5 Niciodată 5 Niciodată 5 Niciodată 5 Niciodată
PUNCTAJ ETALON : ………………

49
 CHESTIONAR NR. 3

Răspundeţi cât mai sincer la întrebările puse, încercuind numai una din cotele prezentate !

1 NICIODATĂ 1 NICIODATĂ 1 NICIODATĂ

2 RAREORI 2 RAREORI 2 RAREORI
1. 3 UNEORI 11. 3 UNEORI 21. 3 UNEORI
4 DE OBICEI 4 DE OBICEI 4 DE OBICEI
5 TOTDEAUNA 5 TOTDEAUNA 5 TOTDEAUNA
1 NICIODATĂ 1 NICIODATĂ 1 NICIODATĂ
2 RAREORI 2 RAREORI 2 RAREORI
2. 3 UNEORI 12. 3 UNEORI 22. 3 UNEORI
4 DE OBICEI 4 DE OBICEI 4 DE OBICEI
5 TOTDEAUNA 5 TOTDEAUNA 5 TOTDEAUNA
1 NICIODATĂ 1 NICIODATĂ 1 NICIODATĂ
2 RAREORI 2 RAREORI 2 RAREORI
3. 3 UNEORI 13. 3 UNEORI 23. 3 UNEORI
4 DE OBICEI 4 DE OBICEI 4 DE OBICEI
5 TOTDEAUNA 5 TOTDEAUNA 5 TOTDEAUNA
1 NICIODATĂ 1 NICIODATĂ 1 NICIODATĂ
2 RAREORI 2 RAREORI 2 RAREORI
4. 3 UNEORI 14. 3 UNEORI 24. 3 UNEORI
4 DE OBICEI 4 DE OBICEI 4 DE OBICEI
5 TOTDEAUNA 5 TOTDEAUNA 5 TOTDEAUNA
1 NICIODATĂ 1 NICIODATĂ 1 NICIODATĂ
2 RAREORI 2 RAREORI 2 RAREORI
5. 3 UNEORI 15. 3 UNEORI 25. 3 UNEORI
4 DE OBICEI 4 DE OBICEI 4 DE OBICEI
5 TOTDEAUNA 5 TOTDEAUNA 5 TOTDEAUNA
1 NICIODATĂ 1 NICIODATĂ 1 NICIODATĂ
2 RAREORI 2 RAREORI 2 RAREORI
6. 3 UNEORI 16. 3 UNEORI 26. 3 UNEORI
4 DE OBICEI 4 DE OBICEI 4 DE OBICEI
5 TOTDEAUNA 5 TOTDEAUNA 5 TOTDEAUNA
1 NICIODATĂ 1 NICIODATĂ 1 NICIODATĂ
2 RAREORI 2 RAREORI 2 RAREORI
7. 3 UNEORI 17. 3 UNEORI 27. 3 UNEORI
4 DE OBICEI 4 DE OBICEI 4 DE OBICEI
5 TOTDEAUNA 5 TOTDEAUNA 5 TOTDEAUNA
1 NICIODATĂ 1 NICIODATĂ 1 NICIODATĂ
2 RAREORI 2 RAREORI 2 RAREORI
8. 3 UNEORI 18. 3 UNEORI 28. 3 UNEORI
4 DE OBICEI 4 DE OBICEI 4 DE OBICEI
5 TOTDEAUNA 5 TOTDEAUNA 5 TOTDEAUNA
1 NICIODATĂ 1 NICIODATĂ 1 NICIODATĂ
2 RAREORI 2 RAREORI 2 RAREORI
9. 3 UNEORI 19. 3 UNEORI 29. 3 UNEORI
4 DE OBICEI 4 DE OBICEI 4 DE OBICEI
5 TOTDEAUNA 5 TOTDEAUNA 5 TOTDEAUNA
1 NICIODATĂ 1 NICIODATĂ 1 NICIODATĂ
2 RAREORI 2 RAREORI 2 RAREORI
10. 3 UNEORI 20. 3 UNEORI 30. 3 UNEORI
4 DE OBICEI 4 DE OBICEI 4 DE OBICEI
5 TOTDEAUNA 5 TOTDEAUNA 5 TOTDEAUNA
TOTAL TOTAL TOTAL

NOTA F: ……….. NOTA P : …………. NOTA S : ……………

50
 ANEXA NR. 5

Ψ SCALA DE EVALUARE A FACTORILOR DE STRES

(după Charly Cungi)

NUME :……………………………. PRENUME:…………………………………...

FUNCŢIA :………………………… UNITATEA :………………………………….
DATA :…………………………….. STUDII:……………………………………….

f.
NR. Semnificaţie deloc slab puţin destul mult
SITUAŢIA PREZENTATĂ mult
CRT. NOTA 1 2 3 4 5 6
M-am confruntat, în cursul vieţii mele, cu
1. situaţii traumatizante (deces, concediere,
decepţie amoroasă etc.)?
Sunt pe cale de a trăi o situaţie traumatizantă
2. (deces, concediere, decepţie amoroasă etc.)?
Suport o suprasarcină profesională frecventă
sau permanentă?
3. Şi/sau sunt dominat de sentimentul urgenţei şi/
sau există o ambianţă puternic competitivă la
locul meu de muncă?
Serviciul meu nu-mi convine, nu corespunde
dorinţelor mele sau este o sursă de
4. insatisfacţie, îmi dă senzaţia că pierd timpul?
Mai mult, mă deprimă?
Am griji familiale importante (de cuplu,
5. părinţi, etc.)? Familia mea este mai degrabă o
povară decât o binecuvântare ?
Am datorii, câştig prea puţin în raport cu
6. modul meu de viaţă, îmi fac probleme din
această cauză ?
Am multe activităţi extraprofesionale şi ele
7. sunt surse de oboseală sau de tensiune
(asociaţii, sport, etc.) ?
Sufăr de vreo boală ? Care este gravitatea sau
8. importanţa blocajului cauzat ?
► TOTAL COLOANĂ
► TOTAL GENERAL
OBS. Marcaţi o cruciuliţă în căsuţa corespunzătoare cazului dumneavoastră.
51
 ANEXA NR. 6

Ψ SCALA DE EVALUARE A STRESULUI

(după Charly Cungi)

NUME :……………………………. PRENUME:…………………………………..

FUNCŢIA :………………………… FIRMA :………………………………………
DATA :…………………………….. STUDII:……………………………………….

f.
NR. Semnificaţie deloc slab puţin destul mult
SITUAŢIA PREZENTATĂ mult
CRT.
NOTA 1 2 3 4 5 6
Sunt emotiv, sensibil la remarcile sau criticile
1. cuiva ?
2. Sunt coleric sau devin rapid iritabil ?
Sunt perfecţionist, am tendinţa de a nu fi
3. mulţumit de ce am făcut eu sau alţii ?
Inima îmi bate repede, transpir abundent,
4. tremur, am spasme musculare, de exemplu la
faţă sau la pleoape?
Mă simt tensionat la nivelul muşchilor, am o
5. senzaţie de crispare la nivelul maxilarelor, al
feţei, al corpului în general ?
6. Am probleme cu somnul ?
7. Sunt anxios, îmi fac adesea griji ?
Am manifestări fizice ca tulburări digestive,
8. dureri, migrene, alergii, eczeme ?
9. Sunt obosit ?
Am probleme de sănătate mai grave – ulcer,
10. boli de piele, colesterol ridicat, hipertensiune
arterială, tulburări cardiovasculare ?
Fumez sau beau pentru a mă stimula sau pentru
11. a mă calma ? Folosesc alte produse sau
medicamente în acest scop ?
► TOTAL COLOANĂ
► TOTAL GENERAL
OBS. Marcaţi o cruciuliţă în căsuţa corespunzătoare cazului dumneavoastră.

52
 ANEXA Nr.7

CHESTIONAR DE STRES (HOLMES CIT.DE THROP)

(bazat pe scala Holmes şi Rahe)
Vi s-a întâmplat, pe parcursul ultimului an, unul din următoarele evenimente enumerate mai
jos? Dacă da, încercuiţi punctajul corespunzător şi adunaţi-l la scorul dumneavoastră. Categoria
de “altele “vă stă la dispoziţie ca să înscrieţi orice stresor personal şi care nu este indicat în listă.

