TULBURARI DE ANXIETATE LA COPII

SI ADOLESCENTI:

MECANISME
EXPLICATIVE
 DEFINIIE

Anxietatea este o stare afectiv patologic

caracterizat prin nelinite psihomotorie,
teama nedesluit, fr obiect, sau legat de
propunerea posibilitii unui pericol iminent
sau insucces
Este o tulburare emoional care se traduce
printr-un sentiment nedefinit de nesiguran
 Tipuri de tulburari I

Anxietate generalizata - este frica exagerata si grija

legata de lucruri comune
Fobia sociala -consta in frica de evaluarea si
judecata negativa a altor oameni(ex. a vorbi in public,
a folosi toalete publice, a manca sau a bea in public)
Fobii specifice- frica persistenta si irationala de un
obiect specific sau de o situatie(caini, sange, furtuna,
paianjeni, ace, sau la alte obiecte si situatii)
Tulburare de panica-cand exista o frica intensa si
persistenta
 Tipuri de tulburari II

Tulburarea obsesiv-compulsiva (ocd)- au ganduri sau

impulsuri intruzive, involuntare si nedorite, se simt si fortate sa
efectueze ritualuri mentale si comportamentale, ca de ex.
spalatul excesiv al mainilor, duuri excesiv de frecvente (de mai
multe ori pe zi)
Tulburare de stres post-traumatic (ptsd)- apare dupa un
eveniment extrem de traumatic recent sau intamplat in
trecut(ex. accident de masina , abuz sexual in copilarie)
Anxietatea de separare - refuzul de a parasi casa si
persoanele apropiate de teama de a nu le pierde . Apare ca
rezultat al supraestimrii unui pericol real sau perceput,
concomitent cu subestimarea resurselor de a-i face fa.
 INNASCUT VS INVATAT

Exemple de factori de mediu:

- trauma/ experiente de viata stresante

- expunerea la anumite substante
- stil parental autoritar/ hiper protector
EXPERIENTE DE VIATA
STRESANTE
Schimbarea locuintei;
Schimbarea scolii;
Plecarea unui frate de-acasa;
Nasterea unui nou frate;
Schimbari in cariera parintilor care presupun plecari
repetate/ absenta indelungata de acasa;
Copilul este respins de catre colegi/ grup de prieteni;
Scaderea notelor la scoala; exmatricularea;
CONTRIBUTIA GENETICA I

Studii genetice recente arata ca:

Exista o componenta genetica mostenita a
anxietatii, dar cu un impact mai degraba limitat (mult
mai mic decat in cazul altor tulburari psihiatrice, de
pilda tulburarea bipolara sau schizofrenia);
Puterea genelor difera de la o tulburarea de
anxietate la alta, fiind mai semnificativa in cazul
tulburarii obsesiv compulsive si anxietatii sociale;
CONTRIBUTIA GENETICA II

Tulburarea de stress postraumatic si

anxietatea generalizata sunt, potrivit
acelorasi studii, in cea mai mica masura
afectate de componenta genetica.
TEMPERAMENTUL ANXIOS I
(INHIBITIA COMPORTAMENTALA)

Studii genetice de ultima ora, realizate de

cercetatori specializati in temperamentul copilului,
aduc in atentia lumii academice conceptul de
temperament anxios.
Temperamentul de tip anxios, ca orice alt tip de
temperament, poate fi observat inca de la nastere
si este definit de caracteristici care se mentin odata
cu trecerea tipului.
TEMPERAMENTUL ANXIOS II

Cum arata un copil cu temperament anxios?

Copilul nou nascut: plange mult, este imposibil de

linisit; adesea este diagnosticat cu colici;
Copilul prescolar: se sperie foarte tare/ tresare la stimuli
noi si neasteptati; accepta cu dificultate schimbarile si
situatiile noi; se obisnuieste foarte greu cu aceste
situatii noi;
ANXIETATEA SE IA DIN FAMILIE?

Studiile arata ca, in 33% dintre familiile nucleare in

care un adult (parinte) a fost diagnosticat cu o
tulburare de anxietate, copilul va dezvolta o tulburare
de anxietate.
Ipoteza:
Copiii dezvolta o tulburare de anxietate datorita
expunerii repetate, in mediul familial, la un anumit
tipar comportamental/ relational/ emotional/ cognitiv,
si nu datorita transmiterii genetice a tulburarii;
OARE EU IMI INVAT COPILUL SA
FIE ANXIOS?

Anxietatea parintilor poate juca un rol foarte important in

dezvoltarea anxietatii la copii.

