PSIHOTERAPIA COGNITIV COMPORTAMENTALA Holdevici pg.

. 107-132 Principiile psihoterapiei cognitiv-comportamentale -Abordarea cognitiv comportamentala pune un accent deosebit pe formularea conceptelor in termeni operationali si pe validarea empirica a rezultatelor tratamentului.; -se utilizeaza atat ca psihoterapie individuala cat si ca tehnica de grup; -Rezolvarea de probleme reprezinta o latura importanta a tratamentului.Toate aspectele psihoterapiei sunt descrise in mod explicit pacientului, acesta colaborand cu terapeutul in planificarea unor' strategii de rezolvare a problemelor care deranjeaza pe pacient. -Psihoterapia este limitata in timp si are obiective clar definite. Pentru ca psihoterapia sa reuseasca este absolut necesara formularea precisa a obiectivelor - impreuna cu pacientul -pe baza unor' informatii detaliate in legatura cu factorii care contribuie la mentinerea problemei simptom. Psihoterapia presupune o aplicare sistematica si constienta a unor mijloace psihologice de influentare a comportamentului uman. Psihoterapia porneste de la ideea ca modul in care individul va percepe si evalua starea sa si strategiile adataptive pe care le foloseste, joaca un rol in evolutia tulburarii sale. La baza oricarei psihoterapii se afla convingerea ca persoanele cu probleme psihologice au capacitatea de a se modifica invatand noi strategii de a percepe si a evalua realitatea si de a se comporta. Principiul de baza al terapiei cognitiv-comportamentale postuleaza.ca modurile in care individul se comporta sunt determinate de situatiile imediate si de felul in care subiectul le interpreteaza. Cu alte cuvinte, nu evenimentele in sine ne creeaza probleme, ci modul in care noi ne raportam la ele. Psihoterapia cognitivcomportamentala, ca forma de psihoterapie scurta, este focalizata pe rezolvarea problemelor, cu rezultate evidente, centrate pe ameliorarea sau vindecarea unor simptome neuropsihice sau psihosomatice. Obiectivele psihoterapiei vizeaza: -scoaterea pacientului din criza existentiala in care se afla -reducerea sau eliminarea simptomelor -intarirea eului si a capacitatii integrative ale personalitatii pacientului -rezolvarea sau restructurarea conflictelor intrapsihice ale pacientului -modificarea structurii personalitatii in vederea obtinerii unei functionari mai mature, cu o capacitate de adaptare eficienta la mediu -reducerea sau inlaturarea acelor conditii de mediu care produc sau mentin comportamentele de tip dezadaptiv. -modificarea opiniilor eronate ale subiectilor despre ei insisi si despre lumea inconjuratoare -dezvoltarea la subiecti a unui sistem clar al identitatii personale Obiectivele psihoterapiei cognitiv-comportamentale sunt urmatoarele: I) formularea problemei. Primele edine formuleaz punctele preliminare i se elaboreaz planul terapeutic. Ipotezele se vor verifica n cursul edinelor, sau prin intermediul sarcinilor. Nu trebuie considerat terapia ca fiind deja stabilit de la nceput, putnd s apar o serie de factori precipitatori, condiii n care se manifest problema. Terapeutul nva pacientul s achiziioneze abiliti prin care s rezolve nu numai problema prezent, ci i probleme similare ce pot s apar n viitor. El trebuie s solicite aplicare a ceea a nvat n viaa de zi cu zi (teme pentru acas). Pacientul e solicitat s coopereze activ, furniznd informaii diverse asupra eficienei tehnicilor aplicate. Interviul preliminar are o foarte mare nsemntate deoarece pacientul prezint un amalgam nedifereniat de probleme, iar terapeutul e cel care l ajut s le coordon eze astfel nct dificultile sunt reduse, astfel c pacientul crede c soluia este posibil. - se stabilesc scopuri rezonabile pentru psihoterapie. Terapeutul trebuie s manifeste o atitudine simpatetic fa de pacient, fr a-l judeca pe acesta. - ipoteza preliminar este abordarea urgenelor. Funcia principal n cadrul acestui demers o reprezint formularea i acordul dintre pacient i psihoterapie cu privire la