Nr.crt. EVENIMENTE PUNCTAJ

1. Decesul unuia dintre soţi 100
2. Pierderea credinţei religioase 100
3. Divorţ 75
4. Separarea soţilor 65
5. Închisoare 65
6. Pierderea reputaţiei 60
7. Moartea unui membru aprapiat al familiei(în afară de soţ) 60
8. Pierderea încrederii de sine 60
9. Vătămarea fizică sau boală 50
10. Reîmpăcarea soţilor 50
11. Pensionare 50
12. Schimbarea sănătăţii unui membru al familiei 45
13. Graviditate 40
14. Dificultăţi sexuale 40
15. Creşterea numărului membrilor familiei 40
16. Modificări în afaceri sau la serviciu 40
17. Schimbarea reşedinţei 40
18. Schimbare în starea financiară 35
19. Moartea unui prieten apropiat 35
20. Schimbarea profesiei 35
21. Exacerbarea tensiunilor conjugale 35
22. Pierderea unor împrumuturi sau garanţii 30
23. Preluarea unei răspunderi financiare majore 30
24. Schimbare în responsabilităţile de serviciu 30
25. Fiul sau fiica păraseşte căminul 30
26. Conflicte cu rudele 30
27. Realizări personale iesite din comun 30
28. Schimbare în condiţiile de viaţă 25
29. Probleme cu şeful 25
30. Schimbare în activităţile de biserică 20
31 Schimbarea orelor de serviciu sau a condiţiilor de lucru 20
32. Schimbări în programul şi condiţiile de somn 15
33. Schimbări în activităţile sociale 15
34. Concediu 15
35. Crăciun, Anul Nou 15
36. Mici conflicte cu legea 15
37. Altele -
SCOR FINAL

53
CRITERII GENERALE DE EVALUARE A REZULTATELOR

0 - 150 FĂRĂ PROBLEME SEMNIFICATIVE

151 - 200 UŞOARĂ CRIZĂ DE VIAŢĂ

201 - 300 CRIZĂ MEDIE DE VIAŢĂ

301 - şi peste CRIZĂ MAJORĂ DE VIAŢĂ

54
 ANEXA NR. 8
TESTUL DE ANXIETATE Nr.1
Adaptare după D.Magnusson şi N.S.Endler – Personality at the
crossroades

Conţinut şi instrucţiuni : Proba se prezintă sub forma unui chestionar compus din
Forma I şi Forma II, fiecare formă cuprinzând 20 de enunţuri.
În Forma I, cele 20 de enunţuri descriu fie prezenţa unei stări de anxietate
trecătoare, posibil determinată de evenimente psihotraumatizante şi manifestată prin stări de
nelinişte, teamă, îngrijorare, încordare, tensiune, neîncredere în forţele proprii, fie prezenţa
unei stări de echilibru neuropsihic manifestat prin stare de bine, calm, încredere în forţele
proprii, tonus afectiv pozitiv.
Forma II, prin enunţurile sale, conturează prezenţa sau absenţa anxietăţii ca
trăsătură, însuşire stabilă a personalităţii. Cele 20 de enunţuri exprimă, de asemenea,
descrieri ale unor stări sufleteşti.
Cotarea şi interpretarea : Forma I. Pentru alegerile dumneavoastră marcate cu
semnul X se acordă un număr de puncte, de la 1 la 4. În Fişa de răspuns , pentru fiecare
dintre cele 20 de enunţuri ale Formei I, se indică numărul de puncte ce se acordă fiecărei
variante.
Enunţurile 3, 4, 6, 7, 9, 12, 13, 14, 17, 18 sunt simptomatice pentru existenţa unei
stări de anxietate, cu atât mai marcante cu cât suma punctelor acumulate este mai aproape
de 40. Pentru o bună evaluare a stării de anxietate, este necesar să se analizeze calitativ
răspunsurile la enunţurile 3, 9, 12, 13, 18.
Enunţurile 1, 2, 5, 8, 10, 11, 15, 16, 19, 20 conturează prezenţa unei stări de echilibru
neuropsihic, subiectul examinat prezentând tonus afectiv pozitiv, încredere în forţele
proprii, stare de calm şi linişte interioară, la un scor apropiat de 10. În revers, un scor
apropiat de 40 reflectă carenţe în stabilitatea psihoafectivă. Se vor analiza calitativ
răspunsurile mai ales la enunţurile 1, 8, 10, 11, 15, 20.
La Forma I, valoarea maximă de anxietate este dată de scorul 80 (20 enunţuri x4).
Valoarea scăzută de anxietate este situată în zona imediat superioară scorului de 20. Se
apreciază că scorurile ce depăşesc valoarea de 40 indică faptul că persoana investigată
prezintă o stare anxioasă.
Forma II. Marcajele într-una dintre cele patru căsuţe (A B C D ) conferă acordarea
unui anumit număr de puncte.
Enunţurile 2, 3, 5, 8, 9, 11, 12, 14, 15, 17, 18, 20 conturează anxietatea ca trăsătură
relativ stabilă a personalităţii, generatoare a unui anumit comportament de evitare. Se vor
analiza calitativ, în special, răspunsurile 3, 5, 9, 12, 14, 15.
Enunţurile 1, 4, 6, 7, 10, 13, 16, 19 sunt semnificative pentru starea de echilibru
neuropsihic, absenţa anxietăţii ca trăsătură de personalitate. Se vor analiza calitativ în
special răspunsurile la enunţurile 1, 6, 13, 16, 19.
Asemănător Formei I, valoarea maximă de anxietate-trăsătură este dată de scorul 80
(20x4). Scorurile mici ce se apropie de valoarea 20 exprimă niveluri scăzute de anxietate.
Global, nivelul de anxietate relevat de cele două forme ale testului este apreciat prin
scorurile obţinute. Scorul total, maxim este de 160 de puncte (80+80). El reflectă o anxietate
manifestă, puternică. Scorul de 40 sau valorile apropiate de acesta exprimă stabilitate
psihică, absenţa anxietăţii. Scorurile ce depăţesc 80 indică intrarea în zona stării de
anxietate. Aceasta va fi cu atât mai accentuată cu cât se apropie de scorul de 160.
55
 FIŞA DE RĂSPUNS PENTRU
CHESTIONARUL DE ANXIETATE – FORMA I

Citiţi cu atenţie fiecare descriere în parte din Forma I şi, în măsura în care
aceasta corespunde cu felul în care vă simţiţi acum, în acest moment (în Fişa de
răspunsuri, Forma I), marcaţi semnul X în căsuţa lui A,B,C sau D.
Semnificaţiile lui A,B,C,D sunt următoarele :
A – deloc ; B – puţin; C – destul; D – foarte mult.
Nu există răspunsuri bune sau rele.
Nu pierdeţi prea mult timp cu vreo descriere şi daţi acel răspuns care pare să
înfăţişeze cel mai bine felul în care vă simţiţi în prezent.
Timpul pentru completarea chestionarului este nelimitat, dar încercaţi să lucraţi
în ritm susţinut.
Nr.crt. ENUNŢUL A B C D
1. Mă simt calm 4 3 2 1
2. Mă simt liniştit 4 3 2 1
3. Sunt încordat 1 2 3 4
4. Îmi pare rău de ceva 1 2 3 4
5. Sunt în apele mele 4 3 2 1
6. Sunt trist 1 2 3 4
7. Mă îngrijorează nişte neplăceri posibile 1 2 3 4
8. Mă simt odihnit 4 3 2 1
9. Mă simt neliniştit 1 2 3 4
10. Mă simt bine 4 3 2 1
11. Am încredere în puterile mele 4 3 2 1
12. Mă simt nervos 1 2 3 4
13. Sunt speriat 1 2 3 4
14. Mă simt enervat 1 2 3 4
15. Sunt relaxat 4 3 2 1
16. Mă simt mulţumit 4 3 2 1
17. Sunt îngrijorat 1 2 3 4
18. Mă simt agitat şi zăpăcit 1 2 3 4
19. Mă simt vesel 4 3 2 1
20. Sunt bine-dispus 4 3 2 1
Total
TOTAL GENERAL

NUME.................................................... VÂRSTA................................
PRENUME............................................. OCUPAŢIA............................
SEXUL................................................... STUDII...................................

TIPUL DE ANXIETATE.....................................
56
 FIŞA DE RĂSPUNS PENTRU
CHESTIONARUL DE ANXIETATE – FORMA II
Citiţi cu atenţie fiecare descriere în parte din Forma II şi, în măsura în care aceasta
corespunde cu felul în care vă simţiţi în general, marcaţi semnul X într-una dintre căsuţele A, B, C,
D ale Fişei de răspunsuri, Forma II.
Semnificaţiile lui A,B,C,D sunt următoarele :
A – aproape niciodată;B – câteodată; C – adeseori; D – aproape totdeauna
Alegeţi acel răspuns care pare să înfăţişeze cel mai bine felul în care vă simţiţi în general.
Nu există răspunsuri bune sau rele.
Timpul pentru completarea chestionarului este nelimitat, dar încercaţi să lucraţi în ritm susţinut.
Nr.crt. ENUNŢUL A B C D
1. Sunt bine –dispus 4 3 2 1
2. Obosesc repede 1 2 3 4
3. Îmi vine să plâng 1 2 3 4
4. Aş dori să fiu la fel de fericit cum par să fie alţii 1 2 3 4
De multe ori îmi scapă unele lucruri pentru că
5. nu mă pot decide destul de repede
1 2 3 4
6. Mă simt odihnit 4 3 2 1
7. Sunt calm, concentrat şi lucid 4 3 2 1
Simt că se adună greutăţile şi nu le mai pot face
8. faţă
1 2 3 4
Mă frământă prea mult anumite lucruri care în
9. realitate nu au importanţă
1 2 3 4
10. Sunt fericit 4 3 2 1
11. Sunt încântat să iau lucrurile prea în serios 1 2 3 4
12. Îmi lipseşte încrederea în puterile mele 1 2 3 4
13. Mă simt liniştit 4 3 2 1
14. Încerc să evit un moment critic sau o dificultate 1 2 3 4
15. Mă simt abătut 1 2 3 4
16. Sunt mulţumit 4 3 2 1
Îmi trece prin minte câte un gând lipsit de
17. importanţă şi mă sâcâie
1 2 3 4
Aşa de mult pun dezamăgirile la suflet, că nu
18. mai pot scăpa de ele
1 2 3 4
19. Sunt un om echilibrat 4 3 2 1
Când mă gândesc la necazurile mele prezente
20. devin nervos şi prost - dispus
1 2 3 4
Total
TOTAL GENERAL
NUME.................................................... VÂRSTA................................
PRENUME............................................. OCUPAŢIA............................
SEXUL................................................... STUDII...................................