Copiii invata sa fie anxiosi din comportamentele,

verbale si non verbale, ale parintilor lor.

Acest proces de invatare are loc chiar si in acele familii

in care nu exista oficial diagnosticul de tulburare de
anxietate.
1. INVATAREA PRIN OBSERVATIE
Cercetarile arata ca un copil invata prin observarea si
imitarea comportamentului celorlalti.

Cu cat adultul este mai semnificativ pentru copil (ex.

parintele, mama), cu atat cresc sansele sa devina un
model de invatare pentru copil.

Reactiile emotionale, precum frica sau anxietatea, se

invata la fel ca orice alt comportament.
 2. INTARIREA FRICII SI A EVITARII

Atentia parintelui este una dintre cele mai puternice

forme de intarire a comportamentului copilului.
Uneori fara sa isi dea seama, parintii intaresc
comportamentele de frica/evitare ale copilului, prin
oferirea de confort emotional si alinare, desi intentia lor
este sa il ajute sa reduca aceste comportamente.
Cel mai adesea reactiile comportamentale si emotionale
sunt legate de un pericol/o situatie specifica.
3. PERSPECTIVA ANXIOASA
ASUPRA LUMII

Sunt oameni care vad viata printr-o pereche de

ochelari care accentueaza pericolul si incertitudinea
si promoveaza anxietatea.

Perspectivaanxioasa asupra vietii = set de credinte

nucleare ce ar putea fi sumarizat astfel:
lumea este un loc infricosator si imprevizibil
unde se pot intampla tot felul de lucruri rele.
 4. CAND PARINTELE PROTEJEAZA
PREA MULT

Multi parinti, mai ales cei cu o perspectiva anxioasa

asupra vietii, isi supra-protejeaza copiii.
Aceasta creste probabilitatea ca un copil sa dezvolte o
tulburare de anxietate, deoarece nu au oportunitatea de
a invata sa faca fata singuri provocarilor de zi cu zi.
Procesul de maturizare in cazul acestor copii este mult
incetinit, iar comportamentele de autonomie si
independenta reduse.
4. CAND PARINTELE PROTEJEAZA
PREA MULT
Ce face un parinte care supra-protejeaza?
Se ingrijoreaza exagerat cu privire la siguranta copilului;
Limiteaza accesul copilului la experiente incurajate de alti parinti
pentru proprii copii;
Face lucruri pentru copil, pe care acesta ar trebui sa le faca singur;
Nu se simte confortabil atunci cand este separat de copil;
Se ingrijoreaza ca ceva rau s-ar putea intampla atunci cand nu
este langa copil;
Cedeaza usor atunci cand copilul vrea sa evite situatii care nu sunt
periculoase sau problematice;
Reactioneaza exagerat la bolile/ ranile obisnuite ale copilariei.
 5. CAND PARINTELE CRITICA PREA
MULT
Parintii care isi critica exagerat de mult copiii, aratandu-le acestora doar
greselile si vulnerabilitatile, si uitand sa laude si sa recompenseze
comportamentele pozitive ale copilului, contribuie la dezvoltarea unei
tulburari de anxietate.
Copiii cu parinti perfectionisti si foarte critici:
Devin hipervigilenti, pregatitit tot timpul sa primeasca feedback negativ;
Se ingrijoreaza cu privire la potentialele greseli pe care le-ar putea face;
Isi fixeaza standarde ridicate de performanta academica si/sau sociala;
Se pedepsesc singuri atunci cand ceea ce fac este mai putin decat
perfect;
Pot sa dezvolte ritualuri compulsive de verificare;
Ajung sa evite situatile in care anticipeaza ca nu se vor descurca perfect.
 ANXIETATEA DE SEPARARE

Criteriile de diagnostic
A . Anxietate excesiv i inadecvat evolutiv referitoare la separarea de
cas sau de cei de care individul este ataat, evideniat prin trei (sau
mai multe) din urmtoarele:

detres (deteriorare semnificativ clinic) excesiv recurent ,cnd

survine sau este anticipat separarea de cas ,de persoanele de
ataament major;
team excesiv i pesistent n legtur cu pierderea sau posibila
vtmare care s-ar putea ntmpla persoanelor de ataament major;
teama excesiv i persistent c un eveniment nefericit va duce la
separarea de o persoan ataament major (de ex., a fi pierdut ori a fi
rpit);
Criteriile de diagnostic