planul de psihoterapie. II. Modaliti de evaluare a pacientului:-.interviul cu privire la comportamentul pacientului; - auto-monitorizarea;- auto-evaluarea prin intermediul chestionarului, scalelor de evaluare;- obinerea de informaii de la alte persoane, cu rol cheie n viaa pacientului; - observarea direct a pacientului subiectului n situaia clinic- se utilizeaz jocul de rol, testele comportamentale, analiza aciunii pacientului, nregistrri psihofiziologice. Cnd se realizeaz evaluarea pacientului se iau n considerare 4 categorii de rspunsuri: comportamentale, fiziologice, cognitive, emoionale. Evaluarea celor 4 situaii are o serie de avantaje: faciliteaz cunoaterea precis a frecvenei i intensitii comportamentului; i permite terapeutului s realizeze modificri n ceea ce privete strategia terapiei; evalua rea are un rol psihoterapeutic prin ea nsi, pentru c ofer informaii exacte cu privire la progresele obinute. III.Etapele interviului specific psihoterapiei TCC a) descrierea sumara a problemei b) evolutie : - factori precipitatori; - timpul cand apare problema; - factori predispozanti Tratamentul prin intermediul psihoterapiei cognitiv-comportamentale a atacurilor de panica si a anxietatii generalizate Anxietatea este definita ca fiind o teama nespecifica, fara legatura cu situatiile externe si care nu este asociata cu comportamentul de evitare sistematica a anumitor stimuli, cum se intampla in cazul fobiilor (in englez teama care plutete n aer). Tipuri de manifestare a anxietii: 1.Atacurile de panic, - apar brusc, neasteptat, indiferent de situatie. Acestea constau in trairea unui sentiment puternic de pericol iminent, sentiment insotit de o serie de manifestari psihofiziologice de mare amploare; senzatie de lesin, tremuraturi, trairea sentimentului de irealitate. Caracterul brusc si neasteptat al manifestarilor respective i sugereaza pacientului ideea ca ar putea fi victima unei boli somatice sau psihice grave; infarct, pierderea controlului, instalarea unei stari psihotice (de nebunie). In absenta atacurilor de panica pacientii sunt calmi si linistiti, cu toate ca multi dintre ei traiesc o anum ita stare de anxietate anticipatorie cu privire la un posibil atac in viitor.

2. A doua forma sub care se manifesta tulburarea anxioasa o reprezinta evaluarea nerealista si anxioasa a unor evenimente existentiale. si in acest caz anxietatea poate fi insotita de o serie de simptome somatice ca de pilda: supraincordare musculara, tremuraturi, neliniste, fatigabilitate, tulburari respiratorii, palpitatii, transpiratii excesive, uscaciune a gurii, ameteli, senzatie de greata, diaree, mictiuni frecvente, dificultati de concentrare a atentiei, senzatie de nod in gat, insomnie, irascibilitate etc. Cele doua tipuri de anxietate sunt clasificate in D.S.M. III R sub denumirea de: tulburare de tip panica; tulburare caracterizata prin anxietate generalizata. In evaluarea pacientului trebuie sa se ia in consideratie urmatoarele aspecte: 1.Descrierea sumara a problemei: 1) Descrierea in detaliu a situatiei cand a aparut problema: a) situatia; b) reactiile corporale; c) gandurile care au aparut; d) comportamentul. 2) Lista cu situatiile problematice posibile. 3) Comportament de evitare; situatii si activitati. 4) Factori modelatori: factori care fac ca situatia sa fie mai rea sau mai buna. 5) Atitudinea si comportamentul celorlalti. 6) Credintele pacientului cu privire la cauzele problemei. 7) Experimentari in sfera comportamentului. 8) Efecte b. Medicatie (prescrisa sau autoadministrata) c. Psihoterapie urmata (modalitati; ce efecte a avut) d. Resurse adaptative personale e . Situatie sociala si financiara