TIPUL DE ANXIETATE.....................................

57
 ANEXA NR. 9
CHESTIONARUL DE ANXIETATE NR. 2

MANIFEST ANXIETY SCALE – ( MAS ) de J.A. TAYLOR

Conţinut şi instrucţiuni : Chestionarul este o adaptare după Scala de anxietate

manifestă întocmită de J.A.Taylor („A Personality Scale of Manifest Anxiety”, J. Abnorm
Soc. Pschol, 48). MAS (Manifest Anxiety Scale) îţi propune să discrimineze şi să evalueze
simţămintele de insecuritate, de lipsă de încredere în forţele proprii, stările de nelinişte, în
genere, stările evitante în relaţie cu anumite simptome fiziologice şi psihosomatice.
Chestionarul cuprinde un număr de 90 de enunţuri pe care subiectul este chemat sţ le
clasifice în două categorii : Adevărat-Fals. Citiţi fiecare enunţ în parte şi, după modul cum
se potriveşte cu starea dumneavoastră actuală, marcaţi semnul „X” în coloanele
corespunzătoare lui „Adevărat” = A sau „Fals” = F.
Nu există limită de timp în parcurgerea şi soluţionarea testului. Răspundeţi la toate
enunţurile cu deplină sinceritate.

Cotare şi interpretare: Se acordă câte un punct pentru fiecare răspuns marcat cu

semnul „X” care corespunde următorului tabel :

Nr. Nr. Nr. Nr. Nr.

Răspuns Răspuns Răspuns Răspuns Răspuns
Crt. Crt. Crt. Crt. Crt.
1. A 21. A 41. F 61. F 81. A
2. A 22. A 42. F 62. F 82. A
3. A 23. A 43. F 63. F 83. F
4. A 24. A 44. A 64. F 84. F
5. A 25. A 45. A 65. A 85. F
6. A 26. F 46. A 66. A 86. A
7. A 27. F 47. A 67. A 87. A
8. A 28. A 48. A 68. A 88. A
9. A 29. A 49. A 69. A 89. F
10. A 30. A 50. A 70. A 90. F
11. A 31. A 51. A 71. A
12. F 32. F 52. F 72. F
13. F 33. F 53. F 73. F
14. F 34. F 54. F 74. F
15. A 35. A 55. A 75. A
16. A 36. A 56. A 76. A
17. A 37. A 57. A 77. A
18. A 38. A 58. F 78. A
19. A 39. A 59. F 79. A
20. A 40. A 60. F 80. A

Încercuiţi semnele X care corespund numerelor menţionate în tabel. Totalizaţi

numărul de puncte obţinut. Numărul maxim de puncte care poate fi obţinut este de 90.

58
Etalon întocmit pe baza investigării a 200 de subiecţi, între 20 şi 45 ani , de ambele sexe.
Număr de puncte Semnificaţii
0-9 Lipsa oricărei forme sau manifestări de anxietate.
Unele stări anxioase, reactive, de mică însemnătate şi intensitate,
10-25
efemere, rapid estompate de şuvoiul cotidian al faptelor de viaţă.
26-50 Prezenţa unopr stări anxioase în conduita individuală.
Stări de anxietate care pot ridica semne de întrebare, puternic
51-90
asociate cu manifestări fiziologice sau psihosomatice.

59
 FIŞE DE RĂSPUNS PENTRU CHESTIONARUL DE ANXIETATE NR. 2
MANIFEST ANXIETY SCALE – ( MAS ) de J.A. TAYLOR
NR. OPŢIUNE
ENUNŢURI
CRT. Adevărat Fals
1. Mă îngrijorează o mulţime de lucruri
2. Am dificultăţi în concentrare
3. M-am simţit deprimat
4. M-am simţit descurajat
5. M-am blamat pentru diverse lucruri, întâmplări
6. M-am simţit tensionat , „ de o sensibilitate excesivă”
7. M-am simţit stingherit, stânjenit
8. Nu mă simt atras de nici un fel de activitate
9 Nimic nu-mi face plăcere
10. M-am simţit ameţit, aerian, cu capul golit
11. Mi-au tremurat mâinile
12. M-am simţit cu adevărat plin de viaţă
13. Am simţit că sunt plin de energie
14. Am fost amuzat de ce se întâmplî în jur
15. M-am simţit nemulţumit de lucruri (treburi)
16. M-am simţit confuz, năucit
17. M-am simţit trist
18. M-am simţit in inferior altora
19. Muşchii mei sunt tensionaţi sau dureroşi
20. Am stări de greaţă
21. M-am simţit retras în mine, închis în mine
22. Am simţit că am lăsat-o mai moale
23. Am tremurat de frică
24. Am dificultăţi la înghiţire
25. Când mi-e cald, când mi-e rece
26. M-am simţit cu adevărat mulţumit, satisfăcut
27. Sunt capabil să râd cu uşurinţă
28. M-am simţit iritat
29. Am dificultăţi în luarea deciziilor
30. Obosesc cu uşurinţă
31. M-am simţit disperat, fără speranţe
32. Sunt pesimist în ceea ce priveşte viitorul
33. M-am simţit nervos
34. M-am simţit speriat
35. Am făcut un efort extraordinar să încep un lucru
36. Gura mi-e uscată
37. M-am simţit ca şi când mă înec, nu am aer
38. M-am simţit sleit, istovit
39. Am avut dureri în coşul pieptului
40. Am avut frecvent senzaţie de urinat
41. M-am simţit bine cu mine cu mine însumi
42. Am avut multe lucruri interesante de făcut
43. M-am simţit sigur pe mine
44. Aţtept cu nerăbdare să se deruleze evenimentele
45. M-am simţit fără astâmpăr, agitat, neliniştit
46. Am simţit că ar putea să se întâmple ceva îngrozitor
47. Mi-am pierdut pofta de mâncare
48. Mă simt dezamăgit de mine însumi
49. Îmi venea să plâng
50. Sunt capabil să mă relaxez
51. Am deranjamente la stomac
52. M-am simţit plictisit
53. M-am gîndit la moarte , la suicid
54. Am dificultăţi la respiraţie (respiraţii scurte, întretăiate)
55. Am mîinile reci, sau asudate, umede

60
NR. OPŢIUNE
ENUNŢURI
CRT. Adevărat Fals
56. Mi-e frică să nu mor curând
57. Tresar cu uşurinţă aproape din orice
58. Am avut şi am multe la care să mă gândesc
59. M-am simţit vesel, bine dispus
60. M-am simţit optimist
61. Am acţionat, m-am pus pe treabă repede şi cu uşurinţă
62. M-am simţit plin de speranţă în ceea ce priveşte viitorul
63. M-am simţit cu adevărat guraliv, vorbăreţ
64. Am dificultăţi în a acorda atenţie celor ce se întâmplă în jurul meu
65. Am adormit foarte bine
66. M-am simţit ca şi cum aş fi avut un eşec, ca un ratat
67. M-am simţit obosit, apatic
68. Am avut diaree
69. Nimic nu mi s-a părut interesant sau amuzant
70. Am tremurături, contracturi ale muşchilor
71. Mi-a fost frică că îmi voi pierde controlul
72. Am simţit că am realizat multe
73. Am fost mândru de mine
74. M-am simţit sociabil, ca şi când aş fi în compania altora
75. Am simţit că nu am nevoie să dorm prea mult
76. Am dificultăţi în a-mi aminti despre lucruri
77. Am dificultăţi în a dormi bine (a dormi în cursul nopţii fără să mă trezesc)
78. M-am simţit ca fiind fără valoare
79. Am simţit un „nod” în gât
80. M-am simţit ca fiind singur
81. Am bătăi puternice sau rapide ale inimii
82. M-am simţit ca şi când voi înnebuni
83. M-am simţit plin de succes
84. Ideile îmi vin foarte uşor
85. M-am simţit foarte vioi
86. Am dificultăţi în a adormi
87. M-am simţit „într-un moment critic” agitat
88. Am simţit amorţeli sau furnicături
89. M-am simţit cu capul foarte limpede
90. Aş putea face orice aş avea nevoie
TOTAL

NUME.................................................... VÂRSTA................................
PRENUME............................................. OCUPAŢIA............................
SEXUL................................................... STUDII...................................

TIPUL DE ANXIETATE.....................................