opoziie sau refuz persistent de a merge la coal sau n alt

parte din cauza fricii de separare;
team sau opoziie excesiv i persistent la a rmne acas,
singur sau fr persoanele de ataament major, ori n alte
situaii, fr aduli importani;
opoziie sau refuz persistent de a merge la culcare, fr s fie
alturi o persoan de ataament major ori de a adormi departe
de casa;
comaruri repetate implicnd tema separrii acuzarea repetat
de simptome somatice (cum ar fi de durerile de cap, durererile
de stomac, greaa sau voma) cnd survine sau este anticipat
separarea de persoanele de ataament major;
Not: La copii este cerut un singur item:

nelinite sau sentimentul de stat ca pe ghimpi;

a fi rapid fatigabil;
dificultate n concentrare sau senzaia de vid
mintal;
iritabilitate;

tensiune muscular;
perturbare de somn (dificultate n a adormi sau
n a rmne adormit ori somn nelinitit i
nesatisfctor).
Criteriile de diagnostic

B. Durata perturbrii este de cel puin 4 sptmni.

C. Debutul are loc nainte de etatea de 14 ani.
D. Perturbarea cauzeaz o detres sau deteriorare semnificativ
clinic n activitatea social, colar (profesional) sau n alte
domenii de activitate importante.
E. Perturbarea nu survine exclusiv n cursul unei tulburri de
dezvoltare pervasiv, al schizofreniei ori altei tulburri psihotice
i, la adolesceni i la aduli, nu este justificat mai bine de
panica cu agorafobie.
Stabilirea diagnosticului de anxietate de separare se va face
dupa varsta de 10-13 luni
Debut precoce: dac debutul survine nainte de etatea de 6 ani
 Cum se manifest anxietatea?

La nivel La nivel La nivel biologic La nivel

cognitiv comportamental
afectiv

--scderea puterii - Team -Tremurturi -evitare

de concentrare - tensiune -- agitaie -oboseal
- - epuizare i -- tensiune muscular generalizat;
- Nervozitate
tensiune mental -- transpiraie
- Nelinite -- hiperventilaie;
-- confuzie -- ameeal,
- iritabilitate -- exprimare
diaree,paloare
intelectual verbal agitat
-- respiraie scurt i
-- disconfort -- frecarea i
rapid
psihic -- palpitaii agitarea minilor
-- ngrijorare -- mini reci i umede, -- insomnii
-- gura uscat,- bufee de
cldur sau fiori reci
-- stare de ru, grea,
-- senzaie de gol n
stomac.
Anxietatea de separare-este strans legat de tipul de
ataament care s-a format ntre mam i copilul su
.

Cercetatorul american Ainsworth, a descris trei modele de

atasament:
1. atasamentul sigur: apare atunci cand copilul are
incredere ca parintii vor fi disponibili, mereu acolo cand
el va avea nevoie de ei.
2. atasamentul anxios: copilul nu stie cu siguranta
daca parintii vor fi disponibili de fiecare data cand va
avea nevoie (Mama nu te mai iubete dac nu eti
cuminte)
3. atasamentul evitant apare atunci cand copilul nu
are incredere ca poate sa-si aiba aproape parintii
Cum poate fi ajutat un copil cu
un atasament anxios?
Evitareapedepselor, tipetelor, batailor ,
amenintarilor adresate copilului vine
balaurul si te ia daca nu esti cuminte.
Oferirea unui mediu stabil si predictibil
(explicarea a ce anume, va invata, pe cine va
intalni, cadrul didactic pe care-l va avea si
asigurarea ca se va intoarce acasa atunci cand
programul lui se va incheia)
 Modaliti de intervenie

- Terapii cognitiv comportamentale - care au ca scop

schimbarea schemelor de gandire, a credintelor si a
comportamentelor care pot sa declanseze
anxietatea. O parte a terapiei poate sa includa
expunerea gradata, prin care persoana este expusa
unor situatii care provoaca anxietate. Procesul este
numit desensibilizare sistematica.
- Management-ul anxietatii si tehnici de relaxare
(de ex. hipnoterapia, meditatia, exercitii de respiratie,
etc. )
- Terapia medicamentoasa - include antidepresanti si
sedative , are efect rapid, dar nu se recomanda in
combinatie cu psihoterapia (persoana va atribui
remiterea simptomatologiei medicamentelor si nu
dobandirii controlului asupra acesteia )
- In stresul posttraumatic (PTSD) si tulburarea obsesiv-
compulsiva, se utilizeaza tehnici de control a gandurilor
intruzive; In stresul posttraumatic, sunt utile tehnicile de
modificare a cunostintelor din sistemul mnezic implicit;
 Anxietatile netratate pot avea
efecte serioase asupra vietii
persoanei precum si asupra
relatiilor acesteia!