IV. Indicatii nosografice Psihoterapia cognitiv-comportamentala este potrivita pentru majoritatea pacientilor cu tulburari anxioase. De pilda, metoda hiperventilatiei este contraindicata la pacienti cu tulburari cardiace, emfizem pulmonar, epilepsie, astm bronsic sau in caz de sarcina. In acelasi timp, pacientii toxicomani au nevoie de o perioada de dezintoxicare inainte de a trece la o abordare cognitiv-comportamentala. Psihoterapia cognitiv-comportamentala are drept obiectiv reducerea anxietatii prin intermediul invatarii pacientilor sa identifice, sa evalueze, sa controleze si sa modifice gandurile negative legate de pericole potentiale si comportamentele asociate cu acestea.Durata psihoterapiei este de 5 pana la 20 de sedinte. Ele fiind foarte bine structurate, terapeutul i pacientul stabilind de comun acord ce anume se va lucra n cursul unei edine. Tehnicile specifice psihoterapiei cognitivcomportamentale a. Identificarea gndurilor negative Se realizeaza prin intermediul urmatoarelor strategii: 1) Discutarea unei experiente emotionale recente. Pacientilor li se cere sa-si reaminteasca un eveniment sau o situatie care a fost asociata cu o anxietate putemica. Evenimentul este descris in detaliu si terapeutul intervine cu intrebari de tipul: "Ce ganduri ti-au venit in minte atunci?". "Ti-a aparut vreo imagine?"."Cand ti-a fost cel mai tare teama, care era lucrul cel mai ingrozitor care credeai ca s-ar putea intampla?" Exemplificarea legaturii pe care o realizeaza pacientul in diverse situatii si gandlirile aferente: Terapeutul trebuie sa-l ajute pe pacient sa sesizeze legatura dintre senzatiile corporale si interpretarile pe care le acorda acestora. 2) Utilizarea tehnicii imaginatiei dirijate sau a jocului dramatic pentru a retrai o experienta emotionala . Cand intrebarile directe nu reusesc sa-l determine pe pacient sa evoce gandurile negative ce se declanseaza spontan, este util sa se ceara pacientului sa retraiasca evenimentul respectiv pe plan imaginativ sau prin intermediul unui joc dramatic cand este vorba de o situatie interactionala (relationarea cu o persoana). 3) Utilizarea modificarilor de dispozitie in cursul unei sedinte de psihoterapie . Fluctuatiile de dispozitie din cursul unei sedinte de psihoterapie pot fi surse utile pentru declansarea automata a gandurilor. Terapeutul, observand modificarea de dispozitie poate, intreba pacientul: "Ce ti-a trecut prin minte acum?". 4) Determinarea semnificatiei unui eveniment. Uneori declansarea automata a patternurilor de gandire negativa nu se realizeaza. In astfel de situatii terapeutul trebuie sa caute sa discearna, prin intermediul unor intrebari specifice, care este semnificatia evenimentului respectiv pentru pacient. De exemplu: "Nu esti foarte sigur in legatura cu ce anume ti-a trecut prin cap cand te-ai simtit speriat in situatia X. Incercand sa privesti in urma, ce crezi ca a insemnat situatia respectiva pentru tine?". b .Modificarea gandurilor negative si a comportamentelor aferente se realizeaza prin urmatoarele modalitati 1) Rationalizarea Terapeutul trebuie sa-i explice pacientului ratiunile tratamentului prin demonstrarea relatiei dintre gandire, sentiment si comportament. Beck da urmatorul exemplu: daca un subiect aude in toiul noptii un zgomot in camera alaturata el isi poate spune in minte ca a intrat un hot. Atunci ii apare o stare de teama si comportamentul se desfasoara in consecinta; subiectul se va ascunde sau va telefona la politie. Daca, dimpotriva, subiectul isi spune ca a lasat geamul deschis, sentimentele de teama nu vor apare, ci el se va scula si va inchide geamul. 2) Furnizarea imor informatii cu privire la mecanismele anxietatii Este necesara descrierea in detaliu a simptomelor legate de anxietate, evolutia lor probabila, cat si faptul ca trairea anxietatii nu inseamna ca subiectul are o boala psihica grava. Trebuie explicat ca simptomele produse de anxietate nu sunt periculoase (de exemplu accelerarea batailor inimii nu reprezinta un semn ca se va produce un atac de cord). Trebuie explicat pacientilor si faptul ca unele simptome ca insomnia, dificultatea de a lua decizii, fatigabilitatea si chiar vederea ca prin ceata sunt manifestari ale anxietatii.