61
 ANEXA nr.10
CHESTIONARUL KARASEK-1

AXA – CERINŢE PSIHOLOGICE

Cantitate – rapiditate

I 10 Munca mea mă solicită să lucrez repede

I 12 Mi se cere să efectuez activităţi în exces
I 13 Am timp suficient să- mi execut corect activitatea

Complexitate – intensitate

I 14 Primesc ordine contradictorii de la alte persoane

I 11 Munca mea îmi cere să lucrez intens
I 15. Munca mea îmi cere să lucrez lungi perioade concentrat

Întreruperi, previzibilitate

I 16 Munca mea este adesea întreruptă înainte de a fi terminată, necesitând reveniri

ulterioare
I 17 Munca mea este foarte aglomerată
I 18 Aşteptarea muncii altor colegi sau a altor departamente îmi încetineşte adesea propria
muncă
Scorul cerinţei psihologice este dat de formula : I 10 + I 11 + I 12 + 5 - I 13 + I 14 + I 15 + I
16 + I 17 + I 18

AXA LATITUDINE DECIZIONALA , REGRUPEAZĂ TREI SUB – AXE

Latitudinea sau limitele de manevră

I 4 Munca mea îmi permite să iau adesea decizii de unul singur

I 6 În activitatea mea am foarte puţină libertate de a decide cum să-mi desfăşor munca
I 8 Am posibilitatea de a influenţa desfăşurarea muncii mele

Utilizarea competenţelor

I 2 In activitatea mea efectuez sarcini repetitive

I 5 Munca mea solicită un nivel înalt de competenţă
I 7 In activitatea mea efectuez sarcini variate

Dezvoltarea competenţelor

I 1 În munca mea trebuie să învăt lucruri noi

I 3 Munca mea îmi cere să fiu creativ
I 9 Am posibilitatea să-mi dezvolt competenţele profesionale

Scorul la latitudine decizională este dat de formula: 4 x I 4 + 4 x ( 5- I 6 ) + 4 x I 8 + 2 x ( 5 – I

2 )+ 2 x I 2 + 2 x I 5 + 2 x I 7 + 2 x I 1 + 2 x I 3 + 2 x I 9

62
Axa „susţinere socială”reflectă susţinerea profesională sau emoţională provenind din partea
superiorilor sau a colegilor

Susţinerea profesională

- a superiorilor

I 22 Seful meu poate cu uşurinţă să-i determine pe subordonaţi să colaboreze

I 21 Seful mea mă ajută să-mi termin cu bine munca

- a colegilor

I 23 Colegii cu care lucrez sunt oameni competenţi

I 26 Colegii mei mă ajută să-mi termin treaba cu bine

Susţinerea emoţională

- a superiorilor

I 20 Şeful mea ascultă cu atenţie ce-i spun

I19 Seful mea este interesat ca subordonaţii să fie mulţumiţi

- a colegilor

I 25 Colegii cu care lucrez sunt prietenoşi

I 24 Colegii cu care lucrez sunt interesaţi de mine

Scorul la susţinere socială este dat de formula : I 19 + I 20 + I 21 + I 22 + I 23 + I 24 + I 25 + I

26

„Munca încordată” şi „munca permanent încordată”

Munca încordată sau tensiunea în muncă este dată de combinaţia slabă latitudine / cerinţe
mari. In practică , dacă scorul la cerinţe psihologice este superior lui 20 şi scorul la libertate
decizională inferioară lui 71 salariatul este în cadranul „încordat” şi deci considerat în
situaţia de „ job strain”
Munca permanent încordată este dată de combinaţia unei situaţii de jot strain şi o slabă
susţinere socială, inferioară lui 24.

63
 CHESTIONARUL KASAREK-2

1 2 3 4
nu este adevărat de cele mai de cele mai este întotdeauna
niciodată multe ori nu multe ori nu adevărat
este adevărat este adevărat

1 În munca mea trebuie să învăt lucruri noi

1 2 3 4

2 În activitatea mea efectuez sarcini repetitive

1 2 3 4

3 Munca mea îmi cere să fiu creativ

1 2 3 4

4 Munca mea îmi permite să iau adesea decizii de unul singur

1 2 3 4

5 Munca mea solicită un nivel înalt de competenţă

1 2 3 4

6 În activitatea mea am foarte puţină libertate de a decide cum să-mi desfăşor

munca
1 2 3 4

7 In activitatea mea efectuez sarcini variate

1 2 3 4

8 Am posibilitatea de a influenţa desfăşurarea muncii mele

1 2 3 4

9 Am posibilitatea să-mi dezvolt competenţele profesionale

1 2 3 4

10 Munca mea mă solicită să lucrez repede

1 2 3 4

11 Munca mea îmi cere să lucrez intens

1 2 3 4
64
12. Mi se cere să efectuez activităţi în exces

1 2 3 4

13 Am timp suficient să- mi execut corect activitatea

1 2 3 4

14 Primesc ordine contradictorii de la alte persoane

1 2 3 4

15. Munca mea îmi cere să lucrez lungi perioade concentrat

1 2 3 4

16 Munca mea este adesea întreruptă înainte de a fi terminată, necesitând reveniri

ulterioare
1 2 3 4

17 Munca mea este foarte aglomerată

1 2 3 4

18 Aşteptarea muncii altor colegi sau a altor departamente îmi încetineşte adesea
propria muncă
1 2 3 4

19 Seful meu este interesat ca subordonaţii să fie mulţumiţi

1 2 3 4

20 Şeful meu ascultă cu atenţie ce-i spun

1 2 3 4

21 Seful meu mă ajută să-mi termin cu bine munca

1 2 3 4

22 Seful meu poate cu uşurinţă să-i determine pe subordonaţi să colaboreze

1 2 3 4

23 Colegii cu care lucrez sunt oameni competenţi

1 2 3 4

65
24 Colegii cu care lucrez sunt interesaţi de mine
1 2 3 4

25 Colegii cu care lucrez sunt prietenoşi

1 2 3 4

26 Colegii mei mă ajută să-mi termin treaba cu bine

1 2 3 4

66
 MUNCA DVS. ESTE STRESANTA ?

Mereu De multe De Mereu

adevărat ori multe fals
adevărat ori
fals
P 1 Zilele sunt prea scurte pentru tot ce 3 2 1 0
munca mea cere să fac
C 2 Nu pot prevedea tot ce voi lucra 3 2 1 0
într-un an
E 3 Mediul meu de muncă este agreabil 0 1 2 3

R 4 În jurul meu sunt destui oameni cu 3 2 1 0

caractere urâte cu care e greu de trăit
E 5 Activitatea mea solicită eforturi 3 2 1 0
fizice sau sarcini penibile
V 6 În meseria pe care o fac, pot fi foarte 3 2 1 0
uşor victima unei agresiuni
F 7 Pentru tot ce fac prin munca mea nu 3 2 1 0
sunt plătit corespunzător
P 8 În munca mea trebuie să fac adesea 3 2 1 0
lucruri noi
C 9 Postul în care lucrez riscă 3 2 1 0
restructurări sau mutări iminente
F 10 În munca mea primesc mai multe 3 2 1 0
critici decât felicitări
C 11 Am dificultăţi în a introduce 3 2 1 0
tehnologie nouă ân munca mea
(informatizare, internet etc.)
R 12 În munca mea contactele cu 0 1 2 3
oamenii sunt prileze de satisfacţie
P 13 În munca mea producerea unei 3 2 1 0
erori poate avea consecinţe grave
E 14 Pierd mult timp cu deplasarea 3 2 1 0
(pentru a ajunge la muncă sau pentru a-
mi desfăşura munca)
V 15 Faţă de alte persoane, eu încep să 3 2 1 0
simt frică şi teamă pentru securitatea
mea
F 16 Cred că intreprinderea mea nu se 3 2 1 0
îngrijeşte de cariera mea
R 17 Sunt adesea în contact cu persoane 3 2 1 0
nepoliticoase, chiar dezagreabile
C 18 Munca pe care o desfăşor necesită 3 2 1 0
o adaptare permanentă la noutăţi
V 19 În exercitarea muncii mele am 3 2 1 0
primit deja lovituri şi am fost rănit
P 20 MI-au fost fixate sarcini de muncă 3 2 1 0
pe care le consider greu de atins

67
V 21 Am de-aface în munca mea cu o 3 2 1 0
persoană ( sau mai multe) care simt
plăcere de a mă face să sufăr
E 22 Lucrez într-o atmosferă 3 2 1 0
zgomotoasă şi agitată
F 23 Intreprinderea în care muncesc 0 1 2 3
oferă numeroase avantaje
R 24 Am de-aface cu o atmosferă 3 2 1 0
proastă în munca mea

Munca Dvs. este plină de stresori ?

Faceţi totalul tuturor notelor adordate
Total cuprins între 0 şi 10 – munca nu pare a fi stresantă
Total cuprins între 11 şi 20 – muncă în care sunt unii factori de stres
Total cuprins între 21 şi 30 – muncă în care sunt numeroşi factori de stres
Total cuprins între 31 şi 40 – muncă foarte stresantă
Total superior lui 40 – muncă extrem de stresantă

Care sunt cei mai importanţi stresori

Scorul P ( adunaţi notele la cele patru întrebări P ( 1,8,13,20) – stresori legaţi de presiunile
exercitate asupra subiectului
Scorul C ( adunaţi notelela cele patru întrebări C ( 2,9,11,18) – stresori legaţi de schimbările
cu care se confruntă subiectul
Scorul F ( adunaţi notelela cele patru întrebări F ( 7,10,16,23) – stresori legaţi de frustrările
pe care le suportă subiectul
Scorul R ( adunaţi notelela cele patru întrebări R ( 4,12,17,24) – stresori legaţi de relaţiile
pe care le are subiectul
Scorul V ( adunaţi notelela cele patru întrebări V ( 6,15,19,21) – stresori legaţi de violenţele
la care este victimă subiectul
Scorul E ( adunaţi notelela cele patru întrebări E ( 3,5,14,22) – stresori legaţi de mediul de
muncă al subiectului

68
 ANEXA NR.11
CHESTIONAR SIEGRIST

Întrebările următoare se referă la munca Dvs.

Indicaţi dacă sunteţi de acord ( acceptaţi ) sau nu sunteţi de acord (nu acceptaţi) situaţiile
prezentate, marcând căsuţa corespunzătoare. Dacă aţi marcat căsuţa din faţa săgeţii → atunci
indicaţi în ce măsură sunteţi în general perturbat de situaţia prezentată, încercuind cifrele
care corespund cel mai bine răspunsului Dvs. ( 1 – nu sunt deloc perturbat, 2 – sunt puţin
perturbat, 3 – sunt perturbat, 4 – sunt foarte perturbat )
Vă mulţumesc şi vă rog să răspundeţi la toate întrebările

S1 Sunt constant presat de timp din nu sunt de acord □ → 1 2 3 4

cauza dificultăţii muncii sunt de acord □
S2 Sunt frecvent întrerupt şi deranjat în nu sunt de acord □ → 1 2 3 4
munca mea sunt de acord □
S3 Munca mea implică multă nu sunt de acord □ → 1 2 3 4
responsabilitate sunt de acord □
S4 Sunt adesea obligat să fac ore nu sunt de acord □ → 1 2 3 4
suplimentare sunt de acord □
S5 Munca mea solicită eforturi fizice nu sunt de acord □ → 1 2 3 4
sunt de acord □
S6 In cursul ultimilor ani munca mea a nu sunt de acord □ → 1 2 3 4
devenit mai exigentă sunt de acord □
S7 Sunt respectat aşa cum merit de nu sunt de acord □ → 1 2 3 4
superiorii mei sunt de acord □
S8 Sunt respectat aşa cum merit de nu sunt de acord □ → 1 2 3 4
colegii mei sunt de acord □
S9 In munca mea sunt susţinut suficient nu sunt de acord □ → 1 2 3 4
în situaţii dificile sunt de acord □
S10 Sunt tratat incorect în munca mea nu sunt de acord □ → 1 2 3 4
sunt de acord □
S11 Sunt pe cale (mă aştept)să trăiesc o nu sunt de acord □ → 1 2 3 4
perioadă nedorită în munca mea sunt de acord □
S12 Perspectivele mele de promovare nu sunt de acord □ → 1 2 3 4
sunt slabe sunt de acord □
S13 Siguranţa serviciului meu este nu sunt de acord □ → 1 2 3 4
ameninţată sunt de acord □
S14 Poziţia mea profesională actuală nu sunt de acord □ → 1 2 3 4
corespunde bine pregătirii mele sunt de acord □
S15 Analizând eforturile depuse mă nu sunt de acord □ → 1 2 3 4
bucur de respectul şi stima pe care o sunt de acord □
merit în munca mea
S16 Analizând eforturile depuse, nu sunt de acord □ → 1 2 3 4
perspectivele mele de promovare sunt sunt de acord □
satisfăcătoare
S17 Analizând eforturile depuse, salariul nu sunt de acord □ → 1 2 3 4
meu este statisfăcător sunt de acord □

69
În continuare indicaţi în ce măsură sunteţi de acord cu fiecare frază, incercuind cifra care
corespunde cel mai bine răspunsului Dvs. (1 – nu sunt deloc de acord, 2 – nu sunt de acord, 3
– de acord, 4 – total de acord )
S 18 De cele mai multe ori pun criticile la suflet 1 2 3 4
S 19 De cele mai multe ori ambiţia mă motivează 1 2 3 4
S 20 Cea mai mică întrerupere a muncii mă agasează mult 1 2 3 4
S 21 Cînd un lucru trebuie bine făcut, cred că trebuie să-l fac 1 2 3 4
chiar eu
S 22 Imi place să dovedesc că ceilalţi nu au dreptate 1 2 3 4
S 23 A fi imtotdeauna mai bun sau mai rapid decât alţii este un fel 1 2 3 4
de joc pentru mine
S 24 Mă pot enerva cu adevărat când cineva mă împiedică să fac 1 2 3 4
ceea ce eu consider că trebuie făcut
S 25 Ceilalţi mă fac că mă enervez mult mai des decât doresc 1 2 3 4
S 26 In muncă sunt frecvent pus în situaţia de a fi presat de timp 1 2 3 4
S 27 Incep să mă gândesc la problemele de serviciu de când mă 1 2 3 4
scol dimineaţa
S 28 Sunt iritat de faptul că nu ajung să îndeplinesc mai bine o 1 2 3 4
sarcină
S 29 Nu las pe nimeni să-mi facă treaba 1 2 3 4
S 30 Mă simt decepţionat dacă munca mea nu este apreciată la 1 2 3 4
justa sa valoare
S 31 Dacă o persoană nu înţelege suficient de repede mă pot 1 2 3 4
enerva
S 32 Când mă întorc acasă încep să mă destind şi să uit repede de 1 2 3 4
tot ce priveşte munca mea
S 33 Apropiaţii mei îmi spun că mă sacrific prea mult pentru 1 2 3 4
munca mea
S 34 Nu am sentimentul de reuşită decât atunci când îmi fac 1 2 3 4
treaba mai bine decât aş fi crezut că o pot face
S 35 Oamenii au încredere în capacitatea mea de a rezolva 1 2 3 4
sarcinile dificile
S 36 Imi mobilizez toată energia mea pentru a avea întotdeauna 1 2 3 4
controlul situaţiei
S 37 Pentru mine, familia şi viaţa mea privată , trec mereu 1 2 3 4
înaintea muncii mele
S 38 Turbez dacă un coleg pune în discuţie competenţele mele 1 2 3 4
S 39 Nu sunt deranjat dacă ceva mă întrerute din treburile 1 2 3 4
cotidiene
S 40 Mereu vreau să fac mai multe treburi decît pot 1 2 3 4
S 41 Munca mă preocupă încă şi când merg la culcare 1 2 3 4
S 42 Cel mai mic compliment face să-mi crescă motivaţia 1 2 3 4
S 43 Nu mă simt deloc iritat dacă cineva face mai multe decât 1 2 3 4
mine
S 44 Din când în când îmi place când cineva mă abate de la 1 2 3 4
munca mea
S 45 In gând sunt deja gata să-mi îndeplines următoarea sarcină 1 2 3 4
S 46 Când îmi amintesc că trebuiea să fac unele lucru în acea zi 1 2 3 4
îmi este greu să adorm seara

Cotarea răspunsurilor
Primul codaj al răspunsurilor :
70
 Răspunsul „de acord” sau „nu sunt de acord” ( după sensul întrebării ) fără
comentarii → 1
Răspunsul „nu sunt deloc perturbat” →1
Răspunsul „sunt puţin perturbat” – 2
Răspunsul „sunt perturbat” – 3
Răspunsul „sunt foarte perturbat” – 4

Al doilea codaj :
Calculul recomandat face apel la un recodaj al itemilor, răspunsurile „sunt perturbat”
şi „sunt foarte perturbat”sunt recodate „2”, celelalte răspunsuri fiind recodate „1”

Exemplu : întrebarea S1 „sunt constant presat de timp din cauza dificultăţii muncii”
-----------------------------------------------------------------------------------------------------------------
Răspunsul la întrebare Codaj 1 Codaj 2
-----------------------------------------------------------------------------------------------------------------
Nu sunt de acord 1 1
De acord, nu sunt deloc perturbat 1 1
De cord, sunt puţin perturbat 2 1
De acord, sunt perturbat 3 2
De acord, sunt foarte perturbat 4 2

Calculul scorului după recodaj

Efort extrinsec : S1 + S2 +S3 + S4 + S 5 + S 6
Recompense : S7 + S 8 + S 9 + ……. S 17
Cu cât scorurile sunt mai ridicate, cu atât eforturile sunt mai ridicate şi recompensele mai
scăzute
Calculul raportului eforturi / recompense ( după inversarea scorului recompenselor ) :
11 Eforturi extrinseci
R = ----- x -------------------------------
6 Recompense
Un raport superior lui 1 indică un dezechilibru între efeorturile extrinseci şi recompense

71
 ANEXA NR. 12

Ψ FACTORII DE DIMINUARE ŞI DE SPORIRE

A REZISTENŢEI LA STRES

NUME :……………………………. PRENUME:…………………………………...

FUNCŢIA :………………………… ORGANIZAŢIA:…………………………….
DATA :…………………………….. STUDII:……………………………………….

FACTORII DE DIMINUARE A FACTORII DE SPORIRE A

REZISTENŢEI LA STRES REZISTENŢEI LA STRES
PUNCTAJ PUNCTAJ
Nr. Nr.
FACTORI Limită personal FACTORI Limită personal
crt. crt.
1. Ereditate nefavorabilă -10 1. Ereditate favorabilă +10
2. Insomnia -20 2. Simţul umorului +20
3. Dieta greşită -30 3. Dieta corectă +30
4. Obezitatea -40 4. Stresul alternativ +40
5. Scopuri nerealiste -50 5. Scopuri tangibile +50
Abuzuri de stimulente Cunoaşterea factorilor
6. -60 6. +60
şi substanţe sedative de stres
Somn odihnitor,
7. Fumatul -70 7. +70
relaxare eficientă
Situaţia materială
8. -80 8. Situaţia materială bună +80
deficitară
9. Munca nesatisfăcătoare -90 9. Munca satisfăcătoare +90
10. Instabilitate în familie -100 10. Armonie în familie +100
SCOR PARŢIAL (A) -550 SCOR PARŢIAL (B) +550
SCOR FINAL A+B =……….