3) Distragerea Este utilizata ca strategie pentru a exercita un control direct si imediat asupra simptomului. Astfel de metode pot fi: concentrarea asupra continutului unei conversatii si nu asupra starii proprii; daca subiectul manifesta anxietate in timpul sedintei de psihoterapie,terapeutul ii poate cere sa descrie mobilierul din cabinet. 4) Programarea activitatilor In cadrul acestora se cere pacientilor sa noteze, ora de ora, activitatile pe care le des:fasoara, evaluandu-le dupa o scala de la 0 la 100 sub aspectul unor stari afective cum ar fi: anxietatea, oboseala,placerea sau gradul de control asupra situatiei. Pentru indivizii care se simt presati de timp este indicata o planificare riguroasa a activitatilor astfel incat acestia sa nu aiba tentatia sa faca mai multe lucrari de-odata, fapt ce le sporeste tensiunea si supraincordarea. Multi subiecti anxiosi renunta la activitati de loisir deoarece traiesc permanent ideea ca nu si-au indeplinit toate datoriile. .Principiile planificarii timpului:1-revizuieste-ti obiectivele. 2-realiz. o lista a lucrurilor pe care trebuie sa le realizezi si a altora pe care vrei sa le faci.3-stabileste prioritatile (ce trebuie fcut neaprat astzi, ce poate fi amnat i pt. ct timp,ce doresc sa fac astzi, ce se ntmpl daca nu fac aciunea ).4-stabileste o ordine a efect. sarcinilor si activit. pe care le ai de indeplinit.5-cauta sa faci un singur lucru odata si sa termini ce ai inceput.6-nu incepe o noua activit, imediat,ia o pauza (pt. relaxare).7 revizuieste-ti prioritatile la jumatatea zilei.8-analizeaza aminarile i tendina de a targna lucrurile. 8- reaminteste-ti ce ai realizat la sf. zilei si acorda-ti credit. 5-Verificarea veridicitatii gindurilor negative automate Terapeutul utilizeaza intrebari pt. a-l ajuta pe pac. sa evalueze gindurile negative si sa le substituie cu ginduri mai realiste. Tipuri de intrebari:1-ce dovada am ca acest gind este este adevarat?;nu exista si un alt mod de a privi aceasta situatie?; nu exista si o alta explicatie ca alternativa a gindului negativ?. 2- cum ar gindi o alta persoana cu privire la situatie? 3- nu cumva aprecierile tale se bazeaza mai mult pe ceea ce ai simtit decit pe evaluarea modului in care te-ai comportat? 4- ai tendinta sa-ti fixezi obiective nerealiste de atins? 5-ai tendinta de a omite fapte imp. si de a acorda atentie unora lipsite de import? 6-gindesti adesea in termenii totul sau nimic? 7-ai tendinta de a supraestima propia responsabilitate in leg. cu modul in care se desf. lucrurile? 8-ce va fi daca evenimentul neplacut chiar se va intimpla? Cum vor arata lucrurile peste un anumit timp? 9-ai tendinta de a supraestima un eveniment? 10- subapreciati propriile posibilitati de a face situatiei? 6-Experimentarea in sfera comportamentului. Terapeutul cere pac. sa verifice in viata reala daca gindurile neg.sunt adevarate .a)experimentarea in cazul pac. cu anxietate generalizata( ex om de afaceri speriat sa vorbeasca in public) b)experimentarea in sfera comport.cu subiecti suferind de panica (scopul = modificarea interpretarii catastrofizante pe care o au pacientii in leg.cu senzatiile lor corporale ce le au in timpul starii de panica - tehnica respiratiei controlate). -TERAPIA COMPORTAMENTELOR DE EVITARE .1-pac. cu anxietate generalizat evita situatiile care presupun evaluarea sociala(40% a vorbi n public, a manca la restaurant) si 20% evita sit. pe care le evita agorafobicii (a calatori cu mijloace de transport n comun, a face cumparturi, a se afla n aglomeraie) . 2-evita activit.care produc senzatii care evoca teama. 3-utilizeaza stategii de evitare cind se instaleaza simptomele. Prin aceste modalitati de evitare se mentin gandurile negative ale pacientilor. Pac.sunt incurajati sa se expuna gradat situatiilor anxiogene . de asemenea este important sa se modifice si acele comportamente pe care pacientii s-au obisnuit sa le puna in actiune odata ce simptomele se declanseaza.TCC SE CENTREAZA PE PROBLEME PREZENTE FARA A RESPINGE TRECUTUL. INVATAREA UNOR NOI MODELE DE COMPORT. SI A UNOR deprinderie de a face fata situatiilor. Tehnica identificarii supozitiilor negative,se realizeaza prin: 1-utilizarea unor jurnale zilnice in care se noteaza aceste supozitii disfunctionale; 2-identificarea gindului negativ si gasirea convingerii care se ascunde in spatele lui. Pac. se intreaba : daca gindul ar fi intradevar real ce ar insemna asta pt. mine ? Ilustrarea unei supozitii disfunctionale : -Supozitia disfunctionala( nu sunt bun de nimic daca nu reusesc; nimeni nu ma va iubi daca nu voi reusi; toate succesele mele trecute nu valoreaza nimic daca nu reusesc din nou.)-Raspunsul rational si planificarea schimbarii: 1-sa fac o lista cu convingerile mele, 2-sa-mi petrec o parte din timp facind ceea ce imi place nu doar lucrurile ce trebuiesc indeplinite. Tehnicile de relaxare. - Ii ajuta pe pacienti sa-si demonstreze faptul ca tin sub control simptomele lor. -relaxarea creste gradul de accesibilitate a informatiilor pozitive in memoria pacientului si faciliteaza gasirea unor alternative la gandurile anxiogene. Relaxarea se realizeaza prin: realizarea planificata a unor activitati care ii fac placere subiect ului; pauze planificate in cadrul unor programe incarcate; practicarea unor tehnici standardizate de relaxare. Indiferent ce tehnica de relaxare se alege, aceasta trebuie practicata pana cand devine deprindere utilizata nu doar acasa, in fotoliu, ci si in situatiile de viata. Relaxarea trebuie prezentata ca o modalitate de reducere a anxietatii. Elementul specific al acestei trairi este atacul de panica caracterizat de o puternica traire la nivel corporal, organic: un sentiment puternic, neasteptat, neprevazut, de teama intensa, ritm crescut si neregulat al respiratiei si batailor inimii, nod in gat, gol in stomac, incordarea puternica a muschilor, transpiratie, ameteli, etc Prevenirea recaderilor - la sf.terapiei ptr. a creste increderea in sine se mareste intervalul dintre sedinte. Terapeutii sunt de parere ca o cauza majora a recaderilor o constituie adunarea unor argumente insuf. impotriva gandurilor negative. Pt. a antrena aceasta capacitate de a descoperii contraargumente la gandurile negative, pac. furnizeaza argumente impotriva gandurilor neg., iar terapeutul il provoaca cu contraargumente. Cand pct.slabe ale argumentarii sunt identif. pac.invata sa gaseasca argumente mai convingatoare.

ABORDAREA COMP.IN PSIHOTERAPIE SI CONSILIERE PSIHOLOGICA I.HOLDEVICI PG.9- 25 Psihoterapie comportamentala. Albert Bandura considera ca P.C este teoria invatarii care combina tehnicile conditionarii clasice si operante cu invatarea observationala TERAPIA comportamentala include o serie de tehnici care au sopul de a-i det.pe oameni sa-si modifice comportamentul. - Terapiile comportamentale au cateva caracteristici comune (chiar daca au strategii diferite) : 1. focalizarea asupra comportamentului, 2. accentul pus pe tehnicile de invatare si 3. evaluare riguroasa a rezultatelor; PRINCIPIILE SI POSTULATELE TC-C Principiul de baza al orient. Comportamentale n psihoterapie postuleaz faptul c fiinta umana este producatorul si produsul mediului su nconjurtor. 1-Terapia comportamentala are la baza principii tiinifice derivate din cercetarea experimentala din domeniul invatarii, bazate pe obs. si nu pe convingeri personale. Obiectivele tratamentului sunt exprimate in termeni concreti si obiectivi ptr. a face posibila repetarea interventiei terapeutice. In timpul terapiei sunt evaluate comportamentele problematice precum si conditiile care contribuie la mentinerea acestora. Eficienta metodelor de evaluare este verificata prin interm.unor metode de cercetare; 2-TC. se ocupa de problemele curente ale clientilor si de factorii care le influenteaza in prezent, far a pune accent pe perspectiva istoric. Tehnicile comportam. sunt aplicate pt. a modifica factorii actuali relevanti care influenteaza comport. clientilor. 3-Clientii au rol activ in cadrul terapiei; angajndu-se n diverse aciuni menite s-i ajute s-i rezolve problemele i nu doar s vorbeasc despre acestea. Isi monitorizeaza comport. atit in timpul cit si in afara sedintelor de psihot., invata si exerseaza noi modele de comport. si noi strategii de a face fata probl. Jucnd un rol activ in timpul sedintelor. 4-TC se desf.pe cat posibil in mediul natural al clientului. Abordarea terapeutica consta in deprinderi de autoreglare a comport. transferate apoi in viata de zi cu zi. Sarcinile si temele pt. acasa elem. imp. al tc. 5-TC pune accent pe tehnici de autocontrol comportamental. Clientul este instruit sa initieze, realizeze si evalueze demersul terapeutic, fiind responsabil de propria schimbare. 