72
 ANEXA NR. 13

SIMPTOMELE STRESULUI PSIHIC

Nr Tipul de
crt DESCRIEREA SIMPTOMELOR
simptom
-durerile de cap; -clipitul nervos; -contractarea nărilor; -durerile faciale sau de
maxilare; -gură sau gât uscat ; - dificultăţi în înghiţire; - inflamaţiile limbii;
-dureri de gât;-ameţeala;-dificultăţi de vorbire,proasta articulare a cuvintelor
cuvintelor sau bâlbâiala; -durerile de spate; -durerile musculare; -slăbiciunea;
-constipaţia -indigestia; -starea de greaţă şi/sau de voma; - durerile de stomac
-diareea ;-câştigul sau pierderea în greutate; -pierderea poftei de mâncare
SIMPTOME sau pofta excesivă de mâncare; -mâncărimile, urticariile sau alte probleme
1.
FIZICE ale pielii; - durerile de piept; - arsurile la stomac; - palpitaţiile; - urinatul
frecvent; -mâinile / picioarele reci; -transpiraţie excesivă; -insomnia; -starea
de somnolenţă ;-iritabilitatea; -trecerea rapidă de la o stare de spirit la alta ;
- stările depresive;- nepotrivire sexuală; - tensiune ridicată; -oboseala cronică;
- încheieturi umflate; - alergiile exagerate; -răcelile şi stări gripale frecvente;
-tremuratul şi / sau ticurile nervoase;- predispoziţia la accidente;
-menstruaţia excesivă sau durerile menstruale; -respiraţia rapidă sau dificilă.
-concentrare slabă;-nelinişte sau hiperexcitabilitate;-iritare din cauze minore;
-coşmarurile; - comportamentul impulsiv; - sentimentele de neajutorare;
SIMPTOME -agresivitate neobişnuită;-pierderea memoriei sau a capacităţii de lucru sau de
2. EMOŢIONA- frustrare; -autoizolarea ; - comportamentul nevrotic ; - gândirea incoerentă ;
LE -furia; -incapacitatea de a lua decizii; -stările de nelinişte; - panica; - reprizele
repetate de plâns ;- gândul la sinucidere; -senzaţia de pierdere a controlului ;
-lipsa interesului sexual; -perioadele de confuzie.
-scrâşnitul dinţilor; - încruntarea sprâncenelor; - râsul nervos pe un ton înalt;
-bătutul din picior sau din deget; - roaderea unghiilor; - smulgerea părului,
SIMPTOME răsucirea acestuia pe degete; - fumatul excesiv; - excesul de medicamente
COMPORTA
3. prescrise ; -consumul excesiv de alcool ; - mâncatul nervos ; - regimul
-
alimentar neselictiv;-mersul în lungul şi-n latul camerei;-meditaţia prelungită;
MENTALE
-pierderea interesului faţă de propria înfăţişare; - schimbarea bruscă a
obiceiurilor sociale; -încetineala cronică.

73
 ANEXA NR.14

CHESTIONAR PENTRU DETECTAREA TIPULUI “A”

Citiţi fiecare frază cu atenţie, apoi încercuiţi numărul corespunzător categoriei

comportamentale care vi se potriveşte cel mai bine (1: niciodată, 2: rareori, 3:câteodată, 4:de obicei,
5:întotdeauna). După ce terminaţi, adunaţi cifrele încercuite.

Întot
Nr. Nici rareo Câte De
AFIRMAŢIA deau
Crt. odată ri odată obicei
na
Mă enervez sau mă supăr de câte ori trebuie să stau la coadă mai
1. 1 2 3 4 5
mult de 15 minute.
2. Pot rezolva mai multe probleme în acelaşi timp. 1 2 3 4 5
Îmi este greu să-mi fac timp să mă relaxez sau să uit de toate în
3. 1 2 3 4 5
timpul zilei.
4. Mă enervez sau mă supăr atunci când cineva vorbeşte prea rar. 1 2 3 4 5
5. Îmi dau osteneala să câştig în întreceri sportive sau la jocuri. 1 2 3 4 5
Când pierd în întreceri sportive sau la jocuri mă supăr pe mine sau
6. 1 2 3 4 5
pe ceilalţi.
7. Îmi este greu să fac lucruri deosebite pentru mine. 1 2 3 4 5
Lucrez mai bine atunci când sunt stresat sau când mi se fixează
8. 1 2 3 4 5
termene.
Mă surprind uitându-mă la ceas ori de câte ori pierd vremea sau nu
9. 1 2 3 4 5
sunt activ.
10. Îmi iau de lucru acasă, de la serviciu . 1 2 3 4 5
Mă simt plin de forţe proaspete şi satisfăcut după ce am trecut
11. 1 2 3 4 5
printr-o situaţie stresantă.
Mi se pare că trebuie să preiau responsabilităţile unui grup de
12. 1 2 3 4 5
oameni, pentru a pune lucrurile în mişcare.
13. Mă surprind mâncând repede, pentru a mă întoarce la lucru. 1 2 3 4 5
14. Acţionez rapid fie că am, fie că nu am timp. 1 2 3 4 5
15. Îi întrerup pe oameni în timp ce vorbesc,dacă nu sunt de acord cu ei 1 2 3 4 5
Sunt inflexibil şi rigid când este vorba de schimbări acasă sau la
16. 1 2 3 4 5
serviciu.
Devin agitat şi simt nevoia să mă mişc ori de câte ori încerc să mă
17. 1 2 3 4 5
relaxez.
18. Mă surprind mâncând mai repede decât oamenii din jurul meu. 1 2 3 4 5
La serviciu, trebuie să fac mai multe lucruri în acelaşi timp pentru a
19. 1 2 3 4 5
mă simţi productiv.
20. Îmi iau concedii mai scurte decât aş avea dreptul. 1 2 3 4 5
21. Uneori, sunt foarte cusurgiu şi acord atenţie amănuntelor minore. 1 2 3 4 5
22. Mă supără oamenii care muncesc mai mult decât mine. 1 2 3 4 5
23. Cred că ziua are prea multe ore. 1 2 3 4 5
24. Îmi petrec mare parte din timp gândindu-mă la munca mea. 1 2 3 4 5
25. Mă plictisesc foarte uşor. 1 2 3 4 5
26. Sunt activ în weeckend-uri : fie muncesc, fie fac planuri. 1 2 3 4 5
27. Mă cert cu oamenii care au păreri diferite de ale mele. 1 2 3 4 5
28. Îmi este greu să mă descurc ori de câte ori apar probleme. 1 2 3 4 5
29. Întrerup discursul cuiva, pentru a grabi lucrurile. 1 2 3 4 5
30. Iau în serios tot ceea ce fac 1 2 3 4 5
TIP A : 100 – 150 p.
COMPORTAMENT : TIP AB: 76 – 99 p. TOTAL………………………
TIP B : 30 – 75 p.

74
 ANEXA NR. 15

MARKERII STRESULUI PSIHIC

A. DATE DE OBSERVAŢIE CLINICĂ

1. MIMICA - crispată
- anxioasă
- depresivă
2. TENSIUNEA MUSCULARĂ - hipertonie (“încordare”)
- hipo/atonie (“leşin”)
3. COMPORTAMENT
a. activ - euforie (logoree) b. pasiv - “blocaj”(groaza)
- excitaţie - furie - vertij, ameţeli
- agitaţie motorie c. paradoxal = a + b
4. CONSTANTE CARDIO - RESPIRATORII
a. frecvenţa respiraţiei (hiperventilaţie, apnee)
b. puls - tahicardie c. T A - creşteri
- bradicardie - colaps
- extrasistole

B. CONSTANTE UMORALE IN STRESUL PSIHIC

1. HORMONII DE STRES - catecolaminele

- cortizolul
- alţi hormoni (GH,ATH,PL)
- opioidele
2. GLICEMIA
3. ACIZI GRAŞI LIBERI, COLESTEROL