6-Tehnicile terap. sunt construite sa se potriveasca fiecarui client in parte. 7-Demersul terapeutic presupune un proces de colaborarea intre client si terapeut, terapeutul informnd clientul permanent cu privire la natura i progresele terapiei. Alte caracteristici adaugate de Corey : 8-Psihoterapia evolueaza de la simplu la complex, de la situatii facile la situatii dificile .9-Demersul terapeutic comportamn. este scurt, incluznd mai puine edine de psihoterapie i un interval de timp puin extins, comparativ cu alte sisteme terapeutice.10-Tehnicile terapeutice se combina in pachete de strategii in vederea cresterii eficientei psihot. Obiectivele terapeutice: (precise,concrete,clar formulate,masurabile,intelese,acceptate de client). Obiectivul central-crearea de noi conditii pt. invatare pornindu-se de la supozitia ca procesul de invatare poate ameliora comport. problematic. Clientul fixeaza obiectivele terapiei indrumat de terapeut. OT trebuie s fie precise, concrete, clar formulate, masurabile, nelese i acceptate de client. Etapele selectarii si definirii obiectivelor terapeutice:1-terapeutul ofera clientului motivatia ptr.stabilirea unor scopuri precum i rolul lor n cursul terapiei i subliniaz faptul c pacientul trebuie s joace un rol activ n cadrul acestui demers; 2-clientul denumeste modific pozitive pe care le asteapta in urma Tcc; 3-atentia este focalizata asupra a ceea ce clientul doreste sa realizeze si nu pe ce nu doreste sa fac; 4-clientul imp. cu terapeutul stabilesc daca obiectivele sunt realiste; 5-se discuta avantajele si dezavantajele demersului de atingere a obiectivelor; 6-clientul i terapeutul cad de acord daca se continua demersul de atingere a obiectivelor sau se reformuleaza ;7-odata stabilite obiectivele incepe demersul de definire a acestora. Rolul terapeutului in cadrul TC: se utilizeaza tehnici comune altor abordari reflectia,clarificarea,rezumarea intrebarile deschise dar si unele specifice. Atributiile terapeutului comportamentalist: conf. Spiegler si Guevremont: 1-culege inf. referitoare la antecedentele cu caracter situational, amploarea si dimensiunile problemei in plan comport. precum si la consecintele acestora. 2-clarifica cu clientul problemele acestuia. 3-planifica si stabileste comport. tinta. 4-formuleaza mpreun cu clientul obiectivele terap. 5-identifica conditiile care mentin problema. 6-implementeaza planul de schimbare. 7-evalueaza succesele demersului terapeutic. 8-conduce viitoarele demersuri de evaluare. Un alt rol imp. al terapeutului consta in modelarea comport. BANDURA considera ca achizitiile obtinute in urma invatarii directe pot fi atinse si prin observ. comport. celorlalti. Astfel clientul isi insuseste noi modele de comport. prin intermediul imitatiei, terapeutul fiind demn de urmat. Demersul terapeutic de tip comportamentalist se caract. prin rolul activ jucat atit de terapeut cit si de client. Terapeutul il va invata pe client noi metode Terapia este incheiata cind noile deprinderi de autoreglare psihica au fost generalizate si pot fi utilizate de client in afara terapiei Strategii si tehnici specifice psiht. comport.: 1-Evaluarea-evidentierea problemelor si simptomelor clientului a antecedentelor precum si a consecintelor lor. Clientul monitorizeaza frecventa si intensit. problemelor-simptom, acestea devenind un instrument al psihoterapiei.Instrumentele de evaluare:inventarele si scalele de autoevaluare, tehnici bazate pe observaia directa. Evaluarea si autoevaluarea se realizeaza permanent- permit depistarea erorilor-schimbarile in sfera comport.se produc gradat, altele ramin neschimbate. Tehnicile utilizate nu sunt alese la ntmplae dintr-un pachet de strategii, ci sunt special combinate innd seama de problematica fiecarui subiect n parte, terapeutul dnd dovad de creativitate in realizarea acesto selecii. 2-Tehnici de relaxare; Relaxarea reprezint o metoda de autoreglare care presupune destinderea musculara si calmarea psihica. In Europa cea mai cunoscuta met.:Metoda antrenamentului autogen a lui SCHULTZ-1930-iar in SUA-tehnica relaxarii progresiveJACOBSON-1938- Relaxarea trebuie practicata zilnic pt. a obtine rezultate. Tehnicile actuale de relaxare se combina cu alte strategii de

tip comport. cum ar fi: desensibilizarea sistemica, antrenamentul asertiv, programe de ,,self-management,relaxare. ex.prin Hipnoza ( consid. o relaxare mai profunda,contribuie la obt. de rezultate rapide si durabile) O tehnica de relaxare dureaza ntre 4-8 ore sub indrumarea terap., dupa care odata insusita poate fi practicata acasa 15-25 min sedinta. 3- Desensibilizarea sistemica-Strategie comport. elaborata de J.WOLPE-1958- cere clientului sa-si imagineze situatii din ce in ce mai anxiogene. Treptat clientul devine tot mai putin sensibil la stimulii care ii produceau inainte anxietate. - Etapele D.S. 1-insusirea unei tehnici de relaxare, 2-alcatuirea unei ierarhii care sa cuprinda situatii anxiogene de la ce amai putin anxiogena la cea mai anxiogena, 3- desensibilizarea propriu-zisa. Dupa Tehnica modificata a lui Jacobson : dupa ce si-a insusit relaxarea musculara,clientului i se cere sa-si imagineze scene agreabile. I se cere apoi sa practice relaxarea si acasa-30 min. Ulterior se lucreaza asupra listei cu situatii anxiogene de intensitate progresiv crescatoare. Tratamentul se consider ncheiat atunci cnd clientul reuete s rmn relaxat n timp ce i imagineaz scena cea mai anxiogen. 4- Strategiile de expunere In acest caz expunerea se realizeaza in plan real. 2 variante: desensibilizare ,,in vivo si metoda inversiunii. Des. in vivo presupune confruntarea cu situatii progresiv tot mai anxiogene in planul vietii reale. Clienii pot ncheia experiena de expunere atunci cnd anxietatea devine intolerabil. Expunerea poate fi realizat mpreun cu terapeutul sau cu o persoan de sprijin, special instruit. Metoda inversiunii consta in expunerea ptelungita in plan real sau imaginar la stimuli generatori de anxietate, fara declansarea unor comport. de reducere a acesteia. Ideea care st la baza acestei tehnici const in aceea c i n cazul n care clientul triete o stare de anxietate intens consecintele de care acesta se teme nu se produc cu adevrat. Tehnica imersiunii n plan imaginativ are avantajul c nu presupune niciun fel de restricie referitoare la situaiile anxiogene, la care expunerea n plan real poate fi nu numai imoral, dar adesea chiar imposibil, cum ar fi expunerea la situaii de incendiu, viol sau catastrif aerian. Tehnica imersiunii i-a dovedit utilitatea n tratamentul tulburrilor anxioase, agorafobiei, fobiilor specifice i tulburrilor obsesiv compulsive de stres.

5 Desensibilizarea si reprocesarea prin metoda miscarilor oculare(DRMO).Tehnica elaborata de F.SHAPIRO-1995.Include o serie de tehnici comport. combinate cu utilizarea miscarilor ritmice a globilor oculari, tehnica utilizata in tratamentul amintirilor cu caracter traumatic. A fost aplicata asupra victimelor abuzurilor sexuale, socurilor produse de confruntari militare, clienti cu atacuri de panica, anxietate, etc. Met. are ca obiectiv restructurarea in plan cognitiv sau reprocesarea informatiilor Se realizeaza prin urmat. Etape numite etapele miscarilor globilor oculari : Etape: 1-etapa de pregatire cuprinde form. aliantei terapeutice si explicarea modului in care funct. met. 2-etapa de evaluare isi propune identificarea obiectivelor- tinta a amintirilor traumatice care genereaza anxietate. 3- etapa de desensibilizare presupune vizualizarea imaginilor cu caracter traumatizant, verbalizarea gindurilor si convingerilor negative si constientizarea senzatiilor fiziologice. Expunerea este limitata in timp nu dureaza mai mult de 1 min.,clientul este instruit sa urmareasca degetul aratator al terap. care se misca ritmic si rapid in fata ochilor clientului de aprox. 12 pina la 24 de ori.Apoi i se cere clientului sa blocheze experientele negative inspirind profund si apoi sa relateze ce anume isi imagineaza, simte sau gindeste.4- etapa implementarii si consolidarii cognitiilor pozitive care au fost initial identificate ca inlocuitoare ale celor negative. -obiectivul demersului terapeutic consta in realizarea unei asocieri intre evenim.traumutic si cognitii cu continut adaptativ in asa fel incit amintirile traumatizante sa nu mai aiba forta de a produce anxietate si ginduri negative. 