C. INDICATORI PSIHOFIZIOOGICI IN STRESUL PSIHIC

1. ECG - segmentul ST
- tulburări de ritm
2. GALVANOMETRIE CUTANATA
3. PLETISMOGRAFIE
4. TIMPI DE REACŢIE

75
 ANEXA NR. 16

MANIFESTĂRI DISFUNCŢIONALE DE COMPORTAMENT

DETERMINATE DE INFLUENŢA FACTORILOR STRESANŢI

N
r MANIFESTĂRI NEOBSERVABILE
cr
MANIFESTĂRI OBSERVABILE
dar declarate sau contestate
t
1. -Încetinirea sau oprirea activităţii -Slăbiciune generală
2. -Tremurul întregului corp sau a unor părţi a lui -Tensiune arterială crescută
3. -Tremurul vocii -Puls mărit
-Contracţii musculare însoţite de -Afecţiuni digestive : crampe intestinale,
4.
imposibilitatea executării unor mişcări deranjamente stomacale, diareee, ulcer, greaţă
5. -Transpiraţie -Afecţiuni respiratorii – senzaţie de axfixiere
-Forme delirante acute, concretizate în idei
6. -Piloerecţie
obsesive, delirante, maniacale.
7. -Dilatare pupilară -sentimentul profund de culpabilitate
-forme isterice, tremurăturile, crize isterice
8. -Vomă
propriu zise
-Afecţiuni sexuale ţinând de ritm şi de
9. dinamică : ptr. bărbaţi inhibare la erecţie şi -cefalee
facilitare la ejaculare.
-Afecţiuni nervoase: anxietate, excese
10 -artrită
emoţionale, euforie, râs, plâns.
-Deficienţe de concentrare: scăderea
11 -reumatism
vigilenţei,dezorganizarea gândirii, nehotărâre.
-Mobilizarea pentru luptă sau fugă, chiar în
12 -sensibilitate la acţiuni
spatele frontului, dezertare.
-reacţii hiperemotive imediate – furie,
13 -Insomnie
agresivitate, panică.
14 -Îmbătrânire prematură (albire) -reacţii nevrotice sau psihice de durată
-Forme depresive – autodistrucţia -nevroza de război se poate transforma în alte
15
(automutilare, sinucidere) sindromuri.
-Forme caracteriale- indiferenţă, dezinteres, -sindrom de repetiţie – bolnavul trăieşte
16
iritabilitate, placiditate. obsedant scena traumatizantă.

76
 ANEXA NR. 17

SURSE DE STRES ÎN MUNCĂ

FACTORI INTRINSECI MUNCII :

* exces sau lipsa de muncă

* presiuni în timpul executării;
* necesitatea de a lua multe decizii;
* călătorii lungi, oboseală fizică;
* munca de noapte, condiţii proaste de muncă.

FACTORI CARE DEPIND DE :

* informaţii inadecvate privind munca de realizat;

* responsabilitatea asupra altor persoane;
* lipsa de participare la decizii.

FACTORI LEGAŢI DE RELAŢIILE INTERPERSONALE:

* cu superiorii: sprijin puţin, încredere scăzută;

* cu subordonaţii: neconcordanţă între puterea formală
şi puterea reală;
* cu colegii: rivalitate, “singuratatea conduceriii”;

FACTORI LEGAŢI DE DESFĂŞURAREA MUNCII :

* insecuritate în postul de lucru;

* promovare insuficientă;
* a fi conştient că ai atins limita capacităţii;

FACTORI LEGAŢI DE STRUCTURA ŞI CLIMATUL MUNCII:

* a te simţi străin de organizaţie;

* lipsa de participare la decizii;
* control extern şi lipsa de autonomie.

FACTORI FĂRĂ LEGĂTURĂ CU MUNCA

* probleme familiale, economice, personale etc.

77
 ANEXA NR.18
Chestionar de evaluare a sindromului burnout
(epuizării profesionale)
1. Motivaţia conceperii instrumentului

Frecvenţa fenomenului burnout în organizaţiile moderne, cât şi consecinţele foarte severe atât
pentru individ (tulburări ale sănătăţii fizice şi psihice), cât şi pentru organizaţie (scăderea
productivităţii, absenteismul, fluctuaţia mare, accidentele) justifică atenţia acordată acestui fenomen
în ultimii ani atât la nivel ştiinţific, cât şi al simţului comun.
Considerat a fi o importantă problemă socială şi individuală (Maslach,1993), acest fenomen
necesită, pe lângă abordarea teoretică, şi cercetări practice în vederea prevenirii sau reducerii
frecvenţei şi intensităţii acestui sindrom.

2. Repere teoretice

Definiţie: Burnout – o stare de tensiune (strain) extremă şi specifică, ce apare datorită

stresului ocupaţional de durată, cu manifestări negative în plan psihologic, psihofiziologic şi
comportamental (Greenberg, 1998).

Până în prezent au fost elaborate numeroase modele explicative pentru fenomenul de burnout.
Burke şi Richardsen (1993) le-au clasificat în 3 modele distincte.
Prima definiţie, oferită de Freudenberger şi Richelson (1980) prezintă acest fenomen în
termeni de oboseală cronică, depresie, frustrare. Acest model unidimensional încorporează elemente
ce ţin doar de extenuarea emoţională, confundând termenul de burnout cu cel de depresie şi
oboseală cronică.
Cercetătorii olandezi, Burke şi Richardsen (1993) propun un model bidimensional pentru
explicarea fenomenului de burnout, acesta având următoarele componente: extenuare emoţională şi
depersonalizare.
Unul dintre cele mai cunoscute modele este cel elaborat de Maslach şi Jackson (1981).
Conform acestei abordări sindromul burnout este explicat prin următoarele dimensiuni:
Extenuarea emoţională – irosire a energiei emoţionale şi perceperea inadecvării emoţiilor
proprii cu situaţia creată. Este dimensiunea de bază, ce se manifestă printr-un tonus emoţional
scăzut, indiferenţă sau suprasaturare emoţională.
Depersonalizarea – se referă la dereglarea relaţiilor cu ceilalţi. Se poate manifesta fie prin
dependenţa de cei din jur, fie prin negativism şi atitudine cinică.
Reducerea realizărilor personale – se poate manifesta fie prin tendinţa de autoapreciere
negativă a capacităţilor, realizărilor, succesului profesional, fie prin limitarea propriilor posibilităţi,
obligaţii faţă de ceilalţi. În consecinţă, individul se percepe incompetent profesional şi incapabil de
a-şi atinge scopurile propuse.

3. Operaţionalizarea şi construirea instrumentului

În baza teoriei lui Maslach şi Jackson am construit un chestionar pentru a măsura nivelul
de epuizare profesională în cadrul profesiilor de tip om – om.
Chestionarul conţine 25 itemi şi este structurat pe 3 dimensiuni: extenuare emoţională (9
itemi), depersonalizare (6 itemi), reducerea realizărilor personale (10 itemi). Ca modalitate de
răspuns am utilizat o scală Likert în 5 trepte, cum urmează: 1 – foarte rar, 2 – rar, 3 – uneori, 4 –
frecvent, 5 – foarte frecvent. Avantajul acestei scale constă în faptul că permite o mai mare varietate
de răspunsuri şi în acest fel se diminuiază riscul de a obţine de la majoritatea subiecţilor acelaşi
răspuns.

78
 Pentru a contracara efectele unei eventuale monotonii în acordarea răspunsurilor, am intercalat
în chestionar itemi care se cotează invers, subiecţii fiind „obligaţi” să fie atenţi la formularea lor
(nevoia individului de consecvenţă).

Chestionar

Următoarele afirmaţii se referă la locul dumneavoastră de muncă. Vă rugăm să răspundeţi la ele

alegând una din variantele de răspuns, cea care se potriveşte cel mai bine cu starea dumneavoastră
actuală. Citiţi cu atenţie fiecare afirmaţie şi încercuiţi cifra ce indică cât de frecvent aveţi stările
descrise mai jos:
1 - foarte rar, 2 - rar, 3 - uneori, 4 - frecvent, 5 - foarte frecvent.

1. Mă simt secătuit emoţional. 1 2 3 4 5

2. Spre sfârşitul programului de lucru mă simt 1 2 3 4 5
ca o lămâie stoarsă.
3. Mă simt obosit când mă trezesc dimineaţa şi 1 2 3 4 5
trebuie să merg la serviciu.
4. Am perioade în care mă simt depăşit de situaţie. 1 2 3 4 5
5. Comunic cu unii colegi cum aş comunica cu 1 2 3 4 5
nişte obiecte.
6. Nimic nu se întâmplă după cum îmi doresc. 1 2 3 4 5
7. Mă simt plin de energie şi entuziasm. 1 2 3 4 5
8. Pot găsi soluţia corectă în situaţii conflictuale. 1 2 3 4 5
9. Am o stare de deprimare şi apatie. 1 2 3 4 5
10. Pot influenţa pozitiv produvtivitatea muncii
subordonaţilor şi colegilor mei. 1 2 3 4 5
11. În ultima perioadă am devenit mai dur în
relaţiile cu colegii, subordonaţii. 1 2 3 4 5
12. Oamenii cu care lucrez sunt persoane
neinteresante şi plictisitoare. 1 2 3 4 5
13. Am multe planuri de viitor şi cred în
realizarea acestora. 1 2 3 4 5
14. Am deziluzii profesionale. 1 2 3 4 5
15. Simt indiferenţă pentru lucruri faţă de care
manifestam interes mai înainte. 1 2 3 4 5
16. Devin încordat şi tulburat când mă gândesc
la preocupările mele actuale. 1 2 3 4 5
17. Uneori îmi este indiferent de ceea ce se
întâmplă cu subalterni, colegi ai mei. 1 2 3 4 5
18. Vreau să mă izolez de toţi şi să mă odihnesc. 1 2 3 4 5
19. Pot crea uşor o atmosferă binevoitoare şi de
cooperare într-un grup. 1 2 3 4 5
20. Comunic uşor cu oamenii indiferent de statutul
social şi caracterul lor. 1 2 3 4 5
21. Reuşesc să fac multe lucruri. 1 2 3 4 5
22. Mă simt la limita puterilor. 1 2 3 4 5
23. Eu cre că multe voi reuşi încă să obţin în viaţă. 1 2 3 4 5
24. Mă simt ca unul care a dat faliment. 1 2 3 4 5
25. Subordonaţii şi colegii pun pe umerii mei
povara problemelor şi îndatoririlor lor. 1 2 3 4 5

79
 4. Cotarea şi interpretarea instrumentului

După modul de stabilire a cotei este un test obiectiv, al cărui scor se calculează urmând o
regulă prestabilită, simplă, care cere o judecată redusă (English, English, 1970).