5-clientului i se cere sa vizualizeze din nou evenim. traumatic impreuna cu gindurile si convingerile pozitive apoi sa-si scaneze corpul prin intermediul atentiei indreptate spre interior si sa identifice tensiunile musc existente. Rezultatele terapiei sunt evaluate de client i terapeut in cadrul unui demers de tip colaborativ. Tehnica DRMO include elemente de hipnoz clinic, acestea contribuind la sporirea eficienei sale. .6- Antrenamentul asertiv reprezinta o tehnica de antrenare a abilitatilor sociale. Se adreseaza pers. care au dificultati in stabilirea unor relatii interpersonale acasa sau la locul de munca, petrecerea timpului liber. Terapia este utila urmatoarelor categ. de subiecti(COREY-2001)-: cei care nu sint capabili sa-si exprime minia; - au dificultati in a spune nu; - cei excesivi de politicosi care ii lasa pe ceilalti sa profite de pe urma lor; - cei carora le este greu sa-si exprime dragostea sau alte sentim pozitive ; - cei care consid. ca nu au dreptul sa-si exprime gindurile,convingerile,sentimentele. Obiectivele antrenamentului asersiv sint urmatoarele:1- largirea repertoriului de comportamente cu caracter adaptativ care sa permita subiectilor sa decida cind anume trebuie sa se comporte in mod asertiv. 2- invatarea acestora sa se exprime pe ei insisi tinind seama de sentimentele si drepturile celorlalti., pt.ca asertivitatea nu presupune agresivitate. Persoanele asertive i apr drepturile fr ns a le nclca pe ale celorlali. Oamenii nu se comport asertiv deoarece nutresc gnduri i convingeri negative disfuncionale cu privire la faptul c nu au dreptul s-i exprime sentimentele sau ideile sau c nu merit un tratament bun din partea celorlali. Avantajele lucrului n grup sunt urm.: - grupul creeaz condiii pt. experimentarea noilor modele de comportament achiziionate; - n grup subiectul primete ghidare, sprijin nu numai de la terapeut, ci i de la ceilali membri ai grupului; - AA are ca obiectiv procesarea terapeutic a anxietii specifice situaiilor psihosociale, grupul permite subiecilor depirea acestor dificulti ntr-un mediu securizat. 7-Programele de self-management si de comport. autodirijat-COREY-2001- aceste programe au drept scop sa-i invete pe clienti tehnici de reglare si autoreglare psihica in scopul de a-si conduce existenta intr-un mod mai eficient. Ideea de baza a terapiei oamenii trebuie sa invete div. stategii de a rezolva situatii problematice,acestia asumindu-si responsabilitatea punerii lor in aplicare in viata de zi cu zi. Clientii care urmeaza cursurile de self management, sunt cei care decid ce comportament ar dori sa modifice (fumatul , consumul de alcool, droguri, mancatul excesiv). Ei descoper, de regul, faptul c ceea ce i mpiedic s-i ating obiectivele este lipsa anumitor deprinderi de via.

Caracteristicile unui program eficient propus de Cornier si Cornier: - o combinatie de metode si tehnici este mai eficienta decat una singura ; - strategiile de self-m . trebuie utilizate cu regularitate o per.mai lunga de timp ptr.obt.de rezultate optime; - utilizarea metodei autointaririlor reprez. un element important in cadrul programelor de self-m.; - un anumit nivel de suport social este necesar pt. meninerea schimbrilor care au fost obinute Strategiile de self-m. cuprind metode de automonitorizare, autorecompensare, contracte realizate cu propria persoana si controlul stimulilor. Programele de comport. autodirijat reprezinta o varianta a celor de s-m.WATSON si THARP ne propun un astfel de progr.care cuprinde 4 trepte:1- stabilirea obiectivelor. Terapeutul consilier mpreun cu clientul vor cadea de acord n legatur cu schimbrile comportamentale dorite. Se va lucra asupra fiecrui obiectiv n parte, fiind abordate pe rnd. ; 2-transf. obiectivelor in comportamente int. Pt. a realiza acest lucru clientul va trebui s raspund la ntrebarea: ce tip de comportam. A dori s creasc sau s scad n frecven? 3-automonitorizarea; Clientul va fi instruit s-i observe i s-i noteze n mod sistematic i deliberat comportamentele prin intermediul unor jurnale n care se va nota nu numai frecvena i intensitatea unui comportament specific, ci i elemente legate de antecedentele, cauzele i conse cintele acestuia 4stabilirea unor planuri care sa cuprinda strategii de schimbare. Acest stadiu va ncepe cu o comparaie ntre datele obtinute n urma automonitorizrii unui comportament i standardele clientului referitoare la comportamentele dezirabile.Planul de actiune este revizuit i adaptat n mod continuu, pe msur ce sunt culese informaii care prezint aspectele pozitive sau dificultile aplicrii strategiilor de schimbare.