După modul în care se interpretează scorurile, aceste este un test normativ – interpretează un
scor individual prin comparaţie cu scorurile obţinute de un eşantion reprezentaiv (Albu M., 1998).

Cheia – fiecărei dimensiuni îi corespund următorii itemi:

Extenuarea emoţională – 1, 2, 3, 7, 9, 15, 16, 18, 22.
Depersonalizarea – 5, 11, 12, 17, 20, 25.
Reducerea realizărilor personale – 4, 6, 8, 10, 13, 14, 19, 21, 23, 24.

Itemii subliniaţi se cotează invers (1=5 puncte, 2=4 puncte, 3=3 puncte, 4=2puncte, 5=1
punct).
Se calculează suma punctelor pentru fiecare dimensiune, obţinându-se câte un scor, care se
raportează la etalonul din tabelul 1.

Tabelul 1. Nivelele epuizării profesionale pe dimensiuni

Dimensiunea Nivel scăzut Nivel mediu Nivel înalt
Extenuare emoţională 9 – 18 19 -27 28 – 45
Depersonalizare 6 – 12 13 -18 19 – 30
Reducerea realizărilor 10 -20 21 - 30 31 -50
personale
Scor total 25 -50 51 - 75 76 – 125
Împărţirea itemilor pe dimensiuni permite stabilirea atât a scorului total, cât şi a unor scoruri
parţiale. Interpretarea se face global şi / sau pe dimensiuni. Scorul la una dintre dimensiuni,
indiferent de valoarea sa, trebuie interpretat în corelaţie cu scorurile la celelalte dimensiuni.

5. Utilizarea instrumentului
Acest chestionar poate fi utilizat pentru evaluarea nivelului epuizării profesionale în profesiile
de tip om – om, neavând limite de vârstă şi vechime în muncă. Poate fi aplicat individual sau în
grup. Aplicarea nu presupune limită de timp.
Utilitatea lui constă în identificarea acestui sindrom în fazele de început, prevenind
dezvoltarea lui până la faza de criză, cu grave consecinţe la nivel individual şi organizaţional.

80
 BIBLIOGRAFIE

Adler, A. (1957) Understanding Human Nature. (W. B. Wolfe, trans.). Greenwich Conn.: Premier
Books. (Originally published, 1918).
Adler, A. (1958). What life should mean to you. New York: Capricorn Books (original work
published 1931).
Adler, A. (1964a) Social Interest: A Challenge to Mankind. New York: Capricorn Books.
Adler, A. (1964a). Problems of Neurosis. London: Kegan Paul, 1929.
Kern, R. M., Penick, J., Hamby, R. (1996). Personality, Stress, and Prediction of Diabetic Regimen
Compliance and BASIS-A Personality Indicators.
Peluso, P. R., Peluso, J. P., Buckner, J. P., Curlette, W. L., Kern, R. M. (2004). An Analysis of the
Reliability of the BASIS-A Inventory Using a Northeastern and Southeastern U.S. Sample. Journal
of Individual Psychology, no. 60, p. 294–307
1. Albu, M., -“Construirea şi utilizarea testelor psihologice”,
Editura Clusium, Cluj-Napoca, 1998
2. Alluisi,E.A -“Human performance and productivity: Stress and
Fleischman, E.A performance effectiveness”
LEA Hildsdale, NEW JERSEY, 1982
3. Alexandrescu, L. -“Rolul diferenţiat al stresului în etio-patogenia unor
boli psihice cu caracter reactiv sau endogen şi
importanţa sa pentru profilaxia psihiatrică primară”
Teza de doctorat , UMF Carol Davila,
Bucuresti, 1993
4. Andrei, T., Stancu, S., -“Statistica. Teorie şi aplicaţii”
Editura All, Bucureşti,1995
5. Ceauşu, V., -“Psihologia organizării. Relaţiile dintre şef şi
subordonaţi”
Editura Militară, Bucureşti, 1970
6. Chelcea, S., -“Cunoaşterea vieţii sociale”
Editura I.N.I., Bucureşti, 1995
7. Clocotici, V., Stan, A., -“Statistica aplicată în psihologie”
Editura Polirom, Iaşi, 2000
8. Creţu, T., -“Psihologie generală”
Editura Credis, Bucureşti, 2001
9. Derevenko,P. - “Un bilanţ de cercetări internaţionale despre
stres (1936-1986)”
“Revista de psihologie”, 1987, 1993, 1994.
10. 14.Fried , M. -“Endemic stress”
Am.J.Orthopsychiat, 1982
11. Goliszek, A., -“Învingeţi stresul”
Doctor Editura Teora, Bucureşti, 1998
12. Golu, M., -“Dinamica personalităţii”
Editura Geneze, Bucureşti, 1993
13. Golu, M., -“Fundamentele psihologiei”
Editura Fundaţiei “România de Mâine”,
Bucureşti, 2000
14. Golu, P., -“Fundamentele psihologiei sociale”
Editura ExPonto, Constanţa, 2002
15. Golu, P., -“Perspective noi asupra grupurilor sociale”
în Zlate, M., (coord.), “Psihologia la răspântia
mileniilor”, Iaşi, 2001
16. Hauck, P., -“Depresia nervoasă “
81
 Editura Polimark, Bucureşti, 1994
17. Holdevici, I., -“Elemente de psihoterapie”
Editura All, Bucureşti, 1996
18. Holdevici, I., -“Sugestiologie şi psihoterapie sugestivă”
Editura Victor, Bucureşti, 1995
19. Holt, R., -“Occupational stress’
Editura Free Press , New-York, 1982
20. Holt, R -“Handbook of stress”
Gualaberger, L Free Press, New-York, 1982
21. Iamandescu, I.B., -“Stresul psihic şi bolile interne”
Doctor Editura All, Bucureşti, 1993
22. Iamandescu, I.B., -“Psihologie medicală”
Doctor Editura Infomedica, Bucureşti, 1994
23. Jolov, G -“Stresul şi stabiltatea psihică”
Voennye Znanija, 1984
24. Kanner, A.D., -“Comparison of two modes of stres measure-
Coyone, J.C., ment: Daily hassles und uplifts versis major
Schaefer, C., life events”
25. Luban-Plozza, B., -“Viaţa alături de stres”
Pozzi, U., Editura Contact Internaţional, Iaşi, 1997
Carlevaro,T.,
26. Luban-Plozza, B., -“Bolile Psiho-somatice în practica medicală”
Poldinger,W., Editura medicală, Bucureşti, 1996
Kroger, F.
27. Minulescu, M., -“Chestionarele de personalitate în evaluarea
psihologică”
Editura Garell Publishing House, 1996
28. Mitrofan, N., -“Psihometria şi direcţiile ei de dezvoltare la
început de mileniu” în Zlate, M., coord.,
“Psihologia la răspântia mileniilor II-III”,
Polirom, Iaşi, 2000
29. Moldovan, O -“Implicaţiile psihologice ale stresului”
Eisikovits,M. “Revista de psihologie”, 1987, 1993, 1994,
Baban, A., Varga, E.
30. Nicolau, A., -“Reprezentările sociale. Psihologia câmpului
social”
Editura Polirom, Iaşi, 1997
31. Ogden, B -“Combaterea stresului”
U.S. Naval Institute Proceedings, 1996
32. Perreaut, E -“A stăpâni stresul. Reacţiile de alarmare
la luptători”
Armees d’aujourd’hui, Nr.188.1994
33. Pitaru, H., -“Colocviu despre stres”
Miclea, H., Editura Teora, Bucureşti, 1996
34. Scherrer, J., -“Oboseala”
Editura Humanitas, Bucureşti,1993
35. Simonov, V., -“Stresul de luptă”
Vestnik.PVO ., 1988
36. Shvedin, B., -“Rezistenţa la stres”
Revista Morskoj Sbornik, Nr,7.1995
37. Sousa, F., -“Luarea hotărârii în condiţii de stres”
Revista Baluarte, Nr.5,1996
82
38. Stora, J.B. , - “Stresul”
Editura Meridiane, Bucureşti, 1999
39. Zlate, M., -“Eul şi personalitatea”
Editura Trei, Bucureşti, 1997
40. Zlate, M., -„Introducere în psihologie”,
Editura Polirom, Iaşi, 2000
41. Zlate, M., - „Psihologia mecanismelor cognitive”,
Editura Polirom, Iaşi,1999.
42. Zlate, M., - „Fundamentele psihologiei”,
Editura Pro Humanitate, Bucureşti, 2000.
43.Zlate, M., - “Tratat de psihologie organizaţional-managerială”,vol-II,
Editura Polirom, 2005, 2006

83